Cindrel in Alergare - 11 aug

 

Gianina - locul I semimaraton feminin

Alin - locul III semimaraton general si locul I la 30-40ani

Aventuri carpatine editia 2009 13-14aug

Aventurile carpatine au trecut de mult, dar uite ca a sosit si sesiunea de restante din toamna. Ma prezint la examen si trag un bilet: pe el scrie CA2009. Respir usurata, nu am invatat prea bine, dar macar am fost la laboratoare si cu siguranta ma voi descurca. Intotdeauna practica impresioneaza mai mult decat teoria (si este si mai grea).
Ma retrag in banca si incep sa-mi amintesc cum a fost.

Ritualul carbo-loading

Pregatirea proviziilor

Primul laborator... aaa, da! gata stiu... chiar de la inceput s-au format echipe de cate 4, eu am picat in echipa cu toti moshii din an: Tiberiu Munteanu (Tibi), Alin Ciula (Ciula) si cel mai tanar dintre moshi, preferatul meu, Alin Tanase (Alin). Criteriu pe care s-a format echipa noastra a fost neobisnuit: toti cei care isi fac practica la Alcatel-Lucent. Stiam ca baietii stapanesc bine atat teoria cat si practica, deci ma bazam pe ei, eu voi incerca sa fiu fata care nu va rasturna epubetele in laborator. Daca nu pot ajuta... macar sa nu incurc, nu?
Tot in primul laborator am facut si primul experiment pe care noi l-am numit: Tarcu Speed Ascent. Ca la orice materie, primul laborator este asa de introducere si evident la toti ne iese, toti suntem multumiti de noi.

Fata si Mosii - proaspeti inainte de concurs (foto by Suca)

Fuga, fuga prin padure - in lupta cu Cetatea Brasovului (foto by Ciula)

Laboratorul nr. 2 (Zburand peste tara gugulanilor).. da da... stiu... l-am tratat cu usurinta la inceput, apoi l-am luat in serios... ca la final, abia asteptam sa fie gata, era cam dificil pentru mine si in plus eram doar in 3, Tibi a chiulit atunci. Laboratorul 3 (Transalpina 100%) si 4 (Ocolul Latoritei pe biciclete) le-am facut in aceasi saptamana, au fost super faine si am participat toata echipa. Tibi cu Ciula au cam inceput sa chiuleasca si uite asa a trebuie doar Alin si cu mine sa facem fata labului 5 (Roata Cindrelului pe bicicleta). Si ce sa mai zic de partial (Marathon 7500)... unde din nou cei 2 au chiulit si tot greul a picat pe Alin, dar ne-am descurcat de minune si am luat 10. Cu acest 10 in buzunar am zis ca imi permit sa chiulesc si eu, iar la laboratorul 6(Fagaras 24h) Alin s-a trezit singur.

Fata Mosului (foto by Ciula)

Locul de joaca Valea Vistei (foto by Ciula)

Alin a preluat conducerea echipei si cu totii ascultam de el. Ne-am pregatit cu toti pentru examen cu materialele indicate de Alin: paste, orez, miere cu lamaie, ciocolati, batoane, putine sandwichuri si geluri pentru aprinderea scanteilor. Acest examen este putin diferit de celalalte, nu conteaza doar sa termini in timpul limita, ci conteaza si a cata echipa termini. Nu parem inspaimantati suntem doar o echipa adevarata si incepem prima parte a experimentului: trekking.
De as scapa asa usor si de examenul asta teoretic... oare daca dau in sus si in jos cu laboratoarele ma trece?

Urcand spre vf Mircii

Deasupra Iezerului Podul Giurgiului

Proba de trekking a fost de fapt un maraton montan pe creasta Fagarasului. Se puteau folosi doua substante aditionale, numite scurtaturi. O scurtatura ocolea vf Vistea, i-am vazut pe unii ca au folosit aceasta substanta, dar am spus sa nu ne pierdem prin ceata si oricum nu eram foarte sigur ca ei stiu ce fac. Iar cea de-a doua scurtatura am aflat-o cand era prea tarziu, era vorba de ocolirea Custurii Saratii prin partea sudica.

Zbor peste creste - spre Parul de Fier si Nerlinger (foto by Ciula)

Pe platoul Paltinului (foto by Ciula)

In aceasta prima parte am trisat un pic si la lacul Capra am folosit o substanta primita acolo de la prietenul nostru Alex Presecan, este vorba de o bere NA. Bine ca nu ne-au prins profii ca si daca ne prindeau ce? oricum a trebuit sa incetinim ritmul. Daca turnam bere peste motor la turatia aia cred ca pusca, nu alta.

Pe Custura Saratii (foto by Ciula)

Spre asfintit (foto by Ciula)

Ei asta a fost, am mers pe varianta clasica si am terminat trekkingul pe locul 4. Incalecand pe biciclete ne-am intors la comisia principala (in base camp, la Cisnadie) unde ne-am intalnit cu echipa de suport, bucatarul nostru din Cisnadie, care ne-a facut niste spaghete cu branza si un orez cu lapte cu topping de zmeura... de nota 10. De echipa de suport s-a ocupat Tibi, care si-a spalat astfel pacatele pentru absentele de la laboratoare.

Echipa CPNT pe metereze

Mumia

Pentru ca eram cam obositi, pentru ca nu cunosteam traseul si pentru ca stiam ca este mult push-bike pe varianta castigatoare... am hotarat de comun acord sa ne incercam norocul pe sensul usor de bike, bazandu-ne si pe noroc (poate se ratacesc pe coclauri cei din fata).
Dupa o tentativa de 40min de somn, pornim pe biciclete spre experimentele speciale, care se pot face doar pe timp de ziua: tiroliana, rapel si pluta. Ajunsi primii, dar prea devreme... asteptam sa se deschida laboratorul. Aceste experimente speciale nu prezinta dificultati, dar trebuie tinut cont ca pot fi facute intr-un interval orar bine stabilit.

De ce ai ochii asa de mari, bunicuto?

Ciula atipeste in fotoliu

Ora la care laboratorul se deschide se amana, astfel la final ni se va scadea din timpul total 39 minute. Gonim in continuare la pluta, unde pierdem un pic de timp pana ne lansam pe lac. Cel mai placut experiment din tot examenul practic a fost acesta: scurt si intens, am stat pe lac sub o ora. Speriati fiind de anul trecut cand proba a durat intre 4 si 6 ore, de data astea ne-am inarmat inutil cu apa, batoane si geluri.

Saua Steflesti - Push-bike spre Cindrel ( foto by Ciula)

Si eu si tractorasul tragem din greu (foto by Ciula)

Gata... cand am terminat cu experimentele speciale, am incalecat din nou MTB-urile si am pedalat la deal pana mai sus de saua Steflesti. Pe aceasta portiune am intalnit primele 2 echipe venind din sens opus: Grindul si Hoinarii. Firar, deci nu s-au ratacit. Mai avem o singura speranta la podium, locul III. Si aceasta sansa o avem daca pana pe vf Cindrel nu intalnim echipa Cetatea Brasovului. Ne uitam spre varf, se vede varful de aici si nu coboara nimeni. Incepem sa impingem bicicletele la deal printre tufele mici de afine si jepi. Fiecare trage tare, de parca finishul ar fi in varf... pe mine ma mai ajuta baietii cand raman in urma. Ciula incearca si altfel de strategii si ne zice ca parca vede pe cineva in varf, nu este nimeni totusi. Tragem tare si dupa o ora si un sfert suntem pe varf, bucurosi ca nu ne-am intalnit cu Cetatea Brasovului.

Turatia la maxim spre Cindrel (foto by Ciula)

Pedaland prin ploaie (foto by Ciula)

Incepe coborarea de pe varful Cindrel. Nu coboram mult si hopa... iata-i sunt cei din Cetatea Brasovului... cam repede ne-am intersectat cu ei. Continuam pe creasta. Aici traseul este impus. Desi stim ca pe creasta este o portiune care numai de bike nu ii, nu avem ce face, caram bicicletele in spate printre jnepeni si din cand in cand zicem ceva de bine la adresa profesorilor, care cu siguranta nu au facut acest experiment cu bicicletele. Ne intrebam: oare profesorii astia nu au auzit de refugiu Canaia? Se afla un pic sub creasta, dar se poate merge pe drum. Ei... ei ... iei tu la rost profesorii? Taci si cara bicicleta printre jnepeni.

Mai avem noroc si cu portiuni de autostrada (foto by Ciula)

Plaiuri de Cindrel (foto by Ciula)

Terminam si experimentul creasta si ne bucuram... urmeaza coborarea. O coborare destul de tehnica, cel putin pentru noi. Un jgheab plin de bolovani. Ii surprind pe baieti si ma surprind si pe mine, dar imi place sa las franele moi si sa cobor in viteza pe partia de bolovani.
Iesim de pe jgheab si drumul devine mai prietenos, dar de ce nu mai pot pedala? Ma dau jos, intorc bicicleta... il chem pe Alin se uita si el si nu intelegem de ce pedalele se invart doar inapoi, nu si inainte. Ma gandesc... off atat mai imi trebuie sa imping la ea pana la finish. Vine si Ciula care observa problema: roata din spate imi era iesita din cadru. Probabil ca in portiunea de carat bicicleta printre jnepeni s-a agatat si deschis fluturasul care blocheaza roata.
Coboram, coboram si hopa urcam, coboram, urcam, coboram... ploua... ufff mai ii mult? La un moment dat ne intreabam daca nu am trecut cumva de Refugiul Rosengarten, asadar Alin il suna pe Alex Presecan si-l intreaba: "suntem sub niste stalpi de tensiune, mergem spre Cisnadie... unde ii refugiu?" Semnalul este slab, dar aflam, nu am trecut, mai avem.
In cele din urma ajungem si la Refugiul Rosengarten. Afara nu este nimeni, asadar Alin intra sa anunte ca am venit, dar nu binevoieste nimeni sa vina afara sa vada daca suntem toti si sa ne puna stampila. Intra Alin, primeste stampila si plecam spre varful Magura, ultima urcare, dupa care la vale pana la finish.

Dupa ploaie (foto by Ciula)

Prietenii de la echipa OMMM la joaca

Ajungem a 4-a echipa, nu ne-a iesit schema, nu am avut noroc. Si cand ma gandesc la altii ca i-a prins noaptea pe dealurile alea, tot impingand si pedaland prin noapte, ploaie si ceata... hai ca nu am luat 10, dar tot am trecut proba practica cu bine. Cu teoria asta... de as scapa acuma. Mai am 2minute si urmez la tabla... firar.

Gasca de aventurieri carpatini

Fata si Mosii - locul 4 (foto by Nicu)

Examenul de laborator l-am sustinut sub supravegherea atenta a unei intregi echipe de profesori universitari, care s-au dovedit a fi mai mult cu teoria decat cu practica. Acum imi doresc macar la partea teoretica niste profi care sa stie practica... sa ma scot si eu cumva.
Mi-am propus sa nu ma mai inscriu la nici un curs tinut de profii aia. M-am hotarat, cand voi fi mare, ma voi face si eu profa si voi face experimentele inainte de-a le da studentilor, caci eu una stiu cum este sa fi student, ei ori nu au fost... ori au uitat.

Podiumul la avansati - Grind locul1, Hoinarii locul2, Cetatea BV locul 3 (foto by Nicu)

Bine Timisoara! (foto by Diana)

Ce sa mai zic de faptul ca Rares, a facut tot experimentul de unul singur, echipa sa abandonand dupa CP2, iar la final nici macar un tricoul de participare nu i-au dat... macar asa de apreciere ca a facut totul singur, chiar daca nu si-au luat examenul. Ei... nu-i usor si cu toate reformele astea, invatamantul inca mai necesita imbunatatiri.

Fata si Mosii (foto by Diana)

Dupa proba practica nu mai aveam eu chef si de teorie, am muncit mult, meritam o vacanta la mare, visam deja la examenul de licenta.
Timpul a expirat... ies la tabla si prezint subiectul. Sper sa trec... nu de alta dar examenul de licenta bate la usa (Maraton Piatra Craiului).

Roata Cindrelului pe bicicleta 27-28 iun

Stire noua la orizont: concursul Carpathian Adventure se va tine si in Cindrel, nu numai in Fagaras. Ne bucuram de veste in primul rand pentru ca drumul de acasa pana in tabara de baza s-a mai diminuat, adica de undeva din sudul Fagarasului cum credeam noi pana mult mai aproape la Cisnadie. Ne bucuram insa si pentru ca de Rusalii am observat ce locuri superbe de pedalat sunt prin Cindrel. Valea Frumoasa ii facuse cu ochiul de pe atunci lui Alin, care ii promisese Fumoasei ca se va intoarce pentru ea. Iata ca nu a trecut mult timp si am revenit in vizita la Frumoasa.

Pregatirea de tura

Pe valea raului Mic

Plecam din Timisoara mai multa lume: intr-o masina Elena, Suca si Bita, in alta Dan Lupsa, Florin si Alex, iar noi pornim la drum in busul lui Horica, alaturi de el si Andreea. La tura ni se mai alatura din Sibiu, prietenul nostru de la Revelion, Nicu impreuna cu un alt prieten de-al sau Cristi.
Noi ne cazam la casuta parintilor lui Horica din Gura Raului, Horica si Andreea, care nu mai au loc de noi musafirii, dorm in bus, iar restul lumii se cazeaza la pensiunea Razvan.

Andreea

Care cum poate

Tura incepe sambata de la biserica din Gura Raului, unde ne adunam cu totii in jurul orei 9am si incepem sa pedalam usor prin sat, apoi urcam la lacul si barajul Gura Raului. Traseul continua pe valea Raului Mic in sus, trecand de cantonul Strimba si cotind la stanga pe valea Rudarilor.
Andreea se sperie de ritmul alert pe care il are lumea si decide cu Horica ca se intorc la cabana, asadar ramanem 10 oameni. Alin si cu mine, care am ramas mai in urma cu ei, tragem tare acum sa ajungem din urma plutonul.

Ba pe umar, ba prin apa

Echilibristica

In Padina Rudarilor, sub varful cu acelasi nume dam de o zona mai salbatica pentru bicicleta. Impingem bicicletele pe un fel de drum care e de fapt mai mult o albie de rau, iar apoi urcam prin iarba pana la brau printr-o zona cu foste defrisari unde avem parte din plin de push-bike si de putina orientare in teren. Ajugem pana in pas, in poiana dintre vf Rudarilor si Stramba Mare, unde intalnim si marcajul BA ce urca pe Drumul Pietros si Culmea Gaujoara pana sus pe vf Cindrel. Noi insa prindem drumul forestier ce coboara in valea Tortura.

Nicu: Fara maini, doar din picioare!

Dan in lupta cu panta

Suntem bucurosi c-am terminat cu prima urcare semnificativa a turei, dar mai ales ca urmeaza coborarea. Fericirea ne este estompata de la start, cand urcandu-ne pe biciclete, dupa nici 20m suntem nevoiti sa descalecam, sa luam bicicletele in spinare si sa sarim peste trunchiurile de brazi cazute la pamant, culmea exact de-a latul drumului. Drumul asta se pare ca nu-i umblat de nimeni sau cel putin de taietorii de lemne. N-am mai facut niciodata push-bike la vale si nici sarituri peste obstacole cu bicicleta in spinare, dar am ajuns s-o traim si pe asta. Si mergem asa cateva sute de metri bune.
In cele din urma avem parte si de coborarea pe bicicleta. Yuhuuu! In goana coborarii Suca, Elena, Bita si Florin ratacesc drumul, de la cantonul Tortura o iau gresit pe valea Bistrei in sus. Uneori mai trebuie sa consulti din cand in cand si harta! Dar pana la urma ne regrupam cu totii la barajul de la lacul Tau Bistra.

Bucurie mare... am ajuns la Tau Bistra

Lucrari de asfaltare la DN 67C - Transalpina

De la barajul Tau Bistra traseul nostru urmeaza DN67C, adica Transalpina. Drumul ne este deja foarte cunoscut de la tura de acuma 3 saptamani, de Rusalii. Atunci am mai prins ceva bucati de macadam, acum e aproape in totalitate asfaltat.

Nicu si lacul Oasa

Pedalam o bucata si pe DN 67C

Ne oprim la cabana Oasa pentru o bine meritata pauza de masa si ne rasfatam cu o pauza generoasa de o ora. Elena somnoroasa o ia inainte sa-si caute un loc de odihna si trage un somn de 20minute. Suca, care se antreneaza pentru Iron Bike, urmat de Florin si Bita, trag si ei tare la deal si nu se opresc cu noi pentru pauza de masa. Asadar de aici trupa se sparge in doua: gasca Suca, Elena, Florin si Bita o iau inainte, iar gasca noastra: Dan, Alex, Nicu, Cristi si noi2 ramanem pentru pranz.

Pauza de masa la cabana Oasa

Bicicletele si ele se alimenteaza cu ulei

Dupa ce mancam bine la cabana Oasa o pornim incet la deal. Alex mi-a marturisit ca a ramas ultimul pe Transalpina pana la Oasa si nu cunostea drumul. La un moment dat a vazut pe cineva ca ii face cu mana, a facut si el inapoi, dar cand a ajuns in dreptul "persoanei" respective a constatat cu stupoare ca de fapt persoana respectiva era... o vaca. Ascultand acestea, am hotarat sa merg alaturi de el, stiu foarte bine ce demoralizant este sa fi lasat ultimul.

De povesti

Frumoasa, apa Frumoasa

La cantonul Tartarau facem stanga din nou si pornim pe valea Frumoasa in sus. Peisajul este superb, asa ca ne oprim din cand in cand pentru poze si pentru a ne dezmierda ochii cu privelistile minunate.

Pe valea Frumoasa

Aici ii numai bine de o pauza

Desi stiam ca si trupa de prieteni din Bucuresti este in zona si mai ales ca ne suprapunem cu o parte din traseu, data fiind ora inaintata de dupa-masa, nu credeam ca ne vom mai intalni, dar surpriza! Iata-i venind la vale dinspre saua Steflesti. Sunt ei: Cata, Corina, Lucica, pe care nu l-am mai vazut tare de mult, Florin, Doru si Oana.
Bucuria intalnirii este mare de ambele parti, ne imbratisam, stam la povesti, ce poate fi mai frumos decat o gramada de prieteni montaniarzi ce se intalnesc in creierii muntilor? Ii intrebam si de trupetii nostri grabiti. Se pare ca nu sunt inaintea noastra! Dupa cum ne gandeam si noi, nevazand urme de biciclete pe valea Frumoasei, in viteza lor au continuat pe Transalpina si au ratat bifurcatia cu valea Frumoasa. Graba asta nu-i buna totdeauna!
Ne bucuram ca drumurile noastre s-au intersectat si o luam fiecare la drum: bucurestenii la vale, timisorenii la deal. Dupa spusele lui Cata si-ale lui Doru mai avem de tras doar un pic pana in saua Steflesti.

Intalnirea conform planului

Ghici cine urca si cine coboara? ... sau cu geaca si fara geaca

In saua Steflesti facem o mica pauza si ne echipam de coborare. Admiram si aceasta zona care este numai buna de schi de tura, cu Cindrelul si Lotrul de-o parte si de alta si parca ne face cu ochiul o posibila tura la iarna pe aici.

Tot calare ca si noi

In saua Steflesti

Coboram val-vartej pe valea Sadului pana la intersectia cu drumul ce urca in Paltinis, inainte de cantonul Rozdesti. De aici ne asteapta ultima urcare, asadar facem o mica pauza, dam jos gecile iniante de urcare, mancam o ultima ciocolata, mai studiem un pic harta si o luam catinel pe drum in sus. De aici pana in Paltinis mai avem 14km, iar pana la Gura Raului sa tot fie vreo 35-40km.
Pe drum ne intalnim cu un cioban care ne povesteste cum dimineata a venit ursul la stana, iar cainii aprigi l-au atacat si pana la urma au omorat ursul. Dura lupta pentru existenta!

Pregatirile de coborare

Nu mai avem mult... doar vreo 40km!

Dupa 10km de urcare ajungem in sa langa cantonul Muncel si urmeaza ultima coborare a zilei... pana in Paltinis si de acolo mai departe in Gura Raului. Din nou ne echipam de coborare si cand dam sa plecam... iata ca vin din urma si trupetii rataciti! Au tras tare sa ne ajunga din urma. Yuhuuuu! Suntem din nou toti impreuna si incepem coborarea.
Ajungem la partia de schi din Paltinis putin dupa lasarea intunericului si facem o sedinta tehnica. De aici avem doua variante de coborare: una mai lunga pe valea Danesei si cheile Cibinului cu iesire la barajul Gura Raului pe un off-road mai bolovanos si accidentat si alta mai lunga pe sosea combinata cu mai putin off-road, dar de calitate pana in Gura Raului. Planul era sa coboram pe varianta de off-road integral, dar din cauza intunericului lumea prefera sa o luam cuminti pe asfalt, sa evitam astfel posibilele cazaturi pe o coborare cu bolovani.
Si totusi se pare ca varianta aleasa pe asfalt nu este nici ea cea mai sigura. Oamenii se lasa furati de betia coborarii in viteza pe asfalt, chiar daca e noapte, drumul fiind liber si neted. Se produce o mica aglomeratie, o frana pentru evitarea unui acrosaj, Nicu intra pe o portiune cu nisip, derapeaza si cade fracturandu-si clavicula.
Nu este un moment tocmai fericit, dar lucrurile nu mai pot fi schimbate acuma. Sunam la 112 si chemam o ambulanta. Intre timp Elena ii imobilizeaza bratul cu un bandaj provizoriu, iar Dan cu Cristi pleaca la Gura Raului sa aduca o masina, sa putem transporta bicicleta lui Nicu acasa. Cu siguranta cei de la ambulanta nu ii vor lua si bicicleta.

Horica si renumitele gratare de la Gura Raului

Desert

Ne despartim de Nicu, chiar daca nu acesta era finalul prevazut. In drum spre Gura Raului ne suna Horica sa vada unde suntem, cand sosim si daca sa ne astepte cu un gratar la sosire. Nu putem refuza o asa oferta tentanta si traditionalele gratare a la Gura Raului pregatite de Horica pica la fix pentru noi dupa asa o tura.

Grindina

Duminica lumea are planuri diverse, unii de refacere dupa tura, altii de biciclit de relaxare. Noi2 ne dam intalnire cu Dan Lupsa si Alex sa mergem pe cheile Cibinului in sus, pe portiunea de off-road ce-o suntasem aseara. Insa nu reusim nici macar sa iesim din sat, caci o ploaie torentiala cu grindina ne opreste din drum. Dupa nici 15minute ploaia se opreste, dar noi facem cale intoarsa, satui fiind de noroaie din tura de sambata.

Pe cheile Cibinului

Dupa Horia prin apa in sus

Dar totul se imbina perfect si iata ca Adi Valean a sosit si el la Gura Raului in vizita, asadar la propunerea lui Horia pornim toti 5: Adi, Horica, Andreea si noi2 pe cheile Cibinului, de data asta cu masina si apoi pe jos prin chei.Am urmat un traseu stiut doar de Horica... adica direct prin apa.

Hop - asa

A iesit o tura de free-canyoning, adica fara neoprene, cizmulite, casti de protectie si alte smecherii, adica doar noi zambitori prin apa rece.

Interesant

Pana aici

Harta traseului

Profilul turei (142km cu ~2.400 dif nivel)

PS: Nicu speram sa mai vii cu noi in ture, chiar daca tura asta nu a avut un final prea fericit pentru tine.