Saturday, 6 June 2009

Transalpina 100% - 6iun


Week-end-ul prelungit de Rusalii ne indeamna sa mergem in locuri ceva mai indepartate si cum avem plan de antrenament de bike pentru aventurile carpatine din august, nu puteam gasi o zona mai atractiva decat muntii dintre Jiu si Olt. Sureanul, Cindrelul, Parangul, Lotrului, Latoritei si Capatanii se inghesuie toti sa ofere sute de km de drumuri forestiere sau de creasta din care noi avem de ales un traseu de bike pt 3 zile. Scopul e sa ne alegem un traseu cat mai lung si cu o diferenta de nivel consistenta, iar peisajele frumoase sa ne incante ochii pe masura kilometrilor parcursi.

Cantonul Hurdubeu

Asadar vineri seara ne reunim toata echipa: Gianina, Ciula, Tibi si cu mine, urcam bicicletele pe masina si nu ne oprim decat la Sebes, unde suntem primiti cu ospitalitate in casa parintilor lui Tibi. Mama lui Tibi s-a conformat meniului comandat si ne asteapta cu niste portii consistente de orez, ca doar maine vom avea nevoie de carbohidrati din belsug sa pedalam la deal.
Dimineata la 6 Tibi ne da o trezire foarte matinala, iar eu ma bucur ca in sfarsit am dat de cineva care se trezeste inaintea mea. Deci clar Tibi va fi omul cu ceasul la concurs, nu ne va lasa sa dormim prea mult.
La micul dejun primim din nou... orez... ca doar a fost dorinta noastra :D Ciula se cam mira el de atata orez, dar daca aude ca-s bune glucidele la efort, face si el pe micul chinez mancator de orez.

Popas

Din Sebes urcam cu masina pe vale in sus pana in Sugag, unde debarcam bicicletele si la 8 dimineata conform graficului incalecam in sa. Vremea pare mohorata, un plafon plumburiu acopera cerul, picura usor, dar noi nu bagam ploaia in seama.
Planul de azi e sa parcurgem Transalpina, adica DN 67C cea mai inalta sosea din tara, sosea adica un drum acoperit de pietre cu multe urcusuri si coborasuri ce-o face foarte atractiva pt biciclit. Daca anul trecut am parcurs TransAlpina doar de la Obarsia Lotrului la Novaci dus-intors in aceeasi zi, acum vrem s-o parcurgem pe toata lungimea ei, adica din Ardeal de la Sugag pana in Oltenia la Novaci.
Ca sa avem spor la bitziclit plecam cu minimum de bagaje, adica doar haine de schimb si energizante, cu mancarea si dormitul ne vom descurca pe la pensiuni care sunt destule in zona.

Baietii... adica moshulicii fetei

Pe drum imi vine in cap un nume pt echipa noastra. Pentru ca Gianina e mezina echipei si mult mai tanara decat noi restul, totzi "moshulici" de 36 de ani, propun sa ne cheme "fata si moshii". Toti ne amuzam, mai putin Tibi, care rade oleaca si el, dar parca nu e rasul lui...
Incepem prima urcare a zilei de mai bine de 800m pe parcursul a 35km pana la barajul de pe lacul Oasa. Pana la primul baraj, cel de pe lacul Tau Bistra ne incalzim motoarele, iar cand ajungem la barajul Oasa cerul se elibereaza de patura de nori, dam de cer senin si de soare stralucitor. Uraaa!
Acasa prognozele prevesteau ploi la greu, dar inca o data mi se confirma ca vremea tine cu cei "indrazneti". Daca ascultam prognozele normal era sa stam acasa, dar cum n-avem noi astampar sa stam acasa, mergem sa vedem cum ploua pe munte.

Lacul Oasa

La cabana Oasa facem primul popas de re-energizare si apoi ii dam bice mai departe. Daca pana la Oasa am mai fost, de aici pana la Obarsia Lotrului ma asteapta placerea de a descoperi necunoscutul. Drumul de contur pe marginea lacului Oasa ne rasplateste cu imagini splendide, apoi strabatem o portiune plata cu noroaie prin padure pana la cantonul Tartarau. Aici se desprinde drumul forestier de pe valea Frumoasei ce-mi face cu ochiul. Daca ii placea lui Sadoveanu, sigur e frumoasa, garantat o sa revenim pe aici intr-o tura de bike.

Mda tin picioarele astea

De la cantonul Tartarau urmeaza cea de-a 2-a urcare a zilei de aprox 400m pana in pasul Tartarau. Caldura incepe sa ne puna probleme, transpiram abundent si consumam tot mai multa apa, iar falsul plat de dinainte de pas ne amageste pret de cativa km pana ajungem cu adevarat in pas la aprox 1670m. De aici eforturile ne sunt rasplatite cu prima coborare importanta a zilei, cat am suit, atata coboram pana la Obarsia Lotrului... coboram ca sa avem desigur de unde urca iarasi.

La vale

La cabana Obarsia Lotrului avem parcursi 60km din Sugag, suntem la jumatatea drumului ca lungime, nu insa si la jumatatea urcusurilor de azi. Facem al 2-lea popas de re-energizare al zilei, rastimp in care profitam sa schimbam impresii cu cabanierul, pare atasat de locurile acestea, ne povesteste despre vremurile de alta data, cum erau turistii atunci, cum sunt acum, ce s-a schimbat...

Ciula la deal

Nu zabovim insa foarte mult, pentru noi ceasul ticaie si drumul ce ne asteapta este inca lung si abia acum incepe zona alpina a TransParangului, deliciul intregului traseu.
Ne asteapta al 3-lea si cel mai dur urcus al zilei: aprox 800m diferenta de nivel pana in saua Muntinului la 2100m. La inceput drumul tine valea Lotrului, apoi urmeaza sinuos o gramada de serpentine pe Plaiul Casariei pe langa stana Stefanu, iese pe deasupra seii Stefanu, unde creasta Latoritei face jonctiunea cu Parangul, tine culmea ce desparte marginea imensei caldari Carbunele de bazinul Latoritei si se strecoara pe sub vf Muntinul Mare pana in saua Muntinului.

Greu la deal

Spre culmile inalte

Acest urcus este mai aspru, pantele prelungi ne solicita din plin si pedalam asudand la deal. Fiecare urca dupa puterile sale, cand panta devine ucigatoare exista si varianta push-bike-ului, cei mai indarjiti insa lupta pana la capat si nu renunta la pedalat.
In pauzele de rehidratare ciocolatile n-au stare in rucsac, sar voioase una dupa alta in stomac, muschii nostri sunt avizi dupa glucide.

Alo... aici ii inca zapada (dedicatie pt Rodin)

Dar orice efort este rasplatit pana la urma. Din saua Muntinului privelistea este coplesitoare. Creasta Parangului, acoperita ici-colo inca de petice de zapada, se desfasoara maiestuoasa privirilor noastre, iar creasta Latoritei imi face si ea cu ochiul: drumul ce se strecoara cand pe culme, cand pe sub este superb de parcurs pe bicicleta. Pe aici ne vom intoarce maine.
Iar in caldari alta poveste: vedem Iezerul Muntinului, fantastica caldare Urdele si ghicim izvoarele Latoritei, ale carei ape se strang din toate caldarile ce ni se astern la picioare.

Iezerul Muntinului

Ne gandim la Rodin pe care l-am convins ca nu-i de mers la inceput de iunie pe TransAlpina, caci drumul e inca blocat de zapada. Rodine, pe bune asa trebuia sa fie in mod normal, dar ploile din saptamana de dinainte au topit zapezile ;))

Pedaland pe aripile vantului

Acum ni se dezvaluie privirilor si restul parcursului nostru. Transalpina e frumos creionata ca de un penel de pictor pe coastele muntelui Urdele, coboara 150m in fundul caldarii, ca sa urce din nou 200m pana in punctul maxim al traseului nostru de azi - pasul Urdele 2145m.

Marmota rosie pe bicicleta

Transalpina prin creierii muntiilor

Simtim ca eforturile noastre de azi sunt aproape de final, mai avem de urcat doar pana in pasul Urdele. Ultimele sute de metri suntem insa nevoiti sa impingem bicicletele, drumul e foarte bolovanos, apoi dam de o zona unde drumul e recent nivelat cu excavatorul, insa in urma a ramas doar pamant rascolit si moale in care bicicletele se afunda.

Echipa rosie la izvor

Ai de mine cat mai avem!

Din pasul Urdele urmeaza cireasa de pe tort, rasplata eforturilor noastre de azi, o coborare continua de la 2145m la 520m in Novaci, adica mai bine de 1600m. Pana in statiunea Ranca coboram pe macadam, apoi alegem soseaua ca sa coboram mai iute in Novaci. Nu oprim deloc in Ranca, caci nu ne incanta deloc degringolada vilelor de lux. Pe sosea eu cu Ciula mai nebuni dam drumul la frane si odometrul bicicletei atinge la un moment dat 70km/h. Gianina si Tibi sunt cuminti si se multumesc cu 50km/h.

Cioban de la stana Muntinul

Caldarea Urdele

In Novaci facem ultima pauza de re-energizare si atacam ultimii 15km ai zilei spre Polovragi la pensiunea unde vom dormi. Credeam noi c-am terminat urcusurile, insa ne-am inselat amarnic. Drumul merge peste dealurile subcarpatice si parca e inadins facut sa urce si sa le coboare pe toate. Am amagit psihicul c-am terminat cu urcusul si-acum tragem din greu sa-l convingem ca tura nu e gata. Parca sunt cei mai grei km din toata ziua. Ma gandesc ca un traseu de 100km pe dealurile astea, paralel cu linia Carpatilor, care sa tot urce si coboare, ar scoate untul din orice ciclist. Si mai e si berea aia bat-o vina, sorbita cu nesat, cica de rehidratare, care parca a turnat plumb in picioare :D

Acuma incotro?

Ajungem in final la Polovragi inca pe lumina la 8 seara dupa 12h de pedalat. Suntem foarte bine primiti in casa fam. Draganescu la pensiunea Casa Ancutei. Gazdele ne ospateaza cu ce ne pofteste inima, se si mira de asa oaspeti ce nu se infrupta din carnuri si vor doar ciorba si... orez. Noi le stim pe ale noastre.

Uratenia de la Ranca

Am avut surpriza oarecum neplacuta sa gasim drumul de la Sugag pana la Oasa asfaltat in proportie de 75%. In 2007 gasisem doar macadam 100%. Neplacuta cand aflam ca se planuieste asfaltarea Transalpinei pana la Ranca si vedem ca si dupa Oasa inspre Obarsia Lotrului sunt incepute deja pregatirile, e nivelat drumul, pavat cu pietre si pregatit pt turnarea asfaltului. La fel se planuieste cu DN7A Obarsia Lotrului - Petrosani.
Transalpina isi va pierde savoarea de a fi parcursa cicloturistic, pe asfalt o sa fie altceva, un fel de Transfagarasan, dar si daca as renunta la micile ganduri egoiste de montaniard impatimit de a avea o Transalpina de macadam, tot ma doare sufletul cand ma gandesc la hoardele necivilizate ce vor navali in creierii muntilor atrase de accesul facil pe asfalt, la mormanele de gunoaie ce vor ramane in urma lor. Probabil daca Transalpina ar fi in Elvetia, asfaltul ar putea aduce un progres, dar asa la noi... privind la uratenia statiunii Ranca cu vilele ingramadite haotic care mai de care mai kitsch-oase, gandidu-ma la tzigania din miezul verii de pe marginea TransFagarasanului din caldarea de la Balea... cam asa va arata oare si caldarea Urdele?

Profilul de altitudine al turei

Datele tehnice alte turei: durata - 12h, lungime - 125km, diferenta de nivel urcata -2650m

8 comments:

Alin C said...

He, he, daca ma uit in poze, dintre toti doar eu merit numele de mos! :)

Anonymous said...

Ooooh, yeaaaaah ! Faina tura pe unul dintre cele mai frumoase trasee din tara.

Mai nu va grabiti... Asteptati macar un 45 de ani sa ii dati cu moshulicii... Mai, eu stiu ca e sexi sa fii grizonat si ca pustoaicele se dau in vant dupa barbatii "maturi" dar mai aveti putzintica rabdare :-)))))

Va saluta cu drag, Mosh Carol, care a dat in mintea copiilor.

Ni-ni ni-ni ni-niiiiii !

Ana-Maria said...

Excelenta excursie!Abia asteptam sa citesc pe unde ati fost astea 3 zile...Minunat!

adisoarero said...

foarte frumoasa tura. la vara si eu planuiesc sa pedalez pe acolo

fotoromania said...

Frumoasa tura. Am fost si noi in weekend-ul ala pe Transalpina, dar cu masina :). Pacat ca planuiesc sa o asflateze...

cosmiX said...

nice,
lectura placuta si imagini de vis,

trebuie sa fi fost fain

Stefan Tapalaga said...

Felicitari!

Andrei COSTESCU said...

Inspirat fiind de acest blog si de alte povestiri si informatii de pe internet, am parcurs si eu impreuna cu alti cativa amici traseul Transalpinei intre Obarsia Lotrului si Novaci in una din cele 4 zile dedicate calaritului coclaurilor cu bicicletele. Pentru mine a insemnat o aventura deosebita si oarecumva un test de anduranta. Efortul a meritat din plin si indemn pe toti doritorii/visatorii sa nu mai ezite si sa purceada! Felicitari Gianina si Alin pentru efortul depus cu intretinrea blog-ului care ne calauzeste pe foarte multi cititori dornici de aventura. :)