Saturday 27 September 2008

Printre picuri la catarat - Herculane 27-28sep

Toamna asta ne aduce iar vreme de noiembrie pt we-ul ce vine, vremea se incapatzaneaza din nou sa ne deprime. Facem planuri peste planuri, cautam printre prognoze si picuri de ploaie mohorata un loc in tara asta unde sa nu ne ploua.
Renuntzam in ultima clipa la planurile de Godeanu, asa ca nu mai plecam de vineri seara la drum, asteptam sa se lamureasca vremea. Prognoza zice ploaie pt sambata si sanse de indreptare pt duminica, asa ca pana la urma alegem catarat la Herculane.
Sambata dimineatza impreuna cu Gianina si Mihai ne lipim de trupa ce dormise de cu noapte langa fosta poiana a lui Pufi: Mardale, Ceashca, Bianca si Tommy.

La Surplomba la Roman

Herculane ne intampina cu ploaie asa ca dupa sedintza tehnica de dimineatza stabilim sa mergem la Surplomba de la Roman. Acolo este un perete ferit de ploaie si avem cateva trasee pe care sa ne dam.

Domn' Presedinte supravegheaza activitatea

Avem mai multe corzi asa ca ne impartzim pe echipe, impanzim peretele de corzi si fiecare se da unde-i place.
Mihai e la inceput cu pasii pe stanca si e curios sa vada daca ii place, doar ca n-a nimerit chiar we-ul potrivit... pe asa umezeala si racoare trebuie sa fii destul de pasionat sa-ti placa :D

Mihai in spraitz

Ma incalzesc si eu bine cu pasul de iesire pe brana din Apa'n pas, dar mai departe marea surplomba de deasupra nu ma inspira deloc. Mardale in schimb se cazneste, avanseaza pana in buza surplombei cu niste miscari de catzarat artifical, dar nu reuseste s-o treaca. Face apoi niste inginerii sa dezechipeze traseul.

Alin: Acuma ii pasul

Asigurand din priviri

Trecem apoi la Let's go west traseu scurt, dar cu miscari de boulder la echilibru si ne caznim rand pe rand sa-l facem. Intrarea e mai grea, iar apoi cu degetele inghetzate de frig mai testam si mici prize intzepate :D

Tommy incearca miscarea

Tommy: Nu mi-o iesit :(

Alin: A naibii miscarea asta!

Mardale pregateste un pufait ca sa treaca pasul

Catzarator sau programator?

Intre 2 reprize de catzarat simtzim ca ne ia frigul, punem toate hainele pe noi. In schimb cand suntem pe stanca ne incalzim destul de repede, uitam de umezeala ce patrunde pana la oase.

O alta catzaratoare

Apoi Ceashca vrea el ceva... tot zice Ich Will... si ne arata niste miscari de maiestrie.

Ceashca analizeaza traseul

Ceashca: "Ich will" sa fac traseul ;)

Ceashca dovedind "Ich will"

Mai ne dam in mansha pe Try Again, un traseu pe care-ti tot vine sa-l incerci, doar sa nu te pompezi din start ;))

Si ziua de catzarat se incheie iar cu o ploaie mocaneasca si rece, de-a dreptul bacoviana as putea spune. A fost totusi ingaduitoare cu noi si seara a mai contenit, numai bine sa ne lase sa punem cortul linistitzi.

Seara cautam si noi un loc caldutz la un restaurant, depanam povesti si amintiri... si ma minunez cu Mardale ca noi de fapt trebuia sa ne stim de foarte mult timp ;)) cam de prin 97-98... am fost amandoi in aceleasi locuri, in acelasi timp, cu aceiasi oameni la Alpiniadele de iarna ale CAR-TM-ului din Retezat... si totusi amandoi am retzinut alte fetze :D

Duminica dimineatza nu se arata vremea frumoasa promisa, avem cer plumburiu, cetzuri bantuind de colo-colo, dar totusi nu mai ploua. Nu suntem prea insipiratzi de vremea de afara, asa ca prelungim somnul si ne lalaim mult la micul dejun ce se intinde pana spre pranz... de fapt iar la povesti ;)
Mardale zice: "Alin, hai sa mai povestim de prin 98-99!" :)) Si realizam c-am fost amandoi si la tabara de vara CAR-TM din Buila, am retzinut aceiasi oameni si aceleasi intamplari si totusi nu ne stiam :D Ajungem si la povesti din 2000 si uite asa se face pranzul :P

Ne riscam si mergem la faleza de la lac la km9 si spre bucuria noastra gasim ceva trasee uscate. Facem repede planul sa ne dam de incalzire in K1, K2/Limacsi. Mardale si Ceashca dezerteaza nu-i mai vedem ;) Au ales niste miscari in Tricky.

Gianina in K1

Mihai in K1

Am fi vrut si Easy Love, Ami si Vipera, dar tocmai ce se pune o ploaie sacaitoare care uda stanca. Gianina dezechipeaza repede K2-ul si ne adapostim in padure.
Acolo faleza e uscata, ploaia nu a ajuns peste tot si ne alegem Zorro absolut. Traseul asta ne-a placut tare mult, mai ales Gianinei care si-a promis sa mai revina la el.

Tommy in "Zorro Absolut"

Desi vremea ne indemna mai degraba sa stam la povesti la gura sobei, am reusit din nou sa nu stam acasa in we ;)

Sunday 21 September 2008

Prin ploaie pe Muntele Mic - 21sep


We-ul asta se prefigureaza cam trist :( Vreme mohorata toata saptamana, ploi peste ploi si lipsa de entuziasm acuta la camarazii de munte. In plus Gianina ma lasa singur acasa si pleaca de joi cu colegii de la lucru in team-building.
Pe nimeni nu prea inspira vremea de afara, asa ca ma consolez si ma pregatesc psihic sa plec singur in tura. De fapt nu-mi displace sa mai plec singur din cand in cand, dar ca sa nu-mi fie urat imi trebuie o tura care sa ma tina in priza non-stop, asa ca ma gandesc iar la o tura in stil adventure :D Un gand mai vechi nu-mi da pace: sa parcurg creasta Tarcului, a Godeanului si Retezatului intr-un singur we.

Mister

Ca sa nu fiu singur iau GPS-ul cu mine :D prognoza nu suna prea optimist, se prevad ploi, deci ceatza si neguri pe creste... ma pregatesc constiincios si fac track-uri pt ruta aleasa, astfel voi putea naviga si daca ma vor invalui cetzurile.
Vineri seara n-am nici un chef sa-mi fac bagajul, sunt lipsit de entuziasm, sun la statzia meteo de pe Tarcu ca sa ma conving de ceea ce intuiesc: vreme proasta, burnitza, vant, nu-i vreme de scos nici cainele afara. Imi suna prea trista o astfel de tura. Asa ca desi nu-mi doream defel, sambata raman in oras.

Civilizatzie

Pana la o urma tot o tura cu prietenii e mai frumoasa si pt duminica se prefigureaza o iesire mai scurta cu bicicletele pe Muntele Mic. Sambata seara punem la cale detaliile turei cu Horica, Mardale si Ioana si duminica dimineatza tot pe o vreme mohorata pornim spre Muntele Mic, dar macar suntem 4 ;)
Debarcam in Turnu-Ruieni unde lasam lebadutza lui Horica si ne pregatim bicicletele de drum.

Pregatiri de drum

Umflam rotzile, ungem lantzul

Planul e sa urcam pe soseaua ce duce spre telescaun, de acolo continuam spre saua Jigoriei si Poiana Dacia, apoi sa dam o fuga pana la Cuntu sa-i dam binetze lui Ion Argintaru apoi sa ne intoarcem in Dacia si sa urcam pe Muntele Mic si de acolo sa coboram pe off-road pe drumul vechi militar pe la Fantana Voinii pe Plaiul Mare al Borlovei si sa iesim in Borlova pe valea Sebeselului.

Tractziune 4x4

Vremea e inchisa si mohorata, cetzurile acopera culmile de deasupra vaii, noi insa suntem veseli si binedispusi.
Horica si Mardale au chef de acrobatzii, Horia il provoaca pe Mardale la ridicari intr-o roata. Mardale e hotarat, trage tare de ghidon, dar nu tine cont ca e blocat in SPD-uri... face un flick-flack pe spate, caderea e iminenta si aterizarea dureroasa.... auch! ... nu stim ce sa facem: sa radem sau sa-l compatimim? :))

Inainte de decolare

La aterizare

Pe masura ce urcam si intram in norul ce acopera culmile, burnitza devine tot mai serioasa si sacaitoare. Punem gecile pe noi. Minunata vreme ne-am ales :D dar nici chef sa stam acasa nu aveam :P

Ioana

Ma ia cu frig cand te vad!

Mai urcam?

Burnitza sacaitoare nu ne strica buna-dispozitzie, mai mult radem si glumim decat sa pedalam, urcam la deal in ritm de melci turbatzi, dar urcam...

Mai glumim, mai povestim...

Cot la cot

Calutzi in ceatza

Burnitza sacaitoare incepe sa ne ude tot mai tare, asa ca ne mai ajustam din planurile indraznetze ;)) Renuntzam sa mai urcam si pe la Cuntu, tinta noastra devine o ciorba calda la Cerbul.

Cam plouatzi...

Burnitza se mai opreste si cand putem vedea ceva in jur arata chiar frumos...

Atmosfera de poveste

Inca un pic si suntem sus

Horica in ceatza

Nu mai fac acrobatzii :D

Ultimul pit-stop

Dupa o binemeritata pauza la caldura la restaurantul Cerbul, cu ciorbe, ceaiuri si alte cele, hotaram sa ajustam din nou planul :P Nu vrem sa ne noroim in ultimul hal, asa ca renuntzam sa coboram pe off-road pe Plaiul Mare al Borlovei si alegem sa coboram tot pe asfalt.

Horica si bucatarul

Ne blindam cu tot ce avem pe noi, geaca, supra-pantaloni, manusi, caciula si ne pregatim sa infruntam burnitza de afara. Coechipierii mei au fiecare ochelari de bike, arata tare nostimi asa, eu nu am, dar urmeaza sa aflu ca mi-ar prinde bine si mie o pereche. Cum acum nu bate vantul deloc, la coborare am conditzii de "laborator" reale ca sa fac diferentza intre cum se simte pe munte un vant la 25km/h, la 40km/h sau la 55km/h.

Ioana cea mica si Horica cel sugubatz

Pe timp uscat coborarea de pe Muntele Mic e o placere, am coborat si cu 70km/h, acum insa... Dc la 30km/h e rezonabil, la 40km/h inca il infrunt cu stoicism, la 55km/h simt c-am atins limita superioara a sigurantzei: ceatza e prea deasa sa vad din timp o masina aparand in curba, asfaltul prea ud pt viraje luate in viteza, ochii mi-s acoperitzi de apa, abia de mai zaresc ceva, iar burnitza imi biciuie fatza pana simt usturime. Deci frana... la 45km/h ma simt mai confortabil.

De ce ai asa ochi mari bunicutzo? ;))

In doar cateva minute de coborare suntem uzi din cap pana-n picioare, dar cum iesim de sub norul ce acopera muntele burnitza inceteaza, iar jos pe sate la Borlova si Turnu-Ruieni e chiar bine si ne uscam din mers.

N-am prins noi o vreme stralucita, m-am convins si eu ca dc mergeam singur in tura mea n-as fi vazut alt peisaj decat ecranul GPS-ului :D Asa a fost mult mai frumos cu prietenii si in concluzie a fost o tura de genul: cum sa nu stai acasa in week-end? :P

Thursday 18 September 2008

In team-building pe Cheile Butii - 18-21 sept

Primul team-building mai timpuriu... in septembrie. Desi e septembrie tot frig de noiembrie este... asa ca imbracatzi destul de gros ne miscam cam greoi spre atelierele de "lucru". Dar incet, incet incepem sa mai dam jos din haine... exercitziile ne incalzesc. Pe cablul la 50cm de sol unii pastreaza gecile, dar deja pe stalp la 4m si pe cabluri la 5m lumea renuntza usor la geci si sangele se stabilizeaza in obrazi: toti suntem "sanatoshi".

S-a dat startul la team-bulding

In sir indian spre atelierul "Pas de Indian"

Indienii

Iata-ne in plina activitate... in sir indian reusim sa trecem "podetzul" de cablu si ajungem cu totzii in sat teferi si nevatamatzi.

Tre' sa iasa schema

Cabana si cheile Butzii

Sunt prea mica pentru trapez

La trapez ni se face un gol in stomac, ca urmare mergem cu totzi la masa. Si ca sa ne pice bine mancarea o luam la plimbare. Unii prefera o plimbare mai lunga, altzii mai scurta, dar vai... au incurcat trainerii hartzile? Ah nu... ne-au facut-o special. Mergem inainte dupa indicatziile celuilalt grup, dandu-le si noi informatzii lor, comunicand prin statzii.

Hop tzop

Mergand dupa indicatziile primite prin statie

Alo... mai la S-V?

Mihai ne ghideaza f bine, dar se pare ca lucrurile se complica Robi: isi "rupe" un picior si trebuie sa-l caram cu targa intr-un loc unde poate sa vina elicopterul sa-l ia. Dintr-o coarda, un izolir, o folie si cateva lemne din padure construim targa.

Ranit pe targa

Spre elicopter

Acum cu targa construita, Robi este carat la elicoper :)

Asta-i schema (cum sa faci o targa dintr-o coarda?)

Cine a picat cu curu' in apa?

Plimbarea cu peripetzii se incheie intr-o poienitza unde pregatim cina haiduceasca: mancare la ceaun, salata, paine in batz si pui la groapa... sa vedem ce-o iesi.

Pregatirile pentru cina haiduceasca incep cu painea

Salata cu lamaie / Carnea pentru mancarea la ceaun

Puiu' care urmeaza sa fie ingropat

Puiul impachetat

Groapa cu pietre incinse pentru puiul de mai sus

Mancarea la ceaun si pitutzele in varf de batz

Asteptand cu pofta

A doua zi vreme nu mai este la fel de insorita, ba mai mult se mai scapa si cu cativa picuri. Ca sa ii facem in ciuda, imbracam costumele de neopren si o luam pe apa Lazarului in sus... apoi ne dam la vale in spumele marii, pardon pe valea Marii.

In spumele marii

Nu conteaza inaltimea, ci conteaza increderea... la concluzia asta am ajuns cu Gabi cand am reusit sa ajungem la capatul cablului, desi de jos am socotit noi ca distantza mare dintre cabluri este mai mare decat lungimea bratzelor noastre.

Suport tehnic


Si uite cum s-a mai dus un team-building... in care am avut din nou parte de vreme racoroasa si in care am realizat ce anume avem de imbunatatzit ca echipa ;) asa ca obiectivele pentru la anu' sunt clare: respectarea deadline-urilor, inventarierea si folosirea tuturor resurselor.

De ce nu ploua acum?

Ah si pentru ca nimic nu ii perfect, deci nici acest team-building, la final am crezut ca suntem uitati acolo, dar in cele din urma... a venit totusi dupa noi microbuzul.