Friday 21 September 2007

Garana: Bike & Mountain Rock Festival - 21-23 sept

Se anuntza un weekend pajnic la Garana: o tura de bike si Mountain Rock Festival. Am plecat, ca de obicei, vineri dupa serviciu spre Garana cu Mardale si Laura in masina, iar pe masina bicicletele. La Garana ne-a intampinat temperatura scazuta, al dracului de scazuta. Dupa un vin fiert destul de naspa ne-am retras in casa, feriti de tzugul de afara; o vorba, un somn dulce si iata-ne sambata “dimineatza” suntem dezmierdati de un soare si o vreme superba care ne imbie sa incalecam pe sa si sa o luam pe dealuri spre Lindenfield: eu, Mardale, Ioana , Horia, Neatzu si Miron.

Toamna bogata

Spre Lindenfield

Un pic de asfalt, apoi un drum forestier, zone cu pietre, care nu sunt chiar pe gustul meu (mai ales la urcus), cateva bifurcatii... alegem dreapta, dreptat si la o bifurcatie face stanga, cica prin padure inca nu am fost asa ca ar fi cazul si o luam stanga si ajunge la o stana cu magarusi, oi si bineinteles caine. Ajunsi intro sa unde drumul se infunda hotaram sa ne intoarcem prin padure si sa o luam dreapta :)

Incotro?

Nu facem bine cale intoarsa ca bicicleta lui Horica sufera un mic accident: schimbatorul de pe spate s-a agatzat in ceva... mister... nu se stie in ce... si se indoaie. Asa ca facem un popas de indreptare. Fiecare ajuta cu ceva: Ioana sta pe cadru (sa nu se indoaie si el), Horia tine de schimbator (sa nu se rupa), Mardale cu un lemn fixeaza bugul, Neazu si Miron fac project management, iar eu poze (marketing?!?!). Schimbatorul este “ca nou”, deci ne continuam drumul si nu dupa mult timp ajungem la o alta stana. Cautam ceva drumuri de aici in colo si gasim unul la stanga... care se dovedeste a fi tot de stanga, adica gresit.

Operatiune "salvare"

Drumul merge prin padure si ne duce pe albia unui parau unde o luam pe langa bicicleta sau chiar cu bitza in carca, printre pietre si apa... incepe sa imi para rau ca nu mi-am luat doua perechi de papuci cu mine, ma tot gandesc cum o fi deseara pe frig cu papucii uzi. Mergem ce mergem pe parau in jos si in cele din urma ajungem la un drum forestier. Hai ca ii bine :) stim ca nu vom ajunge in Lindenfield pt ca am coborat prea mult, dar undeva tot ajungem, deci nu-i stress :D Poposim un pic in mijlocului drumului la un biscuite, o cioco si un mar si...

Mardale ma intreaba de ce eu nu am casca; ii raspund ca eu oricum merg incet, deci nu pic eu in cap.


Plecam... nu trec 10min de la dialog si PUFFF ma trezesc in cap. Hmmm... eu oare de ce nu am casca? Raman cateva secunde in cap, apoi ma ridic, pun bike-ul si rucsacul pe marginea drumul, ma uit daca pot ajunge la rau... nu prea se poate de aici, asa ca ma scutur pe maini, in genunchi , imi duc mana la fatza si apoi ma uit sa vad ce am pe ea... noroi si un pic de sange... hmmm.... astept sa vina din urma Horia cu Ioana ca sa citesc pe fetzele lor daca este sau nu grav. Apar... privirea fixa a Ioanei nu imi spune prea multe, in schimb Horia zambeste, deci nu o fi grav :-) Plecam la apa, unde medicul si asistenta isi fac treaba: “Ah, te-ai spart un pic”, “da-i si pe pleoapa”, “hai ca ii ok, nu trebuie cusut” asta vroiam sa aud: “nu trebuie cusut”. Imi era asa de ciuda ca m-am spart, mai ca imi vine sa plag, dar imi e jena de Horia, asa ca ma abtin :)).

Continuam pe drumul forestier pana ajungem Slatina Timis, unde vin dupa noi cu masinile Silvica si Luca. Ajunsi in Garana cand cobor din masina realizez ca genunchiul drept s-a cam intepenit si pana spre seara avea se sa inteleneasca si mai si, dar dimineatza... surpriza... scartaie, dar misca. Asa ca sunt fericita ca pot si eu pleca in tura de bike de duminica: urcam pe Semenic si coboram prin padure pe marcajul cruce albastra. De data asta folosesc casca lui Neatzu :) care tocmai ce s-a intors din tura, fiind mai matinal ca noi (eu, Mardale, Horia si Ioana). Prin padure baietzii nu ai problema, dar noi fetele ne miscam cam incet... este totusi o carare, mai cu trepte, mai cu pietre, plina de radacinii. Ii spun Ioanei ca ma bucur ca este si ea si mine :)) si am impresia ca si ea se bucura de prezenta mea :D.



Ajungem destul de repede jos si dam exact in parcul de aventura, ce tocmai s-a inaugurat de dimineatza :-) Nu vad nu stiu ce pe acolo, probabil ca ceea ce am vazut noi este doar o mica parte din el. Stam un pic si o luam la deal la ciorba si mamaliga cu tocanitza, dupa care o luam la vale spre Timisoara.


La festival ne-am amuzat la prezentarile lui Fane, a clubului Alternative si cea a lui Horia si am meditat la prezentarea lui Alex Gavan. Din cauza frigului prezentarea expeditiei de la Polul Nord nu prea ne-a incalzit.

Spectatorii ca la teatru

Fane la microfon

Urmam noi...

Oboseala ii mare, dupa prezentare

M-am intalnit cu Marius Mina si cu Tavi Topai la standul noului parc national si le-am prezentat si lor noul meu look (cu fatza sparta).

Saturday 15 September 2007

Jelasnica Klisura 15-16 sept

Am plecat de vineri seara cu Mardale, Cristan, Diana si Andreea la sarbi la Jelasnica. Drumul este lung, dar bun... vecinii nostri au totusi autostrada, nu ca la noi.
Ajunsi la locul cu pricina, Mardale ne duce la culcare in pestera... asa ca dormim bine impreuna cu liliecii sarbesti.
Profitand ca sunt singura, Mardale ma combina sa ma dau cap si uite cum pic pentru prima data cap ;)) in Castor(6b+/6c+) traseu la care gradul se schimba semnificativ in functie de inaltime.
Duminica Mardale ma combina din nou sa ma dau cap, dar de data asta reusesc sa fac flash traseul Inspiracja(6a+).

Andreea la incalzire

Razi tu razi, dar o sa pici

Mardale

Veveritzele

Christian fileaza lejer

Clisura

Diana... cu ochelari de musca

Viperele lui Mardale

Pazi Bus

Sunday 9 September 2007

Paris si Versailles - 9-10 sept

Dupa doua saptamani de hoinarit prin Alpii italieni si francezi, dupa o baie la mare si altele la munte... am ajuns sa incheiem concediu cu un weekend la Paris.
Si ca sa nu fie trecerea prea brusca in prima noapte am boschetarit in padurea cu bolovani de la Fontainebleau, iar Alin mi-a prezentat bolovanii pe care a catzarat cand a fost alta data la boulder in zona. Intradevar, o padure imensa cu o puzderi de bolovani, cu mii de posibilitatzii: bouldering, alergat, plimbari, bike... uff, de ar fi si la noi Padurea Verde o miniatura a Fontainebleau-ului, ce fericitzi am fi.
Sambata de dimineatza pornim la cumparaturi, cazare... cu pat, minibucatarie si baie... dush si baie... vai... de mult nu am mai avut parte de asa lux (ei vezi daca nu s-a inventat cortul care sa le aibe pe toate astea) si apoi urmeaza partea domestica de plimbari prin Paris si la Versailles. Aici las pozele sa vorbeasca:

Piramida lui Francois Mitterrand

In miez de noapte

in oglinda

S-a lasat linistea

Turnul Eiffel in haina de rugby

Miroase inca a concediu

Un coltz de Versailles

Gigantul in actiune

Calutzii in galop

Prin gradinile Versailles-ului

Sa nu ma bata soarele in cap :P

Friday 7 September 2007

Mont Blanc 31aug-7sept

Am pornit din frumoasa statiune Italia Courmayeur sambata si ne-am inceput traseul pe un drum forestier pe malul Torrent Doire. Am ajuns intro "delta" la 2000m, o campie plata numita Plan Combal brazdata de paraie mate de ghetzar. Ne-am continuat drumul pe o poteca pana ce am ajuns pe morenele de piatra care acopereau ghetzarul Glacier du Miage.

O noua provocare

Inceput de drum

Munte sau campie?

Dupa vreo 3km de mers pe aceste morene... am ajuns in fatza ghetzarului Glacier du Mont Blan din care cadeau prietre si se rupeau bucati de gheatza, asa ca am decis sa facem bivuac sub un bolovan imens si sa urcam ghetzarul a doua zi dis de dimineatza, ca sa dispara pericolul de caderi de pietre si desprinderi de bucati de gheatza. Stand acolo o dupamasa intreaga ne-am obisnuit cu zgomotul caderilor si am observat ca nimic nu este haotic, nici macar caderile. Existau "trasee" de cadere, si nu picau prietre peste tot. Am observat ca traseul nostru pe ghetzar este cat de cat ok, fara mare pericol de caderi.

Am ajuns pe luna oare?

Provocarea cea mare... ghetzarul

Bivuacul de sub bolovan

A doua zi, duminica, am pornit in sus pe ghetzar, prima ascensiune pe un ghetzar, infig coltzarii si pioletul in gheatza, imi place, chiar imi place... nu credeam ca imi va face asa placere, dar am fost placut impresionata de cat de fain poate fi sa urci pe un ghetzar inclinat si chiar sa te simti in sigurantza fiarelor, sa te simti imfipt in gheatza :). Ma gandeam doar ca de coborat parca nu mi-ar face placere sa cobor pe aici, dar planul era sa coboram in Frantza, deci nici o grija... pana cand ne dam seama ca am urcat prea mult pe ghetzar, ca am dat de o zona cu crevase si trebuie sa coboram. Coborarea merge f incet, coboram pe rand, filandu-ne unul pe altul. Sunt demoralizata si nu mai vreau sa caut nici o iesire de pe ghetzar, vreau la vale. Soarele a rasarit si pe ghetzar si au inceput caderile de pietre si rupturile de gheatza. Stiu ca nu isi au traseul pe unde suntem noi... dar totusi zgomotul ma face sa ma simt in nesigurantza. Asta este... poate altadata. Ajunsi jos, culcushul ne astepta si a doua zi plecam inapoi spre Courmayeur si observam cam unde am facut gresala de abordare pe ghetzar, in plus vazand 3 nemtzi si 2 francezi care au abordat si eu aceasta ruta, am observat ca rucsacii nostri sunt mult mai mari, deci mai grei. Trebuie sa ducem o inbunatatire si aici.

In lanul cu flori de gheatza

Vaca Milka mai lipseste...

Vremea se strica in urmatoarele zile sus, asa ca trecem lantzul muntos prin tunelul lung de 12.87 km si ajungem in Frantza, luni, in faimoasa statiune Chamonix, care pe mine m-a impresionat intrun altfel de mod: "de ce o fi asa de faimoasa, ca nu ii deosebita de loc, mult mai mult mi-a placut Courmayeur-ul italian".

Casa ghizilor

De data asta am campat

Spectacol de sunet si lumini

Sfarsit de zi la Tete Rousse

De aici facem o tura lejera de aclimatizare pana la refugiul Tete Rousse (3200m), marti, unde ne cazam la cort, urmand apoi sa incercam ruta celor 3 munti. In cele din urma joi urcam la Aiguille du Midi (3842m) cu telecabina si coboram in platoul de sub Refuge des Cosmiques la 3500m, unde sapam un bivuac in zapada. Vineri era ultima sansa de a urca pe varf, dar nu a fost sa fie de data asta. Asa ca iata-ne vineri coboram inapoi si Chamonix si o luam spre Paris.

Uff, dar multzi mai suntetzi...

Chamonix la o aruncatura de batz

Cu toate ca nu am ajuns pe varf, am facut niste trasee foarte frumoase si am ramas placut impresionata de urcarea pe ghetzar si parca mi-a deschis apetitul pentru iarna ce vine. Am avut parte de niste ture intro zona noua pentru mine, dar care mi-a placut mult si sper sa revin in acele locuri cand voi mai avea ocazia.

Marmota de Alcatel

Sclipirea unei zile perfecte

Vine-un sir de oameni vinetzi (Ada Milea)

La capat de drum

Furnici pe muntele de zahar

O ultima privire pana data viitoare