Saturday 27 June 2015

Bate Toaca in Ceahlau - 27iun

Am auzit de acest concurs, stiam ca zona este superba, dar din Timisoara pana in Durau era prea mult. Acum ca suntem mai aproape ne-am gasit pretext, asa ca am pus pe lista si aceasta alergare.
Pentru ca suntem in vacanta am plecat la drum devreme si ne-am oprit in Borsec sa gustam Regina Apelor chiar de la izvoarele sale. Am mancat si multi colaci secuiesti, caci doar drumul duce prin secuime. Si uite asa am ajuns destul de tarziu in Durau, desi am plecat devreme.
Dimineata Alin si copiii au plecat pe traseu sa imi faca galerie... ce bine este sa stii ca cei mici te astepta cu sufletul la gura, ca sa te vada, sa te incurajeze. In acest timp eu m-am pregatit de concurs, dar nu bine... caci pe cand sa intru in zona de start... aflu ca nu doar borseta cu bidonul este obligatorie, ci si foita de ploaie si vant. Citisem regulamentul, am fost la sedinta tehnica, dar soarele de afara m-a facut pur si simplu sa uit de foita. Asa iata-ma facand stopul catre pensiune... nu cumva sa ratez startul. Am noroc cu un domn care ma ia cu masina, iau repede foita si alerg rapid inapoi la start. Noroc cu intarzierea startului, din cauza verificarii echipamentului obligatoriu, ca ajung "la timp", desi am intarziat.
Ca tot am adus in discutie echipamentul obligatoriu, am sa imi spun parerea mea despre el. O borseta sau un rucsacel nu te poate salva in caz de cine stie ce apocalipsa la un cros, semimaraton sau maraton. Acestea sunt doar accesorii pentru a cara ceva. Sunt deacord sa fie recomandate, dar obligativitatea lor nu isi are nici o justificare. Bidonul de apa la fel... esti setos, stii ca faci mult timp si nu vrei sa rabzi de sete intre 2 puncte de hidratare... i-ati un bidon sau chiar un camelback cu tine, dar obligativitate cand ai 7 puncte de hidratare in nici 30km... nu prea ai cum sa lesini de sete. Se anunta vreme buna... la ce imi foloseste foita de ploaie si vant oare? Cu o saptamana inainte am fost la Retezat Sky Race... din cauza conditiilor meteo au facut foita obligatorie, corect... era necesar. Dar cand soarele straluceste pe cer, cand lumea este la tricou de dimineata, cand prognoza nu arata nici ploaie si mai ales nici vant... pentru de sa-i obligi pe toti sa iti care cu ei foita de vant?
Imi place sa "joc" corect, nu mi-au placut trisorii niciodata. Sunt niste mincinosi care se mint in primul rand pe ei... Asadar mi-am luat cea mai minimalista borsera in care am indesat o sticla de 0.5L dupa ce am golit-o de apa. Foita de vant am legat-o la mijloc si am luat startul. Nu am alergat mai incet din cauza lor, dar nici placere nu mi-a facut sa am la mijloc borseta si foita de vant sa mi se invarta la mijloc de dragu' regulamentului. Evident ca la final le-am dat si feedback-ul meu organizatorilor. Si cel pozitiv, dar si cel negativ, pentru ca acesta din urma poate face din eveniment, unul mai reusit. Nu am sa insist... si nu "vom avea aceasi discutie si peste 5 ani" cum mi s-a spus. De ce? Pentru ca eu spun doar  o data... ce sens are in fiecare an sa dau acelasi feedback? L-am dat o data... daca se va tine cont de el, voi fi incantata alaturi de multi altii care nu au avut curajul sa isi spuna parerea, daca nu se va tine cont, ma voi conforma regulamentului, in cazul in care voi mai alerga.
Nu cunosteam traseul decat din cifre si stiam ca nu-i usor. La fel ca Retezat Sky Race, ca cifre... defapt ceva mai lung mi-am aratat ceasul. Desi am scos un timp mai bun decat la Retezat, mi s-a parut mult mai greu, lucru pus pe seama oboselii in urma cursei din Retezat.
Mie care imi plac urcarile... mi-a venit sa ma pun in fund pe ultima urcare. Evident nu am facut-o, dar... mi-a trecut prin cap si asta m-a facut sa imi dau seama ca nu le pot face chiar pe toate si ca ar trebui sa ma gandesc bine daca voi alerga sau nu in Cozia. 
Toti cei care nu ati fost la acest concurs pe motiv de distanta va recomand sa va luati concediu cateva zile sa mergeti inainte de concurs in zona, este superba si merita cunoscuta de toti.
Dupa concurs am facut un dus... nu tocmai pe gustul meu... si m-am intins jumatate de ora in pat... as fi dormit pana a doua zi dimineata, dar "statutul" meu de persoana responsabila nu m-a lasat sa fac una ca asta. Am plecat la festivitatea de premiere, punctuala cum imi place sa fiu... dar am aflat ca se amana... lucru care iar nu m-a incantat. Inteleg si sunt deacord sa se tine festivitatea cand au sosit toti, dar se poate stabili o ora cand sigur au sosit toti. 
Noroc cu prietenii... am reusit sa nu imi pierd copiii si nici sa nu-i las sa urce cu mine pe scena.  Alta chestiune care nu imi place. De ce as urca pe podium cu copiii dupa mine? Ca nu am cui sa-i las? oricand se gaseste cineva caruia ii plac copiii sa aibe 3min grija si de al tau/de ai tai sa nu se piarda. Vrei sa arati lumii ca tu ai copil? Este asa de usor si placut de facut... si mai au inca cateva milioane de oameni copiii "ca ai tai". Cei mici si-l doresc sa urce cu tine pe podium? si al meu isi doreste sa zboare cu racheta in spatiu... Ceea ce cu siguranta face cineva care urca cu copilul pe podium este sa isi arate lipsa de respect fata de cel de langa el, care nu are copil. Fiecare face cum considera evident, dar copiii mei vor urca pe podium atunci cand vor fi chemati pe meritele lor. Sa ne imaginam ca as avea 5 copiii si as urca pe podium cu ei... ar fi penibil, nu? De ce cand urci cu 1 sau 2 nu este? Faptul ca am copiii nu ma face mai buna, decat cele care nu au, nu ma face mai speciala, daca ar fi asa... atunci ar exista categorii de femei fara copiii si femei cu copiii, dar totusi catogoriile la fete, unde exista, sunt in functie de varsta ca la barbati. Pe buna dreptate, zic eu.
Dupa festivitate mi-as fi dorit sa savurez o pizza buna, dar lucrurile nu se intampla mereu cum iti doresti... ci mai bine. Am vazut un film dragut alaturi de Alexandra si m-am culcat cu stomacul cam gol... caci imi era cam lene sa mai ies la cina. 
Duminica am urcat cu Vlad pana la cascada Duruitoarea. Alin si cu Alex nu prea aveau chef de urcat. Uitasem acasa rucsacelul lui Radu si era cam incomod de dus in carca si in brate, dar mi se parea mare pacat sa nu urc cu Vlad barem pana la cascada. Desi nimeni nu parea dornica de excursie, pana la urma l-am combinat pe Vlad sa vina la cascada. Si cum aveam picioarele rupte de oboseala nu prea imi ardea sa-l duc in carca pe Vlad, asa ca l-am ametit pana la cascada cu tot felul de povesti, i-am vorbit despre cascada, despre bondari, i-am arata  radacina de copac peste care am calcat la concurs in alergare si tot asa... pana la cascada.
Pe cat este de greu sa fi mama, pe atat este de special... Cand Gelu zicea ca mama este numai una... mi se parea amuzant, mai ales sa aud asta din gura unui ca el... dar de cand am 1, apoi 2 baieti... incep sa-l inteleg perfect (si Gelu nu este prima data cand ajung la concluzia ta... daca citesti randurile astea... desi nu cred). Cate sentimente, cate semne de intrebare, cate regrete trec prin inima si sufletul unei mame intr-o zi? Nu stiu... dar stiu ca numarul si viteza lor ma face uneori sa obosesc. Apoi vin micile  bucurii care imi descretesc fruntea si ma umple de energie si uite asa o iau de la capat... dar totusi, totusi... cred ca asa imbatranesc mamele.
Am savurat pe depind acesta plimbare cu Vlad. Ne-am miscat cat am putut de repede, ca sa nu ne lasam prea mult asteptati la masina, asa ca am facut cateva poze la cascada si am luat-o la vale in alergare. Mai o ascunsa, mai o poveste... motivatia trebuie intretinuta mereu la cei mici si am ajuns la masina destul de rapid.
A venit si timpul pentru pizza... apoi ne-am hotarat sa ne intoarcem pe la Izvorul Muntelui, sa-i aratam lui Alex si Cheile Bicazului si Lacul Rosu.
Eram cu totii obositi pe la Sfantu Gheorghe, iar ora era tarzie. Alta data ne intorceam mult mai tarziu de la Herculane in Timisoara si parca nu eram la fel de obositi, desi era mai tarziu. Vlad sparge linistea si ne descreteste fruntile:
Vlad: "mi-a placut in Ciucas!" 
eu: "hi hi nu am fost in Ciucas, ci in Ceahlau, asa se numeste muntele unde am fost"
Vlad: "mi-a placut in Ceahlau, mi-a placut si la cabana unde am stat, mi-a placut si la cascada, mi-a placut si cu skatebordul meu si mi-a placut si la lac".
Precum un om mare... Vlad a recapitulat minivacanta si ne-a transmis indirect mesaj... "mai vreau". 
Si mie mi-a placut... aaa si era sa uit ce era cel mai important... pentru prima data am batut toaca :) pe traseul o toaca de lemn te indemna sa o bati... nu putea trece indiferenta pe langa ea, nu? 
Bate Toaca... un evenimente la care s-au implicat multi tineri... intr-o zona superba... un eveniment unde merita la anul sa vi si tu!  

Wednesday 24 June 2015

In platoul Bucegilor 24iun

Floricele


Tehnologie non-stop

Vlad cel strengar a gasit o baba pe care s-o calareasca

Pita

Cantece si voie buna

Saturday 13 June 2015

Atinge Omu - 13iun

Grupa mica

Start Atinge Omu

Radu profitand de Gina

Grupa mare


Grupa mijlocie


M-am intors dupa ce am atins Omu

Bulz si jintitza

Tanase la bultz

Tuesday 9 June 2015

O zi din saptamana...

... cum mi-ar placea sa fie multe.
Nimic deosebit sau iesit din comun, dar totusi vorba cu trezitul de dimineata este inteleapta. La ora 7 am deschis ochii, evident ca am mai dormit 10min, dupa care m-am trezit... am dus copiii la gradi, am iesit la alergat... apropo este asa de fain sa alergi dimineata pe racoare prin padure. Bine nu-i chiar racoare, dar caldura sigur nu-i. Un dus care mi-a refacut energia si ceva munca ca-i musai... luat copiii de la gradi, sotul de la birou si plecat in natura: joaca, relaxare, cules plante pentru ceai (cimbrisor, soc, menta si muguri de brad).
Vrem ca macar o data in timpul saptamanii sa evadam din oras cu cei mici si speram sa mai gasim multi pitici care sa ni se alature distractiei noastre.

Apa... cea mai mare atractie a copiilor 

 La pescuit

Umplem bidoanele cu apa de izvor 

 Menta a crescut in apa

Leneveala... sau altfel spus greu cu antrenamentul de dimineata


Aruncatul mingii in apa o distractie mare 

Haide arunca departe... ca noi tot in apa o vom arunca apoi 

Saturday 6 June 2015

Pro Park 6-7iun