Cupa Rachitele 11-12 feb

Sambata concurs individual de schi alpinism. Traseul super fain, tehnic... vremea superba (soare si -5gr). Atat Alin, cat si eu, am iesit pe locul loser-ului, adica locul 4 :-)

Sambata eu una nu m-am spetit deloc din mai multe motive: prima tura de schi de tura din sezon, lipsa acuta de antrenament, schiuri grele, iar a doua zi: concurs din nou. Din aceste motive mi-am zis ca daca tot nu am de gand sa trag, nu are rost sa mor de frig, asa ca m-am dus infofolita (suprapantaloni si geaca pe mine). Motivul a fost simplu: vineri seara cand am ajuns era -18grade.

Daca nu m-as fi pierdut pe ultima coborare prindeam podiumul, dar am luat-o la vale pe niste urme gresite si am balautir un pic. Din pacate pe urmele mele a mai venit si Lavinia (prietena/sotia lui Floriniuc din Cluj), asadar cand imi puneam focile pe schiuri ca sa urc un delusor, a aparut si ea... Mi-a parut rau pt ea, dar m-am bucurat ca macar nu eram singura prin boscheti :))

Sambata seara Alin mi-a facut focile pt perechea de scanduri mai usoare, iar duminica am pornit hotarata sa dau tot ce pot. Schiuri usoare, imbracaminte lejera (fara suprapantaloni si geaca :D), moral ridicat.

La proba pe echipe, care a fost un concurs de schi de tura, nu alpinism (urcari lipsite de tehnica si coborari line) am iesit pe locul II la mixt, fiind invinsi de echipa din Zarnesti (Alexandra si nu mai stiu cum ii cheama pe baiat). Am tras de la inceput tare si lipsa antrenamentului si-a zis cuvantul: am zis ca dau in hipoglicemie... apoi usor usor mi-am intrat in ritm. Sunt multumita de cursa si cu aceasta ocazie stiu ce trebuie sa imi imbunatatesc, nu ca m-as fi crezut vreodata buna la schi de tura :))

Plaiul Oslei 13mar

Vine vine primavara... vreme mult mai calda se preconizeaza pentru acest sfarsit de saptamana, asadar ne hotaram ca o ultima tura de schi de tura ar fi numai buna, acuma pe vreme buna si pana nu se duce zapada de jos. Doar Oana si cu Mishu mai sunt interesati de schi de tura, dar ei nu sunt disponibili decat duminica. Ne propunem noi o tura in 2 sambata, dar dupa oboseala acumulata in timpul saptamanii il conving pe Alin sa dormim sambata pe saturate si sa plecam si noi sambata dupamasa spre Cerna Sat.

Cerna Sat

La inceput erau schiurile pe noi

Planul de tura vine de la Alin si este unul maret: din Cerna Sat pana pe varful Godeanu (si inapoi bine inteles). Tura are in jur de 30km si peste 2000m diferenta de nivel, asa ca trebuie sa o luam din loc mai de dimineata.
Ajunsi in Cerna Sat seara, ne culcam care pe unde, noi in masina, Oana cu Mishu afara. Dimineata frigul ne incetineste si suntem gata de plecare in tura destul de tarziu dupa gustul lui Alin.

Apoi noi pe schiuri

Urcam incet, dar sigur

Vreme superba... mergem incet sa nu ne topim

O luam la deal in papuci de padure si cu schiurile si claparii in spate. Nu peste mult timp facem schimbul cu schiurile: noi sus, ele pe jos, iar papucii de padure ii ascundem in padure. Vremea este de milioane... un soare cald si bland ne insoteste peste tot.
Se pare ca Oana este racita si din cauza asta nu se simte foarte bine si se opreste des, astfel inaintam destul de incet. Cum tura este lunga si timpul tarziu, realizez ca nu avem cum ajunge pe Godeanu. Asadar cand iesim pe creasta Oslei Romanesti ii propun la Alin sa mearga el singur inainte, iar noi vedem ce face... mai continuam sau lenevim la soare toata ziua.

Cracanici

Cucu

Uite-o stana

Creasta Oslei Romanesti este o cresta secundara din muntii Godeanu lunga cat o zi de post... in km vorbind, sa tot fie vreo 11km din Cerna Sat, de unde am prin piciorul muchiei si pana se ajunge in creasta principala a muntilor Godeanu.

Cu bagajul in spate, ba in fata

Alin ar fi vrut sa mergem toti pana in creasta principala, dar cand vede cum arata muchia Oslea Romaneasca (tot un sus-jos) realizeza ca nu prea avem sanse sa ajungem nici pana acolo, asadar isi ia cele necesare lui si o ia de unul singur spre varf. Vremea este superba, pe unii ii ambitioneaza, pe altii ii leneveste. Pe noi ne-a lenevit. Impreuna cu Oana si Mishu am ramas pe un varf si am lenevit cateva ore bune. L-a privit pe Alin cum parcurgea muchia, dar o data ajuns in creasta principala, era atat de departe ca nu il mai puteam zari. Punctul acela mic si negru in miscare a disparut. Apoi am tras cate un pui de somn... si am mai stat un pic pana cand l-am zarit din nou pe Alin ca a ajuns pe creasta Oslei Romanesti.

Urmele vantului naprasnic de asta iarna

Zeci de urme de snowmobile

Incet am luat-o la vale. Pentru ca zapada era foarte grea am ales sa las focile pe schiuri sa nu risc prea multe caderi. Oana si Mishu renunta la foci, doar care ar fi placerea coborarii?
Pe foci cobor destul de anevoios si trebuie sa dau din greu la bete, in timp de Oana si Mishu zboara pe langa mine. Dar nu regret, am vazut ca din cauza zapezii Oana a luat cateva cazaturi si eu nu schiez nici pe aproape la fel de bine ca ea.

Zeci de urme de snowmobile

Sus este inca iarna

Ajungem la papucii de padure, Oana si Mishu isi pun schoiurile pe rucsac, eu i le las lui Alin alaturi de niste caise uscate de la Oana... i-o fi foame dupa cat o mers si nu prea o avut multe la el de mancat.
Coboram catinel la masina si ne punem pe mancate, ca suntem infometati rau. Ma tot uit la ceas, daca nu mai apare Alin. Mi se pare ca deja intarzie prea mult. Doar l-am vazut ca a ajuns pe muchie, am calculat cat i-ar lua sa vina inapoi... plus coborare. Ar fi trebuie sa ne ajunga inainte de locul cu papucii de padure, dar nu ne-a ajuns. Desi am ajuns si la masina, el tot nu se vede... Ma ingrizorez un pic si sinea mea, dar imi vad de treaba: bagaje, mancare, ii pregatesc si la Alin niste sandwichuri pe cand vine. Se face ora 7 se intuneca si inca nu apare... hmm... ma tot uit pe geamul masinii in sus... cand vad un licurici care coboara... in sfarsit vine Alin.

Luciu

Oslea Romaneasca - o culme de 10km lungime

Ajuns la masina il intreb ce i-a luat asa de mult si il invit la masa, oferindu-ma sa ma ocup eu de schiuri si bagaje. Alin ne povesteste ca a fost cea mai grea tura a lui, ca asa de obosit nu s-a simtit niciodata, nici macar la marathon 7500 in Bucegi. Ne povesteste ca era asa de obosit ca abia cobora. Ne dam seama ca toate astea sunt din cauza ca nu a avut la el nici apa si nici de mancat. Doar am facut ture mult mai solicitante, dar totusi aveam de macare, la concurs mai aveam la noi puterea ursului (miere), geluri Sponser. O lectie buna de hidratare si alimentatie.

O ultima tura pe schiuri pentru sezonul 2010-2011... vreme excelenta, toata lumea incantata de tura. Mai bine de atat nu se putea :)

Postavaru Night Race - 5mar

De Postavaru Night Race, ajuns acuma la a 5-a editie, mai auzisem si in anii trecuti, insa desi mi-as fi dorit sa particip, de fiecare data ne-am zis ca e prea mare efortul de a strabate jumatate de tara pana in Poiana Brasov pentru o cursa de doar 4.5km si pe care majoritatea participantilor o termina in sub 1h, iar Greucenii o termina in 30-35min.

Pregatiti la linia de START

Zeci de licurici asteapta cu nerabdare numaratoarea inversa

Pe foci sau per pedes... s-a pornit la deal

De fapt nu conteaza lungimea cursei, nu asta m-a impiedicat sa particip, oricum ma duc la un concurs pentru atmosfera care se creeaza acolo. Ce ne omara insa sunt "minunatele" sosele ale Romaniei si sa ne petrecem 16h intr-un week-end pe un drum din acesta dus-intors pana la Brasov, e cel putin la fel de solicitant ca si cum am alerga 42km.

Greu la deal cu bagaju' mare

Alin inainte de linia de sosire

Gianina soseste si ea la finish

Daca socotesc ca anul trecut am avut in calendar 4 maratoane toate in centrul tarii: EcoMarathon, Ciucas, Maraton 7500 Bucegi, MPC si daca mai vrem sa dam o fuga in Fagaras tot cam in centrul tarii ajungem, iar acum sa mai adaug in calendar si concursuri de ski de tura... atunci ajung la concluzia ca ar trebui sa ne gasim un sponsor care sa ne plateasca o cursa charter sau un zbor cu elicopterul pentru fiecare deplasare :))

Un gulas delicios cu muraturi la cabana Postavaru

Bairam mare in cabana

Alin - locul I la categoria de varsta

Acuma insa mi-a intrat mie un cui in cap cu urcatul la deal pe schiuri, nu oricum ci in alergare. Daca imi place sa ma "chinui" vara alergand pe pante la deal, de ce sa nu ma chinui si iarna pe schiuri? De fapt e un antrenament foarte bun pentru maratoanele de alergare.

Premierea la categoria 35-45ani

Si cei din urma sunt premiati

Asadar iata-ne la linia de start si de sosire la Postavaru Night Race din 5 martie 2011. Cu siguranta ne vom afla acolo si in martie 2012.

Parangul Mic 19-20 feb

Vremea nu se anunta prietenoasa, mai precis ceata si precipitatii, dar cum precipitatiile inseamana zapada, ne gandim imediat la schi. Hotaram impreuna cu Hoinarii sa mergem in Parang, sa mai schimbam peisajul de Semenic si Muntele Mic si sambata dimineata pornim la drum. Locul nostru de parcare este sus langa Hotelul Rusu, in fata la Momarlanul Fericit. Iulius iti aduci aminte de Momarlanul Fericit? ;)

Am sosit la zapada... Foca sus!

Momarlanul Fericit

Dupa ce tacticosi ne scoatem echipamentul de tura la zapada, incepem cu o pauza de socializare in parcare la Rusu, unde tocmai ce a sosit si echipa Vertical Adventure.

Echipa Vertical Adventure este si ea in zona

Urcam in statiune printr-o ceata groasa si ne cazam nenea Steli, loc recomandat de Suca. Nu avem in plan sa zabovim mult, doar cat sa luam un pranz copios.

Cu noul echipament de ski ultra usor urcarea e o placere

Pe foci, ca pe telescaun ii plictisitor

Apoi ne scapam de bagajele grele, ne luam rucsaceii usori si ne pregatim sa urcam spre Parangul Mic. Dupa ce iesim din statiune nu mai vedem aproape nimic, e o ceata groasa si laptoasa. Dar tot e bine ca nici vantul nu bate deloc. Si nu e frig.

La coborare de pe varf pana in statiune chiuim incontinu... si nu de bucurie, ci de necaz: intr-una dam de pietrele ascunse din zapada si ne crestam talpile la schiuri. Asta e ce sa-i faci, asa e la schiul de tura.

Am urcat mult, am obosit :))

Panou informativ si in rest... ceata

Dupa-masa bagam cu totii un somn de frumusete, iar seara coboram pentru socializare pana la Rusu; noi pe schiuri, Hoinarii in alergare. Dupa cateva portii uriase de papanasi o luam la deal fiecare dupa posibilitate: Hoinarii in alergare, Alin intr-o alergare pe schiuri, iar eu raman singura singurica in miez de noapte sa urc in plimbare la lumina frontale. Cum Suca a masurat traseul cu GPS-ul, stiam ca am de urcat mai bine de 4km, asadar am inceput sa imi numar pasii si sa aproximez cat mai am pana la cabana. La cabana este cazata o trupa de la Defileul Jiului cu care mai socializam un pic, pentru ca ei sunt foarte glumeti si petrecareti. Mai discutam unde alta de echipament, de schi... de activitatile lor si de activitatile noastre montane, dupa care ne retragem la culcare.

Elena pregatit de snow-running

Duminica vremea este un pic mai prietenoasa (din cand in cand prin ceata se deschide cate o fereastra mica spre vale) si zapada mai primitoare. Suca si Elena investesc un pic in partiile din zona, iar Alin si cu mine mai scoatem ceva bani din investitiile facute in foci. Alin da 2 ture de coborare pana la Rusu si 2 urcari pe foci pana in statiune ca antreament pe Postavaru Night Race din martie.

Pe partie dar in sus

Pentru mine coborarile nu sunt prea placute, avand in vedere ca partia nu este batuta si s-au format destul de multe hopuri care ma zdruncina destul de tare la noul meu gabarit, prefer sa trag si astazi un pui de somn, inainte de plecare.
Cand isi termina toti damblalele, o luam impreuna la vale si mai apoi spre Timisoara.
Si uite asa am facut un pic de miscare prin ceata groasa ce s-a napustit pe toti muntii din zona de vest a tarii.

PS: toate pozele sunt preluate de la Hoinari, noi am fost foarte lenesi in tura asta si desi am carat aparatul cu noi, nu l-am folosit deloc. Multumim Suca de poze!

Cu schiurile prin Retezat 29-30ian

Pe valea Pietrele in sus

Podetul de peste apa Stanisoarei

Florin si Ciula

Podetul de peste apa Galesului