Pasi in 2 pe munte: Tarcu speed ascent

Dupa participarea la Crosul Firmelor n-avem stare evident sa ramanem in Timisoara. E duminica si e o vreme calduroasa. Ar fi si culmea sa ne clocim la caldura in oras. Pe care munte putem ajunge cel mai rapid din Timisoara daca plecam la ora pranzului? Evident pe Tarcu.
Am planuit insa totul de vineri seara. Masina si echipamentul pt munte ne asteapta deja pregatite, asa ca dupa festivitatile de premiere, impreuna cu Tibi ne aruncam in masina si pornim spre Tarcu.

Prin poiana Dacia cu Muntele Mic in spate

In Lugoj facem o escala sa-l pescuim pe Alinu' (Ciula) si ca sa luam pranzul. Suntem infometati dupa concurs. Degeaba ne imbie Alinu, Lore si mama ei cu bunatatiuri de-ale casei, noi le stim pe ale noastre: pt tura rapida ce ne asteapta avem nevoie de carbohidrati/glucide. Noi ne dam cu italienii, Tibii cu chinezii... Gianina a pregatit de sambata seara o portie generoasa de paste fainoase cu branza, iar Tibi baga orez.

Alin si Tibi isi fac incalzirea

De fapt inspiratzi de ideea lui Suca de cu o saptamana inainte, alegem sa urcam pe Tarcu intr-un ritm foarte rapid pana la statia meteo Cuntu, iar apoi de la Cuntu in sus fiecare sa incerce sa lupte cu limitele sale si sa urce pe varf in cel mai scurt timp posibil.
Si cum saptamana ce-a trecut tocmai ce-am construit echipa cu care vom merge anul asta la Carpathian Adventure (Gianina, Ciula, Tibi, Alin) e o ocazie numai buna sa facem prima iesire de antrenament pe munte impreuna. Ideea de baza e sa reusim sa constituim o echipa competitiva si motivata doar din alcatelisti.
Tibi are cateva maratoane in spate, deci nu ne facem probleme cu conditia lui fizica, insa nu prea a umblat pe munti. Dar il vom forja noi... de partea asta ne vom ocupa intensiv in lunile ce urmeaza.

Baietii in pauza foto

La ora 15 fix lasam masina ceva mai sus de statia de telescaun de sub MMic, in curba de sub Cracul Pipului si incepem sa urcam spre Cuntu. Nu prea obisnuim sa urcam la ora asta pe munte, uneori duminica coboram la ora asta, dar acum ne propunem sa ne intoarcem destul de repede. Avem la noi rucsaceii de tura doar cu energizante, apa si ceva haine de vant.

Alin ii prezinta Tarcu lui Tibi

Urcam in ritm alert, dar nu fugim, deocamdata ne menajam fortzele pt asaltul final de la Cuntu spre Tarcu. Facem doar niste scurte pauze de poze in Poiana Dacia si in Seroni, mai ales pt Tibi care acum face cunostinta cu Tarcu.

Cei 2 Alini (by Tibi)

Pe drum prin padure intalnim o trupa de enduristi pe motoare ce coboara de la Cuntu. Desi nu-mi face placere deosebita sa-i intalnesc pe munti, totusi enduristii mi se par mai civilizati decat ATV-istii pe care nu-i suport defel. Unii enduristii chiar au cultura montana si cunosc bine locurile prin care umbla. Suntem placut impresionati de unul din trupa care politicos se opreste inaintea unei balti mari cu apa si noroi si ne lasa sa trecem. Probabil a vazut-o pe Gianina ;))

Alinu - Gianina - Alin (by Tibi)

Dupa 1h10' ajungem la statia meteo Cuntu unde facem un popas de vreo 20' si ne energizam si hidratam pt urcusul spre Tarcu. George meteorologul de serviciu ne intampina putin contrariat ca urcam la ora la care toti coboara.
"Mai dar voi nu urcati cam tarziu?" ne intreaba el, insa il linistim ca ne vom intoarce pe lumina.

Tibi si tunul de 400mm

Urmeaza cireasa de pe tort pentru care am venit, i-am promis lui Tibi ca-l ducem pe un munte de peste 2000m pe care poti urca intr-o dupa-masa de la Timisoara. Incepem urcusul fiecare in ritmul sau, fiecare luptandu-se cu vointa si limitele proprii. In fata cabanei pornesc cronometrul si ii dau bice la deal. Ne asteapta 750m de urcus continuu pe verticala.

Alinu' (by Tibi)

De aici in sus este doar gol alpin si te imbie la alergat, insa primele pante sunt cele mai istovitoare si cel ce isi consuma energiile de aici va sfarsi epuizat inainte de a ajunge pe varf. Urc in ritm foarte alert, dar inca nu alerg, picioarele imping ca niste pistoane, ma imping si in betze, plamanii stau sa-mi explodeze absorbind lacomi aer, apele curg siroaie pe mine. Dupa 10min de efort intens simt cum intru in regimul de croaziera.

Proptit in betze ca un ciobanas (by Tibi)

Imi propun sa nu slabesc cu nici un chip ritmul asta infernal pana ce ies in buza caldarii, pana acolo e greul. Ajung in buza dupa 20min si boarea de aer rece ce vine din caldare ma revigoreaza. De acum vad tinta, cladirea statiei meteo de pe Tarcu si nu o slabesc defel din ochi. De fapt ochii imi joaca cand pe Tarcu, cand pe cronometru, ca un girofar. Scrutez creasta crenelata ce ma desparte de varf si fac calculele din ochi: 10' pana pe Sadovanu, 10' pana pe Tarcu. Oare sunt in stare sa scot 40min?

Marmotele la statia meteo Tarcu

De aici efortul devine mai putin brutal, panta s-a mai domolit, apuc drumul de tractor si incep sa alerg la deal. Sub Sadovanu trebuie sa parasesc drumul caci o pata mare de zapada imi bareaza drumul, nu pot sa risc s-o traversez caci eu sunt in adidasi, pot aluneca oricand si dedesubt e ditamai haul. Sunt nevoit sa ocolesc zapada, urc pieptis spre varf, aici efectiv alerg la deal pe panta de 45 de grade topaind pe pernitele de iarba. Parca prind aripi. Sunt pe Sadovanu in 29' de la plecare.
Mai ramane ultima linie dreapta pana pe Tarcu, care-i lunga cat o zi de vara. Si panta e inselatoare, desi pare foarte lina, totusi aduna 200m diferenta de nivel.

Ce schema vrei sa faci draga? (by Tibi)

Alerg in continuare, trec un prag mai pieptis in mers rapid, apoi alerg iar si apropierea de cladirea statiei meteo ma motiveaza sa trag la maxim. Am depasit 40min, dar asta nu ma dezamageste deloc, din contra ma ambitioneaza, alerg cat pot si ating in sfarsit zidul statiei meteo: opresc cronometrul la 43'47" de la Cuntu.
Sunt foarte fericit! Am ajuns pe varf, nu ma simt istovit, senzatia de efort parca imi face placere. Imi astept companionii: Alinu' ajunge in 51', Gianina si Tibi care n-au fortat prea tare ajung in 55'.

Ne jucam cu GPS-ul (by Tibi)

Urcand la deal nu mi-am dat seama ca nu mai suntem inconjurati de caldura din Timisoara, n-am simtit racoarea inaltimilor. Acum ne ia frigul in primire, suntem la aproape 2200m si cred ca sunt maxim 10-12gr, iar vantul sporeste senzatia de frig. Punem pe noi gecile, tragem nadragii lungi si savuram ceea ce este in jurul nostru. La coborare nu ne mai grabim, nici nu are rost, ne bucuram c-am reusit sa iesim pe munte impreuna intr-o frumoasa dupa-masa de mai.