Sunday 25 February 2007

Creasta Pietrele - 25feb

Cu chin si vai m-a luat aproape pe sus Alin din Timisoara sambata pe la amiaza(dupa ce vineri am fost la Rookie si apoi la sarbatorit in Retro)... aveam un chef nebun de leneveala, de mers prin oras... dar ma gandeam ca daca nu merg pe munte, sigur apoi imi va parea rau. Asa ca din cele 3 propuneri: Retezat (creasta Pietrele) plecat de sambata, duminica schi la Muntele Mic sau cocotz la Herculane... eu as fi ales Retezat cu plecare de duminica =)) dar nu se putea :D asa ca... m-am lasat purata de Alin... pardon de val, si am plecat spre Retezat.

In sfarsit suntem pe creasta

Am urcat de la Carnic pana la Gentiana jumate de drum la lumina zilei si jumatate la cea a frontalelor. Ajunsi la Carnic am papat bine, ne-am instalat la etaj si am tot povestit pana am adormit. Afara era un viscol de vuia cabana, am adormit cu sperantza ca pana maine se va calma.
Ora 6: suna ceasul si surpriza: viscolul nu se mai aude... Simt ca este frig si imi este o lene sa ies de sub sac. Alin vine cu propunerea sa mai dormim pana la 7; uau... accept imediat si atzipesc la loc.

Hopa sus

Mare-i vf asta

N-a fost usor

Ora 7: ne trezim, papam, ne echipam si pe la 8 plecam. Incepem urcusul pe creasta Pietrele pe un valcel. Urcam din ce in ce mai anevoios :( afundandu-ne in zapada inghetzata, dar ajungem totusi pe creasta :D dupa ce am grait cateva vorbe de duh jnepenishului care parca ne tragea de picioare incapcanele sale.
Pe creasta vreme se tot schimba, ba ii soare, ba vin nori, fie bate vantul, fie viscoleste, ba sta bland. Mergem incet, deoarece suntem legati in coarda, iar in pasajele mai riscante alegem de fiecare data sa ne asiguram. Paza buna trece primejdia rea :). Si uite asa shontac, shontac ajungem pe vf Pietrele. Dar vai, ce vad eu? de aici cale lunga ne mai asteapta: inca o portiune destul de lunga, dar lejera, apoi inca un stancos de urcat si abia apoi urmeaza saua din care ne vom retrage.

Un biscuite pentru cine a ajuns aici

Sa ne mai si odihnim putin

Inca un pic si suntem pe vf

Din cand in cand respiratia ni se taie; este de la privelistea oferita de varful Mare, valea Rea, Papusa si coltzii Pelegii. Ajunshi in saua Pietricele viscolul se intetzeste, dar noi il fentam coboram la vale :)
Tarziu ajungem la Gentiana, in jur de ora 7, in jumatate de ora papam ceva, strangem saci de dormit si o luam la vale. Prin padure coborarea este rapida, dar vai... cat pot ura de mult marsul pe drumurile forestiere.

Am urcat ceva

Vf Mare, Valea Rea si Papusa

Soare soare, dar ii frig

Este luni :D ora 00:00 si intram in Timisoara, ii tarziu... dar acum ce mai conteaza? si schimbam directia de mers sper o shawarma in complex. Yami... acum pot dormi linistita, am facut creasta Pietrele si in stomac am o shawarma :D

Lung ii drumul...

Mult am mers, mult mai urmeaza

Mai stancosul ala si apoi o dam la vale

Luni dimineatza cine moare de somn? Noi cu toti domnule!

Friday 16 February 2007

Retezat 16-18 feb

Vineri in jur de ora 18 ne intalnim la benzinaria Baron trupa, mare trupa (Adina, Liviu, Elena, Suca, Diana, Ovidiu, Dorel, Andi, Alin si eu) si plecam spre Carnic. Un trafic intens pe Recas, un sandwich in Lugoj, o ceatza densa in zona Portilor de Fier si uite cum se tot face catre ora 22 cand ajungem la Carnic. Parcam cu greu masinile intre nanetzii din parcare, ne luam rucsacii in spate si o pornim spre Gentiana pe o ninsoare placuta (nici prea prea, nici foarte foare). Avem printre noi si 3 foci (Elena, Suca si Alin). Cu mare bucurie, in urma turei din Tzarcu unde focile au fost campioane, pot spune ca focile au ajuns ultimele la cabana, dat fiind obstacolele din traseul care se puteau trece mai usor pe jos (eventual cu rachete de zapada), decat pe schiurile de tura.

Pe ceatza la plimbare

Buna dispozitie

Mda, mare pacat ca este ceatza

La Gentiana, cabanierul Csabi ne-a asteptat cu ceai fierbinte si cateva locuri jos la caldurica, numai bine, caci Adina isi dorea la caldurica, racita fiind. Pe la ora 2 tragem toti la somn si dimineatza ne propunem sa ne trezim la 8 sa mergem pe Peleaga, dar la 8, ceatza fiind, ne intoarcem pe partea cealalta si mai dormim un pic :P apoi fara nici o graba, dupa micul dejun si un ceai cald plecam in plimbare, pe ceatza :( pana la Bordul Tomi.

Bulgari de zapada

Cu mainile pe aparate

Pentru ca ajungem destul de repede si timp mai este, continuam pana la taul Pietrele si apoi mai sus, oprindu-ne putin inainte de urcusul in custura Bucurei, unde ne ajung din urma 4 baieti cu rucsaci mari in spate, care ne intreaba pe unde trebuie sa urce in custura, fiind un pic dezorientatzi din cauze cetii. Mai stam un pic si pornim la vale, cand... surpriza: varfurile, cresetele si cerul ni se arata, ceatza facandu-ne un spectacol de zile mari. Si uite asa am adminat turnul Bucurei, Peleaga, peretele Bucurei, creasta Pietrele si Stanisoarei. Cu o astfel de priveliste, Diana si Ovidiu isi schimba directia de mers si urca pana in saua Stanisoarei. Alin si Elena, pe schiuri fiind o iau un pic mai inainte, iar noi ramanem cu gurile cascate si cu aparatul foto lipit de ochi :D Nestiind de ce nu mai venim, focile o iau din nou la deal, nu se gandeau ca am ramas blocati din cauza maxilarului :) Ajungem la Gentiana, papam si asteptam sosirea Dianei si a lui Ovidiu de pe Stanisoara si pe Suca si Dorel care au plecat cu Vasi (era si el la Gentiana) si un prieten de-a lui, sa faca creasta Pietrele. Rand pe rand sosesc toti incantzati de ceea ce au facut. Prietenul lui Vasi ne face pe toti un pic invidiosi, fiind un tip in clasa a X :) Toti am inceput sa ne gandim... hmmm eu cand eram in clasa a X ce faceam? Ah... sigur nu creasta Pietrele. Ce bine este sa ai sansa de a cunoaste muntele cat mai repede :)

De acum pe creasta... pana pe vf

Uite vine ceatza din caldarea Bucurei


Mai stam la o poveste, dezlegam enigma pinguinilor si pe cea a circarului si pe la 9 trecem la culcare, cu planul de a ne trezi la 6 si la 7 de a pleca spre Peleaga.
Ora 6 cer senin ca sticla, dar bate vantul. Unii vor la cascada, altii mai lenevesc un pic... si uite cum doar Alin si cu mine pormin la 7:10 spre Peleaga. Vremea ar fi fost perfecta daca vantul nu ar fi batut asa de tare, sau macar daca doar adia. Ajungem in jumate de ora la Bordul Tomii, de unde o luam spre saua Pietricele, dar planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, asa ca zapada multa adunata si viscolita in valcel, ba chiar si multitudinea de bulgari de zapada picati de la sine de sus... ne face se modificam traseul; un pic mai pe ocolite, dar in mult mai mare sigurantza.

Pe tortul de frisca

Stancile astea chiar imi plac

Oare ma prinde ceatza?

Urcam pana in sa pe o coama plina de jnepeni, asa ca inaintam anevoios cu un piolet intr-o mana, cu celalata mana tragundu-ne de jnepeni si in zapada pana la brau afundadu-ne. Ajungem in sa dupa 2ore si jumatate. Poposim un pic, privelistea ne-a taiat respiratziile: o ceatza laptoasa se arata in curmatura Bucurei si incet incet trece in valea Pietrele si o umple. In scurt timp o mare de nori ni se aseaza la picioare, este de vis. De aici pana pe varf mai facem inca 2ore si jumatate, din care mai mult stam decat urcam (cel putin asta a fost impresia noastra).

Coltzii Pelegii

Klein Matterhornul din Retezat

Uite ca am ajuns

... si eu

Mai o sedintza foto, mai un ceai, mai o poza, hai sa punem coltzarii, stai sa mai fac niste poze si inca niste poze, uite Vf Mare, vai ,dar ce dragutza este Papusa, uite si Judele, doar vf iese un pic din marea de nori, dar nu uita sa admiri si Retezatul in toate spendoare lui. Ora 12: am ajuns pe vf si nu stim cum sa ne adapostim mai bine. Vatul bate crancen, nu imi vine sa imi dau jos supra manusa, ne asezam la adapost de vant dupa o momaie inghetzata, dar frigul imi patrunde prin pantaloni si rapid decid sa ma asez pe rucsac. Bem ceai cald facut de d-ul Csabi, papam ciocolata si hotaram ca trebuie sa o taiem la vale, ca altfel ne taie vantul. Dar stai... cum, plecam de pe varf fara sa facem poze? Rapid scoate Alin aparatul si facem cateva poze si apoi si mai rapid la vale.

Noi doi


Zgribulit in frig

Nu mergem mult si uite... cineva este in fatza noastra; dar de unde vine, ca pe vf nu a fost? il ajungem din urma si vb cu el. A urcat pe urmele noastre, dar neavad coltzarii la el, nu a putut continua pana pe vf, asa ca ii propunem sa se intoarca cu noi prin Custura Bucurei. Ajungem la Gentiana in 3 ore, am fi ajuns si mai repede, dar nu ne-am putut abtine sa nu mai facem "cateva" poze, mai ales ca pt turnul Bucurei vatul ne slabeste un pic si simtim cum soarele ne intra pe sub piele :) Ajungem pe la 15:30 la Gentiana. Strangem bagajele, papam ultima mancare si pornim la vale. Cand ajungem la intersectia spre Pietrele, le propun sa facem un mic ocolosh pe acolo sa vedem ce a mai ramas, asa ca "dam o fuga" si pe la Pietrele si plecam spre casa pe la 18:50...

Ametitor de frumos

Cenusa de la Pietrele

Saturday 3 February 2007

Foci, urshi polari si pinguini la Cuntu 3-4 feb

Ne doream o tura pe skiuri cu zapada si iarna adevarata si am avut din plin :-)
Sambata dimineatza pe la 10.30 pe o ninsoare asezata am plecat de la telescaun 7 oameni - focile Elena, Istvan, AdiMarcu si cu mine, Suca ursul polar (pe rachete) si pinguinii Gianina si Rares (cu pe josul).
Urcarea pe Cracul Pip ne-a pus la incercare, am avut o tentativa sa urc pe skiuri, dar n-am reusit, era zapada imensa si afanata acolo, asa ca si pe foci te zbateai in zadar. Am urcat totzi cu skiurile in spate, spargand urme la greu.

Greu la deal

Focile plutesc

... pinguinii se afunda

Urcarea pana la Cuntu a fost printr-un decor feeric de iarna, cu zapada pulver din belsug, pe o ninsoare insitenta ce ne facea sa aratam incarcatzi ca si brazii din jurul nostru :P Pt noi ce pe foci a fost placut, dar pt cei doi pinguini a fost un urcus solicitant, care i-a pus din greu la incercare. Gianina a dat dovada de o ambitzie extraordinara si a spart urme aproape tot drumul, si-a numarat cu perseverentza pasii si se bucura la fiecare 50 de pasi reusitzi :-) Am ramas mereu cu AdiMarcu in preajma lor ca sa-i incurajam si sa-i sustzinem moral.
Restul au urcat mai repede. In final dupa 7.5h am ajuns la Cuntu :-)
In cursul noptzii a mai nins o gramada, se vedea stratul nou depus ce a ridicat nivelul zapezii pe la jumatea geamurilor camerei noastre.
Dimineatza era destul de urata, ceatza, vantul suiera printre brazi si inca ningea, asa ca lumea a renuntzat la planurile de Tzarcu. Nea Puiu ne tot amenintza ca pe vremea asta nu mai lasa pe nimeni sa urce sus pe Tzarcu, ne spunea mereu ca-i urgie sus pe varf.

ufff, de nu ar fi rucsacul asta

Ii frumos la munte

Se ne mai tragem sufetul

Istvan, Suca si Elena au luat-o de dimineatza la vale cu bagajele ratacitziilor de saptamana trecuta, pinguinii nostri au luat-o si ei la vale pt ca aveau din nou de tras din greu. Cum vremea s-a mai domolit si vantul la fel, eu cu AdiMarcu am pornit la deal spre Tzarcu pt a ne
bucura de zapada. Am suit pana in buza caldarii pretz de vreo ora pana unde incepe S-ul crestei spre Sadovanu si cum de acolo era plin porztiuni mari cu crusta de gheatza, nu ne mai incanta ideea sa coboram pe vale pe acolo, asa ca am preferat zapada pulver din vale.
Sub noi era o zapada de vis, zapada neatinsa ce era doar a noastra si ne-am bucurat ca niste copii chiunind in timp ce am luat-o la vale :-) La fel ne-am bucurat de zapada si prin poiana Dacia unde era aceeasi zapada de vis.

Iarna

E frumos si pe ceatza

La mijloc de codru des

Chiar jos la Cracul Pip i-am ajuns din urma pe pinguinii nostri, Gianina si Rares, care de data asta au facut doar 3.5h in coborare. Am reusit sa declansam si o mini-avalansa pe panta finala de sub Crac, atat de incarcat era versantul cu zapada.
In concluzie a fost o tura frumoasa, chiar dc ne-am fi dorit o altfel de vreme.

Am mai facut 50 de pasi