Tuesday, 20 June 2017

Prin Bucegi si Leaota 20-21iun


Mult asteptatul moment: sa merg cu casa in spinare cu Vlad pe munte.

Impreuna cu Cindy si Janus am hotarat sa mergem 2 zile pe munte. Pentru ca Radu este inca mic pentru distante asa mari, dar si mai ales pentru ca am observat noi ca nu este asa de atras de drumetii, l-am trimis la strand la baie la Arad la bunica Geta. Alin a ramas la serviciu, caci cineva trebuie sa si munceasca in familie. Iar eu mi-am pus rucsacul mare in spinare, pe care trebuie sa recunosc, nu mai stiu cand l-am purtat ultima oara (posibil in ceva tura de iarna la refugiu cu schiurile) si am pornit la drum.

La pescuit de brotacei

Am urcat rapid in Poiana Gutanu

Era asa de mare dorinta de drumetie, incat habar nu aveam unde sa mergem. Aveam bagajul facut, dimineatza urma sa plecam in excursie, dar inca nu stiam unde mergem: in Crai, in Bucegi, in Fagaras? Pana la urma am ales Bucegiul si ne-am bucurat de alegere, pentru ca pana pe la pranz Craiul se vedea in ceata, dar pana in Fagaras petreceam mai mult timp cu masina.

Primul popas de energizare
Hotarati
Tot mai sus

La joaca

Prin gradina de rhododendron
La ora 10 am lasam masina pe valea Bangaleasa (Moeciu de Sus) si am pornit la deal spre Saua Batrana. Pana in Poiana Gutanu am facut 1 ora de la bariera. Baietii au urcat bine, iar noi mamele, sincer nu am fi putut urca mai repede cu ditamai rucsacii in spate. Prima pauza de energizare am facut-o la cantonul Gutanu, apoi ne-am continuat urcarea pana in cel mai inalt punct al turei, saua Batrana. 
Uitandu-ne la ceas, era ora 2, ne-am dat seama ca daca am continua pe traseul gandit de acasa ne vom plictisi prea mult in saua Strunga. Asadar luam hotararea de-a cobori pe valea Doamnele la Pestera si Padina. Aveam si bani la noi, deci daca chiar nu mai gaseam energie pentru urcarea in Strunga, aveam si plan de rezerva.

A doua energizare in cel mai inalt punct al excursiei - saua Batrana 
Cascadele Doamnele

Ca fratii

Ciocolata pe valea Doamnele

 Coborarea pe valea Doamnele a fost savurata la maxim de baieti. Noi, doua mame iubitoare si cunoscatoare de munte, am luat si rucsacii celor mici si i-am lasat sa se bucure in voie de alergare. 
Desigur alergarea cea mai placuta este la vale, iar ciocolata cea mai buna este cea mancata la munte.
Vlad a ales sa treaca apa descult si apoi a continuat asa drumetia pana la ultima trecere a apei, unde ne-am bucurat de aceasta experienta si eu cu Cindy. Janus a fost cel mai tare, a sarit de pe un bolovan pe altul, riscand o baie completa. 

Descult prin Bucegi
Pestera Ialomita - o grota luuunga
Ajunsi la Pesterea dezamagire mare: asfaltul pana la salvamont ne face sa ne simtim ca niste turisti rataciti in mijlocul civilizatiei. Parasim rapid asfaltul la manastire, baietii sunt curiosi unde urca scarile din trecatoarea de la manastire. Ele duceau la clopote. Am insistat ca baietii sa nu traga de sforile, desigur nu ar fi fost placut sa ne trezim cu toti pe cap :D din cauza baietilor si sa fim noi din nou etichetate... mai stim noi doua cum. Baietii au dat dovada ca sunt mai mari si dupa ce i-am lamurit de ce nu ar trebui sa traga de sfoara, au coborat cuminti inapoi. Hopa un calugar indignat cu gura pe noi: de ce i-ati lasat sa urce acolo? Ii raspund din mers: nu scrie nici unde ca este interzisa urcarea pe scari, daca scria, cu siguranta nu le dadeam voie sa urce. Traseul turistic trecea fix pe acolo, scarile de lemn sunt evident o tentatie pentru 99.5% dintre baieti, nici un afis, nimic care sa opreasca trecerea... in plus nici nu stiam ce este sus, decat dupa ce am iesit din trecatoare. Posibil ca data viitoare sa gasim un afis :)
Pentru ca timpul ne permite, vizitam si pestera Ialomita, care este de fapt o grota foarte lunga. La un momentdat un turist ne intreaba ce mai este de vazut, probabil obosit deja de cate trepte a urcat. Cindy rade pe sub mustata si imi spune: pentru noi vizitarea pesterii este o pauza activa, pentru altii este o adevarata provocare sportiva.

Marmota din saua Strunga

Dormitor la etaj

Refugiul Strunga - casutza noastra
 Coboram pana la cabana Padina, unde citim pe indicator 2ore pana in Saua Strunga. Hmm... este 5:40 inca 2 ore, poate si mai mult pentru ca oboseala deja s-a adunat, dar macar ajungem pe lumina. Cu entuziasmul la pamant, pornim la deal, de manutza 2 cate 2, mama si fiu. 
Niste vacutze care se adapa din vana, un corb care planeaza pe cer si uite asa dupa o ora ne vedem ajunsi la refugiu. Yuhu!... toti 4 suntem fericiti. Avem timp suficient sa savuram cina in sa, sa ne pregatim de culcare. Refugiul este de fapt o mini cabana fara cabanier, nu se compara cu refugiul Batrana si baietii sunt bucurosi sa doarma la etaj. 
Am fost nevoite de inchidem obloanele, pentru ca baietii nu voiau sa se culce pe motiv ca este inca ziua afara.
Spre casa

Mai greu rucsacul decat Vlad
A doua zi vantul ne avertizeaza ca progonoza de vreme rea de deseara este buna. Vantul incearca sa ne descurajeze, dar noi ne pastram planul si pornim cu incredere in Leaota, urcand varful Bucsa si coborand spre masina pe culmea Barbutel.
Coborarea pe forestier prin padure ne cam plictiseste si ne oboseste, dar iesiti din padure ne bucuram de soare, caldura, fragute si flori.
Ne gandim sa trecem pe La Biserucuta, pe traseul de EcoMaraton pana in centru, iar apoi eu sa alerg sa recuperez masina, dar soarele si caldura ne loveste... si hotaram sa coboram la masina conform planului initial.

Afine pentru ceaiul bunicii
Orice tura trebuie sa se termine cu ceva bun: fragutze
A fost o tura superba, in care baietii au mers super bine. Adica noi doua nu am fi putut merge mai repede, eventual nu am fi facut atatea pauze, dar pauzele au savoarea lor si iti aduc bucurie in suflet.
Oare peste 2 ani vom face toti 4 ture de acest gen? Oare Radu va savura si el muntele ca noi? Uitandu-se la pozele acestea isi arata dezamagirea ca nu a venit si el, desigur nu isi poate imagina cat am urcat, cat am umblat, totusi o speranta exista.

Monday, 29 May 2017

Cascada Moara Dracului - 28mai


Alin a promis sa ne duca intr-un loc frumos, unde sa ne placa tuturor. Desi am plecat tarziu din Brasov (ora 15) si abia am urcat (baietii vroiau acasa, la noul joc de lego primit), la final cu totii am fost incantati de excursie. 

Valea Simon este una foarte frumoasa, potrivita pentru cei mici si care te duce cu gandul la cort, la foc... la liniste si relaxare.

La monument
De mana

Gianina si baietii

Cateva abdomene nu strica niciodata

Salutari
 Un mic urcurs mai anevoios si iata-ne la stana Gaura. De aici cei mici au intrat in fibrilatie: le venea sa catere toate stancile din poiana si parca cascada nu mai era un obiectiv. Desigur i-am mobilizat pe cei mici si am ajuns si la cascada. Glumeam noi pe urcare ca poate spiridushii au lasat niste cutii mari de lego pentru copiii care urca pana acolo, desigur nu a fost asa, dar totusi au gasit fiecare care un banut. Sa fie de la spiridushi? Nu vom afla niciodata. 

Alpinistii Tanase

La cascada Moara Dracului

Cina de duminica

Mama este numai una
Intorsi la soare, la stana Gaura, era ora cinei, asa ca ne-am bucurat de ultimele raze de soare, am intins pe paine un borcan de zacursa, am incalecat pe-o vale si-am alergat pana la masina.
Luatul pijamalelor unii dintre noi nu si-l mai amintesc, nu aveau cum, pentru ca dormeau deja din Simon.