Sunday 31 October 2010

Pribegind prin muntii Cernei - 30-31oct


Pentru sfarsitul acesta de saptamana suntem in mare criza de idei. Intrebam in stanga, in dreapta ce fac ceilalti, sa ne lipim de careva cu o idee mai nastrusnica, insa nu se concretizeaza nimic. Nu vrem sa mergem pe unde am mai tot fost, vrem sa vedem locuri noi, dar am vrea prin zone pitoresti unde sa avem ce vedea si fotografia. Avem si pretentii ;))
Si pe langa asta mai sunt si altii care s-au abonat deja la tura noastra de week-end - Gabi, Cristi si Romano. E deja vineri la pranz si noi n-avem tura pregatita si nici macar nu stim unde sa mergem.

Avem parte de pante serioase chiar de la inceput

Pana la urma apelez din nou la prietenul Google Earth si ma plimb pe deasupra tarii in cautare de locuri prin care inca n-am umblat. Planez deasupra muntiilor Cernei, dar nu inspre valea Cernei pe unde stim mai toate cararile, ci pe deasupra comunei Cornereva, unde sunt inca destule pete albe pentru noi. In plus ma tot bate gandul sa venim la iarna la niste ture de ski pe aici, asa ca ochesc niste culmi ce urca in creasta si care trebuiesc "explorate". Gata am scos din tolba o idee buna de tura, acum sunt bucuros ca stim unde vom merge.

Castigam inaltime

Sambata dimineata, pe o vreme grozava, parcam masina in catunul Zmogotin si incepem sa urcam pe un picior prelung ce iese in creasta Cernei chiar in varful Babei. Aici nu sunt marcaje turistice, sunt doar niste poteci pe care localnicii le folosesc ca sa urce la salasele lor de vara, la stanele de pe munte sau la padure dupa lemne.

Ce trupa ordonata

Prin fanete si livezi

Atentie! Se lucreaza

Poteca ce o urmam e de fapt poteca care suie la stana Pietrele Albe. Am mai fost acolo in iulie cu Suca si Elena la o tura de bike, dar atunci am urcat la stana pe drumul forestier de pe valea Zmogotinului. Banuiam de atunci c-o fi existand o poteca care scurteaza drumul si urca mai direct pe culme.

Lot de teste?

Printre salasele localnicilor

Fain drum

Spre creasta Cernei cu vf Babei

Ajungem in poiana cu stana Pietrele Albe. Aici imi pare un loc mistic, o liniste stranie pluteste imprejur, vantul adie usor printre fagii desfrunziti parca ar vrea sa ne spuna povestea locurilor.

Stana Pietrele Albe

Atmosfera de mister

Luam pranzul

Evident ca facem si o binemeritata pauza de masa. De fapt tot drumul pana aici a fost presarat cu pauze. Pauze de odihna, pauze de admirat peisajul, pauze de luat apa, pauze de facut poze, pauze de inspectat salasele, pauze de mancat macese. Nu avem de ce sa ne grabim.

Liniste

Ssst, nu faceti galagie!

Cerul de octombrie e de un albastru incredibil de intens. Pozele sunt facute cu filtru polarizator si culoarea de albastru e firesc sa fie accentuata, dar atunci cand privesc cerul cu soarele in spate, nuanta de albastru ce o vad ochii e chiar foarte apropiata de ce se vede in poze.

Imensitate

Noi cei din linia intai

Dupa stana incepe golul alpin si incepem sa urcam spre creasta muntiilor Cernei pe varful Babei.

Trupa inainte mars!

Spatiu insuficient de stocare

In creasta e ceva mai rece, pe versantii nordici se mai pastreaza slabe urme de zapada, bate putin si vantul. Doar soarele straluceste pe cer ca si vara de nici n-as zice ca e toamna tarzie.

Pe aripile vantului

Pe creasta Cernei nu prea sunt izvoare, sunt foarte putine, doar primavara curge la tot pasul apa chiar in creasta. Dupa o vara intreaga izvoarele sunt acum secate si trebuie sa gasim un loc cu apa la care sa nu coboram prea mult.
O luam inspre sud spre vf Vlascu Mic, tinta noastra de maine. Dupa vf Boldoveni, ochesc culmea ce desparte valea Iaunei de cea a Craiovei, acolo sub vf Burbei se vad niste valcele destul de apropiate de linia culmii inspre Groapa lui Fistiag. Merg impreuna cu Romano sa verific daca valcele au si apa. Spre norocul nostru au, asa ca nu trebuie sa coboram prea mult din creasta principala.

Instalam tabara

Mehedintzii cu ale lor Crovuri

Odata cu inserarea se lasa un frig patrunzator, nu e asa crancen, insa nu suntem noi obisnuiti cu frigul dupa o vara intreaga. Dar imi ingheata mana pe aparatul foto. Asa ca renunt la ideea sa mai merg in creasta doar eu si trepiedul sa surprind luminile apusului. In cort insa este placut, asa ca incingem o runda de povesti.
Dimineata sunt cel mai harnic la trezit ca de obicei, ma trezesc la 7 si urc pe vf Burbei sa prind rasaritul. Doar eu cu trepiedul. Nu este nici urma de nor pe cer care sa faca rasaritul mai spectaculos, iar pana sa apara soarele se face o lumina de zici ca-i amiaza. Nu-i ca si iarna cand la scurt timp dupa prima geana de lumina hop si soarele pe cerul inca intunecat de umbrele noptii. Asa ca de data asta rasaritul in sine nu e ceva foarte spectaculos, e prea multa lumina si nu-s multumit de poze.

Iuuui, dar lungi mai sunt plaiurile astea!

De la 8 la 9 mai trag un pui de somn pana se trezesc si companionii mei, apoi fara sa ne grabim deloc luam micul dejun bucurandu-ne de caldura placuta a soarelui. Azi ne continuam marsul pe creasta spre trapezul format din vf Vlascu Mic si Zglivar, trapez ce seamana izbitor cu mult mai cunoscutul trapez Vistea-Moldoveanu.

Razesi vin turcii! Ardeti holdele, otraviti fantanile, pustiiti satele!

Pe creasta intalnim 3 oameni ce au urcat din valea Iaunei. Aflam doar ca lucreaza la exploatarea forestiera de pe vale, dar sunt destul de laconici si nu par deschisi la vorba. Sunt imbracati in haine de vanatori si au si un ogar de vanatoare. Deci taietori de lemne sau braconieri?
La scurt timp dupa aceea, in locul unde i-am lasat se isca un incendiu pe o suprafata intinsa. Are mai multe focare si cum azi vantul bate destul de turbat, focul se intinde cu repeziciune. Nu stim daca or fi fost ei sau localnicii care pregatesc pasunile pentru anul urmator de oierit.

Inapoi in satele din vale

De pe vf Zglivar prindem culmea ce coboara spre Zanogi si Lunca Florii. Trecem o mica zona stancoasa numita Custura Parsului, care nu prea seamana a custura ca in Fagaras, dar daca ciobanii au denumit-o asa...

Drum de vis

Eu ma temeam ca la coborare n-o sa gasim o poteca continua care urmeaza linia culmii, caci in Google Earth n-am dibuit poteca prin zonele impadurite si vom fi nevoiti sa balaurim putin prin paduri, dar avem noroc sa gasim o poteca buna ce ne coboara frumos pana jos deasupra catunului Lunca Florii. Apoi urmam o poteca prin livezi care ne scoate in valea Frasincea chiar in catunul Zanogi. Imi las companionii sa astepte cu rucsacii in Zanogi, iar eu dau o fuga scurta pana in Zmogotin sa recuperez masina.

Cu Cozia in fata

A fost o tura frumoasa prin locuri foarte pitoresti si pe care sper s-o repetam pe schiuri de tura daca iarna va vrea sa fie generoasa in zapezi. Am fost din nou in cautarea culorilor de toamna, insa doar intr-o saptamana padurile si-au lepadat culorile aprinse. Asa ca daca frunzele s-au dus de acum, asteptam cu nerabdare sa vina iarna cat mai iute.

Harta turei

Toata selectia de poze din tura se gaseste aici:
http://picasaweb.google.ro/gianinalin/PribegindPrinMuntiiCernei#

Sunday 24 October 2010

Toamna in Crovuri - 24oct


Urmare din episodul zilei de sambata: http://gianinalin.blogspot.com/2010/10/toamna-pe-ramnute-23oct.html

Sambata noaptea ne odihnim tare bine in casa lui Matei din Izverna. Eu cu Nae, adica matinalii, incercam sa trezim lumea la 7. Unii ar mai fi dormit, insa planul pentru duminica e sa urcam in Crovuri. Azi avem mai mult de mers, iar ziua de toamna e scurta.
Nae ne delecteaza si la micul dejun cu o omleta imbogatita cu ciuperci. Un deliciu! 9 oameni pe o tigaie uriasa.

Cobor de la munte

Drumul pana in Izverna nu l-am batut degeaba. Am venit cu gandul sa urcam in Crovuri si din partea Mehedintzului. Potecile dinspre valea Cernei le-am tot strabatut, le cunoastem pe toate si vrem sa mai vedem si alte locuri.

Izverna

Pornim din centrul satului din fata bisericii. Dibuim poteca spre Beletina si incepem sa urcam sub privirile curioase ale localnicilor. Vremea e superba.

Nae - expertul in ciuperci

Peste tot pe unde mergem Nae vede toate ciupercile. In ritmul asta nu ne mai ajung pungile.

Nici o mana de om n-ar fi reusit asa ceva

La inceput urcam pe un drum de caruta, care apoi apoi se transforma in poteca si ne poarta prin tot felul desisuri si lastarisuri, de acuma zici ca se infunda si ne lasa balta. Apoi pare mai zdravana si urca prin padure pe firul apei ce pare sa se verse din Beletina, tinta noastra. Si dintr-o data poteca se pierde si ne lasa balta. Nu avem altceva de facut decat sa urmam firul apei care sigur ne duce in Beletina.

Palarie-ntr-un picior

Peisajul prin padure e salbatic, urcam printr-un fel de chei, speram ca terenul sa nu devina accidentat si sa ne putem continua urcarea. Dar e terenul propice de cautat ciuperci si Nae gaseste din nou pastravi de fag de se umplu toate pungile.


Pana la urma biruim zonele mai accidentate, iesim la liman, ba chiar dam de o poteca mare si lata, probabil folosita de ciobanii din Beletina. E clar, undeva am luat-o gresit, dar acum nu mai conteaza, am ajuns in Crovuri, spre fericirea celor care nu le mai vazusera pana acum.

Lapiezuri

In Beletina

Din pacate in timp ce urcam prin padure, norii plumburii au furat cerul albastru, acum totul e in nunate sumbre de gri. Pare mai degraba o vreme tipica de noiembrie si e o lumina tare proasta pentru poze.

Poiana Beletina

Drumeti prin labirintul de lapiezuri

Din Beletina trecem in Poiana Mare, apoi coboram in Crovul Mare. Planul meu de dimineata e sa mergem maideparte pana in Crovul Medeved si de acolo sa prindem poteca ce coboara in Izverna. Aici insa poteca turistica marcata face cu ochiul camarazilor mei. Vremea mohorata a turnat o oarecare letargie, asa ca lumea voteaza scurtarea turei.

Coborand in Crovul Mare

Pe drumul de Izverna

Drumul de piatra ce serpuieste in urcare din Crovul Mare mi-a inspirat intotdeauna un iz de legenda pierdute in vremuri stravechi sau povesti legate de haiduci. Poate pentru ca-mi seamana cu imaginile din filmele lui Margelatu, Haiducii lui 7 cai sau Drumul Oaselor. Sau pentru ca-mi pare mie locul in care haiducii isi puteau ascunde comorile furate boierilor. Nu stiu daca locurile acestea au vreo legenda de genul asta, dar nu departe de aici am auzit astfel de legende: de la satenii din Prisacina despre aurul ascuns sub Arjana sau de la cei din Cornereva despre aurul de sub Piatra Elisovei in Culmea Canicei.

Drumuri stravechi

Ceva mai jos intram iar in padure, lumina plumburie din Crovuri nu mai are asa mare importanta, padurea are o cromatica suficient de bogata incat sa incante ochiul.

Agale la vale





Padurea in flacari

Culori de toamna

Ajungem din nou in Izverna sub privirile curioase ale satenilor si incheiem acest circuit numai bun de strabatut pentru o tura lejera de o zi.

Sa mai sedem oleaca


Saturday 23 October 2010

Toamna pe Ramnute - 23oct


Week-end-ul acesta se prevede vreme buna si ne dorim sa mergem intr-o tura lejera sa prindem natura in culori de toamna.
Ca de obicei cand mergem pe valea Cernei, dormim langa Dumbrava in masina.
Ne strangem o trupa maricica: Nae&Cristina, Pitic&Gabi, Diana, Sandel, Gianina si cu mine.
Dimineata suntem destul de lenesi cu trezitul, ne miscam in reluare cu micul dejun si cu impachetatul, asa ca Ady Beleanu care vine tocmai din Cluj ajunge inainte sa reusim noi sa fim gata de plecare.

Gianina

Pentru prima zi am programat o tura pe Ramnutze, adica vom urca pe Ramnuta Mare, pe poteca de deasupra canionului si vom cobori pe Ramnutza Vanata.

Solo-climbing prin tufisuri

Traseul debuteaza abrupt cu un urcus prin padure, cu mici portiuni de catzarat pe stanci. Traseul e prevazut pe alocuri cu cabluri de otel si chiar cu o punte de fier. E un fel de via-ferrata.

Peretele de deasupra canionului Ramnutei Mari

Relaxare ca soparlele la soare

Dupa un urcus "istovitor"ne oprim la un frumos punct de belevedere situat exact deasupra canionului Ramnutzei Mari. Dupa racoarea si umezeala ce inca nu s-a ridicat de pe valea Cernei, parca toata lumea astepta aceasta pauza la soare.

Gianina si Pitic

Nae

Toata trupa prin padure

Mai continuam pe firul Ramnutzei in amonte si dupa ce gasim o punte naturala sa traversam apa, urcam printr-un lastaris des si pe grohotis si ajungem la baza unei creste stancoase perpendiculara pe firul apei.

Echilibristica

Geantul Hermanul

Catarand pe cleantzuri

Urmam sus pe creasta in catarare usoara pe stancile adrente de calcar si de aici o buna parte din excursie se va desfasura pe aceasta muchie calcaroasa.

Culmi

Canionul Ramnutei Mari cu Vlascu Mic in spate

In stanga spre valea Cernei peisajul este abrupt si stancos, in dreapta spre Mehedinti peisajul e dominat de plaiuri blande si culmi impadurite... ici-colo resturi vechi de defrisari :D

De toamna

Tot de toamna

Iar de toamna

Pe cleantzuri in sus

Ajungem la o falie pronuntata perpendiculara pe linia crestei, nascuta probabil din vremuri stravechi in urma unei activitati tectonice in zona. Falia a creat un jgheab adanc care fragmenteaza continuitatea crestei. Aici trebuie sa descataram ca sa traversam zona accidentata. Fetele se misca ca pe oua, dar Nae e profesorul atent si rabdator care le coordoneaza miscarile, asa incat sa nu apara evenimente neplacute. Totul e sa lasi stress-ul deoparte si sa fii atent la miscari.

Acrobatie

Shoparlitzele la soare

In timp ce fetele se incalzesc la soare, eu cu Nae facem o mica incursiune in partea de jos a faliei, unde descoperim un aven. Dupa zgomotul pietrelor aruncate pare destul de adanc. Reusim chiar sa intram in partea lui superioara printr-un mic tunel. Se vede fundul si nu mai pare atat de adanc. E destul de interesant, caci o parte a lui este acoperit de niste bolovani uriasi, ca un fel de tavan.

Coboram spre plaiuri mai domoale

Culmea stancoasa mai continua, noi insa coboram printr-o sa spre plaiurile domoale de desubt, unde se intinde catunul Glodu.

Vremuri trecute

Geantzurile Glodului

Descoperim zone foarte frumoase, colindam printre gospodariile oamenilor, ratacim pe niste poteci ce ne poarta si spre catunul de partea opusa a Ramnutzei Vinete, la Fatza Fantanii.

Hard-tool

Mai mare-i bostanu ca mine!

Gasim poteca ce-o stiam din alte ture, poteca ce ne coboara pe valea Ramnutzei Vinete pana jos in valea Cernei. Prin padure gasim o gramada de ciuperci. Noi nu le cunoastem, asa ca de fiecare data strigam dupa Nae ca dupa genist, ca si cum am fi dat de o bomba. Nae le studiaza si da verdictul: e laba ursului, e palaria sarpelui. Pastravii de fag ii deosebim si noi si sunt o gramada. Asa ca se prevede o cina copioasa.

Toata trupa

Ajunsi in valea Cernei, se lasa rapid inserarea si odata cu ea si o racoare umeda. Cum a doua zi vrem sa strabatem Crovurile cu urcare din Izverna, toata lumea primeste bucuroasa oferta de a innopta la casa lui Matei din Izverna. Iti multumesc inca o data coane Matei pentru ospitalitate!

Ajungem in Izverna bine dupa lasarea intunericului, dar satenii sunt foarte saritori si ne ajuta cu niste lemne de foc. Ba ni le mai si taie rapid cu drujba. Asa ca in scurt timp facem cald in casa. Seara curge repede printre povesti si foamea noastra nestavilita dupa o zi de umblat. Iar Nae mare bucatar si ne face o tocana de ciuperci delicioasa care dispare instantaneu.
Locuri de dormit sunt destule, dar baietii fac pe vitejii si dorm afara la racoare in pridvorul casei. Asa ca eu ma "sacrific" si dorm cu toate fetele in camera incalzita. Trebuie sa le pazeasca cineva de varcolaci.

Am mai pus o selectie de poze aici:
http://picasaweb.google.ro/gianinalin/ToamnaPeRamnute#

Continuare cu episodul zilei de duminica: http://gianinalin.blogspot.com/2010/10/toamna-in-crovuri-24oct.html