Iata-ne din nou in Crai... cel mai frumos munte de la noi din tzara. Plecam din Timisoara Diana, Alin si cu mine si avem sa ne intalnim la Plaiul Foii cand ajungem, noaptea dupa ora 1 cu Cata, Lucica si Corina.
Obositi de pe drum dormim, dar nu prea bine... ma tot trezesc ca aud scaiul de la cort pe exterior. Il trezesc pe Alin, dar imi spune ca doar mi se pare... "fetele astea". Dimineatza va afla ca nu mi s-a parut de loc... hotzii ne-au vizitat, ne-au taiat cortul cu o lama... 5 taieturi de ~50cm fiecare si ne-au cautat in cort de ce avem. Nu ne-au luat nimic noua, frontala mea si saci de compresie care i-au tras din cort afara nu le-a trebuit... in schimb au luat de la niste nemtzoaice (venite in Romania pentru o actiune de voluntariat) un rucsac intreg cu acte, camera video, chei de la masini... si alte cele.
Nervoshi nevoie mare... strangem tot si o luam in sus pe munte, departe de asa zisa civilizatie.
Obositi de pe drum dormim, dar nu prea bine... ma tot trezesc ca aud scaiul de la cort pe exterior. Il trezesc pe Alin, dar imi spune ca doar mi se pare... "fetele astea". Dimineatza va afla ca nu mi s-a parut de loc... hotzii ne-au vizitat, ne-au taiat cortul cu o lama... 5 taieturi de ~50cm fiecare si ne-au cautat in cort de ce avem. Nu ne-au luat nimic noua, frontala mea si saci de compresie care i-au tras din cort afara nu le-a trebuit... in schimb au luat de la niste nemtzoaice (venite in Romania pentru o actiune de voluntariat) un rucsac intreg cu acte, camera video, chei de la masini... si alte cele.
Nervoshi nevoie mare... strangem tot si o luam in sus pe munte, departe de asa zisa civilizatie.
Toamna in Crai
Doi bondari
Urcam pe la refugiul Sperantzelor, continuam pe brana Caprelor si la al 3-lea valcel ne oprim. Acesta este canionul Cioranga... obiectivul nostru de azi. Cata si Alin ascund betele de trekking, ne echipam cu hamuri si banane si o luam in sus.
Echipamentul complet contine 2 banane
Suntem 6 oameni, dar un singur valabil: Cata. Asa ca el merge la fiecare pasaj dificil cap, iar noi restul... un sir de secunzi. Sunt fericita dupa fiecare pasaj trecut.
Ultimul pasaj este o lungime de coarda in forma de S, incerc sa-o catzar, dar imi este frica si abandonez trista. Incearca si Diana si reuseste. "Daca Diana poate... trebuie sa pot si eu..." ma incurajez si ii mai dau o incercare. Cata ma fileaza si in acelasi timp ma sustine moral; la fiecare metru inaintati aud: "Excelent! Foarte bine". Si din Excelent in foarte bine, cu chin si vai... ajung sus... yu-hu.
Ultimul pasaj este o lungime de coarda in forma de S, incerc sa-o catzar, dar imi este frica si abandonez trista. Incearca si Diana si reuseste. "Daca Diana poate... trebuie sa pot si eu..." ma incurajez si ii mai dau o incercare. Cata ma fileaza si in acelasi timp ma sustine moral; la fiecare metru inaintati aud: "Excelent! Foarte bine". Si din Excelent in foarte bine, cu chin si vai... ajung sus... yu-hu.
Am fost toti un balaur cu un singur cap
Am inaintat foarte incet... asa ca noaptea n-a prin sub creasta... de aici ii lung drumul pana la corturi... asa ca pe noapte, cu frontalele pe cap... o luam pe valcelul cu Fereastra in jos si incet dat sigur ajungem la cortul dimineatza la 5:30.
Albastru de octombrie
Duminica am dormit in corturi pana ne-a dat caldura afara si apoi am mai continuat afara din cort. Am papat si ne-am recuperat dupa tura de 16ore. Lucica, Cata si Corina au plecat spre Bucuresti, iar noi, pentru ca ne-am luat luni liber am mai ramas o noapte.
Portocaliu de 2oct
Urcam pe la Anghelide, admiram Falusul, parcurgem canionul Negru si o dam la vale grabiti, ratand Aninata, dar totusi nu ratam "Castelul Craitzei".
Nici drumul spre casa nu este usor... bateria ne face fitze si ne taram pana in Timisoara la lumanare (adica cu fatza de intalnire... ca de punea fatza lunga... toti martorii de avaria incepeau sa faca ora de lumini pe bord). Incet, dar sigur am ajung tarziu in noapte acasa... chiar daca nu a fost usor a meritat, a fost un weekend prelungit superb.