Saturday 21 August 2010

Hoinarind prin muntii Cernei 21-22 aug

Am pornit de dimineata spre Bogaltin, un sat prin care am tot trecut in ultimul an si unde deja lumea a inceput sa ne cunoasca. Impreuna cu Serban am plecat sa descoperim poteci vechi, de zeci de ani, dar neumblate si nestiute de noi.

Voiosi pornim la deal

Puzderia de mure coapte ne ingreuneaza inaintarea

De la inceput dam de o problema majora: puzderia de mure. Din tufa in tufa, mancam vreo jumatate de ora mure incontinu, apoi urcam serpentinele lui Hercules si inainte de a ajunge la Fantana Babii, cotim stanga pe o poteca ce ne duce pe curba de nivel si ne scoate deasupra de satul Topla. Pasi nostri bat pentru prima data aceasta poteca bine batuta de zeci de ani de localnici. Zona este pitoreasca ca dealtfel fiecare particica a acestor munti.

Drumul golgotei

Paza buna, trece primejdia rea

Spre Topla

O noua chemare

Ajunsi deasupra de Topla facem o pauza in care admiram zona si ne si imaginam pe schiuri de tura urcand in creasta muntilor Cernei pe culmea ce duce in varful Iutii. Multi prieteni au spus ca iarna asta vor sa incerce si ei schiul de tura, asa ca ar trebuie sa ne gandim la o tura frumoasa cu care sa-i imbolnavim.

Topla

Coborati in Topla ne oprim la magazinul satului, baietii beau o bere iar eu trag un pui de somn; trezitul de dimineata nu imi prieste. Dupa cea de-a doua importanta pauza o luam incet la deal spre cracul Ciumerna si iesim "la Vulturu", adica locul in care a stat Vulturu la maraton. Ne gandeam ca ar fi fain la anul sa numim punctele dupa voluntarii responsabili de punct: la Vulturu, la Nae, la Mardale, la Lars.

Afine si marisoare la km 26

De povesti

Ajunsi in cracul Ciumerna urmam pana in creasta traseul maratonului. Observam ca marcajele noastre cu vopsea bio sunt inca acolo... si noi care ne speriam ca nu cumva ploaia sa ni le spele pana la concurs. Iesiti la golul alpin dam din nou de alte probleme: afine si merisoare.

Pereche

Cautand in loc pentru culcus

Din creasta prindem o poteca a localnicilor care ne scoate in Inelet. Ajunsi la Gabi si Sergiu, adica punctul de control de la semimaraton Inelet, mergem la izvor sa luam apa si ne cautam un loc de dormit sub clar de luna. Vara asta nu prea am carat cortul in spate. Defapt l-am carat o data in Parang, dar ne-a fost lene sa-l montam si am dormit tot afara.

Sub cerul instelat pentru a 3-a oara in vara asta

Duminica dimineata pribegim un timp pe potecile de deasupra de Inelet, dar nu gasim ceea ce cautam, asadar o luam catinel spre Prisacina la tanti Maria. Tanti Maria era la zbor prin vecini, dar noi am gasit-o si apoi bucuroasa de oaspeti ne-a invitat la ea la o mamaliga cu branza si lapte si niste porumb fiert. Bine inteles ca a trebuit si sa inchinam un pahar de afinata, caci altfel nu se putea. Am stat la povesti cu una din fetele lui tanti Maria, venita in vizita la mama ei pentru o saptamana si am ascultat povestile unei copilari in Prisacina. Printre altele am aflat si ce inseamna sa stai la zbor, adica sa stai cu musafirii de vorba.

Pranzul la tanti Maria din Prisacina

Dupa masa copioasa de la tanti Maria, plecam la drum inapoi spre Bogaltin unde am lasat masina. Evident ca dam din nou de mure si mancam pana ne saturam, apoi pentru ca erau extrem de multe, ne-am mai adunat si pentru acasa. Em am zis ca voi face spuma, iar Serban are panuri de marete de bucatara inscusit: inghetata de mure.

Sunday 15 August 2010

O alta fata a Retezatului 14-15 aug


Pentru ca nu mai putem de caldura dintre betoane, unde nici noaptea nu poti spune ca este racoare (intr-o seara cand ne-am intors acasa la ora 23 erau 30grade), am spus ca la sfarsit de saptamana trebuie neaparat sa dormim la racoare. Si daca vrem racoare, trebuie sa fie cat mai sus... asa ca ne gandim la Retezat, mai ales ca nu am mai fost de ceva vreme in zona. Alin vine cu o propunere care suna foarte bine "O alta fata a Retezatului". O tura in care poarta de intrare in munte sa fie alta decat punctele de acces obisnuite de pe traseele turistice (Carnic, Poiana Pelegii, Rausor...), o tura pe culmile neumblate ale Retezatului si in care nu vom cara cu noi cortul, tocmai ca sa nu avem nimic asigurat pentru noapte, vom dormi sub cerul instelat, ca sa putem vedea cat mai multe stele cazatoare.

Dand iama in zmeuris

Ciupercute ciup-ciup

Culmea Vasielului

Vom aborda Retezatul din nord-est din satul Coroiesti, aflat pe valea Raului Alb. De aici vom prinde culmea impadurita Intalnicioara si apoi pe culmea Vasielului vom urca pana pe varful Mare. Google Earth se arata iar prieten de nadejde, Alin il consulta ca de obicei inainte de fiecare tura si isi ia notite. Hartile mai vechi si mai noi ne arata tot felul de poteci in zona, ba pe vale, ba pe creasta, insa stim ca la fata locului situatia s-a putea sa fie schimbata. Ba de exploatarile forestiere, ba de natura care a astupat drumurile neumblate de ani buni. Google ne mai lamureste, iar Alin pune notitele pe GPS. La fata locului mai intrebam localnicii. Noi incercam sa ne dam seama care chiar cunosc potecile si le-au strabatut si care nu prea isi mai amintesc, insa vor doar sa ne ajute.

Asa ca sambata dimineata, in formatie cu Eugen, Bogdan si Razvan, suim rucsaceii in spinare si pe o caldura mare pornim cu speranta spre racoare.

Popas

O alta fata a Retezatului
Echilibru

Dar racoarea nu se arata ea asa cu una cu doua. Caci nici nu am plecat bine si nu mai putem de cald, ba mai mult eu am impresia ca pana si betele de trekking imi tin de cald. Balaurim prin padure cautand si urmand o poteca stearsa. Se vede ca de ani de zile n-au mai umblat pe aici nici taietorii de lemne, nici ciobanii. Poteca ba e acoperita de vegetatie, ba e clara de zici ca-i traseu turistic. Probabil doar ciupercarii si vanatorii mai umbla pe aici.
Ajungem intr-o poiana unde odata era o stana. Acum e invadata de stevie si zmeuris. Poposim prin zmeuris sa ne hidratam si apoi cautam mai departe poteca. Nu mai gasim neam de poteca, mergem printre palcuri de padure si zone cu afinis, urmand matematic linia culmii. Gasim o gramada de urme de urs: excremente, pietre mari ridicate si azvarlite intr-o parte, probabil ursul era in cautare de furnici. Ba mai mult gasim si un craniu si oase ale unui ierbivor mai mare, probabil vreo caprioara, noi presupunem c-ar fi putut fi chiar resturile unei mese a ursului. Deci chiar este salbatica si neumblata de om zona asta.

Nu scapam insa de ce se temea Alin cand vorbise cu Google Earth. La marginea padurii inspre golul alpin ne asteapta o mare imensa de jnepeni. Incercam s-o fentam spre firul unei vai inspre vest, pe unde latimea marii de jepeni este mai redusa. Pret de vreo 30min facem echilibristica pe jnepeni, apoi razbim si rasuflam usurati cand ne vedem iesiti la golul alpin.

Suntem chiar la izvorul de langa stana Doblari si aici urmam matematic pe culmea Vasielului. Culmea ne ofera o imagine "din avion" spre valea glaciara a Vasielului, o vale pe care o admiram privind in stanga culmii. In dreapta culmii avem caldarea glaciara Groapele, aproape in intregime acoperita de jnepeni.
Aici ar trebui sa-l lasam pe Bear Grylls din elicopter in mijlocul imensei mari de jnepeni sa vedem daca ar reusi sa scape cu fata curata. Echipat bine inteles cu pantaloni scurti si tricou.

Vremea pare sa se strice, nori negrii acopera varfurile inalte si tunete amenintatoare rasuna dinspre inima Retezatului. Deja ne gandim ca n-o sa mai putem petrece noaptea sub cerul liber, nu avem nici un adapost si poate vom fi nevoiti sa coboram la Stana de Rau.

O gustare pe vf Mare

Portile Inchise

Incotro?

Spre finalul culmii Vasielului dam de o portiune mai stancoasa de care ne bucuram cu totii, mai putin Bogdan, care fiind mai putin umblat prin astfel de zona ne urmeaza un pic crispat. Portiunea alpina se termina pe varful Mare, unde facem un popas mai mare. De aici putem admira lacul Galesu unde, spre surprinderea noastra, putem numara 5 corturi. Pentru bivuac Alin a ales ca locatie taul Tapului, desi eu as fi preferat taurile Vasielului, la fata loculul taul Tapului pare cea mai buna alegere.

Apus

Privind la cerul instelat

Bivuac din pelerina

Daca la inceputul zilei ne gandeam ca poate vom fi nevoiti sa coboram la Stana de Rau, amenintati fiind de ploaie, vremea totusi tine cu noi si cu planul nostru si ne putem bucura din plin de o noapte racoroasa (11 grade) sub cerul instelat pe malul taului Tapul. Razvan isi construieste un bivuac din betele de treking si pelerina si-l invita si pe Eugen in bivuacul sau. Bogdan si cu noi ramanem sa ii pazim pe cei doi de marmotele ucigase. O specie de marmote foarte periculoase de care am aflat de la Eugen, care recomanda turistilor sa nu se aventureze de capul lor prin munti, ci sa isi ia intotdeauna un ghid priceput care sa-i apare de aceste marmote foarte periculoase.

"tabara"

Spre creasta

Apa rece de izvor?

Bucurosi ca am supravietuit in salbaticie si ca am scapat de asaltul marmotelor ucigatoare, care probabil s-au dus la Galesu, unde s-a anuntat mai mare distractia, ne impachetam sacii de dormit, luam micul dejun si o luam in sus spre capatul Portilor Inchise. Suntem placut surprinsi de un izvor puternic care tot apare si dispare printre pietre si care izvoreste tocmai de sub creasta la 2.300m altitudine.

Tot mai sus

Portile Inchise

Spre casa

Parcurgem Portile Inchise si pentru coborare prindem culmea Lancitei, culme marcata cu banda rosie, traseu turistic ce duce la fosta cabana Balea. Marcajul este foarte sters si trebuie sa-l urmarim atent, nu de alta, dar nu vrem sa ne pierdem printre jnepeni.
varful Lancita in ocolim prim partea drepata, mergand cam jumatate de ora prin mare de jnepeni si intrebandu-ne mereu daca avem norocul sa se infunde poteca. Scapam teferi de marea de jnepeni si ne gandim ca traseul asta trebuie musai sa fie curatat, altfel in cativa ani, nu multi, va fi nepracticabil. Dar totusi mai vin nebuni pe aici? Eu as paria ca maxim 5 saptamani pe ani aceasta culme vede turisti. Si totusi supriza supriza... in saua Gorovii ne intalnim cu un cuplu care urca. Mare ne este mirarea, dar cand aflam ca sunt cehi ne amuzam... pai da, romanii nu vin pe aici, ei saracii au luat o harta au vazut un traseu de acces si au pornit pe el. Nu stiu insa ca este foarte putin umblat si ce jnepenii ii asteapta.

Coarne de jneapan

Cine-i mai mare?

Coborand pe culmea Lancitei ne-am dat seama ca nu are de ce sa ne fie frica de ursi, caci ei se hranesc cu zmeura, afine si nicidecum cu turisti. Pericolul iminent ramane marmota ucigasa.

PS: pentru cei care nu s-au prins marmotele ucigase sunt o inventie! Mergeti linistiti pe munte

Coroiesti~Culmea Intalnicioara~Culmea Vasielului - traseul marcat cu verde - parcurs sambata
Culmea Lancitei~Dealul Cosmii~Coroiesti - traseul marcat cu rosu - parcurs duminica

Culmea Vasielului~vfMare~Taul Tapului - traseul marcat cu verde - parcurs sambata
Taul Tapului~Portile Inchise~Culmea Lancitei - traseul marcat cu rosu - parcurs duminica

Monday 2 August 2010

Cand si cum am inceput sa alerg?


Am vrut sa ii raspund Corinei tot cu un comentariu pe blogul pe care ne-a scris: Prin cotloanele Cernei, dar pentru ca ar fi iesit un raspuns foarte lung si pentru ca poate si altii ar vrea sa stie povestea am hotarat sa scriu un articol intreg, raspuns pentru Corina!
Asadar dedic acest blog in special Corinei si tuturor celor care ne-ati tras de maneca pe la concursuri si ne-ati spus ca ne stiti si ne cititi blogul. Nu putem decat sa ne bucuram ca munca noastra, de a asterne cateva cuvinte, antreneaza lumea la miscare.

Corina: "Crezi ca una ca mine, la 35 de ani si fara conditie fizica, ce sa mai zic de mersul pe bicicleta de care nu am habar, ar putea sa ajunga vreodata sa faca ce faceti voi?"

Gianina: Poate nu ai auzit pana acuma vorba: NICODATA nu este prea tarziu! Sau poate ai auzit-o, dar nu crezi ca se poate aplica si in cazul tau! Ei... afla ca in cazul acesta: niciodata nu este prea tarziu! Eu cred ca oricine, prin vointa si pasiune poate sa face ce facem noi. Dar ce facem noi?

Schi de tura (mergem pe schiuri la munte... coboram, dar si urcam pe ele)

MTB (mountain bike, adica mergem cu bicicletele pe munte)

Plimbari pe munte

Trail-running (alergari montane)

Am sa incerc sa scriu cum m-am apucat de alergat si cand! Asta ca sa te ambitionez pe tine si pe altii ca tine care poate ca inca nu si-au gasit curajul. Cat despre mersul cu bicicleta, eu am invatat sa merg cu bicicleta dupa ce mi-am cumparat prima bicicleta, adica acum 3 ani! Primul pas spre a invata sa mergi cu bicicleta este de a-ti cumpara una! Dupa ce ai facut investitia, vrei vrea sa iti scoti banii din ea, deci sigur vei invata sa mergi pe ea.

Alergand la concursul Alcatel proba de 5.000m

La Alcatel (unde lucram amandoi) se organizeaza in fiecare an un concurs de atletism pt angajati. Primele 4 fete si primii 4 baieti de la probele de 5000m, respectiv 10.000m la baieti, alcatuiau stafeta pt Maraton DHL. In 2006 cand l-am cunoscut pe Alin el a plecat in Poiana Brasov, facand parte din "lot". Atunci mi-am zis la anul voi merge si eu! Un week-end in Poiana Brasov si o zi libera de la serviciu... ce frumos suna! Si astfel am inceput primele alergari de 5-7km la stadion.
Motivata fiind de angajator am inceput sa ma antrenez pentru primul meu concurs... 5km. Si pentru ca am iesit in primele 4 fete, trebuia sa ma antrenez mai serios pentru maratonul DHL, unde urma sa alerg 7km cu portiuni de plat, dar si de panta.

Prima cupa pentru care am alergat (Stafeta Carpatilor Maraton DHL 2007)

Asadar in 2007 (acuma 3 ani) am inceput sa alerg cate 5-7km. In 2008 am participat din nou la concursul Alcatel, m-am calificat din nou pentru stafeta DHL si in plus am participat si la Crosul Firmelor in Timisoara.

Tot in 2007 prietenul nostru Lucica (Lucian Marculescu) ne propune sa facem echipa la Carpathian Adventure. Mie imi surade idee, dar Alin zice ca nu are chef sa isi sacrifice sfarsiturile de saptamana pentru antrenamente. Si uite asa... se amana cu un an inevitabilul! Pentru ca pana la urma chiar daca nu a fost sa fie in 2007, in 2008 am prins si noi gustul competitiilor montane. Alin este cooptat in echipa clubului nostru (CS Alternative TM) la Carpathian Adventure 2008. Pentru ca urmau ture de antrenament si concursul mi-am dat seama ca nu pot suporta atatea povestiri acasa si trebuie musai sa particip si eu. Asadar caut 3 baieti sa fac si eu echipa pentru tura scurta.

Carpatian Adventure 2008 - tura scurta

Pentru ca amandoi am fost dezamagiti hotaram ca la anul ne facem echipe mai bune cu care sa tragem cat putem si sa luptam pentru un loc cat mai sus. Nu puteam spune ca acesta a fost un concurs adevarat pentru noi, deoarece spiritul de lupta nu a fost intens, dar totusi atmosfera ne-a prins si ne-am propus ca de la anul sa participam si noi cu adevarat la concurs! Aceasta participare considerand-o o degustare.

Crosul Firmelor - Timisoara 2008

Maraton DHL 2008

In 2008 am organizat si un week-end de cantonament, tot sponsorizare de la Alcatel. Atunci am alergat 30km intr-un week-end, in 4 antrenamente de cate 8km, 8km, 8km si 6km! Mi s-a parut atat de mult incat la plecare acasa ne-am oprit sa facem poza cu un semn de circulatie.

30km intr-un week-end (cantonament la Crivaia in 2008)

Si uite asa m-am apucat de alergat. Fiind la inceput cu Alin imi era cam jena de el, ca el alerga enorm de mult (10km)... enorm de mult pt cat alergam noi atunci... asa ca m-am straduit si eu sa alerg cat mai mult si cat mai repede. La vremea respectiva 5km mi se pareau multi si grei, iar 7km, cat aveam eu de alergat la maratonul DHL, era un intreg maraton pentru mine. Imi amintesc ca atunci Alin mi l-a aratat pe podium pe Nusu si mi-a spus: "Uite tipul asta ii foarte bun! A alergat tot maratonul, cat am alergat noi toti la un loc si a scos doar cu 5min mai mult ca noi!". Nu credeam, la vremea respectiva, ca vom ajunge si noi sa alergam astfel de distante.

2009 a fost anul in care am inceput sa participam la concursuri adevarate. Adica asa consideram noi, nu ca cele de pana acum nu ar fi fost adevarat si nu ne-ar fi adus bucurii! Am fost extrem de bucurosi pentru locul II la Maraton DHL si evident ca super incantata de locurile I la Alcatel si la Crosul Firmelor... doar ca 5-7km acum mi se pare o joaca.

In 2009 am inceput antrenamentele la finalul lunii ianuarie. Ambitionata de Tibi (un coleg alcatelist care a participat la 3 maratone de sosea si tocmai ce a terminat primul sau IronMan in 11h9min) mi-am spus: "Pot si eu sa alerg un semimaraton!". Un maraton mi se parea prea mult, dar un semimaraton pot si eu! Asadar am inceput antrenamentele pe banda in sala. Tibi mi-a dat si un program dupa care sa ma ghidez si ajutata de el mi-am setat si un target de timp 1h40min.

Alergand la Praga primul meu semimaraton

Alaturi de mami la Praga!

Am avut parte de surpriza reusitei... timpul meu de 1:39:40 a fost realizarea visului! Si cand am mers la hostel si ne-am uitat pe internet si am vazut pozitia (902 la general din 4537, de finisheri si locul 63 la feminin din 1038 fete cate au terminat cursa), am fost si mai fericita! Multi nu au inteles cum poate sa ma bucure locul 63? Uneori un loc 63 te bucura mai mult decat un loc I.

Sezonul 2009 a continuat cu concursul Alcatel, Crosul Firmelor, cu dezamagirea DHL-ului (a fost anul in care din cauza crizei s-a renuntat la organizare), apoi cu cateva ture de antrenament extrem de frumoase si... uite-l primul maraton montan la care am participat: Marathon 7500! Impreuna cu Alin am facut echipa si ca intr-un basm, ca intr-o poveste cu final fericit am reusit sa castigam acest ultramaraton, caci maraton este putin spus la cei 96km cu aproape 8000m diferenta de nivel.

Echipa 78 (adica 7 si 8)

A fost cea mai frumoasa si neasteptata reusita a noastra. Am plecat cu gandul sa-i batem pe Hoinari (Suca&Elena) si pe masina faceam glume de genul: ce ar fi sa tragem tare, barem 1ora sa mergem si noi cot la cot cu Andreea&Spulber (favoritii) si in gluma sa le zicem: "Stam un pic cu voi si apoi o luam inainte!" Si ne gandeam noi ca daca le-am zice asa ar rade de noi si ar crede ca nu stim cine sunt ei (favoritii). Nu s-ar prinde ca glumim si apoi ar rade de noi cand ne-ar da la final cateva ore bune! Cu toate astea... am fost si noi umiti de rezultate. Am facut echipa cu Hoinarii, cei pe care vroiam sa ii batem si i-am batut pe cei pe care nici nu visam ca am putea sa ne tinem de ei!

Marathon 7500: Pe podium impreuna cu hoinarii - locul I - 2009

Imi amintesc acuma cu zambetul pe buze cum fugeam ca nebunii toti 4 in noapte de Andreea si Dan care in imaginatia noastra erau la 5min in spate! Cum o punem pe Elena sa fuga la vale, ca ea cobora mai bine ca noi, iar la deal noi mergem inainte, Alin impingandu-ma... astfel fiecare echipa tragea de cealalta. Am facut o echipa formidabila atunci cu Hoinarii! Si tin sa le multumesc si cu aceasta ocazie pentru acea coalitie! Tot atunci ne-am imprietenit cu Rares, care desi nu ne stia prea bine ne-a facut galerie si ne-a sustinut pe traseu.

Rares Manea la 7500 in 2009: "Ma, voi alergati acolo in Timisoara
prin lanul de porumb si veniti aici la munte sa luati locul 1?"

Dupa 7500 a urmat Carpathian Adventure, unde am facut echipa de alcatelisti alaturi de maratonistul Tibi si de Ciula, un prieten, alcatelist si el. Am fost toti doar la un pas de podium, pe locul 4.
Alin s-a hotarat sa participe la Maraton Piatra Craiului! Mie nu imi prea suradea idee. Vroiam parca sa ma bucur de reusita maratonului 7500 si nu vroiam sa intru in goana dupa concursuri. Numai ca nu am scapat! Alin ma tot batea la cap ca trebuie sa dovedesc ca sunt buna si ca reusita de la 7500 nu a fost o intamplare, asa cum toti o considerau. Dar eu nu vroiam sa dovedesc la nimeni nimic. Apoi cand a vazut ca placa asta nu prinde la mine a inceput sa imi spuna ca eu chiar am sanse sa castig si ca ar fi fain sa particip si eu, ca el oricum are de gand sa se mearga! Ca va fi un concurs individul unde Andreea nu va mai fi trasa in ham ca la Carpathian Adventure, iar eu nu voi mai fi impinsa! Si uite asa pana la urma am participat la Maraton Piatra Craiului!

Maraton Piatra Craiului 2009

Toate aceste evenimente mi-au adus multe multe emotii si satisfactie! Le multumesc tuturor celor fara de care nu as fi avut parte de ele. Lui Alin ca m-a batut atata la cap sa ma tin de antrenamente si sa particip la maratoane, mamei mele ca vine cu noi si ne sustine, lui Tibi care mi-a fost si inca mai imi este un exemplu de urmat, tuturor organizatorilor si participantilor la concursuri! Fara ei nu ar fi exista toate aceaste concursuri! Pentru un concurs este nevoie de organizatori, dar si de participanti! Nu exista participanti fara organizatori si nici organizatori fara participanti!

Hercules Maraton - START

Si pentru ca vroiam cat mai multa lume sa guste acest sport nou pentru noi... ne-am hotarat sa organizam si noi un maraton in vestul tarii!
Astfel pe 23mai 2010 a avut loc prima editie a evenimentului Hercules Maraton! In urma lui alti zeci de oameni s-au imbolnavit de acest microb sanatos. Si uite asa... mare ne-a fost bucuria sa vedem ca la Ciucas TrailRunning au fost inscrisi pe net la fel de multi timisoreni ca si brasoveni! Caci totusi Brasovul este la 50km, iar Timisoara la 500! Si pentru ca vreau ca si mai multa lume sa guste acest sport, m-am decis sa scriu acest blog si sa-l dedic tuturor celor s-au apucat sau se vor apuca de alergari montane "din cauza noastra", din cauza blogului nostru si din cauza lui Hercules Maraton!

Niciodata nu este prea tarziu! Toti putem, numai sa vrem!