Cu chin si vai m-a luat aproape pe sus Alin din Timisoara sambata pe la amiaza(dupa ce vineri am fost la Rookie si apoi la sarbatorit in Retro)... aveam un chef nebun de leneveala, de mers prin oras... dar ma gandeam ca daca nu merg pe munte, sigur apoi imi va parea rau. Asa ca din cele 3 propuneri: Retezat (creasta Pietrele) plecat de sambata, duminica schi la Muntele Mic sau cocotz la Herculane... eu as fi ales Retezat cu plecare de duminica =)) dar nu se putea :D asa ca... m-am lasat purata de Alin... pardon de val, si am plecat spre Retezat.
In sfarsit suntem pe creasta
Am urcat de la Carnic pana la Gentiana jumate de drum la lumina zilei si jumatate la cea a frontalelor. Ajunsi la Carnic am papat bine, ne-am instalat la etaj si am tot povestit pana am adormit. Afara era un viscol de vuia cabana, am adormit cu sperantza ca pana maine se va calma.
Ora 6: suna ceasul si surpriza: viscolul nu se mai aude... Simt ca este frig si imi este o lene sa ies de sub sac. Alin vine cu propunerea sa mai dormim pana la 7; uau... accept imediat si atzipesc la loc.
Ora 6: suna ceasul si surpriza: viscolul nu se mai aude... Simt ca este frig si imi este o lene sa ies de sub sac. Alin vine cu propunerea sa mai dormim pana la 7; uau... accept imediat si atzipesc la loc.
N-a fost usor
Ora 7: ne trezim, papam, ne echipam si pe la 8 plecam. Incepem urcusul pe creasta Pietrele pe un valcel. Urcam din ce in ce mai anevoios :( afundandu-ne in zapada inghetzata, dar ajungem totusi pe creasta :D dupa ce am grait cateva vorbe de duh jnepenishului care parca ne tragea de picioare incapcanele sale.
Pe creasta vreme se tot schimba, ba ii soare, ba vin nori, fie bate vantul, fie viscoleste, ba sta bland. Mergem incet, deoarece suntem legati in coarda, iar in pasajele mai riscante alegem de fiecare data sa ne asiguram. Paza buna trece primejdia rea :). Si uite asa shontac, shontac ajungem pe vf Pietrele. Dar vai, ce vad eu? de aici cale lunga ne mai asteapta: inca o portiune destul de lunga, dar lejera, apoi inca un stancos de urcat si abia apoi urmeaza saua din care ne vom retrage.
Pe creasta vreme se tot schimba, ba ii soare, ba vin nori, fie bate vantul, fie viscoleste, ba sta bland. Mergem incet, deoarece suntem legati in coarda, iar in pasajele mai riscante alegem de fiecare data sa ne asiguram. Paza buna trece primejdia rea :). Si uite asa shontac, shontac ajungem pe vf Pietrele. Dar vai, ce vad eu? de aici cale lunga ne mai asteapta: inca o portiune destul de lunga, dar lejera, apoi inca un stancos de urcat si abia apoi urmeaza saua din care ne vom retrage.
Inca un pic si suntem pe vf
Din cand in cand respiratia ni se taie; este de la privelistea oferita de varful Mare, valea Rea, Papusa si coltzii Pelegii. Ajunshi in saua Pietricele viscolul se intetzeste, dar noi il fentam coboram la vale :)
Tarziu ajungem la Gentiana, in jur de ora 7, in jumatate de ora papam ceva, strangem saci de dormit si o luam la vale. Prin padure coborarea este rapida, dar vai... cat pot ura de mult marsul pe drumurile forestiere.
Tarziu ajungem la Gentiana, in jur de ora 7, in jumatate de ora papam ceva, strangem saci de dormit si o luam la vale. Prin padure coborarea este rapida, dar vai... cat pot ura de mult marsul pe drumurile forestiere.