Saturday 28 July 2007

Custuri fagarasene 28-29 iul

Acum o saptamana trecusem pe la poalele Inaltzimii-Sale Fagarasul sa-i prezentam omagiile noastre. In semn de recunoastere am primit cu prietenie vreme buna si unda verde, iar Portitza Arpaselului ni s-a deschis, asa ca am putut escalada creasta Arpaselului.
Unii poate inca mai cred ca au cucerit nu stiu ce munte sau varf, insa de fapt nu-si dau seama ca intai de toate au invins slabiciunile din ei. Asta e cea mai frumoasa cucerire. Caci daca Muntele se impotriveste atunci se invaluie in cetzuri, este biciuit de vant si viscol, de ploaie si ninsoare, isi inchide portzile, iar muritorii ce se avanta pe el incep a se gandi sa coboare cat mai degraba, uita de orice cucerire si brusc viatza devine lucrul primordial la care se gandesc.
Intorsi din Arpasel simtzeam inca o chemare spre Maritul Fagaras, desi atat de departe de noi, totusi ceva imi spunea ca poate fi aproape. Ceva launtric imi spunea ca Fagarasul ne asteapta din nou cu vreme nemaipomenita, asa cum mai rar potzi intalni vara in decurs de 2 saptamani.

Farama de cer

Asa ca iata-ne vineri putzin dupa miezul noptzii ajungem din nou in caldarea de la Balea. De data asta ne insotzeste Horica, care ni s-a alaturat in ultima clipa, urmand ca doua zi de dimineatza sa completeze echipa 2 Adi - Markus si Valeanu ce sosesc din Sibiu.
Nu mai montam corturile, ne intindem bivuacul chiar langa masina, dormim afara sub cerul deschis si adormim sub luna plina, printre franturi de povesti, sclipiri de stele cazatoare si mangaieri de aer racoros.

Baietzi politicoshi

Ma trezesc odata cu soarele, dar cum Gianina si Horica trag din greu sa recupereze oboseala de dupa drum, mai imi amagesc si eu starea de veghe si mai prind cateva atzipeli pana cand putzin dupa 7 sosesc baietzii din Sibiu.
De data asta ne pornim spre vest si ne schimbam mica Golgota de we-ul trecut, eternul urcus in Saua Caprei pt cel in Curmatura Balei. Sunt cateva urcusuri din muntzii nostri care se repeta cu obstinentza, cum e mult batutul drum spre Gentziana in Retezat, dar care desi repetate de nenumarate ori, le facem totusi cu bucurie si nerabdare pt ceea ce urmeaza apoi ;)

Fagaras Man

La propunerea binevenita a lui Valeanu iesim din traseul de creasta spre Saua Paltinu si coboram pe carari mai putzin batute in valea Doamnei. Desi atat de aproape de agitatzia zgomotoasa din Balea, aici totul pare sacru si neatins, suntem ca intr-o imensa catedrala strajuita de peretzii Turnului Paltinu si a muchiei Laitza, unde doar cei ce vor sa descopere o alta fatza a Fagarasului au cutezantza sa intre.
O alta mica Golgota ne asteapta sa invingem slabiciunile din noi, este urcusul pana in saua Doamnei, de unde reintram pe poteca de creasta. Trecem rapid peste vf Laitza si ajungem pe vf Laitzel de unde ni se asterne la picioare intreaga caldare a Caltzunului, strajuita de doi falnici osteni : Lespezi si Cornul Caltzunului. Frate de-al lor, Negoiul, un alt gigant se ridica impunator deasupra caldarii vecine, cea a Laitzei. Cautam cu privirea tzinta noastra din aceasta zi ... la inceput un contrafort slab abia conturat se ridica din abrupturile ametzitoare ale vaii Laitzei, apoi tot mai viguros si mai zvelt pe masura ce urca spre inaltul cerului pt a sustzine peretele ce se casca sub maretzul varf al Negoiului ... este o veritabila lama de cutzit ascutzita de vanturile si ploile ce-au slefuit acesti muntzi, o creasta de dinozaur numita de alpinisti Creasta Ferastraul.
La inceput citind cartzi despre cotloanele Fagarasului ma speria denumirea aceasta, dar acum ma atrage, aceasta creasta va fi deliciul nostru in aceasta splendida zi pe care ne-a daruit-o Maria-Sa Fagarasul.

Echipa masculina

Facem un popas la refugiul Caltzun, lasam tot bagajul de prisos siluam cu noi doar echipamentul necesar ascensiunii.Horica ne informeaza ca l-am chinuit azi-dimineatza cu trezireamatinala :D asa ca are planuri serioase pt moment si trage pe dreapta inrefugiul Caltzun ;) Numai bine ca avem paznic la bagaje :P Si ce maipaznic ! Ne amuzam totzi si construim un scenariu haios ... ne imaginam surpriza turistilor ce-l vor gasi pe cel mai titrat alpinist al tarii dormind de pranz cu capul pe coarda dupa oboseala unei ture de noapte :P Nu mai zabovim, ne indreptam spre tzinta noastra, frematam de nerabdare sa atingem stanca si lama de ferastrau. Ne impartzim in 2 echipe : echipa baietzilor - adica Valeanu&Markus si echipa mixta - Alin&Gianina.

... si echipa mixta

Pornim ... corzile incep a se desfasura, croseteaza si se impletesc dupa o succesiune de tzancuri si ace, coltzane de stanca asezate instabil, noi incercam sa fim ca niste magicieni, sa tzesem frumos si doar sa mangaiem stanca, sa lasam lespezile aruncate haotic in dezordinea lor naturala, sa nu stricam ceva, altfel intreg puzzle-ul se poate farama la o atingere necugetata. Nu prea gasim pitoane, nici nu avem nevoie, asiguram dupa tzancuri si prin gramada de fisuri cu ajutorul frendurilor.

Se fac ultimele pregatiri

Urcam pe un turnuletz mai inalt de unde trebuie sa coboram intr-o sa adanca. Varful turnuletzului este cladit din lespezi de piatra ce stau sa se darame, asa ca nu putem face rapel. Gasim o cale de traversare pe sub varful turnuletzului si Valeanu trece primul, bate un piton in partea cealalta si intinde coarda pt o balustrada, apoi il urmam si noi ceilaltzi.
Se trage la sortz cine pleaca primul

Urmeaza o lungime pe o creasta usor expusa, pe care o abordez pe dedesubt printr-un horn inclinat, apoi o portziune de descatzarare dupa niste tzancuri inalte, fac o traversare si regrupez intr-o strunga ingusta langa Markus. Pe Gianina am pierdut-o din campul vizual si auditiv, ne despart tzancurile descatzarate. Trece mult timp, Markus a plecat de ceva vreme, coarda nu se misca deloc, nu pot s-o trag, nu-mi dau deloc seama dc Gianina a plecat si s-a impotmolit undeva sau pur si simplu coarda freaca tare de stanci si n-o pot aduce la mine. Nu mai pot ramane asa, oricum coarda nu se misca deloc, asa ca o blochez in regrupare in cazul in care Gianina a plecat si cu restul de coarda disponibila ma intorc la liber, refac traversarea si apoi catzar tzancurile auto-asigurat doar din regrupare. N-am voie sa cad, dar n-am cum, gasesc prize generoase.

... si castigatoarea e Gianina

Ajung in capul tzancurilor si surpriza! Gianina n-a plecat deloc, se chinuie cu pitonul lui Valeanu, cu toate ciocanele administrate, nu reuseste deloc sa-l recupereze. Pana la urma renuntza, asa ca o filez din varful tzancului ca sa evit frecarea corzii. Se impotmoleste din nou la un frend ce se incapatzaneaza sa iasa din fisura. Gianina isi pierde rabdarea, incepe sa se streseze, imi spune ca incepe sa se simtza vlaguita de efortul depus. Nu vrea nicicum sa renuntze la a recupera frend-ul ghidus, insa isi consuma energiile. Si suntem inca de abia in prima treime a crestei. Pana la urma o conving sa renuntze si ajunge langa mine pe tzancuri. Gianina ma fileaza salam de sus si plec sa recuperez materialele. Ma chinui si eu grozav cu frend-ul buclucas si cand sa renuntz cu parere de rau la el, pana la urma se decide sa renuntze la incapatzanare si se alatura bucuros celorlaltzi confratzi din ham :P Dupa atatea eforturi pe lungimea asta, timp in care baietzii s-au distantzat considerabil ajungem si noi in mica strunga.

Creasta de dinozaur

Acolo supriza pe cine intalnim ? Vreo capra neagra ? Este Horica ;) S-a trezit, este plin de energie, a bagat o tura de alergat de la Caltzun la Negoiu prin Strunga Dracului in doar 29min! Apoi a coborat in caldare si vazand ca avem probleme la inaintare a ochit singurul valcel inierbat si accesibil ce l-a urcat tocmai in mica noastra strunga.
Gianina nu mai vrea deloc sa continue tura dezamagita de nereusita ei :( Abia am parcurs o treime din lungimea crestei, asa ca Horica se ofera sa facem echipa :-), preia echipamentul Gianinei si inca aflat sub febra alergatului vrea sa-i ajungem din urma pe baietzi :P. Gianina o ia la vale in caldare pe picioare prin valcelul pe unde a urcat Horica.

Din dinte in dinte

Ne pornim noi vijelios sa urcam la deal, dar ne oprim imediat intr-un obstacol neasteptat. Dau intr-o fisura lunga pe o fatza cazuta de 80gr fara prize generoase de picioare cum am intalnit pana acum, apoi fisura se transforma intr-un horn surplombat in capat. Pitoane nu se vad deloc, nu prea merge la aderentza cu bocancii cum am urcat pana acum, iar dupa ce urc 3m ca pe oua perpectivele de a continua in acelasi stil imi par cam infioratoare. Asa ca dau frumos inapoi si pun papucii de catzarat.
Acum e alta viatza, brusc incep sa gasesc prize care inainte nu existau :P, ce mai ? acum e o lungime de escalada in toata regula, doar ca nu sunt deloc spiturile care-ti dau atata sigurantza, doar frendurile varate in fisura. Suportul moral al asigurarilor este destul de consistent, vad coarda varata prin bucle, Horica ma fileaza, n-am idee dc frendurile m-ar tine in cadere :D, dar oricum nu conteaza, n-am deloc de gand sa trag o tranta, asa ca ii dau in sus plin de incredere si-l
anuntz bucuros pe Horica ca ma poate urma. Uff, asta a fost lungimea cea mai dificila, aveam sa aflu ulterior de la baietzi ca nici ei nu se asteptau la o bucata de escalada cu un pas in capat, dar acum a trecut.

... pana pe maseaua de minte

Ce urmeaza apoi e bucuria catzararii, din cand in cand imi amintesc sa mai pun cate o asigurare, terenul e destul de usor, trebuie atentzie doar la lespezile miscatoare, facem si vreo 2 lungimi in mers concomitent si finalmente iesim la soare, suntem iesitzi din creasta, suntem pe piciorul ce coboara din Negoiu, aproape ca i-am ajuns pe baietzi din urma, am recuperat ceva si acum suntem cu totzii sus si ne bucuram de vremea splendida. Gianina urcase pe Negoiu si acum ne-a iesit in intampinare.

Doar soarele e mai sus ca noi

Ma simt implinit si multzumit sa stiu ca am dus la capat un traseu atat de frumos care alta data imi dadea fiori cand ii auzeam numele, nestiind exact ce este si cum se mananca. Dar ce ma infioara ma atrage si stiam ca intr-o zi va veni ziua in care imi voi propune sa-l fac. Si ce zi ? Ma uit in vale la serpuirea lamei de ferastrau care ne-a atras cu zimtzii ei ascutzitzi, la maiestuoasa intindere de creste fagarasene ce joaca feste ochilor prin alternantza nesfarsita pana dincolo de negura orizontului, toate scaldate in lumina placuta si blanda de dupa-amiaza tarzie, pe un cer imaculat de albastru. Asta ne-a daruit Fagarasul in aceasta zi splendida.

... dar coboara la apus

Ne despartzim si ne strangem mainile cu echipa masculina, Valeanu&Markus trebuie sa plece seara asta spre Sibiu. Noi si Horica mai ramanem la Caltzun, mai avem planuri pt ziua de duminica.

Tura asta cred ca a fost... cu secund schimbat

Niste popcorn

O fi cineva mai sus ca mine?

Oboseala-i mare

Ne pregatim din nou patutzul sub adapostul boltei ceresti, care este la fel de curata si instelata ca in noaptea precedenta. Adormim tot asa sub sclipiri de stele cazatoare, adieri si mangaieri de aer racoros si-o gramada de povesti care se termina cand ne ajunge oboseala de peste zi.
Duminica suntem ceva mai matinali, ne ridicam in picioare putzin dupa soare, asa ca la ora 6 incepem sa ne pregatim bagajele pt tura. Pastram in rucsacii de tura doar echipmanetul necesar, iar surplusul (saci de dormit, haine) il inghesuim intr-un singur rucsac pe care Horica se ofera cu generozitate sa-l care pana la Balea. El are in plan antrenament pe traseul de creasta, vrea sa dea o tura de alergat inspre Moldoveanu, dupa ce se va scapa la Balea de sarcina de porter :D
Noi ne indreptam spre Strunga Ciobanului, de unde vrem sa atacam custura omonima. Traseul este asemanator ca si configuratzie cu Creasta Ferastraul, doar ca e ceva mai lung.

Mai Horica, astia ne-au furat cortul

Am inceput frumos traseul, nu este deloc dificil, foarte putzine pitoane, asigurari din plin dupa tzancuri de stanca si din cand in cand inainte de cate un pasaj cate un frend strecurat in vreo fisura. Doar ca am mers prea incet si Gianinei i-a lipsit increderea in fortzele proprii. Pana la urma am acceptat si eu resemnat ideea ca n-aveam cum sa terminam traseul intr-un timp rezonabil si totodata catzaratul sa ne aduca placere, nu doar dorintza de a iesi cu orice pretz la final.

La revedere... Fagaras

Asa ca de pe un turn inalt ne-am retras cu niste rapeluri pana in unica strunga, cea mai joasa din traseu, de unde ne putem retrage in sigurantza pe picioare inspre traseul turistic din valea Laitzei. Fagarasul si-a deschis acum portzile pentru noi, ne-a primit cu bratzele deschise si ne-a oferit 2 zile minunate. Cu alte cuvinte s-a lasat "cucerit". De data asta noi n-am reusit sa "cucerim" Custura Ciobanului pentru ca n-am reusit sa invingem slabiciunile din noi.
Custura ramane acolo, data viitoare ne vom intoarce mai motivatzi si mai puternici pe interior. Ramane doar ca Maria-Sa sa ne primeasca la fel de bine cum ne-a primit acum, insa pentru cei cel iubesc cu sigurantza ca va mai exista si o data viitoare ... poate toamna asta, poate la iarna,
sau pur si simplu o alta data ...

Saturday 21 July 2007

Arpasel - 21iul

Cum sa scapam de canicula asta ? Trebuie sa cautam un loc cat mai racoros unde sa ne petrecem we-ul inainte sa ne intoarcem in cuptorul din Timisoara :D Cum tot am avut drum in Brasov si drumul spre casa trece pe la poalele Inaltzimii Sale, Maritul Fagaras, nu puteam sa nu-i aducem omagiile noastre, trecand asa in graba pe langa dansul ... asa ca raspunsul cautarilor noastre era destul de evident ;) Nu stiam dc Maria-Sa ne va darui o sambata racoroasa, insa vineri seara pe masura ce urcam Transfagarasanul spre Balea Lac, termometrul scadea promitzator ;) De la 34 de grade la nivelul soselei din depresiune, continua sa scada imbucurator, asa incat am inceput sa
pariez cu Gianina la cat se va opri :P Gianina mizeaza pe 12gr, iar eu pe 14gr. Incalzirea globala are efecte mai devastatoare decat presupunerile noastre optimiste si hotaraste 18gr la ora 21.30. E bine si asa :P

Ochi spre cer

Pe cararea caprelor

Ne punem cortul cat mai departe de picnicari si manelisti si ii asteptam pe baieztii ce trebuie sa soseasca din Bucuresti : Cata Pobega si Ioan Stetca. Stam totzi de vorba, mai ciugulim ceva si cum termometrul arata deja 17gr hotaram ca este o temepratura rezonabila pt culcare ;) Ah! o adevarata desfatare sa dormi in asa conditzii, gandidu-ne la cloceala din campie.
Dimineatza suntem pusi pe fapte mari, ne trezim la 6 odata cu soarele, suntem cei mai matinali din caldare, dar noi avem treaba, asa ca ora 7 ne prinde suind plini de elan spre Saua Caprei.

Fiind baiet custuri cutreieram

Capritze de munte...

Tzinta noastra este Creasta Arpaselului legata cu cea a Vartopelului ... pt cine n-a auzit sau n-a vazut : locul unde natura a brodat cea mai salbatica dantelarie de piatra din intreaga creasta principala a Fagarasului. O custura mai greu accesibila drumetzului obisnuit, unde tzancurile si acele de piatra iau locul stalpilor indicatori dintr-o poteca obisnuita, iar marcajele ne sunt pitoanele ruginite lasate cu ... de altzi confratzi intru pasiune care-au calcat cu mult timp inaintea
noastra pe aceasta creasta zimtzatza ce parca vrea sa spintece vazduhul.
Ne bucuram cand le gasim si stim ca suntem pe drumul cel bun. Arpaselul, prietenul nostru din ziua de azi, il stim, am mai facut cuostintza cu el in cateva randuri, insa acum vrem sa-i cunoastem o alta latura, il parcurgem de la V la E, asa pare ceva mai interesant.
Am mers lejer, fara sa ne grabim, lasand diafragmele aparatelor foto sa fie mangaiate de soarele caldutz de dimineatza si iata-ne ajunsi la ora 9 in Portitza Arpaselului sau Strunga Marelui V in jargonul alpinistilor. Loc tare interesant, o taietura imensa in creasta de dinozaur a Arpaselului, unde adie mai mereu un vanticel racoros si esti cu un picior in Ardeal si cu celalalt in Muntenia. Picioarele stau bine, trebuie sa fii atent doar la cap :D nu exista nici un indicator cu caderi de pietre, insa prietenii stiu de ce ... purtarea castii este obligatorie!

Si o capritza pe bune...

Foc incrucisat

Doua vai impresionante cu doua caldari pe masura se astern la picioarele noastre : inspre nord salbatica si mai putzin umblata vale a Arpaselului, iar spre sud mult mai cunoscuta Caldare a Fundului Caprei.
Deasupra noastra se inaltza rece si negru peretele Marelui V. Cand am facut cunostintza cu Arpaselul la primul rapel in Strunga, imi parea destul neprimitor peretele asta pt ca e foarte friabil. Acum insa si dupa vizita din iarna, nu mai imi pare chiar asa, am ajuns sa-l cunosc bine, stiam locurile pitoanelor si linia traseului asa incat ascensiunea a fost simpla si placuta.
Urcam in 2 echipe, primii au mers baietzii Cata si Ioan, dupa care am urmat eu cu Gianina. 2 lungimi de coarda ne-au condus pana sus, a trebuit sa fim atentzi ca cei din fatza doar sa nu le daruiasca celor de dedesubt vreun cadou in forma de bolovan. Ies in varf, acum sunt in creasta, o lumina calda si placuta invaluie intreag Arpaselul.

Free solo

La cules de floricele

Totul este acum la picioarele noastre, de aici de sus lumea se vede altcumva, privelistea ma indemana la reverie, imi trec o gramada de intrebari si ganduri prin cap ... jos in vale sunt 2 lumi distincte fiecare cu regulile ei, separate doar de un perete, de parca natura a pus o stavila in calea hoardelor de navalitori care au construit drumul de vanatoare din Fundul Caprei : inspre nord una frumoasa si salbatica, un ciopor mare de capre care se racoreste pe o pata mare de zapada in Caldarea Arpaselului, iar dincolo de partea cealalta inspre sud o cohorta nesfarsita de oameni de toate felurile ce iau cu asalt Muntele urmand poteca sinuoasa trasata cu minutziozitate intocmai ca Marele Zid Chinezesc in miniatura.
Totusi e bine ca inca exista stavile si bariere naturale, locuri de care oamenii sa treaca mai greu. Noi suntem aici pe creasta zimtzata, intre cele 2 lumi, ma simt de parca as fi undeva inaltzat in vazduh, aidoma zeilor ... noi ce cautam aici ? de care parte suntem ? oare pe care lume o iubesc mai mult ?
Ma trezesc din reverie, baietzii s-au ridicat, Gianina a ajuns si ea in regrupare ... mda, e momentul sa mergem mai departe. Urmam dantelaria sinuoasa a crestei, inspre nord racoare si stanca, inspre sud caldura si iarba. Preferam locurile unde este stanca, incercam sa urmam matematic creasta si sa evitam pe cat posibil pantele abrupte incarcate cu pernitze inselatoare de iarba dinspre sud.

Sa facem inventarul

Dantele de piatra

Ajungem la o adevarata citadela de piatra a Arpaselului, locul unde se inaltza zvelte spre cer doua turnuletze construite dintr-o ingramadire haotica de blocuri de stanca instabile, turnuletze denumite de inaintasii nostri : Urechile de Iepure. Incepem sa le escaladam, aici e deliciul si avantajul parcurgerii Arpaselului dinpre V la E. Pe prima Ureche, cea vestica, nu gasim deloc pitoane, insa catzararea nu e deloc dificila, Cata si Ioan o abordeaza free-solo, trebuie sa fie atentzi sa nu ramana cu vreo priza in mana :D Eu si Gianina preferam varianta mai sigura si dornici sa ne testam noile jucarii, asiguram cu frenduri prin fisurile pe care natura le-a creat cu darnicie.
De pe prima Ureche nu mai rapelam, coboram in descatzarare si folosindu-ne de cablul existent acolo. Pana sa ajung si eu cu Gianina in mica strunga dintre cele 2 Urechi, Ioan a si fugit pe a doua Ureche. Nu gaseste decat 2 pitoane pe cei 15m ai Urechii, amplasate destul de prost, unul la inceput si altul fix sub top, asa ca de fapt urca tot cam un free-solo, primul piton asigurandu-l doar ca nu va face o tumba de cateva sute de metri pana jos in poteca turistica din caldarea Fundul Caprei :D Dar Ioan sta bine cu moralul si urca f bine, apoi Cata il urmeaza relaxat asigurat fiind de sus. Eu cu Gianina ne folosim din nou de jucariile noastre, asa ca urcam relaxatzi, e o adevarata placere asa, prindem o fisura care ne conduce pana in varful Urechii estice unde gasim o regrupare cinstita la 3 pitoane.

Ce a fost mai greu a trecut

Gasca vesela

Dupa ce rapelam din a doua Ureche, suntam vf lui Adam si folosim poteca ce ne urca direct pe vf Fantana, unde ne regrupam cu totzii. Ne aflam intr-un loc magnific, suntem in inima Fagarasului... privim in urma la maretzia Arpaselui, ce se inaltza sprintena tocmai din abrupturile de sub Capra si Buteanu, admiram contraforturile stancoase de pornesc din strafundurile caldarii Arpaselului ce parca sustzin ca niste imensi stalpi de piatra intreg esafodajul instabil a acestei minunate dantelarii de piatra a citadelei Arpaselului, apoi privirea surprinde niste plaiuri mai blande pt moment, este minunata caldarusa a Prelucii, care sta suspendata ca un caus de palma deasupra intregii vai a Arpaselului, pt ca apoi privirea sa se loveasca de zidurile amenintzatoare ale jandarmilor ce constituie Albota Salbatica. Turul se incheie cu mica custura care desparte vf Fantana de Turnul Vartopelului pe care care urmeaza noi sa descatzaram.
Strasnic loc si bine pazit, nu se ajunge prea usor aici, asta ma gandesc in timp ce privesc aglomeratzia ce s-a creat jos in caldare in partea dinspre sud, cea cu lumea oamenilor, unde parca caldura torida a manat atatzi de multzi turisti cum n-am mai vazut niciodata, ce s-au imbulzit sa scape ca si noi de canicula in inima acestui Munte minunat ce este Fagarasul.

Cucu-bau

Acum iar e de coborat?

Ne intalnim aici cu altzi confratzi intru pasiune, o trupa de vreo 6 bucuresteni ce doreau sa faca Arpaselul in sens invers, de la E la V si altzi 2 Muchia Albotei.
Dupa o ultima portziune de descatzarat ce necesita putzina atentzie ajungem in saua de sub Turnul Vartopel pe care il escaladam care prin horn, care direct pe muchie, dupa care creasta Vartopelului mi se asterne la picioare. Nu mai avem nevoie de materiale tehnice, Vartopelul e usor de parcurs.
Dupa 4.30h din Portitza Arpaselului am ajuns in poteca turistica din Fundul Caprei.
Ajunsi inapoi la Balea constatam cu surprindere cat amar de popor a adus canicula de la campie aici in Fagaras. Lume pestritza de toate felurile. Daca toata lumea ar respecta Muntele ar fi frumos, insa pe langa sutele de masini cum n-am vazut niciodata la Balea Lac, ne-a fost dat sa vedem mizerie, gunoaie, ambuteiaje, claxoane, manele, masini bengoase din care urlau boxele, pipitzele cocotzate cu fundul pe geam "admirand" Muntele, masini ce au tinut mortzis sa defileze ostentativ pe "lungul" drum dintre parcarea de la tunel si cea din fatza cabanei Balea, probabil de cei ce stiu sa guste Muntele doar printr-o bere la 2000m.
Toate astea m-au facut sa gandesc ca ei nu sunt decat niste hoarde navalitoare atrase de vremea frumoasa, nu de Muntele aflat acolo, hoarde pe care prima ceatza le va risipi rapid. Si strecurandu-ma cu greu la vale printre masini am zambit amar si totusi m-am bucurat gandidu-ma... ce bine ca nu sunt ca ei ! :D

Sunday 15 July 2007

Cateva zile in zona Brasovului 15-20 iul

Am plecat o saptamana la Brasov, unde este Alex in vacantza la nasi si pentru nu suntem noi facutzi sa stam in oras, in fiecare zi il parasim. Cel mai des iesim la padure langa oras, dar ne incumetam si la distantze mai mari :P si vizitam cetatea Rasnov, Canionul 7 scari si o vizita la bunica lui Alin in satul Tarlungeni.
Vremea buna a tzinut cu noi si am avut astfel parte de o saptamana relaxanta si placuta aproape de natura.

Cucu

Bau

Hutza Hutza... in hamac

Aici nu o sa ma ploua... testand noul hamac Nahanny

E prea cald pentru saniush... (la Rasnov)

Se vede toata tzara? (Micul strajer din cetatea Rasnovului)

Nu chiar, doar Rasnovul

Doua fete logofete

Vartelnitza din poveste (printzesa din poveste a patzit-o :D s-a intzepat in vartelnitza si a cazut in somn adanc ... eu am grija :P)

Privitzi privighetoarea canta

Cu tata la munte (In drum spre 7 scari)

Stanga, dreapta, amandoua (la iarba verde in Cheile Rasnoavei)

Vreau si eu sa ajung sus (mica lectzie de via-ferrata)

Suntem pe a 3-a scara (cate mai avem pana la 7?)

Ashteptati-ma si pe mine...

Asa stau lucrurile pe munte (la iesirea din canionul 7 scari)

Ma prefac ca-s obosita (... ca-i asa de bine la tati in carca :D)