Saturday 31 May 2008

La catzarat in Cariera si la km9- 31mai-1iun

Alin in "Vis de copil"

Satisfactie unei zile de cocotz

Ami in "Popeye"

Andrei fileaza relaxat

Un altfel de traseu

Mi foameee

Prietenele

Cu burtica la aparat

Ami in "Inox"

Saturday 24 May 2008

Bobot + km9 - 24-25mai

In we am fost la Bobot, am ajuns tarziu in zona pe la 6pm, asa ca n-am putut face multe.
Prima impresie: era multa udaciune de la ploile de saptamana trecuta, curgea apa de prin toate gaurile din peretzi, pana si faleza mica cu The Good&The Bad&The Ugly avea apa scursa pe ea si o serie de baltoace de la baza ei facea dificila filarea, trebuia atentzie dc vroiam sa nu se ude coarda.
A doua impresie: lipseau mai multe placutze cu numele traseelor - The First One, Jegoppea, majorat, Pas de doi ... am inceput sa "blagoslovim" trecatorii care si-or fi facut de lucru cu bietele placutze :D pana la urma insa ne-am dat seama ca n-au avut oamenii nici o treaba, ci poxipolul n-a fost bun si probabil ploile l-au ajutat sa se umfle, unele placutze erau curbate, se dezlipisera doar la mijloc si se mai tzineau in capete.
A treia impresie: lipsea evident puntea de peste Cerna.
Ne-am dat pe The Good si pe Pas de doi. Am pus top intermediar in Pas de doi.


Duminica aveam planuri mari sa luam la rand toate traseele de dincolo de rau (in afara evident de Crystal Reports si Totul va fi bine :D) si sa batem top intermediar in Klettern macht frei. Cum puntea lipsea, am trecut prin apa, ajuns dincolo m-am schimonosit oleaca de congelata ce era apa :D vine randul Gianinei, dar dupa 3-4m se opreste si se intoarce :( ... e drept ca ea era fara sandale, le uitase in Tm si atunci inainta mai greu, se amplifica rapid senzatzia de congelare, in plus descultza fiind nu avea aderentza pe pietrele alunecoase si combinat cu curentul destul de puternic ... a declarat ca-i prea mare gradul la "traseu" ;)) mai ales asa free-solo, probabil i-ar fi placut mansha :P
Dincolo de rau, singur fara partener, m-am consolat vazand ca si acolo era udaciune mare pe peretzi, Fagus si Klettern macht frei erau impracticabile. Lipsea placutza si la Laleua Pestritza.

In conditziile astea am schimbat planul 180de grade si ne-am dus la km9 (Bobalna Sfinx, Muierii's Cave, Inox si Pinus Nigra).


Sunday 18 May 2008

la Radna in cariera - 18mai

Pentru ca eu am vrut neaparat sa particip la crosul firmelor anul acesta, am fost nevoita sa-l combin pe Alin sa participe si el si sa ne organizam cumva weekendul ca sa fie un wk de stat intre betoane. Asa ca sambata am mers la Arad, iar duminica la pranz, dupa crosul firmelor am plecat cu Ioana si Robi la Radna la un pic de miscare pe stanca.


Gianina - Crosul firmelor Timisoara 2008 - locul I F

A meritat sa participam la cros, avand in vedere ca am fost castigatoarea locul I, iar Alin celui de-al II-lea loc la baietzi. Cu cupele in portbagaj am plecat la catzarat.

Alin - Crosul firmelor Timisoara 2008 - locul II M

Vremea a fost foarte calda, iar in cariera f multa lume... inclusiv Glavan, Cosmin Codru si Octavia.
Ne-am dat pe doua trasee usoare dar f murdare si prafuite... iar apoi am incercat alte 2 trasee in alta zona, unde stanca era mai ok, dar trasee nu prea.
O scurta concluzie... la Radna nu prea ii fain de catzarat... f cald, trasee muradare (praf, muschi uscat si alte cele), unele topuri dubioase... dar na... decat intre betoane... mai bine la prafuiala.

Saturday 10 May 2008

Buces-Vulcan - 10-11 mai

Buces-Vulcan este destinatia de weekend stabilita si agreata de 14 oameni (Mardale, Diana, Tufish si Diana lui, AndreiP, Oana si Nae, Lars, Titi, Fane, Ioana, Angi, Alin si cu mine). Unii sunt catzaratori convinshi, altzii, sau mai bine zis altele impart weekend-ul in 2 zile cu 2 tematici diferite: bike si catzarat.
Asadar sambata dimineatza patru fetele logofete (Oana, Ioana, Diana lui Mardale si cu mine) pleacam cu harta in rucsac in tura de bike.

La margine de drum

Oana

Nici bine nu plecam si incepe sa picure, asa ca ne adapostim sub o constructie de lemn, ne luam pe noi gecile si incepem sa rontzaim din migdalele sarate ale lui Oana. Mai povestim una alta si cand ploaia s-a oprit o luam din nou la drum spre Abrud, iar de la Abrud in directia Campina cu atentie sporita sa nu trecem de Gura Rosiei... caci am hotarat sa mergem in Rosia Montana, unde nici care dintre noi nu a mai fost vreodata.
Ajunse in Gura Rosie ne oprim in centru si verificam harta zone, urcam pe biciclete si descalecam la fel de repede, caci ploaie iar incepe... de data asta ne adapostim sub un tir.

Ascunzandu-ne de ploaie intr-o baraca unde se taie lemne

A doua tura de ploaie - de data asta ne adapostim bun un tir

Hai Diana...

In Rosia Montana o noua aversa de ploaie, cu grindina de data asta, ne ureaza "Bine ati venit"; adapost ne este o poarta.
Pedaland pe ulitzele Rosiei observam ca majoritatea caselor au o placutza cu "Proprietate SC Rosia Montana Gold Corporation" si... surpriza... am vazut si 2-3 placute cu "Aceasta proprietate NU este de vanzare".
In centru dam de punctul de informare, unde un nene ne explica cum ca 80% din sat este cumparat de corporatie, iar doar 20% nu vor sa vanda... suntem rugati sa ii ajutam cu un vot pe site-ul: http://www.faracianura.ro/index.shtml

A 3-a runda de ploaie, de data asta si un pic de grindina

Dar oare o sa mai ploua de multe ori azi?

20% NU - 80% cumparat

Istoria localitatilor Rosia Montana si Corna este strâns legata de istoria exploatarii zacamintelor aurifere (spalarea nisipurilor aluvionare si extractia minereului aurifer). Primele atestari ale acestei activitati sunt atribuite purtatorilor culturii Decea Muresului (2800 - 2500 î.Chr.).

Calare sau pe jos... in sus o luam oricum

Pe ulitza de sat

Push bike pentru toate fetele

Iesim din sat si incercam sa ajunge la lacul Brazi, dar cu atatea bifurcatzii de drumuri forestiere si fara o harta detaliata cu zona ajungem doar la lacul Corna si mai apoi la drumul ce coboara prin satul Corna si Gura Cornei in Abrud.
Acest drum este drumul inclus in traseul biciclistilor spre platoul fanFest, doar ca noi coboram pe el... adica mergem in directia "de la FanFest", bucata asta de tura fiind declarata ca cea mai faina coborare a zilei.

Ploaia din zare...

Acest lac NU este lacul Brazilor (la care am vrut noi sa ajungem)

Incotro?

Incotro sa o luam acuma? Oana vede pe harta un drum forestier ce duce peste dealuri inapoi in pasul Buces-Vulcan, exact unde trebuie noi sa ne intoarcem. Ideea ne surade la toate deci pornim spre acel drum forestier. La inceputul sau ne intalnim cu un nene ce ne spune ca nu vom putea merge cu bicicletele, ca drumu drumul este rau, urca mult si apoi ocolirea este foarte mari. Putin dezamagite ne gandim ca poate nu o fi chiar asa cum zice nene, dar ceea ce ne face sa ne hotaram sa nu o luam pe acolo este faptul ca nene ne-a mai spus ca drumul se tot bifurca si daca nu-l cunoastem ne putem rataci usor. Avand "experientza" negasirii taului Brazi... hotaram sa abordam alt traseu pentru intoarcere si pornim prin Abrud pe drumul de Brad.

Ioana si cu mine

Din nou cu nasul in harta

A venit primavara - se tund oile

Nu mai este mult pana in pas, mai putin de 10km si pe stanga este un drum ce duce in satul Buninginea, sat prin care trebuia noi sa trecem daca o luam peste dealuri. Ioana, Oana si cu mine hotaram ca vrem sa o luma spre sat si de acolo sa vedem daca ne descurcam sa gasim drumul peste dealuri pana in pas... daca nu ne vom intoarce. Diana se intoarce in pas urmand drumul cel mai sigur, drumul de Brad.
Ajunse in satul cu pricina, Buninginea, intrebam un nene pe unde sa o luam... pentru ca din nou o bifurcatie ne pune in dilema; ne indica drumul cel mai domol, dar dupa ce Oana arunca un ochi pe harta ne dam seama ca drumul domol este foarte ocolitor, asa ca o luam la push-bike pe drumul mai scurt trecand pe langa gospodariile satenilor si pe langa un coptor de pamant in care urmeaza sa se faca niste placinte... placinte... salivam un pic si continuam cu push-bike-ul.

Cuptorul de placintzele...

Drumul asta nu-i a nost'

Drumul urca, iese din sat, intra in padure, balaurim un pic, iesim intr-o poiana, numai bine sa ne mai orientam si noi. din nou prin padure... push-bike push-bike... Dupa cateva esecuri de a mai gasi un drum prin padure hotaram sa o luam spre vale, deoarece se lasa seara si suntem 3 fete cu o frontala si parca nu ii prea grozav sa ne prinda noaptea prind padure.

Oboseala

Pe aici la vale

Luam drumul ce duce la sosea si ajunge la 2km de pas, totusi ne-am descurtat ceva... nu am iesit conform planului exact in pas, dar marja de eroare de 2km este acceptata de noi, avand in vedere ca totusi cei 2km ii facem pe biciclete :) si macar in felul asta incheiem tura pe bike, nu pe langa.
Visrli calzi si mamaliga cu branza de burduf si smantana ne asteapta calde pe mase in pas, unde baietzii deja au ajuns de ceva vreme de la cocotz. O bere, un vin, o vorba si... doamne buna-i mamaliga... uite asa s-a incheiat si ziua aceasta.

Duminica no more biking, just climbing and leneving...

Thursday 1 May 2008

Prin cheile Tzasnei si Crovuri - 1 mai

Dimineatza de 1 mai m-a gasit in campingul de la Herculane, asta dupa ce cu o zi inainte ploaia torentiala de o ora ne-a gonit pe toti la vale din zona Bobotului. Ezitand intre o tura de bike si una de trekking... pana la urma castiga trekkingul.
Impreuna cu Radu, Cata si Andrei, fratele lui Cata, plecam spre cheile Tzasnei si crovuri.
Le sugerez baietzilor ca ar fi bine sa lasam o masina la Dumbrava si una sa o ducem la km20, pe cand coboram sa ne scuteasca de marshul pe asfalt. Zis si facut... Cata si Radu se ocupa de operatiunea masini, iar eu si Andrei o luam incet pe chei in sus.

Pinul negru de banat din cheile Tzasnei

Inainte de moara ne ajung si baietzii din urma si cum ei nu au mai fost pe traseul acesta (chei-crovuri) sunt un fel de ghid. Grabita cum sunt de felul meu... nu fac exceptie nici acuma... si ma grabesc repede repede sa o luam in sus... spre Pietrele Albe. Asa ca o luam matematic pe culme, prin padure si pe stanci... ajungem direct pe varf. Padurea, desi nu este trezita complet la viatza (mai sus pomii inca nu au infrunzit) ne ingreuneaza uneori urcusuhul... iar cei cu pantaloni scurtzi (Radu si cu mine) ne cam zgariem pe picioare... vorba lui Radu (anul asta nu putem participa la Miss, dar macar ne putem uita). Iesitzi din padure realizez ca data trecuta nu am urcat asa direct si am inceput urcushul din poiana Bechet.

Cata si Radu

Cata... cu sigurantza nu pe aici ii drumul

Si totusi am ajuns sus

Ajunsi in creasta scapam de teroarea desisului, iar pe mine ma apuca teroarea viperelor. Acum 2 ani am vazut o vipera in zona... asa ca ii fac atenti pe baietzi sa fie cu ochii in patru.

Prin padure deja ii alta treaba

Iata si crovurile in splendoare lor, iar cerul cu tot soiul de nori le face si mai fotogenice. Prin crovuri marshaluim destul de repede, desi este frumos si ne simtzim invitatzi la "perdut vremea", dar din pacate am plecat cam tarziu in tura, pe la 11 jumate, iar Radu plange de foame si viseaza la cloaca.

Se vad si crovurile
Cata, Radu si cu mine

Nori negri deasupra de crovuri

La pascut prin corvuri

Cine sunteti voi?

Ajunsi la sosea (in jur de ora 18) din crovul mare, urmarind crucea albastra, baietzii ma duc inapoi la Alin la Bobot si apoi ei fac cale intoarsa spre Herculane pentru papa bun si baie la cloaca. Eu ma multumesc cu papa bun facut la primus si "baie" in Cerna.