Din Tarcu pana la Straja 13-14 mar

Coduri coduri si iar coduri... tot din alea colorate... doar ca noi suntem mai incapatanati ca ele si nu ne lasam impresionati! Unii spun ca suntem nebuni, eu le garantez ca nu suntem singurii, pentru ca in acest weekend impreuna cu Suca si Elena, familia Codru si Robi am plecat pe schiuri sa facem tura, mare tura!

Planul e maret: Barajul Gura Apei - Saua Iepii - vf Nedeia - Culmea Prislop - La Mlaci - vf Godeanu - vf Gugu - Gura Apei, doar vremea sa ne permita sa ne facem planul.

Lapusnicul Mare

Confluente

Raul Ses

Am plecat cu 2 Sx4 sa fim siguri ca putem urca pana sus la baraj cu masinile, adica cu Suzuki-urile Hoinarilor si a fam. Codru si apoi fiecare pe SX2 (pe schiurile sale 2 la numar) am luat-o usor la deal pe drum de contur al lacului privind spre cerul neprietenos si plumburiu.

Hai Elena ca nu-i vreme de stat

Obstacol

Hopa Mitica... pica-n fund si se ridica!

De indata ce parasim drumul apar si primele probleme: pe pantele mai abrupte nu este zapada suficienta, deci punem schiurile in spate, apoi din loc in loc cativa copaci cazuti la pamant vor sa ne intoarca din drum. Dar nu, noi suntem incapatanati si inaintam spre Saua Iepii.

Pe asta-l abordam asa

Ajunsi la marginea padurii, in golul alpin ne asteapta ceata si vantul puternic. Cei mai curajosi merg sa dea mana cu ei, eu cand ii vad fac stanga imprejur si strig: "Ce rost are sa stam in vant... veniti sa vorbim aici, in padure!". Ne adunam cu totii in padure si decidem: nimeni nu are chef de orbecait prin ceata si vant... am putea merge, dar chiar asa sa nu vedem nimic?!?!

Vreme de stat la gura sobei

Ce-i de facut? Mergem la refugiul Stanuleti? dormim acolo si maine urcam pana in Curmatura Soarbele... dar nu credem ca va fi zapada de coborat pe schiuri...
Suca si Elena vin cu o propunere: Straja... locul in care erau si acuma 6ani, pentru prima lor tura impreuna. Suna romantic pentru vremea de afara si in plus eu nici nu am fost vreodata la schi la Straja. Asadar si prin urmare mergem la Straja.

Cu schiurile'n spate spre Straja

La intoarcerea catre masinile lasate la barajul Gura Apei, Alin ma provoca la un concurs de alergare pe foci. E un drum forestier plat fara suisuri-coborasuri de vreo 3-4km. Imi da un avans considerabil si apoi spune: "Cine ajunge primul la masina?". Concursul este concurs... asa ca nu mai conteaza pietrele din drum... trag cat pot pana cand il aud pe Alin din spate strigand: "STAI!!! OPRESTE-TE!!! ca iti belesti focile!" Atunci ma opresc din alergare :) Imi spune ca deja intalnea in urma mea "sangele" focilor mele, adica bucati de mohair zdrelit pe pietre.

La Straja nu abandonam focile, dam ture pe schiuri in sus si in jos... nu prea se merita sa stam la coada mare de la teleschi si in plus sus e ceata si vant. Asa ca ne facem noi turele noastre pe foci pe portiunea mai abrupta a partiei fara sa mai urcam pe platou in vant si ceata.
De dormit dormim in sala de mese pe jos la o pensiune... regretata alegere din cauza ca ora de culcare n-o putem stabili noi, sunt clienti in sala de mese... dar totusi cina si micul dejun la caldura echilibreaza balanta.

Pana la urma chiar daca planul de acasa nu a putut fi urmarit, din mers ne-am adaptat situatiei si a iesit un week-end plin de miscare.

2 vecini - Oslea partea II - 22 nov

10 albi maricei s-au trezit in soare; 2 au zis ca lenevesc si-au plecat doar opt pe vale.

Codru la iesirea din padure

Opt am fost cei care am plecat duminica in vizita la doamna Oslea. Relu K si Bogdan au hotarat ca nu mai vin si azi in tura, resimtindu-si genunchii, insa au fost foarte de treaba si ne-au ajutat cu logistica. Le multumim si pe aceasta cale pentru ajutor.
Am lasat o masina in cheile Scocului, iar cu cealalta, plus ajutati de Relu K, am urcat cat s-a putut de sus spre pasul Jiu Cerna.
Mergem o portiune de drumul care asteapta a fi asfaltata si apoi o luam in sus prin padure urmarind niste urme vechi de marcaj. Nu dupa mult timp iesim la golul alpin si admiram Retezatul Mic (unde am fost ieri) Godeanu (unde am fost in urma cu 3 saptamani), Ciucevele Cernei, pe care inca nu am avut ocazia sa le admiram de aproape, iar apoi admiram locul pe unde ne vom plimba azi: frumoasa creasta a Oslei, care incheie spectaculos creasta blanda a muntilor Valcani.

Urcand in creasta

Iulius/Caraba/Wiki sau Omul cu fundul de otel

Potolita?

Serban concentrat

Facem un prim popas in saua Suliti, unde Suca si Elena ne vorbesc de proba de bike de la CA 2007, tura care le-a placut foarte mult si ne propun sa venim la vara aici sa o facem. Suna tentant, asa ca uite cum intr-o tura de in wk ne-am facut planuri pentru altele doua.

In saua Suliti

Spre cer

Parcurgem matematic creasta Oslei si ne gandim cum ar fi sa venim aici la iarna pe schiuri. Se pare ca aceasta vreme superba, mai mult de primavara decat de sfarsit de noiembrie ne face sa ne gandim din ce in ce mai mult la iarna, la zapada... totusi decembrie bate la usa! Unde este zapada?

Uite acolo!

Unde?

Elena savureaza un ceai pe vf Oslea

Pe creasta Oslei

Sus-jos sus-jos pana pe Coada Oslei. Pana aici eu am mai fost acuma 5ani, imi amintesc cu nostalgie de tura respectiva. A fost prima mea tura pe un traseul nemarcat, desi nu se dorea a fi o tura pe nemarcate. Pe harta marcajele existau, doar in teren nu am gasit. Cat despre experienta... nu se putea vorbi, dar ne-am descurcat foarte bine si in plus a fost si mai interesant asa.

Furnicute colorate

Sus jos

La vale

De pe Coada Oslei am continuat matematic creasta pana am ajuns la padure. Aici probleme... din cauza defrisarilor mai vechi a crescut o padurice deasa care seamana cu o jungla. La fiecare pas cate o crenguta golasa ne croieste una sau ne zgarie, fie pe picioare, fie pe brate. Cu ce am gresit? Poate nu noi, personal, dar totusi noi platim acum o mica parte pentru defrisarile facute de specia noastra (Homo sapiens sapiens) care se definesc ei insusi prin a fi fiinte vii inteligente...
Asadar suntem nevoiti sa parasim muntele Oslita, pe unde doream noi sa ne retragem si coboram pe Fata Barloagelor.

Spre valea Jiului de Vest

Retragerea din creasta

Pana la urma dam de niste drumuri cu jgeaburi adanci, tot mana fiintelor inteligente, care au tras lemnele la vale. O pornim pe jgeaburi la vale si scapam de jungla in momentul in care ajungem pe valea Bou. Aici dam de un drum numai bun de biciclete sau de alergat. Suca si Alin iau cheile de la masini si o pornesc la vale in fuga, sa recupereze masina lasata mai sus, in timp ce Elena si cu mine coboram catinel spre cheile Scocului, fiind echipate de catre baietii cu 2 randuri de rucsaci.

Tot greul pe umerii fetelor