Friday 29 December 2006

Revelion in muntzii Cozia 29dec-2ian

Coboratzi din Fagaras... si vaslind pe valea Oltului am ajuns la baza muntelui Cozia, la manastirea Turnu. Facem un tur mic pe la manastire, ne luam rucsacii in spate si o luam la deal spre cabana Cozia.

Manastirea Turnu

Chiar la iesirea din padure un viscol crunt ne pandeshte si ne insotzeste pana la cabana.
A doua zi vremea buna ne permite sa vedem pe unde am urcat cu o zi inainte de nu am vazut nimic si pe unde ar fi trebuit sa mergem ca sa ocolim traversarea valcelului inghetzat ce ne-a dat de furca, fiind fara coltzari. La acel valcel a trecut Alin primul si la fiecare pas dadea tare cu piciorul ca sa imi sape mie urme in zapada inghetzat bocna. Desi am trecut cu bine pasajul, mai apoi unghia lui Alin de la picior s-a colorat si a picat, pe semne ca era chiar bocna zapada.

Zahar pe batz

Singuratate in doi

Asta-i nitzel mai mare ca mine

Tura viitoare mergem in Buila?

Vremea buna ce s-a instalat ne permite sa admiram muntzii din imprejurimi: Buila, Fagarasul si Papusha. Urcam pe vf Cozia (1668m) si facem plimbari lejere prin zona. Desi muntzii Cozia nu sunt mari, ca suprafatza si inaltime, ofera privelishti minunate.

Tanti Cozia cu matreatza

Zgribulitzi in vant

Ciuha Mica si Cotzii Foarfecii

Eu pe unde o iau acuma?

Duel

O alta tura de relaxare a fost pe vf Omul (1558m) si la Poarta de Fier. Ne gandim noi... aici am mai putea veni cand 'om fi pensionari... ca nu ii greu de loc ;))

Pe acolo ne-a suflat viscolul aseara

Poarta de piatra

Ultimul amurg 2006

Sa curga vinul

Amandoua dupa mine

Sa bem de "La multzi ani!"

Fagarashul

... si Papusha

Privind printre fereastra spre Negoiu

Ce le e dat zeilor sa vada

Pai ma dusai sa trec la Olt...

Wednesday 27 December 2006

Fagaras 27-29dec

Intre Craciun si Anul Nou vroiam sa mergem undeva la zapada... asa ca data fiind penuria cronica de omat din toata tara, am ales un munte care respecta de fiecare data... cine altcineva decat Maria-Sa Fagarasul! Catvea discutzii telefonice cu cei de la statzia meteo de la Paltinu m-au facut sa cred ca vom avea noroc de zapada destul de buna si asa a si fost: 120cm de zapada, cam tot stratul era beton inghetzat, doar la suprafatza era un strat de zapada de la ultima ninsoare, dar destul de bine legat de la ultimele zile mai calduroase.

Tulai mai, ca-i tare frig!

Asa ca impreuna cu Gianina am plecat in 27 dimineatza spre Balea pe o vreme splendida. Dupa Sebes pe cand drumul urca serpuind peste coline am avut taieri succesive de respiratzie atunci dupa culmea unui deal se zarea de-a dreptul coplesitor Maria-Sa. Un zid imens ni se ridica in fatza rasarind brusc din neant din cetzurile ce acopereau campiile de la poale, apoi braul intunecat al padurilor incingea la baza ceea ce urma sa se inaltze deasupra... un alb scanteind coplesitor in soare, superbele dantelarii de creste inghetzate ale Fagarasilor ni se dezvaluiau privirilor noastre in toata maretzia lor!
Fagarasul a ramas acelasi munte surprinzator cum il stiam... pana am traversat Sibiul si am atins poalele Mariei-Sale, si-a si tras un val de ceatza peste crestet si si-a ascuns coroana privirilor noastre... de fiecare data mi-am spus ca e un munte cu personalitate :-)
Am urcat la Balea cu telecabina si ne-am cazat la refugiul Salvamont, unde ca de obicei am beneficiat de ospitalitatea baietzilor de acolo. Am intalnit si cunostintze : Horia Colibasanu si Adi Valean venitzi si ei pt ski si ture in zona. Asa ca am avut parte si de niste seri placute, discutzii in jurul unui pahar de vin ... asa ca intre sarbautori :-) Cel mai disputat subiect a fost Andreea Alpin, pardon Marin vroiam sa spun, despre a carei activitate s-a discutat pasionant mai bine de o ora... daca ar fi stiut ea ca a iscat adevarate filozofii pe marginea emisiunilor ei...

Iui ce ingust ii pe aici

Intotdeauna mi-a placut atmosfera de la refugiu, iar acum chiar potzi beneficia de un confort de 5 stele la niste pretentzii de montaniard. Au facut multe imbunatatziri baietzii la refugiu, e bine ca exista locuri din astea unde sa te potzi simtzi bine doar intre oameni de munte.
Speram ca a doua zi ca avem parte de o vreme frumoasa sa si putem face ceva. Chiar glumeam cu Horia si Adi care schiasera in ziua aceea ca la Balea la ora aceea e cea mai buna zapada de ski din tara... de fapt era cam singura :-)
Initzial planul nostru pt cele 2 zile de Fagaras era sa parcurgem o portziune de creasta pana la Podragu sau Vistea in functzie de vreme si de zapada, insa zapada mai moale de la suprafatza itzi cam incetinea mersul asa ca am zis sa nu rupem muntzii acum intre sarbatori, asa ca pana la urma am ales facem ceva mai lejer si relaxant si ne-am propus doar o mica tura pana pe Vanatoarea lui Buteanu.
Asa ca pornim in dimineatza de 28 pe o vreme splendida si pe un ger care te pisca asa usor ca sa te dezmortzeasca de dimineatza :D Am incercat sa abordam muchia Buteanului prin Saua Netedu insa zapada nu arata imbucurator in caldarea Vaiugii, alternau portziuni de zapada inghetzata cu una moale troienita de viscol, deci placi de vant la tot pasul... si cum nu stiam ce aveau de gand stimatele placi :D am decis ca-i mai intzelept si mai sanatos sa urcam prin Saua Caprei :P de fapt zapada inghetzata de dedesubt ne-a obligat sa ne punem coltzarii imediat ce-am iesit din caldarea Balii si ne-am angajat in traseul de traversare spre caldarea Vaiugii.

Acolo trebuie sa mergem? (Buteanu)

Gerul si-a spus cuvantul la urcarea spre Saua Caprei si mergand tot asa pe varfuri coltzareala, am simtzit amandoi cum au inceput sa inghetze usor degetele de la picioare. Dar dupa ce am iesit in sa si am revenit pe teren mai plat si a dat soarele pe noi, au inceput sa ni dezghetze piciorusele :P Nu insa pt mult timp ca am facut cunostintza cu vantul din creasta, care a inceput sa muste hulpav din obraji :D
Am pornit apoi pe creasta urcand pe Vaiuga si treptat ni se dezvaluia toata splendoarea pleiada de varfuri si de muchii nordice. Varful Lespezi arata ca un adevarat varf himalayan, o cusma de zapada spulberata de vant ce completa linia crestei ce venea din directzia vantului. Iar mai aproape de noi culmea Robitza-Museteica ce porneste din Arpasu Mic - Buda ne atragea permanent privirile. Museteica cu impresionantul sau amfiteatru stancos arata ca un varf rupt din Alpi, as putea spune Museteica Nord-Wand :-)

Odihna

Haidetzi la lectia de geografie

Balea... la racoare... la pastrare

Urcam noi pe Vaiuga si treptat creasta ce duce spre Buteanu se inaspreste putzin, devine tot mai ingusta, peisajul dominat de abruptul caldarii nordice si totodata de toboganul nesfarsit al versantului sudic ce se termina tocmai in caldarea lacului Capra induc o mica stare de nesigurantza pt Gianina :P care nu se simte prea confortabil. Decid sa scot semicoarda ca sa mai inlatur putzin din stress :D Aud un mic strigat de surprindere si cand ma uit vad cum optul de rapel al Gianinei a luat-o nestingherit la vale. Salta bucuros, se da de-a rostogolul, noi il urmarim cu privirea cu o senzatzie de neputzinta... si iata ca se opreste intr-o excrescentza de zapada inghetzata la vreo 60-70m sub noi.
Gianina putzin panicata de acest incident si nesimtzindu-se in largul ei nu mai vrea sa continuam spre Buteanu, vrea sa ne intoarcem. Cum e abia ora amiezii si avem destula vreme pt intoarcere, ma gandesc sa incerc o recuperare a optului. Dc am fi continuat tura l-as fi lasat in linistea lui intre zapezi pe nastrusnicul si saltaretzul opt de rapel, dar asa vreau sa merg sa-l urechez ca a iesit din front :P La inceput Gianina se impotriveste, nu prea e de acord sa cobor, panta nu arata prea imbietor, dar apoi o conving sa ma ajute. Gasesc un coltz de stanca micutz, insa destul de solid si cobor filat de ea in salam ca sa profit de intreaga lungime a corzii. Se putea cobori si fara coarda, doar la piolet, insa panta avea expunere sudica, zapada se muiase putzin de la soare si nu aveam de gand sa fac un voiaj nesolicitat pana in fundul caldarii cu stimabilele placi de vant depuse printre micile adancituri.
Regrupez exact cand termina coarda la un grup de stancarii ce-l ochisem de sus si apoi o filez pe Gianina. De aici pornesc orizontal filat din nou de Gianina traversand panta asa cum e total contraindicat, dar fiind legat in coarda nu prea imi fac probleme, nu e asa mare zapada
in zona asta si dc ar pleca coarda m-ar mentzine la suprafatza :D Ajung si la sturlubaticul opt ce scanteia vesel in soare, il urechez putzin si-l mustruluiesc pt nesupunere si-l pun la locul lui. Apoi revenim sus in creasta pe unde am urcat tot asa asigurandu-ne dupa cele 2 cleantzuri de stanca, singurele puncte stabile din imensul tobogan de zapada pe care ne aflam. Ma gandesc ca cine o fi vazut mai apoi urmele noastre o fi crezut ca am fost niste sinucigasi inconstientzi :D Nu conteaza, am incheiat cu bine operatziunea de salvare a optului de rapel :-)
Mai admiram din nou creasta ce incepe acum sa fie scaldata intr-o culoare galbuie calda de dupa-amiaza tarzie. Mai stam si in Saua Caprei la poze atat cat ne permite frigul si apoi ii dam la vale in congelatorul de gheatza asa cum se vede caldarea Balii cufundata total in umbra Paltinului si a Iezerului Caprei.

Buna buna, dar cam rece

Fata moshului

In hotelul de gheatza

Seara ne minunam de munca celor ce au construit al doilea Hotel de Gheatza si de micile lor opere de arta reperezentandu-i pe Appollo, pe Venus de Millo, pe Mos Craciun...
Dimineatza urmatoare ne intampina cu o ceatza laptoasa si cu o ninsoare slaba, asa ca lasam alte planuri pt data viitoare, ne dam la vale, ne asteapta Cozia... o sa mai facem alte vai si creaste inzapezite in alte partzi mai pe acasa prin Retezat si cand ne vom simtzi mai pregatitzi vom reveni si la Maria-Sa Fagarasul...

Saturday 16 December 2006

Godeanu 16-17 dec

Pentru we asta vroia lumea un munte unde n-a mai fost .. "to boldly go where no one has gone before" :P, asa ca le-am propus Dianei, Gianinei si lui Alinu' o tura in Godeanu.
Godeanu... the final frontier... these are the voyages of Alpine_tm members... its continuing mission to explore strange new mountains... to seek out new trails, new valleys... to boldly go where no one has gone before ! :-)

"Ciocanitorile" padurii din valea Lapushnicului Mic

Am mers pe urmele expeditziei facute cu Gerzson intr-un inceput de decembrie din 2003, adica nu dupa mult timp de cand a luat nastere si lista noastra. O tura care mi-a ramas vie in memorie, o tura printre preferatele mele si ma minunam in datzile in care am revenit pe valea Scarisoarei ca-mi aminteam pana si vadurile prin care am trecut apa.
Si nu stiu cum se face ca de fiecare data am mers pe Scarisoara doar in prag de iarna... la fel si acum cand se razboieste toamna cu iarna. Pe langa ca a trebuit sa trecem de o gramada de ori apele Lapusnicului Mare, ale fratelui sau mai Mic si a Scarisoarei, am mai avut o gramada de obstacole de depasit: bolovani acoperitzi de gheatza, busteni uzi si inghetzatzi, siroaie si izvoare inghetzate.
Am pornit de la barajul Gura Apei, dupa care am coborat spre gura de varsare a Lapusnicului Mare pe care l-am traversat peste un morman de busteni audsi de ape. Am luat-o apoi in amonte pe drumul forestier de pe malul stang al Lapusnicului Mic pana la capatul astuia, dupa care de-a dreptul pe firul apei, mai pe langa apa, mai peste ea, mai prin padure, pe unde ne permitea terenul. De fapt asta-i toata shmeckeria cu raurile astea din Godeanu ca-s tare salbatice si sturlubatice, trebuie sa intuiesti exact cand trebuie sa terci pe malul opus... asta daca potzi si ai pe unde :-)

Construim un vad

... si-l testam

si cashtigator este podetzul lui Alinu'

Am ajuns la confluentza celor 3 rauletze din bazinul hidrografic aflat intre piciorul Branului si platforma Borascu care formeaza apa Lapusnicului Mic: Branul sau Paraul Matzului ce vine din lunga vale ce trece pe la poalele colosilor Gugu si Moraru, Scurtele ce coboara salbatic printr-o cascada acum inghetzata dintr-o caldare suspendata cantr-un caus de palma si Scarisoara ce vine din lacul omonim.
Noi am luat-o pe apa Scarisoarei cea frumos curgatoare, cu bolovan inghetzatzi al naibii de alunecosi, ce te indemna mereu s-o traversezi (a se citi obliga :D). Dupa mai multe traversari si dupa ce am trecut pe langa 2 cascade frumoase unde gheatza se lupta sa incremeasca apa-n loc , am ajuns la tzinta noastra din ziua de sambata: micul "palat" din padure, in fapt un refugiu facut integral din lemn, cu prici acoperit cu cetina de brad, construit probabil de vanatori si care e fratele mai mic al celui din Borascu. Cred ca micul palat din padure a fermecat pe totzi cei care i-au trecut pragul si care au dormit in el: pe Gerzson atunci cand l-am descoperit impreuna rasarindu-ne in cale intr-o retragere din creasta fugind din calea viscolului, pe Adina si acum pe totzi cei cu care au fost... zicea lumea ca-i cel mai fain loc in care au dormit :P mie mi-a inspirat un fel de magie de fiecare data cand i-am trecut pragul imi aduce aminte de povestile copilariei, casutza piticilor din padure...

Apa si gheatza

Gheatza si apa

Mult asteptata cascada-reper

Dupa o noapte placuta in adapostul asta, ne-am pornit spre creasta, n-a fost tocmai usor sa iesim in caldarea Scarisoarei... toate paraiele si siroaiele care curg din belsug pe acolo erau acum inghetzate, gheatza sticla si noi cum n-aveam decat betze de ski a trebuit sa facem un adevarat slalom prin labirintul de ghetzuri. Dupa ce am trecut de buza caldarii inaintarea a devenit usoara, am scapat de gheatza, nu mai era decat zapada care in mod bizar incepea sa se inmoaie pe masura ce urcam.
O mica surpriza ne astepta sub creasta... un nou refugiu in acelasi stil construit pesemne vara asta de ciobani sau de vanatori... are fundatzie de piatra, restul e din lemn, are si pod, inca n e terminat mai trebuie sa fie izolat, deocmadata sufla vantul printre scanduri si era zapada viscolita adunata inauntru, dar oricum e un adapost demn de luat in seama pt turele de iarna. E situat in caldarea Scarisoarei, exact sub saua estica a vf Micusa, pare destul de bine pozitzionat si ferit de eventuale avalanse.

Omidutzele la hotel ***

Dis de dimineatza ne spalam pe fatza

... si ne facem freza

Am iesit in creasta prin saua vestica pe deasupra lacului Scarisoara. Am intersectat si niste urme de-ale mosului Martin ce se parea ca pornise la plimbare. De aici s-a cam stricat vremea, cerul s-a acoperit rapid de un palfon compact de nori si vantul a inceput sa sufle salbatic, ceea ce ne-a incomodat inaintarea. Am mers pe creasta pana in Saua Matzului, unde vazand ca Gugu isi trasese un val de ceatza peste el... pesemne ca Zamolxe nu vroia sa fie deranjat :P am luat decizia sa abandonam planul nostru de a parcurge toata muchia Moraru-Scaritza-Gugu-Branu... ar fi fost un parcurs frumos, dar vantul ne-ar fi batut exact din fatza si nici nu mai aveam vizibilitate, asa ca am ales sa coboram pe Paraul Matzului.
Aici am dar de zapada mult mai mare fatza de ce intalnisem pana atunci, apatoasa si grea, asa ca ne-am pus parazapezile. Am inaintat rapid pe valea Matzului, am urmat poteca ciobaneasca inteligent trasata pe curba de nivel... insa luuuuunga cat o zi de vara si noi eram in prag de iarna. Dar am bagat mare sa nu ne prinda noaptea, mai un urcus, mai un coboras, eu ma tot straduiam sa aburesc lumea cum ca nu mai avem mult :P

Refugiul de sub vf Micusa

Culmea Radoteasa si valea Vlasia Mica

La stana din valea Matzului

Am ajuns si la coborasul mult asteptat si iar am dat de zapada maricica prin padure... si-ntr-o poienitza am dat de o conferintza de Mosi Martini :D, era puzderie de urme prin zapada, parca facusera sedintza... Diana incepea sa faca presupuneri usor nelinistita despre vechimea urmelor :P Ei dar pesemne Mos Martin n-avea chef de intalniri asa ca ne-am continuat nestingheritzi drumul la vale pana in locul unde poteca ciobaneasca o ia mult spre valea Raului Ses, moment in care le-am multzumit cu totzii ciobanilor pt munca lor de veacuri si am parasit poteca luand-o de-a dreptul prin padure prin frunzis des, facand slalom printre si peste trunchiuri doborate, incercand sa ramanem in picioare pe panta destul de pronuntzata... dar am ajuns cu bine la drumul de contur de pe marginea lacului intr-o imensa balta de noroi , de fapt tot drumul era... un noroi.

La un rom si un vin fiert (a ce citi ceai)

Si exact cand se lasa inserarea si cu ea si o sacaitoare ploaie mocanesca am ajuns deasupra lacului exact la gura de varsare a Lapusnicului Mic. De data asta am avut parte de aventura traversarii ambelor Lapusnice, dar deja nu prea ne mai pasa de apa, la cat noroi aveam pe noi din cap pana-n picioare apa era o adevarata binecuvantare :P Si uite asa au coborat de pe Paraul Matzului 4 matze plouate, dar bucuroase ca au avut parte de o asa tura...