Sunday, 7 June 2009

Ocolul Latoritei pe biciclete - 7iun


Tibi, ceasul nostru cu cuc, ne da trezirea dimineata la 7. Nu sunt atat de rupta precum credeam ca voi fi, cu o seara inainte ne-am culcat destul de devreme si acuma ma simt relativ fresh. Alin, care s-a trezit mai repede cu un sfert de ora ca noi restul, s-a ocupat de unsul lanturilor, asadar bicicletele sunt gata de drum, mai ramane de vazut cat de pregatiti suntem noi.
Luam micul dejun la gazdele noastre ospitaliere din Polovragi si ne incarcam bateriile cu un delicios orez cu lapte. Daca va intrebati daca nu ne-am constipat de la atat orez, sa stiti ca nu am avut deloc problema asta.

Poarta manastirii din Polovragi

Prin Cheile Oltetului

Planul pentru ziua de astazi este sa urcam pe valea Oltetului pana in Curmatura Oltetului, de unde vrem sa coboram la lacurile Petrimanu si Galbenu, de la coada lacului Galbenu sa urcam in creasta muntilor Latoritei, sa coboram in saua Stefanu si de acolo la Obarsia Lotrului. Tibi, care trebuie sa fie luni in Timisoara, va cobori pana in Sebes la parintii sai, iar noi ramanem la Obarsia pentru tura de luni. Aceasta era planul, dar pana la urma lucrurile aveau sa se desfasoare putin altfel.

Pe valea Oltetului

Gasiti obiectul ratacit in imagine

Dimineata pornim usor la deal trecand pe langa manastirea Polovragi, pe langa padurea de castani comestibili, apoi trecem de pestera Polovragi si inaintam pe valea Oltetului, care aici este foarte ingusta. Alin imi spune ca aici ar fi locul cel mai stramt dintre doua masive muntoase, muntii Parang stau fata in fata cu cei ai Capatanii la doar 3 metri departare.

Iesind din stransoarea Oltetului

Trecand de Luncile Oltetului, Alin imi propune sa testam cum ar fi sa ma tracteze cu bicicleta. Pentru ca baietii merg mai repede ca mine sunt de acord sa o vedem si pe asta.
Ciula, magicianul improvizatiilor, are la el o panglica tricolora; la prima vedere nu prea avem incredere in rezistenta ei, dar pusa in doua si rasucita panglica isi dovedeste rezistenta.

Baietii pregatesc o tractare de test

Uauuu... este super fain sa fii tractat, pedalez ce pedalez, iar cand ar fi sa raman in urma... hopa dintr-o data simt ca pot pedala cu usurinta, ajutata fiind de Alin, care pedaleaza la greu cand pentru el, cand pentru amandoi. Dupa nici 2km Alin zice ca testul a luat sfarsit, deoarece a inceput sa-l doara spatele, din cauza efortului suplimentar simte mai acut rucsacul din spate.
Tibi, glumetul echipei, imi propune sa imi atasez 2 roti ajutatoare, in felul acesta daca imi va fi somn la concurs, pot sa dorm pedaland fara sa pic.

Pe vale in sus

Ii bun ritmul

Se odihnesc si bicicletele

Vf Micaia

Curmatura Oltetului

Ultima suta de metri pana in Curmatura Oltetului

Facem o pauza bine meritata dupa cei 25km de urcare pana in Curmatura Oltetului. Suntem la peste 1600m, exact pe linia crestei intre Parang si Capatanii. Privelistea e coplesitoare: creasta Latoritei se desfasoara in fata privirilor noastre si ne imbie s-o parcurgem pe biciclete sau de ce nu la iarna pe schiuri de tura? Acum insa urmeaza sa ne rasplatim eforturile urcarii cu coborarea de 6km pana la lacurile din valea Latoritei. Pana aici ne-a fost insa cu planul, de aici lucrurile incep sa isi faca de cap.

In Curmatura Oltetului

Privind la Latorita

Coborarea spre lacurile Petrimanu si Galbenu

Ajunsi in vale mergem intai sa vedem lacul Petrimanu, convinsi ca nu vom mai cobori pe malul lui si apoi urcam pe vale in sus spre lacul Galbenu. Aflam de la niste turisti ca lacurile sunt pline ochi si nu vom putea merge pe drumul de contur al Galbenului care este inundat de apa lacului.
Intr-adevar ambele lacuri sunt pline pana la refuz, apa aproape ca atinge inaltimea maxima a barajelor. Ba mai mult Galbenu incearca sa ne intimideze si isi revarsa apele in drum, dar nu ne lasam blocati: ne descaltam si trecem pe langa biciclete prin apa rece ca gheata care ne cam taie la picioare.

Fiecare pe unde ii place

Ajunsi la coada lacului suntem din nou nevoiti sa ne descaltam si sa trecem apa Latoritei de Jos. Timpul s-a scurs foarte repede si deja au trecut 2 ore de cand suntem pe valea Latoritei. De aici, de la coada lacului, drumul nu pare clar, poteca de pe harta ce suie in creasta Latoritei nu pare de gasit, iar urmele unei defrisari ne ingreuneaza inaintarea. Putin stresati de ora cam tarzie, e deja trecut de pranz, incepem sa ne facem griji pentru Tibi, el trebuie sa prinda musai trenul de luni dimineata spre Timisoara si deocamdata suntem foarte departe de Sebes. Nu avem nici o garantie ca vom razbi cu bicicletele prin haosul ramas in urma exploatarii forestiere, asa ca pentru Tibi hotaram sa o luam pe drumul mai lung, dar sigur, desi asta inseamna vreo 60km in plus. Facem cale intoarsa, trecem din nou apa Latoritei si ajungem iar la apa rece ca gheata a lacului Galbenul. De data aceasta Alinii se hotarasc sa treca portiunea inundata pe bicicleta, in timp ce Tibi si cu mine preferam sa o trecem la picior, apa trecand fara jena peste genunchi.



Alin cu bicicleta prin lacul Galbena

Trecem iar de lacul Petrimanu si de acolo pe vale in jos 20km de coborare superba pe macadamul de pe valea Latoritei pana in Ciungetu. De aici urmeaza 15km pe asfalt spre statiunea Voineasa. E o zi torida si drumul ne pare deja tot mai greu din cauza caldurii inabusitoare. Sus la lacuri se mai simtea boarea racoroasa a padurii, aici insa suntem foarte jos la 500m altitudine si asfaltul radiaza caldura din plin.

Prea-plinul lacului Galbenu

Cu toate acestea noi trebuie sa pedalam contra-cronometru si sa-l ducem pe Tibi in timp util la Obarsia Lotrului. De la Voineasa ne asteapta 40km de sosea pana la Obarsia Lotrului. Acesti 40km sunt mult mai grei decat ne imaginam noi: avem de urcat nu mai putin de 1.100m pana in Curmatura Vidrutei, deci un fratior putin mai mic al Trans-Fagarasanului si asta dupa ce avem deja la bord 80km parcursi din Polovragi. Caldura in exces nu ne este deloc prietena, totul pare facut s-avem o sarcina cat mai dificila.

Gianina

Tibi se gandeste ca la Obarsia Lotrului sa-l roage pe cabanier sa-l urce cu jeep-ul pana in pasul Tartarau, scutind astfel ultimul efort al zilei: cei 8km si 400m diferenta de nivel si astfel sa ii ramana doar coborarea de vreo 80km pana in Sebes.
Cu mari eforturi dovedim si urcarea in Curmatura Vidrutei la aproape 1600m altitudine. Suntem din nou aproape de creasta Latoritei cea mult visata, care insa nu s-a lasat atinsa acum. De aici ne asteapta o coboare binefacatoare pana pe malurile lacului Vidra.

Ciula

Ultimii 10km sunt un fals plat pe drumul de contur al lacului Vidra si apoi inca 4km de macadam valurit pana la Obarsia Lotrului.
Odata cu inserarea ajungem la cabana Obarsia Lotrului dupa 120km parcursi. Ne oprim pt o cina copioasa, iar Alin propune sa-l insotim pe Tibi pana la Sebes. Acum pe noapte n-ar fi cea mai buna alegere sa-l lasam singur pe Tibi, ce mai are de parcurs inca 80km pana acasa. Nu putem sa ne lasam coechipierul la greu si astfel Tibi nu va goni la vale singur. In plus il mai si scutim de cei 25km dintre Sugag si Sebes, pe care-i vom face cu masina ce ne asteapta in Sugag, unde am lasat-o sambata dimineata.
Tibi este incantat ca nu va pleca singur si cum cabanierul se ofera sa ne urce cu jeep-ul pana in pasul Tartarau, nu ne mai grabim si ne intindem cu cina. Scutim astfel ultimul urcus, caci dupa 120km nu prea mai avem chef de urcat. La ora 22 legam calutii in bena jeep-ului si savuram pe drum povestirile tanarului cabanier.

Shuntand 8km de urcare

La 22:30 incepe tura mea de antrenament... adica lupta cu somnul in noapte, caci mai avem inca 55km pana in Sugag. Am noroc ca fiind doar coborare sunt in priza mereu si somnul nici macar nu imi da tarcoale.
Dupa doar cateva serpentine Tibi face o pana, asadar exersam si schimbarea camerei in echipa: unul scoate roata, altul pregateste camera, Tibi schimba camerele, Ciula verifica cauciucul, in timp ce noua camera sa umfla, eu dezumflu de tot camera sparta si strang sculele... totul merge ca pe roate si la miezul noptii iata-ne 4 licurici la Oasa.
De aici mai avem 35km de coborare din care mai mult de 75% este asfalt ca-n palma si cu o linie continua galbena pe mijloc, numai buna de ghidat dupa ea. Noapte fiind incercam sa coboram organizati, nu foarte departati, dar totusi pastrand o anumita distanta, caci viteza este destul de mare la vale. De la sine Alinii merg in fata, apoi eu incerc sa ma tin de ei, iar Tibi incheie plutonul, avand grija de moralul meu, care s-ar cam pierde rapid daca as ramane ultima.
De la atata coborare in viteza fara ochelari incep sa ma doara ochii si capul, asadar incep sa cobor din ce in ce mai incet, la limita durerii oculare.
La ora 1:45 in noapte sau mai bine zis dis de dimineata suntem in Sugag la masina. Am reusit sa facem o tura de peste 170km, dupa una de 125km, nu credeam va voi fi in stare de asa ceva, dar totusi am reusit, ba chiar mai mult nu ma simt deloc la capatul puterilor, as mai putea pedala.

Foame mare

La ora 3 dimineata suntem la parintii lui Tibi, unde mama sa ne aspteapta cu o masa copioasa care se incheie cu un delicios tort de capsuni.


Contrast rosu si verde

Comparatie

Rapa Rosie de la Sebes

Tibi nu se mai culca, caci la 5:45 are tren spre Timisoara, noi ne culcam cu gandul ca vom dormi mult si bine, dar totusi dupa 6 ore ne trezim ca nu mai avem somn.
Ziua de luni programata pt o alta tura o transformam intr-o bine meritata zi de relaxare.
Tatal lui Tibi ne face un tur cultural al Sebesului si ne insoteste sa vedem Rapa Rosie de langa Sebes.

Zimbru obraznic

Piatra funerara - Densus

Pe drumul spre casa vizitam zimbrii din rezervatia Slivut de langa Hateg si biserica din Densus, care a fost construita in secolele XI - XII pe un vechi sit roman datand din secolul IV, in stil romanic tarziu, cu o valoroasa pictura murala. Materialele de constructie au provenit de la vechea capitala a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetuzsa. Biserica face parte din patrimoniul UNESCO, pacat doar ca de acolo nu se poate cumpara o brosura cu aceste informatii, se pot cumpara doar icoane si obiecte bisericesti, ca de la oricare biserica.

Biserica din Densus

Ciula - ghidul nostru de la Densus

Ce m-a impresionat cel mai mult in aceasta tura a fost curatenia din aceste zone, mai ales pe valea Latoritei unde era plin de oameni veniti la iarba verde, dar cu toate acestea nu am vazut PET-uri, gunoaie si alte mizerii plutind pe lacuri sau zacand pe marginea drumului. Or fi valcenii mai cu bun simt? Sper ca pe viitor curatenia din aceasta zona sa cuprinda tara toata.

Profilul de altitudine al turei

Datele tehnice: durata - 17h30min, lungime - 170km, diferenta de nivel urcata -2600m

10 comments:

Florin said...

Superb. Fara cuvinte !

Anonymous said...

Salut.
Felicitari pentru tura.
Ai cumva si track-ul de GPS?

Gianina said...

Multumim. Avem si track, il va pune Alin pe Alpinet, numai sa gaseasca un pic de timp, caci timpul este marea problema.

Alin said...

Multumim frumos pt aprecieri!
@anonymous: avem si track, dar cui sa-l trimitem? :P dc lasai un email ceva... sau gasesti email-ul meu pe blog la contact.

Ana-Maria said...

Ioiiii...Alin,mutam' fain ca mai avertizat pe mail...!!!
Exceptional finalul Transalpinei vostre...m-a impresionat Alin cu bitzigla prin lac:-D...excelent!Aia cu masina erau si ei turisti,presupun,nu?
Si tare curajosi ati mai fost sa plecati la drum cu biclele in creierii noptii....
Oameni buni,mi-ati mai facut o seara faina....am fost iarasi in excursie cu voi...Multumesc!

Mara said...

fainnnnnnnn

Anonymous said...

Bravo Gianina,
Am fost si eu din nou impresionat de tura facuta. :-)
T

Alin said...

Dragi prieteni mancatori de orez... :)
Daca vreti sa stiti, eu m-am constipat, desi am fost pe ultimul loc la mancat orez ...

Alin said...

@AlinCiula: mai Alinu' pai inseamna ca inca nu esti obisnuit cu orezu' :)) Da' poti sa incerci cu paste ;) AlinT

cristi.toth said...

Ceau! Mai multa lume va urmareste cu interes blogul, printre care si eu. Mai ales turele de bike. Este un site destul de fain cu harti de ture de bike. Daca vi se pare ok, ati putea sa pune-ti turele (de pe GPS) si pe site-ul asta bikemap.net. bye P.S. ms pt share