Saturday 29 August 2009

Trail-running Thassos 22-29aug


Dupa concursurile din vara asta, Maraton 7500 Bucegi si Carpathian Adventure, am decis sa ne acordam o saptamana de relaxare la mare. Cristi Ghilt, coechipierul meu la aventura Fagaras 24h, ne propune insula Thassos din nordul Greciei.
El cunoaste insula, a mai fost in aprilie cu trupetii lui MTB-isti, isi doreste sa revina impreuna cu Roxana si micuta lor Simona si acum ne combina sa-i insotim.

"Nisipul sa fie ud"

"Iar marea un pic amara"

Insula Thassos e de fapt un munte de 1200m ce culmineaza cu vf Ypsarion. Studiem si noi potentialul insulei si descoperim o intreaga retea de drumuri forestiere ce brazdeaza muntele. Asta inseamna loc ideal de joaca pentru alergat off-road si pentru MTB. Si cum nu ne sta in fire sa stam locului o saptamana intreaga, doar intinsi la orizontala si cu burta la soare, strecuram in masina papucii de padure, adica incaltarile de trail-running, echipamentul de alergat, bicicletele si toate acareturile aferente.

"Nisipul sa zgarie lin"

"Iar marea sa fie murdara"

"Vrei soare, soare iti dau"

Am gasit in Thassos o mica laguna, o mica oaza de frumuseste. N-am mai intalnit pana acum o formatiune naturala de genul asta, foarte interesanta. O cheama Giola, e complet separata de mare printr-un baraj natural de stanca, are cam 4m adancime si apele sale sunt de un verde turcoaz incredibil, altceva decat apa marii. Si cu cateva grade mai calda. Si o multime de arici de mare populau fundul lagunei, deci trebuie atentie. Am facut si putin deep water solo de amuzament. Zidul de stanca din dinspre tarm are in jur de 5m.

Sau pielea ti-e uda-n laguna

"Pe stanci daca vrei te sarut"

"Sau in apa...mi-e totuna."

Ne facem si un plan ca s-avem timp de toate: si de alergat si de plaja si de biciclete. Pana la urma in loc de program de concediu cum isi doreste tot omu, iese un program de cantonament cu antrenamente zilnice.
Trezirea e zilnic la 6.15, inainte sa se gandeasca soarele sa rasara, pana sa se puna arsita zilei ne vedem de alergat, alergat in panta desigur, caci din ala pe plat avem parte si acasa in lanul nostru de porumb. Apoi urmeaza micul dejun si fuga pe plaja la baie. Iar seara dupa ce se inmoaie soarele, luam bicicletele si iar urcam la deal evident, pedalatul de seara e bun ca mai alternam miscarea si mai punem si alti muschi sa lucreze, sa nu osteneasca picioarele dupa atata alergat.

"Sa pot sa te aleg dintr-o suta"... ii suficient si din 3

Si iata ce-a iesit:

Primele zile le consacram antrenamentului general de alergare in panta pe serpentine pe sosele, e un fel de incalzire pentru alergatul in panta, caramida care va sta la baza turelor ulterioare de trail-running.

"In ochi sa ai inima mea"

Duminica, 23aug: 16km alergat pe sosea, 1h30', 8km urcare pe serpentine din Skala Potamia in Panaghia pe aprox 360m diferenta de nivel, apoi coborare

Luni, 24aug: 16km alergat pe sosea, 1h30', urcare pe serpentine din Skala Potamia in Panaghia pe aprox 360m diferenta de nivel, apoi coborare

Marti, 25aug: azi e ziua mea de nastere, imi propusesem doar 15km, dar imi fac un mic cadou de inca 3km, evident pe serpentine la deal; deci am strans 18km alergat pana in Kinira, 1h45', 2km explorat un forestier, restul pe sosea, 420m diferenta de nivel in urcare

Miercuri, 26aug: dupa incalzirea si antrenamentul de baza de pe sosea, schimbam registrul tactic si trecem la off-road; alergam pe sosea pana in Panaghia, apoi exploram un alt forestier cale de 3km cel ce urca spre vf Ypsarion; forestierul asta promite peisaje incredibile, am urcat doar 3km si ne-am clatit ochii cu un rasarit de soare din mare, cu insula la picioarele noastre; clar maine revenim aici doar pt off-road; azi strangem 23km, din care 6km de forestier, aprox 600m diferenta de nivel urcata, timp 2h10'

"Sa-ncerc sa ma ascund de iubire"

"Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita"

Joi, 27aug:

Forestierul ce urca serpuind spre vf Ypsarion ne-a convins pe deplin inca de ieri. Peisajele sunt extraordinare, asa ca ne deplasam cu masina pana in Panaghia ca sa evitam complet alergatul pe sosea. Sunt doar cu Cristi, Gianina lipseste azi, a lovit-o lenea trezirii de dimineata. Insa va avea de ce sa-i para rau, caci peisajul este fabulos.
Stancariile lui Ypsarion se inalta coplesitor deasupra noastra. Forestierul croit cu indemanare ca de mana unui mester priceput, se strecoara ingenios prin pantecul muntelui si inainteaza curajos spre inaltimi, acolo unde alergam si noi. Pe masura ce urcam, marea se asterne tot mai intinsa privirilor noastre, se vede si linia de coasta a continentului. Ferry-boat-ul de dimineata inoata voiniceste spre insula, barcile pescarilor iesiti deja in larg se vad ca niste gaze mici pe luciul marii. Iar noi ca niste pureci mici ne agitam pe spinarea muntelui.
Drumul se scurge incet-incet inghitit sub pasii nostri grabiti, drumul e numai bun pentru alergat caci pantele sustinute ce ne solicita din plin, alterneaza cu portiuni de plat sau urcus moderat si uite asa se strang 10km de urcus. Am mers in ritm destul de bun, caci am urcat in 59', deci o medie de 10km/h la deal.
Sunt foarte multumit azi caci am strans 20km de alergat pe forestier in 1h47', diferenta de nivel aproximativa in urcare 550m.

Unde am ajuns?

La cariera de marmura

Dam o tura si pe asfalt

Curatam bicicletele
Vineri, 28aug:

Azi vine si Gianina, e ultima zi de alergat si nu vrea sa rateze minunatia de forestier. Cristi alege sa urce cu bicicleta, planul sau e sa ajunga pana pe vf Ypsarion. Azi am ganduri mai mari: vreau sa bag 25km. Gianina e putin impacientata caci o las sa alerge singura, dar pentru un antrenament eficient fiecare trebuie sa-si aleaga ritmul propriu. Ii pasez ei GPS-ul cu track-ul salvat de ieri. Azi pornesc mai tare, insa ma opresc la bifurcatii si fac desene in praful de pe drum, desenez sageti mari pentru Gianina, caci din noianul de drumuri sa-l aleaga pe cel bun ce duce spre Ypsarion. In alte locuri ii construiesc sageti din bolovani sa le zareasca din prima, sa nu fie nevoita sa se opreasca din alergat si sa consulte de fiecare data track-ul.

To the beach

Intalnesc un localnic calare pe cal, ce mana la deal o cireada de vaci. Cand ma vede clatina admirativ din cap. Incerc sa-i explic din fuga ca-i voi speria vacile, nu stiu daca ma intelege, dar oricum asta se si intampla: vacile o iau speriate la fuga, eu alerg in urma lor. Le man asa pret de mai bine de 1km, ele fug speriate, eu inghit tot praful starnit de cireada. N-au unde sa iasa din drum, caci versantii sunt abrupti. In sfarsit intr-o curba mai larga se adapostesc pe margine de nebunul ce le fugareste.

Poftiti va rog!

Dupa vreo 3km il ajung din urma pe Cristi ce urca pe bicicleta. La pante sustinute am mai mult spor alergand pe jos, decat Cristi pedaland. In portiuni de plat el prinde viteza, dar ma motivez si trag tare de mine sa nu ma ajunga. Ma gandesc ca sunt la concurs, alerg in Crai la maraton si am un urmaritor in spate. Cristi ma prinde din urma doar la km10, pana unde alergasem ieri cu GPS-ul. Azi am alergat mai bine decat ieri, am facut 55', deci medie peste 10km/h la deal.

La plimbare...

De aici urmeaza portiunea cea mai dificila de urcat, panta se inaspreste si ultimii 2.5km pe care mi i-am propus sunt cei mai duri. Il depasesc iar pe Cristi in urcare, sunt indarjit, nu slabesc ritmul si exact dupa 15min cand socotesc ca s-au scurs cei 2.5km (din media de 6min/km socotita de ieri) ajung sus de tot intr-un pas la 1050m altitudine.
Sus in pas privelistea e coplesitoare, se vede creasta somitala, vf Ypsarion (1206m) si vf Profet Ilias (1108m), nemarginirea marii si partea estica a insulei Thassos.
Ajunge si Cristi in pas, stam putin sa ne tragem sufletul, apoi ne despartim: el o ia pedaland spre vf Ypsarion, eu cobor grabit s-o prind pe Gianina care-si propusese doar 10km de urcare.

... sau cu barca

O prind din urma cand coboara deja, voinica de ea a urcat 11km si o intreb daca i-au placut sagetile desenate de mine? N-a vazut nimic! Cum asa? Erau ditamai sagetile. Sunt putin dezumflat si nu pricep cum le-a ratat. I le arat pe rand pe masura ce coboram. O fi fost prea concentrata la alergat. Apoi imi spune ca n-a vazut peste tot prin praful de pe drum urmele rotilor lu Cristi si se intreba unde-or fi disparut? Si adauga ca de fapt acum nu prea recunoaste drumul de coborare. E clar acuma! Draguta de ea a urcat singura pe alt drum! Ma amuz de ea sau mai degraba de mine cand realizez ca stradaniile mele cu sagetile au fost zadarnice.
Azi suntem de-a dreptul incantati: am strans 25km in 2h10' si aproximativ 700m diferenta de nivel urcata. Bun alergat de dimineata! Putem merge linistiti la plaja.

Prin Theologos

Prin Potamia

Sambata, 29aug:

Azi plecam acasa. Ne despartim de Thassos. Desi ne propunem sa prindem primul ferry-boat de dimineata, cel de la 6.30, caci avem 1000km de condus pana la porumbul nostru de acasa, ne decidem sa intarziem plecarea si sa mai aruncam o ultima privire catre Ypsarion.
A fost prea frumos trail-running-ul din Thassos ca sa nu-l impartasim cu voi cei ce ne urmariti. Imaginile fac mai mult decat 1000 de cuvinte.
Sesiunea de alergat de azi o facem special pentru filmari. Ne place atat de mult si ne patrunde atat de mult atmosfera mistica de taram pierdut, lumina calda a soarelui la rasarit incat am uitat de notiunea de timp. Am reusit sa prindem doar ferry-boat-ul de 9.30!


Trail-running in Thassos

Pe ferry-boat privesc in urma la insula Thassos si spre Ypsarion: in 6 zile de antrenament am strans 120km de alergare in panta. E destul de bine pentru inceput.

Cristi culege

Alin mananca

Dupa Fagaras 24h, dupa Marathon 7500, dupa Carpathian Adventure aveam nevoie de o alta provocare mai puternica care sa ma faca sa freamat si sa simt ca traiesc viata din plin. Sa simt ca am incheiat un capitol si ca incep un altul nou.
Intotdeauna am ales sa traiesc animat de un vis, de-un tel, de-o dorinta. Asta ma tine in priza si stiu mereu incotro sa ma indrept. Asa ajunge sa-mi placa mereu ceea ce fac. Pentru ca stiu pentru ce o fac.
Am mai alergat si cu alte ocazii pe munte, dar acum am gasit si o motivatie pentru care sa fac lucrul asta.
M-am intrebat si eu si poate va intrebati si voi de ce-am transformat concediul intr-un cantonament? Cum am reusit sa ne trezim zilnic dis-de-dimineata inaintea soarelui? Pentru ca toti 3: Gianina, Cristi si cu mine suntem animati de-un singur gand: Maraton Piatra Craiului.
Cu Piatra Craiului in gand vom trai pana in 3octombrie!

De fapt tot ce spun eu aici se rezuma in cateva cuvinte pe care le-am descoperit recent intr-un film despre trail-running, o fraza care mi-a mers la inima: "I need mountains to stay alive".

Smochine

Friday 14 August 2009

Aventuri carpatine editia 2009 13-14aug


Aventurile carpatine au trecut de mult, dar uite ca a sosit si sesiunea de restante din toamna. Ma prezint la examen si trag un bilet: pe el scrie CA2009. Respir usurata, nu am invatat prea bine, dar macar am fost la laboratoare si cu siguranta ma voi descurca. Intotdeauna practica impresioneaza mai mult decat teoria (si este si mai grea).
Ma retrag in banca si incep sa-mi amintesc cum a fost.

Ritualul carbo-loading

Pregatirea proviziilor

Primul laborator... aaa, da! gata stiu... chiar de la inceput s-au format echipe de cate 4, eu am picat in echipa cu toti moshii din an: Tiberiu Munteanu (Tibi), Alin Ciula (Ciula) si cel mai tanar dintre moshi, preferatul meu, Alin Tanase (Alin). Criteriu pe care s-a format echipa noastra a fost neobisnuit: toti cei care isi fac practica la Alcatel-Lucent. Stiam ca baietii stapanesc bine atat teoria cat si practica, deci ma bazam pe ei, eu voi incerca sa fiu fata care nu va rasturna epubetele in laborator. Daca nu pot ajuta... macar sa nu incurc, nu?
Tot in primul laborator am facut si primul experiment pe care noi l-am numit: Tarcu Speed Ascent. Ca la orice materie, primul laborator este asa de introducere si evident la toti ne iese, toti suntem multumiti de noi.

Fata si Mosii - proaspeti inainte de concurs (foto by Suca)

Fuga, fuga prin padure - in lupta cu Cetatea Brasovului (foto by Ciula)

Laboratorul nr. 2 (Zburand peste tara gugulanilor).. da da... stiu... l-am tratat cu usurinta la inceput, apoi l-am luat in serios... ca la final, abia asteptam sa fie gata, era cam dificil pentru mine si in plus eram doar in 3, Tibi a chiulit atunci. Laboratorul 3 (Transalpina 100%) si 4 (Ocolul Latoritei pe biciclete) le-am facut in aceasi saptamana, au fost super faine si am participat toata echipa. Tibi cu Ciula au cam inceput sa chiuleasca si uite asa a trebuie doar Alin si cu mine sa facem fata labului 5 (Roata Cindrelului pe bicicleta). Si ce sa mai zic de partial (Marathon 7500)... unde din nou cei 2 au chiulit si tot greul a picat pe Alin, dar ne-am descurcat de minune si am luat 10. Cu acest 10 in buzunar am zis ca imi permit sa chiulesc si eu, iar la laboratorul 6(Fagaras 24h) Alin s-a trezit singur.

Fata Mosului (foto by Ciula)

Locul de joaca Valea Vistei (foto by Ciula)

Alin a preluat conducerea echipei si cu totii ascultam de el. Ne-am pregatit cu toti pentru examen cu materialele indicate de Alin: paste, orez, miere cu lamaie, ciocolati, batoane, putine sandwichuri si geluri pentru aprinderea scanteilor. Acest examen este putin diferit de celalalte, nu conteaza doar sa termini in timpul limita, ci conteaza si a cata echipa termini. Nu parem inspaimantati suntem doar o echipa adevarata si incepem prima parte a experimentului: trekking.
De as scapa asa usor si de examenul asta teoretic... oare daca dau in sus si in jos cu laboratoarele ma trece?

Urcand spre vf Mircii

Deasupra Iezerului Podul Giurgiului

Proba de trekking a fost de fapt un maraton montan pe creasta Fagarasului. Se puteau folosi doua substante aditionale, numite scurtaturi. O scurtatura ocolea vf Vistea, i-am vazut pe unii ca au folosit aceasta substanta, dar am spus sa nu ne pierdem prin ceata si oricum nu eram foarte sigur ca ei stiu ce fac. Iar cea de-a doua scurtatura am aflat-o cand era prea tarziu, era vorba de ocolirea Custurii Saratii prin partea sudica.

Zbor peste creste - spre Parul de Fier si Nerlinger (foto by Ciula)

Pe platoul Paltinului (foto by Ciula)

In aceasta prima parte am trisat un pic si la lacul Capra am folosit o substanta primita acolo de la prietenul nostru Alex Presecan, este vorba de o bere NA. Bine ca nu ne-au prins profii ca si daca ne prindeau ce? oricum a trebuit sa incetinim ritmul. Daca turnam bere peste motor la turatia aia cred ca pusca, nu alta.

Pe Custura Saratii (foto by Ciula)

Spre asfintit (foto by Ciula)

Ei asta a fost, am mers pe varianta clasica si am terminat trekkingul pe locul 4. Incalecand pe biciclete ne-am intors la comisia principala (in base camp, la Cisnadie) unde ne-am intalnit cu echipa de suport, bucatarul nostru din Cisnadie, care ne-a facut niste spaghete cu branza si un orez cu lapte cu topping de zmeura... de nota 10. De echipa de suport s-a ocupat Tibi, care si-a spalat astfel pacatele pentru absentele de la laboratoare.

Echipa CPNT pe metereze

Mumia

Pentru ca eram cam obositi, pentru ca nu cunosteam traseul si pentru ca stiam ca este mult push-bike pe varianta castigatoare... am hotarat de comun acord sa ne incercam norocul pe sensul usor de bike, bazandu-ne si pe noroc (poate se ratacesc pe coclauri cei din fata).
Dupa o tentativa de 40min de somn, pornim pe biciclete spre experimentele speciale, care se pot face doar pe timp de ziua: tiroliana, rapel si pluta. Ajunsi primii, dar prea devreme... asteptam sa se deschida laboratorul. Aceste experimente speciale nu prezinta dificultati, dar trebuie tinut cont ca pot fi facute intr-un interval orar bine stabilit.

De ce ai ochii asa de mari, bunicuto?

Ciula atipeste in fotoliu

Ora la care laboratorul se deschide se amana, astfel la final ni se va scadea din timpul total 39 minute. Gonim in continuare la pluta, unde pierdem un pic de timp pana ne lansam pe lac. Cel mai placut experiment din tot examenul practic a fost acesta: scurt si intens, am stat pe lac sub o ora. Speriati fiind de anul trecut cand proba a durat intre 4 si 6 ore, de data astea ne-am inarmat inutil cu apa, batoane si geluri.

Saua Steflesti - Push-bike spre Cindrel ( foto by Ciula)

Si eu si tractorasul tragem din greu (foto by Ciula)

Gata... cand am terminat cu experimentele speciale, am incalecat din nou MTB-urile si am pedalat la deal pana mai sus de saua Steflesti. Pe aceasta portiune am intalnit primele 2 echipe venind din sens opus: Grindul si Hoinarii. Firar, deci nu s-au ratacit. Mai avem o singura speranta la podium, locul III. Si aceasta sansa o avem daca pana pe vf Cindrel nu intalnim echipa Cetatea Brasovului. Ne uitam spre varf, se vede varful de aici si nu coboara nimeni. Incepem sa impingem bicicletele la deal printre tufele mici de afine si jepi. Fiecare trage tare, de parca finishul ar fi in varf... pe mine ma mai ajuta baietii cand raman in urma. Ciula incearca si altfel de strategii si ne zice ca parca vede pe cineva in varf, nu este nimeni totusi. Tragem tare si dupa o ora si un sfert suntem pe varf, bucurosi ca nu ne-am intalnit cu Cetatea Brasovului.

Turatia la maxim spre Cindrel (foto by Ciula)

Pedaland prin ploaie (foto by Ciula)

Incepe coborarea de pe varful Cindrel. Nu coboram mult si hopa... iata-i sunt cei din Cetatea Brasovului... cam repede ne-am intersectat cu ei. Continuam pe creasta. Aici traseul este impus. Desi stim ca pe creasta este o portiune care numai de bike nu ii, nu avem ce face, caram bicicletele in spate printre jnepeni si din cand in cand zicem ceva de bine la adresa profesorilor, care cu siguranta nu au facut acest experiment cu bicicletele. Ne intrebam: oare profesorii astia nu au auzit de refugiu Canaia? Se afla un pic sub creasta, dar se poate merge pe drum. Ei... ei ... iei tu la rost profesorii? Taci si cara bicicleta printre jnepeni.

Mai avem noroc si cu portiuni de autostrada (foto by Ciula)

Plaiuri de Cindrel (foto by Ciula)

Terminam si experimentul creasta si ne bucuram... urmeaza coborarea. O coborare destul de tehnica, cel putin pentru noi. Un jgheab plin de bolovani. Ii surprind pe baieti si ma surprind si pe mine, dar imi place sa las franele moi si sa cobor in viteza pe partia de bolovani.
Iesim de pe jgheab si drumul devine mai prietenos, dar de ce nu mai pot pedala? Ma dau jos, intorc bicicleta... il chem pe Alin se uita si el si nu intelegem de ce pedalele se invart doar inapoi, nu si inainte. Ma gandesc... off atat mai imi trebuie sa imping la ea pana la finish. Vine si Ciula care observa problema: roata din spate imi era iesita din cadru. Probabil ca in portiunea de carat bicicleta printre jnepeni s-a agatat si deschis fluturasul care blocheaza roata.
Coboram, coboram si hopa urcam, coboram, urcam, coboram... ploua... ufff mai ii mult? La un moment dat ne intreabam daca nu am trecut cumva de Refugiul Rosengarten, asadar Alin il suna pe Alex Presecan si-l intreaba: "suntem sub niste stalpi de tensiune, mergem spre Cisnadie... unde ii refugiu?" Semnalul este slab, dar aflam, nu am trecut, mai avem.
In cele din urma ajungem si la Refugiul Rosengarten. Afara nu este nimeni, asadar Alin intra sa anunte ca am venit, dar nu binevoieste nimeni sa vina afara sa vada daca suntem toti si sa ne puna stampila. Intra Alin, primeste stampila si plecam spre varful Magura, ultima urcare, dupa care la vale pana la finish.

Dupa ploaie (foto by Ciula)

Prietenii de la echipa OMMM la joaca

Ajungem a 4-a echipa, nu ne-a iesit schema, nu am avut noroc. Si cand ma gandesc la altii ca i-a prins noaptea pe dealurile alea, tot impingand si pedaland prin noapte, ploaie si ceata... hai ca nu am luat 10, dar tot am trecut proba practica cu bine. Cu teoria asta... de as scapa acuma. Mai am 2minute si urmez la tabla... firar.

Gasca de aventurieri carpatini

Fata si Mosii - locul 4 (foto by Nicu)

Examenul de laborator l-am sustinut sub supravegherea atenta a unei intregi echipe de profesori universitari, care s-au dovedit a fi mai mult cu teoria decat cu practica. Acum imi doresc macar la partea teoretica niste profi care sa stie practica... sa ma scot si eu cumva.
Mi-am propus sa nu ma mai inscriu la nici un curs tinut de profii aia. M-am hotarat, cand voi fi mare, ma voi face si eu profa si voi face experimentele inainte de-a le da studentilor, caci eu una stiu cum este sa fi student, ei ori nu au fost... ori au uitat.

Podiumul la avansati - Grind locul1, Hoinarii locul2, Cetatea BV locul 3 (foto by Nicu)

Bine Timisoara! (foto by Diana)

Ce sa mai zic de faptul ca Rares, a facut tot experimentul de unul singur, echipa sa abandonand dupa CP2, iar la final nici macar un tricoul de participare nu i-au dat... macar asa de apreciere ca a facut totul singur, chiar daca nu si-au luat examenul. Ei... nu-i usor si cu toate reformele astea, invatamantul inca mai necesita imbunatatiri.

Fata si Mosii (foto by Diana)

Dupa proba practica nu mai aveam eu chef si de teorie, am muncit mult, meritam o vacanta la mare, visam deja la examenul de licenta.
Timpul a expirat... ies la tabla si prezint subiectul. Sper sa trec... nu de alta dar examenul de licenta bate la usa (Maraton Piatra Craiului).