Wednesday 14 May 2014

EcoMarathon - 10mai


Mi s-a spus ca nu este o idee buna sa alerg la maraton, ca este prea repede, ca nu sunt antrenata pentru distanta acesta. Dar cum nici pe distante scurte nu am viteza, am ales varianta "incet, dar muult" :) Am alergat trei semi-uri in concurs (Gerar, Alba si Intersport) si inainte cu 2sapt mi-am propus o distanta de peste 30km, dar nu am reusit la munte.. a iesit doar la campie. Asa ca ia startul la proba de maraton.



Dupa start am alergat pe langa Bulgaru, stiam ca vrea sa scoata 1:20 si cam asa visam si eu pentru prima bucla, ca timp ideal.  Ingrid a fost in fata mea la 15m toata bucla intai. La un momentdat mi-a trecut prin minte sa merg sa alerg cu ea, daca tot avem acelasi ritm, dar trebuia sa depun un efort sa o ajung si imi era "cam lene". Ajunsa la sosea, Paula ma ajunge din urma. Alergam cot la cot 10m dupa care o las mai moale sa imi iau gelul inainte de punct. In punct suntem toate 3 la masa. Paula isi primeste gelurile de la Marmota, Ingrid ma roaga sa o ajut sa si-l scoata din borseta. Incerc sa o ajut, dar am mainile inghetate si nu pot prinde bine de tub. Ma gandesc, daca nu-l scot o sa creada ca nu vreau sa o ajut... asa ca ma chinui un pic si apoi vad ca nu-i fermoarul deschis de tot. Il deschis si gata... iese gelul. Plecam impreuna pe bucla 2, dar eu raman un pic in urma... Nu vreau sa trag mai tare, caci parca nici nu pot, mai este mult si vreau sa termin "in picioare" maratonul.


Trece si Paula de mine si ma ajunge si Calin. Gata... ma tin de Calin si incerc sa nu-l pierd din privire. Ma plang lui Pepi de asfaltul din Fundata. Ca revers la "injuratura" mi se incarca papucii cu pamant imediat dupa asfalt... fain... si asa am niste papuci rupti cu talpa neteda de uzura... acuma sunt si grei...perfect!

Noul ceas Polar este noul meu prieten. Ma uit des la el, numar kilometri, verific media de viteza si sunt super multumita... ma incurajez singura. Nu folosesc heart rate, de multe ori ma incomoda senzorul, in plus chiar nu ma intereseaza pulsul... nu vreau sa ma sperii.
La intrare in bucla 3 mi se spune ca Paula are avans 3 minute. La finalul primei urcari din bucla o vad ca isi intoarce capul de vreo 4-5ori. Imi iau reper si vad ca avea tot 3minute. Faptul ca s-a intors inapoi de atatea ori ma face sa cred ca este stresata si rupta, dar cred ca era doar stresata, ca nu am mai vazut-o pana dupa sosire :) Bine Paula!


Urcarea in Gutzanu o fac impreuna cu Calin, pe care nu l-am pierdut. Socotesc eu ca in 15-20min ajungem sus, dar cred ca am facut vreo 20-22min. Pe urcare ii spui la Calin: "mai Caline, Alin ii la sosire si noi urcam aici... ". La care Calin imi spui ca daca termina in sub 5 ore, el ii multumit.
Ajunsi sus o luam la fuga. Calin ma incurajeaza cu un tipat din spate. "Calin, nu crezi ca putem scoate sub 4:50?" Apoi incep sa visez la un 4:45... sau poate sub? Tot alerg dupa un tip in verde, in fata caruia visez eu ca este Paula. Chiar cand incepe coborarea il ajung, este Istvan si surpriza neplacuta... in fata lui este Ingrid. Eu pe Ingrid o vedeam pe 2 dupa italianca. Trag tare si sa o ajung si strig la ea: "fugi Ingrid, fugi". Ma priveste speriata parca, apoi ii spui: "auzi Ingrid, eu nu am de gand sa ma fugaresc cu tine"... "Ce bine, nici eu :)" vine raspunsul ei. Asa ca coboram fara sa ne rupem picioarele pana la sosea unde lumea ne incurajeaza pe rand: "Hai Gianina, hai Gianina! hai Ingrid, hai ca poti!" Noi zambim, ne luam de mana si alergam spre linia de sosire.

Fata asta imi place, nu vroiam sa ma fugaresc cu ea pe ultimele sute de metri. De eram mai buna ca ea, trebuie sa fiu in fata ei cu mult. Este tanara, subtirica, are viteza (m-a uimit cu timpul de la Cluj) si in plus imi este simpatica. Vad in ea o mare alergatoare montana si sper sa ajungem sa alergam mai des impreuna ca pe 6apr.
Felicitari Ingrid, poti mai mult!!!



M-am intors acasa "desculta", adica mi-am abandonat papucii rupti. Astept cu nerabdare noii papuci LaSportiva... cu care voi alerga la Maraton Apuseni. Da... mi s-a spus din nou, sa nu ma bag la maraton ca vine apoi Hit The Top si voi fi rupta. Dar am zis asa: alerg la Eco la maraton, daca dupa maraton nu voi fi rupta, alerg tot maraton si in Apuseni, daca voi fi rupta, ma bag la semi. Doar papucii sunt rupti, dar ii schimb pe unii mai buni, eu voi alerga la maraton, mai ales ca pana atunci nu voi mai avea ocazia sa alerg pe poteci :( Trebuie sa profit din plin. Am ajuns la conculzia ca incet incet devin o alergatoare de weekend, neavand timp si motivatie sa alerg prin Timisoara. Probabil ca acest sezon asta  voi fi... o alergatoare de weekend, dar am incredere ca lucurile se vor schimba incet, dar sigur.... in mult mai bine.

Monday 24 March 2014

Valea Cernei 22-23 martie


Se anunta vreme calda si buna, asa ca hotaram sa renuntam la tura din inima pamantului propusa de Vulturu' la pestere Salitrari si hotaram sa iesim cu copiii si bunica Geta pe valea Cernei.


Cheile Tasnei - Popasul cu numarul 3

Sambata ne intalnim cu Bubu, Dana si Fane si ne bucuram pentru Vlad care va avea un ortac de joaca. Impreuna pornim la plimbare spre cheile Tasnei. 
Unde-i unul nu-i putere, unde's doi puterea creste. Uite asa, fara nici un stimulent din partea noastra, baietii au mers pe picioarele lor dus-intors de la sosea pana jos la apa Tasnei.

Tati, dar pot sa merg si singur

Pentru ca nu vroiam sa-i ducem in carca pe baieti, am ales sa facem cale intoarsa dupa o partida buna de aruncat cu pietre in apa. 

Bine bine, dar mergem mai jos sa aruncam cu pietre?

Intorsi la Dumbrava vedem o masina de GJ cu numere RUN... hmm, ma duce gandul la Catalin Sanatescu si-l intre pe Alin: o cui o fi masina asta? mai ales ca are postere cu RTR :D Mami ne confirma ca el este, a plecat sa alerge pe traseul de semimaraton a lui Hercules. Ce pacat ca si noi avem acest traseul in plan pentru azi... 

Lasam copiii la somn cu bunica Geta si plecam la alergat. Alin imi prezinta noua varianta de traseu pentru semimaraton.
He he, dar nici un pornim bine spre Inelet, ca ne intalnim cu DJ Trail Race (Catalin Sanatescu). Bucuros de intalnire se hotaraste sa ne insoteasca in alergare.

In Inelet cu Fane (foto: Catalin Sanatescu)

Urcam pana in Inelet, unde stam un pic de povesti cu Fane, care ne asigura ca si anul acesta ne va ajuta sa urcam proviziile cu calul in punctul de alimentare, iar apoi schimbam macazul si o luam in alergare usoara spre Scarisoara, Tatu si coboram in vale tocmai la 9km departare de Dumbrava. Dupa 2km de alergare usoara pe sosea, ii anunt pe baieti ca eu nu am de gand sa alerg inca 7km pe asfalt. Norocul ne surade si ne ia pe toti 3 un tip din Timisoara, care venea de mai sus si era interesat de ursi si lupi. Cand am auzit... am zis ca-i vanator. Fac de proasta si intreb detalii, dar ne bucuram sa aflam ca de fapt lucreaza la un proiect de inventariere a acestor mamifere mari din parc.

Seara stam la povesti cu Catalin, Suca si Elena, care au venit sa doarma cu cortul in vale, ei fiind in tura cu biciclete.

Dumica dimineata Fane si Alin baga un antrenament matinal in viteza. Eu aleg odihna.

In poiana cu mic cu mare (foto: Catalin Sanatescu)

Ne reunim cu totii in poiana la soare, la leneveala, la spart nuci. La pranz Catalin ne intreaba daca mai mergem pe Arjana sau nu? caci discutasem sambata. Desi eu am zis ca nu mai am chef de Arjana, Alin dupa antrenamentul cu Fane a zis ca mai bine facem o plimbare cu copiii... totusi, cum sa-l dezamagim pe DJ Trail Race?  si ne hotaram instant, ca da... dam o fuga pana pe Arjana.

 
Am pornit spre Arjana cea frumoasa

Alin - deschizatorul de trasee

Traseul lui Alin spre Arjana

Echipati minimal o luam la deal, pacaliti de Alin ca facem 1 ora si un pic, ca sunt vreo 5km. Ajungem pe Arjana dupa 2ore si ceva, iar distanta cu doar 50% mai mare. Nu ne pare rau, caci Alin ne-a dus pe coclauri, pe-un traseul de-a lui... pe ceva jgheab cu grohotis. Catalin zicea sa nu il aratam lui Balan, ca va veni la iarna cu schiurile pe aici :)

Arjana

La coborare Catalin imparte cu noi un baton si astfel savuram cu totii cate o treime de baton.... yami ce bun... si o luam la vale in alergare usoara. Dupa 3ore si jumate suntem in vale, dezamagiti ca nu mai este ciorba la Dumbrava.


Mancam ce ne-a mai ramas, strangem bagajele si fiecare spre casa lui.
Ne-am bucurat foarte mult de intalnirea cu Bubu, Dana, Fane si Catalin. Cu siguranta acest sfarsit de saptamana nu ar fi fost la fel de frumos fara ei.


Monday 17 March 2014

Alba Iulia City Race - 15 mar


"Ma simt ca la Praga" au fost primele mele cuvinte adresate lui Alin despre Alba Iulia. Cetatea si piatra cubica m-au dus cu gandul la primul si singurul semimarton de asfalt pe care l-am alergat in 2009 la Praga. 

Deobicei prima impresie nu-i si cea finala, au fost cateva diferente care au surclasat Praga:
- in primul rand participantii, multi dintre ei fiindu-ne prieteni sau cunoscuti. Tot din categoria participanti intra si vedetele, care au fost de-ale noastre, am putut "pune mana" pe ele, am putut conversa cu ele si am primit chiar si autografe :P Printre vedetele preferate se numara Ionut Zinca si Marius Ionescu. Imi place la acesti baieti ca au timp pentru toata lumea: si pentru prieteni si pentru cunoscuti, dar si pentru cei care veneau la ei cu intrebarea: "Nu te supara, esti cumva...?";

Alergatori de toate nivelele: de la Tanase pana'n top la Zinca

Maratonistul nostru Marius Ionescu (aka Piciu)

- startul a fost dat cu tunul, asta da start... nu tu 10, 9, 8... ca toata lumea stie ca dupa 2 vine 1 si apoi la fuga, aici am stat cu totii in suspans pana am auzit Bummm. Elita a zbugit-o, probabil obisnuita cu "focurile de arma", eu una am zis: "wow... asta a fost un tun adevarat..." si fuga repede dupa restul lumii :)




- traseul a fost mixt 


 Asfalt si poteci (foto by Bicheru Cycling)

- desi au fost atleti de performanta, am reusit si noi sa ne strecuram printre ei. Noroc cu premiile numeroase (la mine) si cu varsta la altii (Alin si Diana);
- masaj de recuprare dupa cursa. Un baiat tanar si priceput mi-a masat asa de bine gambele... ca am ramas cu febra doar la pulpa. Cred ca fara masaj as fi facut febra si pe gambe, sunt convinsa.

Am fost locul X la semimaraton

Locul III la categoria 36-50ani Alin si Diana

- domnul director de competitie a fost tot timpul in public si printre alergatori :)
- oficialitatile nu au fost la costum, ba mai mult au alergat si dansii; 

- inainte de festivitatea de premiere publicul s-a putut bucura de o parada a Legiunii a XIII-a Gemina (romanii) si a Lupilor de fier din Apullum (dacii); ba mai mult acestia au facut o prezentare a luptatorilor, a echipamentului si cateva demonstratii de lupta din vremea dacilor si-a romanilor;

Romanii 

Dacii

Demonstratie de lupta

- participantii au putut vizita duminica Cetatea Alba Carolina, muzeul Unirii si Sala Unirii in mod gratuit.

Duminica dupa concurs noi ne-am inceput ziua cu o alergare usoara de recuperare. Eu una mai scurta de-o ora, Alin cu baietii au tinut sa urce pe vf Mamut, varf care a fost "curtat" sambata in cadrul semimaratonului.

Baietii pe varful Mamut

Din pacate vremea ne-a facut sa renuntam la programul de vizitare de duminica, dar ramane pentru editia a II-a.

Concluzia: musai sa revinim la Alba in formatie completa.

PS: aaaa, era sa uit: am facut o febra musculara de zile mari.... si pt Gerar si pentru Parang.

Tuesday 25 February 2014

Parangul Night Challenge - 22 feb


Nu am mai scriu un blog de mai bine de un an... chiar... hai sa caut sa vad... de cand? mda... din octombrie 2012 Azuga Trail Race si acuma iata-ma la calculator. Este ora 23:13 toti cei 3 baieti ai mei dorm, iar eu... simt nevoie sa scriu un blog. Nu am mai facut-o de mult si simt ca am cateva lucruri de scris. Atat pentru tine (cel care citesti acuma), dar mai ales pentru mine si pentru cei trei baieti ai mei.
Nici nu stiu cu ce sa incep? Dar incep ca pe vremuri... incep din Timisoara.

Urmeaza sa mergem la un prim concurs de alergare montana in Parang, defapt un concurs de ski de tura, dar cum aceasta iarna nu a fost "iarna" la noi, nu am apucat sa urc nici 1m pe foci... cum saracie sa merg la un concurs, cand eu nu am pus foca pe schiu in iarna aceasta? Na bun... deci fie alergare. 
Cu doar cateva zile inainte de concurs Alin imi spune ca nu prea va fi alergare, ca s-a uitat pe traseu, s-a uitat in Google Earth si cica este un adevarat vertical race... 4.3km cu 1.000m diferenta de nivel, ca sunt pante MARIII si ca vom merge 80%. Cand aud ce pante sunt imi este clar: voi merge 100%... asta este, mergem :)

Plecam vineri la Arad cu copiii si ramanem acolo peste noapte. Profitam de putina autostrada din vestul tarii si economisim timp si kilometrii, plecand de la Arad spre Lugoj pe autostrada, fara sa ne mai intoarcem in Timisoara. 



In Caransebes facem o pauza de jumatate de ora: mergem la stadion sa ii ducem lui Lili o pereche de ForQuad-uri. Era o dorinta mai veche de-a lui Lili, care mi-a marturisit ca se resimte dupa antrenamentele pentru mondialele de semimaraton, iar eu... zapacita am uitat de ea. Ca prin minune mi-am amintit vineri... cand am pus mana pe telefon si am intrebat-o unde ne vedem sambata sa iti aduca cele promise? Lili este o fata minunata: modesta si muncitoare. Abia astept sa o vedem reprezentandu-ne tara la proba de maraton la Olimpiada. Cativa oameni au mare incredere in ea, printe acei cativa oameni ne numaram si noi: Alin si cu mine.



Asadar in Caransebes urmam semnul "Parcul Teius", parcam si cautam stadion. Pe station domnul antrenor Dragomir si elevii sai sunt la incalzire. Nu vrem sa ii deranjam prea mult, dar par toti fericiti sa ne vada si uite cum zabovim jumatate de ora de povesti, dupa care ne reluam drumul spre Parang.


In drum spre telescaun luam la stop un baiat, care merge si el la concurs. Il invitam sa urce cu noi pe jos, dar prefera sa ia scaunul, pastrandu-se pentru concurs. Asadar doar noi2 o luam la picior in sus. Aici primavara ne primeste cu branduse si ghiocei. Ne intrebam intrigati: mai dar unde saracie ii zapada aia de ski de tura? Organizatorii sunt inconstieti? I-au pus pe drum pe cei din Zarnesti si Brasov si aici nu este pic de zapada? 
Tare de mult nu am mai urcat doar noi doi cu rucsaci in spate savurand fiecare pas, fiecare floricica, nu care cumva sa ne ostenim caci in cateva ore vom urca din nou in cadrul concursului. 


Ajungem in statiune unde dam de zapada uda... uda. Organizatorii au obtinut 50 de locuri de cazare gratuite pentru participanti. Cazare gratis?!?! Suna cam dubios, dar hai sa incercam, daca nu ne place, luam o camera. Surpriza... La Mario gasim conditii foarte bune de cazare. Il rugam pe baiat sa ne dea o camera cu 6 locuri, in idee ca mai convingem pe unii sa stea cu noi. Camera curata, lenjerie primitoare, caldura prea multa (seara am inchis toate cele 4 calorifere si am deschis geamul de la camera...), baie cu dus si bideu... De vis. Ba mai mult ma gandesc ca aceasta cabana este va fi ideala de venit cu gasca si copiii in cativa ani. Planul ar fi simplu: luam camera cu 10locuri pentru copiii, iar noi parintii ne cazam in altele. Copiii vor fi ca in tabara, iar noi.... la fel :-) Abia astept sa mergem la ski cu Vlad, Radu, Ana, Mihnea, Tania, Stefan, Eric... si care 'or mai fi si 'or mai veni.

Ne cazam, mancam niste orez cu lapte cu miere si multa scortisoara, dar parca nu m-am saturat si m-as da si la snitele pregatite pentru dupa concurs. Il intreb pe Alin daca este indicat sau nu sa mananc acuma snitele. Ma asteptam la un raspuns negativ, dar Alin imi spune ca pot manca linistita, ca se digera pana la start. Asa ca infulecam aproape toate snitelele si ne intindem in pat... fara sa imi dau seama adorm vreo 30min.

Incet, fara graba, fara emotii incep pregatirile de cursa cu un dus, doua batoane energizante facute de casa de o prietena din Timisoara, doar din cereale, fructe si miere (http://ciocolatainversuri.ro/batoane). Pentru o mai buna energizare si o mai buna alunecare pe gat, adaug "o glazura" de miere de salcam de la Silviu. Apoi ma echipez. Aveam o mare dilema: ce sa iau pe mine deasupra: o foita de vant sau o geaca subtirica de bike? Cu foita transpir si nu ma ventilez, dar este usoara... cu geaca ma ventilez, dar este grea si sigur imi va fi cald... Mda... solutia este alta: iau un polar! este usor, imi tine de cald si este si respirabil. Il voi lega la brau, iar in golul alpin, de imi va fi frig, il voi lua pe mine. Super!!! Acuma ca am gasit solutia "ideala", sunt gata de coborat la vale, spre zona de inscrieri si start.

Ne incepem incalzirea cu un ceai fierbinte La Mario, unde Alin, care ca intotdeauna s-a pregatit minutios, imi spune ca trebuie sa mai urcam un pic de la cabana daca vrem sa vedem toata partia din traseu. Sunt deacord, asadar continuam incalzirea, care a inceput cu ceaiul, cu o mica urcare pana in capul partiei B. De aici varful Parangul Mic pare foarte aproape, perspectiva care cu cateva ore mai tarziu va fi alta...

O luam pe partia B la vale. Alin mai repede, eu ca pe oua... sa fiu al naibii, este zapada... multa, dar ce panta domnule! Fara sa exagerez imi este frica la coborare. Sunt in papucii de alergare (fara goretex, la ce foloseste membrana aia grea la alergare nu voi intelege niciodata) si mi goaza ca ma ud la picioare, ca pic in fund si ma voi uda pana la piele. Nu mi-as dori sa iau starul uda de la fund pana in varful picioarelor. Mai sa fie... dar ce panta!!! Va fi o cursa grea! Aaa si zapada pana jos... nu pot sa cred.... chiar este zaapda pana jos!

Ajungem jos si ne intalnim cu "lumea buna": Lucian Clinciu ne-a adus niste sticle de suc de la Livezile Dobrinoiu. Am comanda mai multe sticle, caci fiind 100% natural se va bucura si Radu, care tocmai a inceput diversificarea.
Ne continuam cumparaturile cu miere de la Silviu Manea si... urmeaza un moment nu tocmai fericit! Unde-i cheia de la masina? Se presupune ca am luat-o eu de sus, dar ma caut bine peste tot si nu-i. Alin ma cauta si el prin buzunare, ma intreaba daca nu cumva glumesc (pentru ca obisnuiesc sa ii mai fac glume de genul acesta), dar nu.. de data aceasta este pe bune: nu stiu unde-i cheia. Am uitat in camera? Am uitat-o la ceai? De picat la coborare nu avea cum!!! Ocazie numai buna pentru Alin si Silviu sa vorbeasca de femei: "ce ti si cu femeile astea, sa ai incredere in ele? nu, nu te poti baza pe ele..." Le-as spune eu cateva, dar nu este momentul meu de "glorie", asa ca ma abtin si... trebuie sa gasesc o solutie. Unde lasam toate cumparaturile? Nici Silviu, nici Marmota nu vor sa ramana peste noapte, desi le spune de locurile libere, de dushul fierbinte... ei nimic :( Provizoriu lasam cumparaturile la Marmota in masina si mergem sa ne inscriem.

Alin, care nu era foarte hotarat sa participe, se simte si mai "prost" cand primeste numarul de concurs (numarul 1). Ne punem numerele si cand dau sa ies.... veste buna!!! Cineva mi-a gasit cheia de la masina si mi-a spus ca a dat-o lui Silviu Manea. YUHU... s-a rezolvat problema.

Sarguincios Alin isi continua incalzirea. Eu ma gandesc ca la caldura ma voi incalzi mai bine, asa ca revin in hotel, unde mai povestesc cu Suca, Dragonul si Marmota. Lui Suca ii surade incalzirea cu un ceai, asa ca isi comanda unul. In jurul ceaiului sau, mai povestim un pic, dupa care ne indreptam spre linia de start.

Prima data pornesc schiorii, iar noi la 5min dupa. Cele 5min trec repede, asa ca 5, 4, 3, 2, 1 si mare mirare... pe partea stanga se pleaca ca din glont. Fratilor este o cursa de 1000m pe verticala, nu pe orizontala!!! Ma uit in fata si mai mult de jumatate sunt acolo, cred ca doar o treime din concurenti sunt in urma mea. Alin este la vreo 8-10m in fata mea... da... am pornit bine. Nu imi fac griji, urmeaza o partie, va fi loc suficient pentru depasiri si ce poate fi mai frumos intr-un concurs decat sa depasesti multi concurenti din fata ta, asa pe rand... unul cate unul pana la linia de sosire.

Am alergat pe unde s-a putut: la start, inca 2 zone pe partie si sus pe varf la sosire. In rest trageam tare in bete, priveam persoana din fata si imi propuneam sa o depasesc si tot asa... pana pe varf. De la capatul partiei si pana pe varf l-am depasit pe Paul. Nu-l cunosc, dar toti ii faceau galerie... este clar "din vale". Apoi am tras eu sa mai depasesc inca un concurent, dar era Gali, care urca pe varf cu schiurile in spate. Mi-a spus clasamentul la schi si mi-a spus ca la capatul partiei Alin era pe doi. Ma tot uitam la ceas... ca nu mai ajungem. Varful, care inainte de start parea aproape acum abia ca licarea la orizont departe. Minutele tot treceau, se apropia ora... si eu tot urcam. 0:59... este clar nu am cum sa scot sub 1h :( Trag tare si alerg usor spre linia de sosire. Respiratia beton, muschii foc :)


Alin vina sa ma felicite: "Bravo... dar ce-i cu tine? nu pari obosita deloc!" Hei, nu-i chiar asa. El se astepta sa gafai, sa ma sprijin in bete.. sa imi dau duhul ca la Olympus :) dar eu eram super ok cu respiratia, dar muschii: FOC. Iau repede pe mine polarul, beau un ceai fierbinte... si la vale. Pe coborare il ajungem pe Robert, pe care-l invitam la noi in camera la povesti. Incarcam sa-l combinam sa ramana peste noapte, chiar il convingem, dar pana la urma prietenii il rezgandesc.

Coboram la premiera unde stau mult de povesti cu Silviu si Ane. Lume buna, muzica buna, DJ simpatic... si uite cum se face tarziu. Mai avem de facut o ultima urcare... pana la cabana "La Mario". Numai bine scoatem fumul din plamani, pentru un somn mai bun.

Dimineata Alin pleaca la alergat. Eu mai lenevesc un pic in pat, iau micul dejun (iaurt, fulgi, musli si miere), imi fac bagajul si cobor spre masina. Am in plan sa alerg pe sosea. Muschii imi sunt cam obositi si nu as vrea sa ii omor. Alerg de la telescaun pana la drumul de transalpina si inapoi... vreo 10km intr-o ora.

PS: am tinut sa mentionez de batoanele de la Alexandra (http://ciocolatainversuri.ro/batoane), de sucul de la Dobrinoiu (https://www.facebook.com/liveziile.dobrinoiu.valeni) si de mierea de la Silviu Manea... pentru ca ii consider prieteni, pentru ca sunt niste produse 100% naturale, dar mai ales pentru ca incurajez micii intreprinzatori. De ce sa cumpar un baton energizant de la oricare firma, care este la pret dublu si la o calitate net inferioara? Batonul de la Alexandra il dau cu drag si la Vlad (2ani jumate), sucul de la Emanuel il dau si la Radu (6luni), iar mierea de la Silviu am garantia ca este curata.
Voi consuma si voi recomanda cu drag aceste produse.

Este ora 1:44... merg la somn, caci dimineatza baietii ma vor lua de noua.