Thursday 21 August 2008

Cu bicicleta prin Tara Gugulanilor 16-17aug

A trecut Carpathian Adventure si tot ce imi doresc dupa este sa mananc bine si sa dorm mult :P asadar planul e un we cat mai relaxant, dar totusi departe de betoanele oraselor.
Sa fie catzarat la Herculane? sa fie racoarea Retezatului? sau o tura de bike pe plaiurile de la poalele Tzarcului si Cernei? in tara Gugulanilor, o zona noua pentru noi. Alin ar vrea catzarat, eu prefer racorea Retezatului, dar pana la urma alegem o tura de bike cu prietenul nostru Schippy, care scapat de ghipsul ce l-a tzinut prizonier 3luni de zile (dupa tura din Arpasel), viseaza numai la ture de bike, cele de trekking sunt prea mult pentru glezna inca in revenire.


Aici am boschetarit in prima noapte

Vineri seara plecam la drum... caldura infernala... este trecut de ora 22 si totusi sunt 29 de grade... inainte de Teregova parasim valea Timisului, cotim spre Rusca si cautam un loc de boschetareala inainte de sat. O luna plina de toata frumusetzea pe cer, incercam sa dormim afara, dar Alin sugereaza cortul pe post de spray de tzantzari.
Dimineatza ne strangem repede si plecam in sat sa luam apa, apoi luam micul dejun la capatul satului. Incepem micul dejun cu mure si terminam cu omleta, dupa care o luam pe valea raului Rece in sus.

Noul baraj de la Rusca

Tzasnitoare nu gluma!

Ajungem la baraj si raman uimita... aici pe valea Raului Rece am sarbatorit 2 revelioane cu colegii de faculta si imi aduc aminte ca zicea Dorin ca se lucreaza la un baraj... si uite-l acesta este barajul la care se lucra atunci.
Barajul ca barajul, dar lacul... un lac destul de mare... pe fundul caruia era drumul spre cabana si am impins masina tatalui lui Dorin. Incredibil ce s-a schimbat locul!

Sus pe baraj

Rustic mai sus de Rusca

O vreme urmam drumul de Cornereva, apoi il parasim si urmam drumul de contur de pe partea dreapta a lacului, la capatul caruia ajungem si la cabana... ehei ce mult a trecut de atunci... Revelioanele 2000&2004... merg in fatza cabanei si vad sus pe geam canapeaua de paie impletita unde ne adunam la un Risk. Cabana este neschimbata... doar lacul din fatza este nou... uite ca nu intotdeauna varsta poate fi ghicita. Probabil ca multzi ar fi spus ca intai a fost lacul si apoi cabana...
Imi vine in minte una din poeziile mele preferate:
"Batranii spun ca apa trece
Si spun ca pietrele raman,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob batran.
Ca piatra, orisicat de tare,
Se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare
Doar apele raman curgand. "

Cabana de Revelion 2000&2004

Din capatul lacului, Alin e curios sa exploram valea raului Rece, asa ca prindem drumul forestier ce urca pe vale. Pedalam ce pedalam in sus si ajungem la o rascruce de drumuri... care sa fie? drumul forestier Rotunda sau Baranelu? vad pe indicatoare 46 si 49km si ma ingrozesc :D doar am venit la relaxare:P baietzii ma lamuresc ca-s 4.6km si 4.9km, altfel am trece de Tzarcu si-am ajunge in Retezat ;)) Studiaza baietzii harta... Baranelul prinde o vale secundara, noi vrem cat mai aproape de obarsiile Raului Rece asa ca urmam Rotunda.

Umpland cocoasa de camila

Sa vedem unde suntem acuma

Schippy si Gianina

Pe apa sau pe uscat?

Alin si-ar dori ca drumul sa ne duca cat mai sus... aproape de creasta Tzarcului, sub saua Suculetzului... dar se termina brusc dupa cei 4.6km, ne lasa balta in mijlocul padurii. Dupa apa drumul pare sa dispara, valea e acoperita de balarii si resturi de exploatare forestiera.
Alin imi pomeneste de toponimia locala, raul Rece se mai numeste si Hidegul... etimologic vine din ungurescul hideg=rece... hmmm, e bizar cum s-a strecurat un cuvant unguresc aici in inima Tarii Gugulanilor!

S-a gatat drumul!

Hmmm, ne intoarcem

Urmeaza coborarea... un deliciu, tot ce-am urcat azi coboram pana hat departe dupa baraj.

La valeee...!

Cate-or fi? ... c-am pierdut sirul

Plimbarea de azi ne prinde bine, cu ploicica care da semne ca vine mai pe seara o sa dormim numai bine. Ne punem corturile pe malul Hidegului, 3km mai sus de Rusca. Alin da o fuga in sat dupa lapte, dar prea devreme... vacile nu erau mulse inca... asa ca se intoarce cu bere de la birtul satului :)) numa buna pt hidratare! :P
Schippy isi iubeste teribil bicicleta lui... seara o spala la rau, o face frumoasa, apoi o culca in cort alaturi de el ;)) n-o poate lasa peste noapte afara, mda, e scumpa foc ! noi ne amuzam, il intrebam ce se intampla dc venea si prietena? ;))

"Femeia" lui Schippy

Ele dorm afara :D

Pe timpul noptzii mai ploua ceva, dimineatza vremea pare nehotarata, asa ca nu ne grabim deloc cu pregatirile, eu ii dau cu somn :P Alin harnic coboara in Rusca dupa lapte. Vremea ii ciudata, aici sus pe vale norii se fugaresc pe cer, soarele incearca sa razbata si cica jos in Rusca 3km mai jos e burnitza marunta.
La micul dejun avem mancarea campionilor: lapte de la tzatza vacii cu muzsli de la oras, numai bun sa ne tina toata ziua.
Cat ne mai intindem cu micul dejun si stransul, vremea se indreapta, suntem placut surprinsi de un cer albastru cu nori pufoshi si albi. Ploaia de asta-noapte a racorit bine aerul, asa ca n-o sa mai murim de cald ca si ieri.

Vf Cozia

Alin este mereu cu nasul in harta, noroc cu harta de la EnduroMania care este f buna... ii multzumim si pe aceasta cale lui Carol! Alin vrea sa cunoasca si zona asta, iar noi nu avem decat de castigat din asta ;) caci incropeste un circuit si pe vale si off-road, dar mult mai rustic si mai atractiv decat varianta intoarcerii pe drumul natzional din Plugova spre Teregova. Schippy imbunatatzeste si el planul si vine cu ideea sa facem la inceput portziunea de off-road si push-bike cand suntem odihnitzi.
Asadar ne lasam ghidatzi de navigatorul Alin si dupa baraj urcam in saua Arsuri, de unde coboram scurt pana in primul catun Obitza si parasim apoi valea Ohabei ca s-o luam pe plaiuri in sus pe sub vf Cozia.

Pe plaiurile gugulanilor

Capitze cacalau

Aici avem parte de cel mai frumos peisaj si cea mai atractiva parte a turei. Din catunul Cozia avem o portziune de push-bike si iesim pe un platou superb de unde se vede Culmea Canicei, creasta Tzarcului, cea a Cernei cu varfurile Babei, Boldoveni si Vlascurile ireal de aproape, mai ca le atingem cu mana.
Coboram pe plaiuri cu fanetze, prin livezi, pe drumuri de care si ajungem in valea vecina cea a Ramnei in catunul Camena.

Locuri din astea ne doream

La o parte...

... ca vin

De aici prindem drumul mai circulat de pe valea Ramnei, cel ce leaga catunele de pe vale: Camena, Zmogotin, Frasincea, Dolina de comuna Cornereva.
In Zmogotin lui Alin ii face cu ochiul drumul forestier ce urca in sus pana sub creasta Cernei sub varfurile Vlascului... intreaba satenii, lui Alin ii surade sa urcam cu bike-urile pana in creasta Cernei, acum insa n-avem timp sa exploram totul, probabil vom mai reveni aici.
Coboram rapid pe drumul colbuit pana in centrul Cornerevei unde facem o pauza de energizare la birtul central cu terasa ;) De aici revenim pe valea Ohabei ce o parasisem in Obitza si ne asteapta o urcare de 10km pana in saua Arsuri.
Interesant e ca intreband oamenii unde suntem ca sa stim cat mai avem de urcat, totzi ne raspund invariabil: "pai suntetzi in Cornereva!" Probabil nu le parem noi asa in tema cu zona si nu vor sa ne incurce ;)) Abia cand ii intrebam de numele catunului ne raspund: Zbegu, Pogara, Bojia, Gruni, Hora Mare, Obitza.

Am racolat un tanar camarad

Dupa lunga urcare pe valea Ohabei, din saua Arsuri urmeaza si deliciul: coborarea pana in Rusca la masina.
Desi sambata seara aveam impresia ca duminica va fi o zi ratata din cauza ploii, s-a dovedit a fi o zi superba de bike. Reveniti la marginea satului Rusca, dam din nou iama in mure si apoi o luam catinel spre casa.

Am inceput si-am terminat cu mure

Despre zona: plaiuri frumoase, mere mici dar ecologice, multe muuuuuure, zeci de capitze de fan, oameni buni si saritori, fii de gugulani, drum in constructzie pe valea Ohabei spre saua Arsuri, dar totusi mult... foarte mult praf... vorba cantecului:

"Cand te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi."


Mai jos e harta zonei si traseul facut de noi: sambata cel cu rosu, duminica cel cu albastru.

Harta de la EnduroMania

Tuesday 5 August 2008

Aventuri carpatine cu "Half Alternative" 5-10 aug

Este martzi, nu vineri, si cu toate astea plecam la drum... yupi... Mergem spre Avrig si apoi la cabana la Alex, care a intins covorul verde si a aranjat camerele de 3 margarete. Desi plecam tarziu din Timisoara (ora20:00) Mihai, Alin si cu mine, ajungem nu la mult timp dupa masina Mardale&Ioana&Mircea. Pe drum aflam ca Botanicii (Titi, Calin, Norbi si Mara) nu vor mai innopta cu noi la Alex (ora 22 l-a prins pe Titi pe plantatie) asa ca ne vom vedea cu el in base camp, la Plaiul Foii, ei innoptand la Geoagiu.

Base Camp-ul de la Plaiul Foii

Pregatirile pt tura

Dormim foarte bine la Alex la cabana, luam micul dejun, mai niste cumparaturi in Fagaras si uite cum pe la ora 17 suntem si noi in Base Camp.
Gata, este ca si cum s-a dat startul trebuie sa ma misc repede in tot ce fac, ca sa pot dormi cat mai pot... asa ca rapid instalez cortul in timp ce Alin descarca bagajele, apoi facem sandwichuri pt tura de trekking.
Ora 18 sedintza avansati, Alin si Mardale pleaca la sedintza, eu imi propun sa imi pregatesc rucasul pt dimineatza si sa imi aranjez pt tura de bike necesarul... astfel incat cand vin din tura de trekking sa ma misc cat mai repede.
Ora 19 sedintza incepatori... noi suntem... Mircea si cu mine mergem la seditza, apoi dupa aceasta mergem toata echipa la cabana Plaiul Foii la o ciorba si facem planul. Planul este simplu tura de trekking dintr-una... fara somn, calculata de noi in aproximativ 20h. Facem estimari de timp pentru fiecare distantza dintre check pointuri si mai apoi vom incerca sa respectam estimarile.

Se verifica echipamentul obigatoriu inainte de start

Asteptand startul

Dimineatza forfota mare, la ora 6 startul avansatilor... apoi verificarea bagajelor... si startul nostru se da conform programului la ora 7.
Puhoi de oameni... cam 100 (23 de echipe a cate 4 oameni) o iau in sus spre refugiul Diana... cata lume va fi pe creasta azi... nu a vazut Craiul asa puhoi de oameni (23 de echipe de amatori si inca 19 de avansati, adica 168 de participantzi... ce mai pui la socoteala arbitri din check pointuri si drumetzii Craiului).
Ajungem la Diana, primim prima stampila si o pornim spre creasta... dar vai... am ajuns exact in vf Padina Popii, iar traseul era impus prin sa... asa ca la vale prin jnepenish pana la poteca care duce in sa. Uite cum am pierdut prima jumatate de ora... si de pe locul 7 am ajuns pe 10 la check pointul 2 - Refugiul Ascutzit.

Jumatatea alternativa

As manca 3 portocale...

Parcurgem creasta nordica si cea sudica in 4 ore, admiram Bucegii care sunt cu scofarlia in nori si in saua Funduri, la cel de-al 4-lea check point ajungem pe locul 5... He he prindem aripi si incredere... de pe 7 pe 10, apoi pe 5... facem o pauza de sandwich, dar nu zabovim mult si o luam la vale.

De ce portocale si nu sandwichuri? (saua Funduri)

La vale ne asteapta Iezerul

Traseul ne duce pe la Cerdacu Stanciului si traverseaza Marele Grohotish. Aici le povestesc coechipierilor cum am fost eu cu Lucica (din echipa Ozon avansatzi) si cu Alin prin Poiana Inchisa si cum am privit de sus Marele Grohotis... da... frumoasa tura am facut atunci... defapt toate turele cu Lucica si cu Cata au fost deosebite.

Frumos prin Crai... pacat ca ne grabim

La Cerdacu Stanciului

Marele Grohotish

La fiecare check point ma uit pe lista avansatilor ce fac prietenii nostri de la Ozon, Hoinarii si colegii de club AlternativeTm si Strumphy.
Ajunsi in cel de-al 5-lea check point suntem pe locul 4... bucurie mare... asa ca nu pierdem timpul in check point si o luam la vale... ne asteapta Iezerul cu check pointul de pe vf Tamburul.
La vale, la vale... dar cu ochii in patru, caci acest drum il vom parcurge dus-intors... asa ca trebuie sa fim atentzi sa stim pe noapte sa urcam inapoi in Curmatura Foii.

Triunghi albastru

Ratacitzi prin padurile Iezerului

Ajungem la drum, in fatza noastra ar trebui sa fie cararea ce urca pe muchia Cascue, la stana si apoi mai sus spre vf Papusa... dar nu vedem nici o poteca bine conturata, o luam in sus pe drum... nimic, revenim la intersectie si intreb un mosh de cum se ajunge pe vf Papusa. Moshu pomeneste de muntele Cascue si imi zice de o poteca... cand aud cuvantul magic Cascue... zic da... asta este... si pornim pe drum in jos, apoi pe poteca indicata de mosh... dar... nu a fost sa fie... ratacim cele mai importante ore de lumina de la 17 la 22 si coboram din nou in vale la mosh. Dat fiind ora tarzie si faptul ca inca nu stim pe unde ii drumul hotaram sa bagam un somn de voie de nevoie la mosh la "pensiune".
La ora 22:30 moshu doarme, asa ca ii batem in geam, il trezim... si ii spunem ca ne-am cam ratacit si daca putem dormi la el pana dimineatza. Moshul, desi trezit din somn, este bucuros de oaspetzi, si ne pregateste culcushul: eu cu Alex avem locurile de la loja (pat si patura de acoperit), Mihai si Mircea locuri in sala (pe jos pe shuba de blana a moshului).

La moshu' acasa

Somn de voie, de nevoie

Dimineatza la 6:15 ne trezim, soarele deja este sus pe cer... am lenevit cam mult... dar ce mai conteaza, sansa la podium s-a dus, asa ca nu prea mai este sens de graba... o luam domol la deal, ne oprim, luam micul dejun si o pornim la deal. Pe drum numeroase echipa coboara si ne incurajeaza: "in 8h sunteti inapoi". 8h??? hai mai da-i incolo... "astia au dormit in frig... si se misca in reluare..." ne incurajam noi. Tot mai multe echipe coboara... deja parca ne este rusine, dar atmosfera este de gluma: "sa sarim in lateral cand cobora astia? sa nu ne vada sau mai bine sa ne facem ca coboram mai incet ca ei?"
Ajungem la un izvor... si recunosc izvorul din indicatziile lui Lucica: "inainte de a iesi din padure veti da de un izvor".
Ajunsi la stana ne intalnim cu "Zimbrii carpatini", adica cu Nosu'. Sunt foarte fericitzi sa vada ca nu sunt ultimii :)) Urcam cu ei un timp, dar apoi ne hotaram sa marim ritmul ca sa nu ne prinda noaptea inainte de base camp.

Acolo sus mergetzi?

Ramai sanatos moshule si multumim de gazduire

Pe drumul cel bun

Ajungem la check pointul de pe vf Tambura suntem pe locul 17... de pe 4 pe 17... spectaculoasa cadere... bine totusi ca nu ne-am lovit :)
O luam la vale cu gandire pozitiva: "noi am dormit bine, suntem fresh, putem sa ajungem printre primii 10!!!"

Mai rapizi ca ceatza

Tentatia ii mare... dar totusi continuam

Coboram la drum, ne vedem iar cu moshu' ii spunem ca de data asta am gasit drumul si o luam spre Curmatura Foii (unde ajungem pe locul 16) si inapoi in base camp (pe locul 15).
Ajunsi in base camp timpul zboara in defavoarea noastra... un dus, o mancare la cabana si dupa 2h jumate incalecam bicicletele si o luam spre tiroliana si rapel. Suntem a 10-a echipa ce pleaca in tura de bike, deci uite ca am recuperat din handicap... palpitanta cursa pt noi.

Pe ape in sus

Startul nostru la bike

Si daca ne-am tot ratacit atata, de ce nu ne-am rataci si la bike? Numai bine ca ne trezim cu bicicletele in spate prin padure spre "La Table". Moralul echipei este bun si cu toti zicem de fiecare data: "macar sa fie ultima ratacire asta :))".
Trecem de check pointul din saua Vladushca, cp foarte prost marcat (un bec rosu in cort doar pt directia "dinspre rapel" nu si "inspre rapel"), mai sarim niste busteni, ne mai noroim un pic si inca o stampila primim in zona cabanei Brusturetz, apoi o dam la vale si ne oprim pentru 30min de somn pana se deschide "buticul" cu tiroliane si rapeluri.
Bag 2 tiroliene, un rapel si o luam la vale.
In pestera cautam indiciile cu echipa Hoinarii, capsam bratzarile si la pluta cu noi.
Plutim noi ce plutim, dar trebuie sa si vaslim... 8km de pluta (calculatzi de Alex mai apoi) sunt prea multi... cu greu revenim la mal dupa cateva ore bune de vaslit... sa tot fie vreo 5-6.

Dupa fapta si rasplata

Scapam de apa lacului si ne incalzim cu un push bike pana in vf de deal... mai papam si cate o zmeura si cate o fragutza... sunt enervant de multe ca sa le ignori.
Mai ocolim un pic... ca sa nu zic iar ratacim... si noroc ca ne dam seama inainte sa ajungem in Fagaras :)) facem cale intoarsa si la vale spre Plaiul Foii cu noi.
Ultima coborare este cireasa de pe tort... incepe sa ploua... asa ca ii dam viteza in jos prin baltzi si noroaie... noroiul sare pe mine... simt intre dintzi ceva... cred ca ar trebuie sa inchid gura :D depasim 2 echipe in coborare si ne apropiem in viteza spre finish...
Merg la limita sigurantzei si ma gandesc... de pic... ma ridic repede si la vale... nu e timp de studiat rani... se vede finishul... sper sa nu pic chiar in curba de final... si... am terminat a 8 echipa de la incepatori. Dupa scaderea timpilor suntem pe locul 9... am ajuns printre primii 10 asa cum ne-am propus cand eram pe 17... SUPER

Super tura, super experientza... un lucru imi este clar: MAI VREAU!!!