In pasi de alergare - 9, 17mai

Daca se nimereste vreun we in care sa nu plecam pe munte, nu stam locului, ci ne gasim de alergat. Primavara asta avem in plan mai multe participari la evenimente legate de atletism. Dupa semi-maratonul de la Praga, urmatoarele 2 obiective sunt concursul de atletism Alcatel-Lucent (ALU) si Crosul Firmelor din Timisoara.

Sambata, 9Mai - Concursul de atletism ALU

Concursul de atletism ALU a devenit deja o traditie, e la editia a 7-a si de fiecare data Lucian Lacan este un inimos organizator.

Lucian Lacan - organizatorul

A avut energie si pasiune si s-a ocupat singur de toata organizarea si ne-a surprins pe toti cand sosind pe stadionul 2MV al Politehnicii, niste plicuri de concurs ne asteptau pe fiecare dintre noi. Plicurile sunt imprimate cu poze de la fiecare din editiile trecute, o placuta aducere aminte, iar inauntru gasim un tricou si o sepcuta cu sigla ALU, precum si numarul de concurs individual. Daca nu am fi alergat pe stadion am fi avut probabil si foaia cu traseul ;)

Plicul de concurs

Ce sa mai zic ca Luci a adunat si un intreg staff tehnic aferent: fotografi oficiali de concurs, medic de concurs, arbitru la cronometraj. Deci concurs serios, nu gluma ;)
Luci se vede ca dupa cele ce-ai vazut la un concurs bine organizat, la semi-maratonul de la Praga, ai adunat si experienta de organizator :P Felicitarile noastre pt organizarea impecabila!

Schimb de stafete

Sunt mai multe probe: sprint 200m, stafeta 4x400m atat pt fete, cat si pt baieti, apoi 3000m baieti si intrecerea se incheie cu probele 5000m fete si 10.000m baieti.
La acestea din urma particip eu si Gianina.

Gianina alearga ca si negrii de la Praga

Gianina in proba de 5000m: Nu-i usor!

Gianina: Targetul meu pentru acest an era sa scot sub 22'. La antrenamente cel mai bun timp am scos 22'17'', dar mi se parea destul de greu sa scot sub 22' si nu prea credeam ca voi reusi, mai ales ca afara era o zi insorita si prea calda pentru 9mai. Dupa primul km sunt anuntata ca am 4'03''... UAU este surprinzator de bine, fac repede niste calcule in cap si imi dai seama ca am sanse sa imi ating targetul, lucru care se si intampla, trecand linia de sosire la 21'58'' dupa start. Yuhu... sunt fericita, am reusit!!!

Ce medalie frumoasa am primit!

Podiumul la 5.000m fete

Pe locuri...

Obiectivul meu pe 10km e sa-l bat pe Tibi :D Anul trecut nu prea eram antrenat, Tibi m-a intrecut, si-a batut si recordul personal 39'40", gratie si antrenamentelor sale pt participarile la maraton.
Acum insa simt efectul benefic al antrenamentelor pt Praga, ma simt in varf de forma si sunt pe val cu antrenamentele, asa c-am profitat si-am tras de mine antrenandu-ma serios pt 10km. Mi-am stabilit o cadenta perfecta pt 10km si la antrenamente reusesc sa alerg ca un metronom: am diferente de maxim 1sec pe tura de 400m de stadion.

Baietii lupta cu timpul

Nu-i usor nici la 10.000m

Azi e foarte cald, soarele ne bate in cap, nu-i un timp propice pt alergat, insa cum atmosfera unui concurs motiveaza intotdeauna, alerg mai bine decat la antrenamente. Reusesc sa maresc ritmul la 3'55"/km, alerg fantastic si imi spulber efectiv recordul personal pe 10km: scot 39'18". Tibi vine al 2-lea cu 42'21", iar Vali ocupa locul 3 cu 42'41".

Poza de santaj: Felicitari pentru locul I

Podiumul 10.000m baieti

Anul asta a fost si recordul de participare: 36 de concurenti am numarat eu... desi e cam putin pt o firma cu aproape 2000 de angajati.

Atletii alcatelisti

Duminica, 17 mai - Crosul Firmelor

Este intalnirea anuala a angajatilor din marile si micile firme timisorene, organizat de Atletic Club Maraton si reuneste cateva sute de participanti. Sunt probe la ciclism, role si alergare 3km. Este o intrecere pt oameni normali, nu participa si sportivi de performanta, probabil cei mai multi fac sport nu foarte des, poate crosul asta e o ocazie sa iasa din lancezeala de primavara, dar totusi din gramada de participanti exista si oameni pasionati.

Startul crosului - eu in negru, Gianina mai in spate cu tricou alb

Premii, cupa, diploma... toate pentru Gianina

Anul trecut Gianina luase locul 1, iar anul acesta mai antrenata fiind, are toate premizele sa-si pastreze locul, doar daca nu apare cumva vreo zmeoaica. Eu ocupasem doar locul 2, asa ca-mi propun sa nu ma las mai prejos :D poate reusim sa fim familia campioana :P
De fapt obiectivul asta ma roade de anul trecut, cand in fata mea a fost Catalin Miclaus de la Saguaro. Acum imi propun sa-l intrec, nu stiu dc voi reusi, dupa cum am vazut anul trecut Catalin alerga foarte bine.

Podiumul feminin - Gianina locul 1

Proba de 3km este cu totul alta poveste decat 10km, aici pt a scoate un timp bun trebuie un ritm sustinut, chiar sufocant. Aici strategia de alergare e complet diferita. Nu este timp de incalzire in cursa pt ca distanta e scurta, se pleaca destul de rapid, ritmul trebuie mentinut alert si apoi trebuie pastrate ultimele resurse pt sprintul de final.
La antrenamente fac serii de sprinturi marind progresiv distanta... 400m, 800m, 1km... ca sa-mi maresc capacitatea de efort la turatii ridicate. Apoi alerg distanta de concurs la diverse viteze si-mi calculez turatia maxima cu care pot duce la capat cursa de 3000m. Daca la semi-maraton pe 21km am alergat cu un ritm mediu de 4'10"/km, la 10km am alergat cel mai rapid cu 3'55"/km, la antrenamente pe 3km reusesc sa scot 3'30"/km.

Alin pe locul 2

La concurs e iarasi foarte cald, concurentii se incing in bataia soarelui in asteptarea startului. Multi pleaca ca din pusca in fata, dar neavand antrenament se taie rapid dupa 500m. Inainte de primul km Catalin preia conducerea plutonului, eu il secondez, insa simt ca are un ritm mai rapid decat mine.

Podiumul masculin

Simt ca aici e punctul cheie al cursei in care trebuie sa ma decid daca imi tin ritmul meu sau daca ma tin dupa el. Stiu exact care mi-e viteza ce-o pot duce si mi-e teama ca daca voi accelera de la primul km, o sa ma tai pe final. Raman la ritmul meu, Catalin se distanteaza vizibil si la km2 imi dau seama ca deja e prea departe sa-l mai ajung si nu pare sa-si fi micsorat viteza.
Ma uit in spate, urmatorul concurent e mult in urma si daca ma taiam puteam sa-mi pastrez locul 2, insa acum e prea tarziu, raman doar cu regretul ca n-am avut curaj sa-l urmaresc pe Catalin.

Alin si Catalin

Asta e... raman si anul asta doar cu locul 2 :D Felicitarile mele Catalin! Ma bucur insa mai apoi cand la finish ajunge si Gianina care castiga cursa la fete!

ALU reprezentat prin Tibi - Locul I in clasamentul pe firme

Echipa ALU este foarte numeroasa anul acesta, exact 100 de oameni si ca si in anii trecuti prin cumularea punctajelor obtinute la role, ciclism si alergare, ocupa locul 1 la clasamentul general pe firme.

Trupa ALU

PS. Din pacate anul asta nu vom mai participa impreuna cu echipa ALU la maratonul DHL din Poiana Brasov ca in anii precedenti. Organizatorii ne-au anuntzat ca au anulat concursul din lipsa de fonduri. Deh, ce sa-i faci? Criza asta bat-o vina!

Hervis 1/2 Marathon - Praga 28 mar

AM REUSIT! Am reusit pentru prima oara in viatza mea sa beau o bere intreaga doar eu... o halba de 0.5l plina cu bere ceheasca, nu credeam vreodata ca voi reusi, dar iata c-a trebuit s-alerg semi-maratonul ca sa fiu in stare sa beau o bere.

Valeriu cusand sponsorul pe tricou

Tzrrr-tzrrr-tzrrr... suna telefonul sa ne trezim, azi este ziua cea mare, ziua de concurs, dar alarma suna degeaba ca noi suntem treji de vreo 2ore, febra si emotziile concursului ne-au trezit dis-de dimineatza. Numerele de concurs si sigla cu sponsorul nostru, Alcatel-Lucent, stau deja cusute pe tricouri de cu o seara inainte, asadar acum dimineatza nu mai avem ce sa facem. Emotziile ne tot trimit la baie, iar nerabdarea la linia de start.

Pregatiti de concurs... plecam de la Chili Hostel
(cei 4 alcatelisti alergaretzi: Luci, Gianina, Alin, Valeriu)

Lume multa... participantzi si sustinatori

Iata-ne la linia de start, mai sunt 25minute pana la start si timpul se scurge foarte greu, asa ca sar ca mingea, ma incalzesc, fac fandari si ard de nerabdare sa inceapa o data cursa.

Parada de la start... cine a putut-o vedea...
(noi eram prea in spate ca sa ne dam seama ca exista asa ceva)

START (-ul pentru albi) - poza luata de pe site-ul oficial

PAC... s-a dat startul. Toti cei aliniatzi la start facem galagie, atmosfera este incendiara... dupa cateva secunde bune inaintez vreo 2-3pasi, apoi stam, iar inca 5-10 pasi, stam, incepem sa inaintam fara pauze, pasul se mareste... sunt aproape de start... si dupa 3min trec si eu linia de start.

Gazelele negre sau primii concurentzi
(defapt nu sunt chiar primii, pe primii 2 nu i-a prins in poza... mult prea rapizi)

Primii 3km - poza luata de pe site-ul oficial

Am un kilometru de concurentzi in fatza mea, si imi este imposibil sa alerg la ritmul pe care mi l-as dori... nu am pe unde, pe la mijloc nu pot, ma trag pe margine si incerc sa ma strecor printre concurentzii mai lentzi din fatza mea. Ba sunt pe marginea din dreapta, ba pe stanga. Alerg cu ruperi de rimt, ba fac jogging in spatele unora pe care nu am pe unde sa ii depasesc, ba bag sprinturi scurte cum intrezaresc o portitza intre 2 concurentzi. Observ apoi ca unii semnalizeaza depasirile intinzand bratzul in fatza. Adopt si eu stilul si parca e ceva mai bine.

Alin la km 11

Dupa aproximativ 3km reusesc sa depasesc puhoiul de oameni. S-a terminat prima etapa: etapa de slalom cu ruperi de ritm si urmeaza etapa "baga tare sa recuperezi". Nu vad decat concurentzi si vreau sa ii depasesc pe rand, catzi pot din ei.
Traseul in unele locuri coboara pe sub poduri si atunci imi zic: "coborare, aici trebuie sa bag, ca ii la vale, nu am scuza", apoi urca: "urcare, trebuie sa bag sa nu stric media".
Ajung la kilometru 5 ma uit la ceas am 22min, secundele nu le zaresc. Yuhuuu! Ma bucur ca stau bine cu timpul. Aici este primul punct de refreshment, iar un pahar de apa si incerc sa beau o gura, dar imi intra pe nas; arunc paharul si renuntz. Merci, nu vreau apa in nas si nici sa ma opresc nu vreau. Tunel: "aici ii racoare, trebuie sa bag, doar sunt conditzii bune de alergat", pe la jumatatea tunelului incep sa simt noxe de masini, desi circulatia este inchisa, noxele au ramas: "trebuie sa bag tare sa nu ma axfisiez aici".

Lucian la km 11

Ajung prin centrul orasului, lume multa care ne sustine, muzica si voie buna, o placere sa alergi. Unii ne intind mainile ca sa batem palma cu ei. Trec pe langa formatzii de muzica si parca daca prind ritmul muzicii, alerg mai bine. Trec de km10 fara sa imi dau seama unde a fost exact, observ doar punctul de refreshment, dar nu, merci, nu mai vreau apa in nas.
In continuare sunt atenta sa o vad pe mami, inainte de km11 trebuie sa fie undeva acolo, ea este fotograful nostru cu experientza zero, dar bine ca este. O vad, ea inca nu ma vede, asa ca fac cu mana ca sa o fac atenta.

Am ajuns si eu la km 11
(sunt cea mai zambareatza concurenta din poza)

Soarele ma incalzeste si incep sa caut zonele umbroase, trec de km 12 si vad pe sens opus km 15 fac niste calcule rapide si imi dau seama ca am mari sanse sa-l vad pe Alin, asa ca-l caut cu privirea printre concurentzii de pe sens opus, caut un tip care alearga bine in tricou albastru. Uite il vad, ii fac cu mana, dar este prea concentrat tipul asa ca il sustin: "Hai Alin!!!" si m-am facut vazuta, eu concurenta de la km 13.

13... 14... si am ajuns si eu la km 15, ultimul punct de refreshment inainte de finish. Ma uit la ceas 1:09 stau foarte bine. Buzele imi sunt uscate rau, as bea o gura de apa, dar nu pe nas... asa ca iau un pahar, imi torn apa in mana si beau 2 pumni de apa. Beau este mult spus, imi umezesc buzele si gura.

Trecuta de km 20... inca mai pot schitza un zambet

Ultimii 6 km nu sunt usori, dar unul cate unul, in ritm mai scazut, trec si ei si iata-ma zambind la linia de finish. Mi-am indeplinit visul si reusesc sa termin in 1:39:40.

No comment - poza crop-uita de pe site-ul oficial

Ultimul concurent 3:04:55 la 72ani

Sosirea

Echipa Alcatel-Lucent

Fericirea de la finish (By Lucian)

Echipa Brasiliei

Baietzii inca mai pot, eu nu

Multumiri fotografei, multumim mami

Clasamentul oficial s-a facut in functie de startul oficial dat de pocnetul pistolului, dar noi am ajuns la linia de start dupa 1:14 Alin, respectiv 3:05 eu.
Noua insa ni se pare mai relevant clasamentul real, dupa timpul real masurat de cip-urile fiecarui concurent din momentul din care a trecut linia de start.

Deci clasamentul real:

Alin: timp 1:27:21, pozitzia 241 la general din 4537 de finalisti, pozitzia 218 la masculin din 3499 care au terminat cursa.
Gianina: timp 1:39:40, pozitzia 902 la general din 4537, pozitzia 63 la feminin din 1038 fete cate au terminat cursa.

Si clasamentul oficial:
Alin: timp 1:28:35 , pozitzia 262 la general, pozitzia 238 la masculin
Gianina: timp 1:42:45, pozitzia 1023 la general, pozitzia 82 la feminin

Medalia

Romanii de la Praga:
241 Alin Tanase 1:27:21
356 Irina Chirescu 1:30:21
412 Lucian Lacan 1:31:56
902 Gianina Tanase 1:39:40
2650 Valeriu Dobrescu 1:57:59

Pe Irina Chirescu nu am cunoscut-o din pacate, am vazut-o doar in clasament, ea este din Bucuresti si este inscrisa in RO MARATHON CLUB. Felicitarile noastre Irina!!!

PS. Multumim sponsorului Alcatel-Lucent care ne-a facilitat deplasarea si participarea la concurs si echipei HR de la Alcatel pt sprijinul acordat.

Jurnal Semimaraton Praga - 28 mar

Ce ne asteapta

Totul a luat contur in 21 ianuarie, cand trezindu-ma de dimineatza cu planuri mici (mers la fitness, lucru si o sedinta de club) m-am culcat tarziu cu planuri mari... vorba veche din popor: "Cine se trezeste de dimineatza, departe ajunge".
Tot aveam eu in cap ca mi-ar placea sa alerg un semimaraton, dar m-ar fi incantat un semimaraton acasa, sau daca nu in Timisoara, macar in tara sa fie. Semimaratonul din Timisoara fiind in octombrie nu imi surade deloc. Sigur nu o sa am chef de antrenamente in lunile de concediu (iulie, august, septembrie). Tibi imi spune ca as putea merge fie la Viena 19apr, fie in Praga 28martie. Care sa fie? As alege Praga pentru ca oricum acuma 2 ani i-am propus lui Alin un sfarsit de saptamana la Praga, dar mi-a spus ca turismul citadin nu-l incanta. Asa ca mi-as putea indeplini 2 vise deodata, dar uitandu-ma pe un program de antrenament sugerat tot de guru Tibi, observ ca cele 12 saptamani de antrenament sunt perfecte pentru Viena (ar veni sa incep antenamentul peste 5zile), iar pentru Praga trebuia sa-l fi inceput deja din 4ianuarie...
Ce sa fie? Ce sa fie? Alin ma incurajeaza ca daca vreau Praga, atunci sa merg la Praga si sigur ma voi descura si cu 2 luni de antrenament, in loc de 3, conform programului pe care mi-as dori sa-l urmez. Asadar... PRAGA opreste circulatia ca vin!!!
Entuziasmata imi fac programul de antrenament si sunt hotarata: de maine incep!!! (cu sperantza sa nu fie ca in studentie: de maine ma apuc sa invatz!).

Luni	Marti	Miercuri	Joi	Vineri	Sambata	Duminica
			7 X 400hill	5km	30min
5km	90min	5km	8 X 400hill	5km	40min
5km	90min	5km	8 X 400hill	5km	45min
	10km	5km	8 X 400hill	5km	30min
6.5km	1:45 _	5km	4 X 800	5km	45min
8km	1:45 _	5km	3 X 1600	5km	50min
	15km	5km	5 X 800	5km	30min
8km	2h	5km	4 X 1600	5km	55min
6 X 800	5km	60min		5km	2h	5km
6 X 400	3km	30min			Half Marathon

Programul fiind facut, incepe sa ma roada altceva: timpii. Ce timp as putea sa imi setez ca obiectiv? Caut pe net si observ ca pace-marker-ii semimaratonului sunt: 1h30’, 1h40’, 1h50’, 2h00’. As vrea sa imi setez un obiectiv pentru care va trebuie sa muncesc. Mai bine un obiectiv inalt si neatins, decat unul usor de atins. Incep si calculez. Pt 1h30’ viteza ar trebuie sa fie constant de 14km/h, o viteza prea mare pentru mine avand in vedere ca va trebui sa alerg nu 1-2km, ci 21km. Calculez viteza si pentru timpul de 1h40’, iese 12,6km/h si imi setez ca obiectiv timpul de 1h40’.
Imi amintesc ca Tibi la maratonul de la Atena zice ca a ajuns la linia de start abia dupa 1minut si ceva de alergare, asa de lung era plutonul :)) Sper sa nu fiu chiar ultima in pluton, desi cand vine vorba de dat din coate... imi este jena, rusine si sunt lipsita complet de tupeu.

Am inceput antrenamentul ca studentzii, adica cu absenta in prima zi, dar am o scuza (tot tipic studentzesc, nu?): am avut sedintza la serviciu de la 8:30 si nu puteam sa merg si la sala inainte :D
Dar nu ma las si-mi propun sa recuperez. Vineri alerg conform programului de joi, sambata conform celui de vineri, iar duminica in loc de odihna bag programul de sambata si uite cum am ajuns la zi.
Acuma ca am recuperat sedintza, ma uit la program de saptamana viitoare: marti am de alergat 90minute. O sa reusesc? Nu am alergat niciodata atat, insa un lucru mi-e clar: nu va fi usor! Este un fel de punct de decizie. Daca nu o sa pot, probabil ca nici semimaratonul nu il voi putea termina. Si iata-ma marti dimineatza la sala. Aleg o banda care are in fatza un TV. 90min ii mult si risc sa ma plictisesc. Alerg... alerg... pana cand incep sa ma treaca toate transpiratiile, dar NU de la alergat, ci de la presiune. Simt o presiune intestinala pe care ma stradui sa o controlez si reusesc de 2 ori, dar a 3-a oara presiune creste, creste... si cum toate transpiratziile m-au trecut deja, ma uit la cronometru mai am 12minute si alerg, la fiecare minut care trece cresc viteza cu 0.1km/h... 11min... 10min... 9min... 8min... 7min... si ABANDONEZ... renuntz, pentru ca simt ca nu voi mai putea face fatza presiunii care este in continua crestere. Dau stop la banda, ma intorc 180grade si banda m-a aruncat pe podea :D in picioare spre norocul meu si mi-am continuat alergarea pana la baie. Cand m-am intors in sala sa vad rezumatul antrenamentului mi-a spus un tip ca daca nu mai pot alerga, ca sa nu pic de pe banda, pot sa ma sui cu picioarele in lateral :D I-am spus ca eu nu vroiam sa ma opresc, eu vroiam sa alerg in continuare... spre baie.
In concluzie am alergat 83min, deci ma incadrez in abaterea de 10% de care imi vorbea guru Tibi ca ii admisa la antrenament, asa ca nu imi fac probleme si merg inainte cu antrenamentele.
Am uitat sa precizez ca antrenamentele au loc la sala de fitness si alerg pe banda in conditzii de laborator, cum imi zice Alin. Sper totusi ca in martie sa incep a alerga si pe afara, caci totusi este o diferentza destul de mare intre banda si afara, numai daca ma gandesc la faptul ca banda ma tine constant la ce viteza doresc, pe cand afara trebuie sa-mi controlez eu insami viteza.

Azi, marti 24feb, am insumat 170km alergati in aproape 5 saptamani de antrenament; nu ii mult, se putea si mai bine, dar avand in vedere ca in weekend-uri am "alergat" pe munti, ii ok.
Vreau sa precizez ca de cand m-am apucat de antenament macarea mea preferata au devenit pastele fainoase... paste cu orice... doar paste sa fie. Tot de cand cu antrenamentele astea am aflat ce ii oboseala adevarata.
Mai sunt 4 saptamani de antrenament si cateva zile de odihna inainte. Sper in perioada asta sa alerg si mai mult ca pana acuma si poate poate o sa ma pot apropia la concurs de timpul visat.

M-am uitat ce inseamna timpul visat de mine (1:40) la competitia in 2008 de la Praga: 834 din totalul de 4254 de participantzi care s-au incadrat in timpul limita de 3h (in total fiind inscrisi 5812) si a 47 fata din totalul de 899, adica in primele 5-6% fete.

Miercuri 25feb: imi este lene sa merg la alergat de dimineatza, desi Alin este harnic si merge, eu raman si dorm, ma gandesc ca oricum ca sa alerg 1:45min as ajunge prea tarziu la serviciu, asa ca ma intorc pe partea cealalta si dorm in continuare. Dupa ce termin munca de pe plantatie merg la alergat si fug nici mai mult, nici mai putin de 20km... sunt franta de oboseala, dar fericita... mai am doar 1km si 97m.
Dupa atat alergat, ies la un ceai cu fetele, apoi acasa bag o portie mare de paste, ma pun in pat si nu am somn inca, ma gandesc la alergat si imi amintesc de un curs de Project Managment din care am retinut ca niciodata planul initial nu este pus in practica 100% si ca nu asta ar fi problema, ci faptul ca in general nimeni nu mai actualizeaza planul, deci este firesc sa se modifice, dar trebuie ca aceste modificari sa apara si in plan. Aha... asadar si prin urmare, ar trebui si eu sa imi schimb planul de antrenament, pentru ca planul facut initial nu este cel pe care il urmez, asadar schimb project plan-ul pentru perioada care a ramas:

Luni	Marti	Miercuri	Joi	Vineri	Sambata	Duminica
		1:45		3X1.600
15km		1:40		5X800
12km		1:40		4X1.600
6X800		15km		1:45
6X400	10km		30min		Half Marathon

in zilele necompletate alergari usoare de recuperare, daca am timp si energia necesara.

Vineri, 27feb: s-a inscris si Alin la concurs si s-a mai anuntzat interesat de participare si Valeriu, un alt coleg de la Alcatel pe care l-am cunoscut nu demult si care a mai participat la maratoane si semimaratoane. Povestindu-mi de atmosfera unor astfel de concursuri internationale mi-a facut o pofta si mai mare de antrenamente si de concursul in sine, cred ca atmosfera de acolo va fi o mare rasplata pentru toate antrenamentele de zi cu zi. Astept cu nerabdare (si emotzie?!?!) ziua de 28martie.

Cum a fost in 2008

Luni	Marti	Miercuri	Joi	Vineri	Sambata	Duminica
				5km	5km	6km
5km	16km	5km	6km	-	-	-
8km	17km	5km	-	6km	5km	-
6km	-	10km	6km	12km	-	-
8km	-	19km	6km	-	-	-
-	14km	20km	-	9km	10km	-
15km	-	20km	-	5km	-	-
12km	5km	-	20km	-	-	-
-	-	12km	-	-	-	-
15km	-	-	-	-	RACE

Antrenamentele mele

Avem numere de concurs: F688 nr meu, 3672 va scrie pe tricoul lui Alin si 3620 nr lui Valeriu.

Miercuri, 4mar: Am iesit din laborator :D adica nu am mai alergat in sala, ci afara la stadionul de la MV-uri. Superb, este superb sa alergi acolo, in sfarsit avem si noi unde alerga afara. De la ora 20:20 , la 8 grade am alergat exact 20km incadrandu-ma in 1:39, deci mai trebuie sa ma antrenez (mai am inca 1km pe care imi doresc sa-l alerg in tot acest timp). Ce a insemnat sa alerg afara si nu pe banda: o febra musculara la gambe, un soi din ala de care nu am mai intalnit, abia m-am deplasat pana la masina, o alta febra musculara la umeri, da, la umeri, ciudat, dar abia imi intindeam mainile din umeri dupa cei 20km si nu in ultimul rand rosaturi sub bratze si pe bratze, o chestie care am observat ca se poate preveni lipind niste plasturi in zonele respective.

Joi, 12mar: Tocmai ce am terminat de alergat 20km; nu a fost usor si muschii ma dor destul de tare, abia merg. Pe drumul de la stadion acasa ma rog sa nu imi cedere piciorul stang de pe ambreiaj si sa imi moara motorul la masina... da, chiar ma dor gambele.
Ajunsa acasa fac baie si ma culc... dar pot sa dorm?Nu! Stau de 3 ore jumate in pat si nu am somn, asadar ma gandesc la antrenamente si la concurs.
Ma antrenez de exact 7 saptamani in care am alergat ~290km in 29 de antrenamente. Am alergat de 3 ori 20km: prima data in sala 1:45, apoi afara 1:39 si acuma 1:37. Este greu si decid ca pana la concurs nu voi mai alerga distantza asta. Nu are sens sa imi obosesc muschi si sa risc ca la concurs sa am probleme.
Calculez AMR-ul (Au Mai Ramas)... 16zile si ma gandesc la tzelul meu 1:40... eu am scos 1:37 20km, deci nu va fi usor 21,097km, dar daca voi fi in forma la concurs si conditziile vor fi favorabile (temperatura optima, fara vant, fara soare, fara ploi, nici ninsori si fara prea multe emotzii), iar psihicul va fi sus, cu ceva noroc: POT REUSI!!!
Ma pregatesc sa inchei acest jurnal, dar nu inainte de a preciza un "amanunt" important: AVEM SPONSOR!!! desi e criza ALCATEL-LUCENT ne va sponsoriza aceasta participare a noastra la semimaratron. Asadar mii de multumiri HR-ului.

Inchei acest jurnal aici, nu si antrenamentele. Ne vom auzi dupa concurs.

PS: Desi nu veti fi acolo, la linia de sosire, in betia mea de oboseala eu va voi simti aproape.

Maratonul DHL - Stafeta Carpatilor 20-22 iun

We-ul acesta e putzin iesit din calapodul turelor noastre PE munte, de data asta mergem LA munte ... si anume in Poiana Brasov pt a participa cu echipa Alcatel la maratonul DHL. Suntem cu echipa de "maratonei" cum ne spunem noi ;) caci nu alergam fiecare un maraton, ci participam la proba de stafeta mixt, adica 3 baietzi si 3 fete ce vom imparzti fratzeste distantza de 42km. Ma rog nu chiar fratzeste, caci baietzii (Tibi, Alin si Vali) iau portzia mai dificila adica cea cu diferentze mai mari de nivel, iar fetele (Gianina, Narcisa, Dali) primesc primele 3 stafete care sunt ceva mai line.
Mai avem si 2 echipieri pe post de rezerve: Roxana si Andrei, care vor intra in concurs dc apare vreun caz neprevazut.

Jumatate de echipa

Asa ca vineri de dimineatza pornim spre Poiana Brasov cu gandul la o baie la piscina si cu un pic de emotzii pentru a doua zi. Ajunsi destul de tarziu unii totusi mai profita de ultimul sfert de ora de piscina, dupa care ne adunam toti in camera capitanului de echipa: Tibi pt sedintza tehnica.
Noaptea trece repede, am mai fi dormit vreo 2-3h barem :D Dimineatza la 6.30 e trezirea, la 7 micul dejun care trebuie sa fie cat mai lejer, sa nu traga greu la stomac, dar sa fie cat mai energizant... Gianina papa cel mai anemic :( ce sa fac dc sunt prima stafeta? :D nu pot alerga cu burta plina. Cei mai norocosi sunt baietzii care alearga in ultimele stafete, ei mai au timp suficient pana la start, asa ca se energizeaza constiinciosi ;)
Totul e in graba, caci la 7:45 trebuie sa ne prezentam pe platoul de la Stana turistica unde trebuie sa luam cipul de concurs cu care vom fi cronometratzi, il prindem cu scai la picior in timpul cursei si pe care va trebui sa-l pasam de la o stafeta la alta.
Apoi trecem la munca in echipa: ne prindem unii altora numerele de concurs pe tricou.

Dali preparata pt concurs

Vali pus la zid de Gianina

In asteptarea autobuzelor care ne vor transporta pe fiecare in locul unde va prelua stafeta mentzinem o atmosfera cat mai destinsa sa uitam de emotziile concursului si socializam cu alte echipe. La capitolul asta ai de unde alege caci sunt nu mai putzin de 80 de echipe ce participa la diverse categorii: stafeta masculin, stafeta feminin, stafeta mixt, stafete sub 18ani, concurentzi individuali la maraton si semi-maraton.

Vali pare relaxat ;)

Dali e zambitoare :-)

Si Tibi e poznas ;)

Ne intalnim si cu prietenul nostru "bucuresteanul" Cata Pobega care a venit cu cele 2 echipe de la CitiBank.

Cata si coechipierii de la Citi-Bank

Rand pe rand ne imputzinam, adica autobuzele preiau cam la 30min cate un rand de stafete din toate echipele si sunt distribuitzi in punctele de schimb de pe traseu. Fiecare echipa isi incurajeaza stafeta careia ii vine randul sa plece spre traseu. La noi se pleaca in ordinea asta: Gianina la start, preda apoi la Narcisa, Dali, Tibi, Alin si Vali va incheia si va ajunge la finish-ul celor 42km.
Rezervele noastre n-au rabdare sa astepte atata amar de vreme la finish, asa ca se decid sa alerge odata cu stafetele: Andrei alaturi de Gianina in schimbul 1 si Roxana alaturi de Narcisa in schimbul 2.

Pe timpul concursului nu prea aveam idee de pozitzia in clasament, caci nu stiam dc cei depasitzi de noi sau cei care ne depaseau erau din aceeasi categorie (stafeta mixt) sau din echipe de masculin sau feminin. Asa ca suspansul a ramas pana la sfarsit cand am aflat clasamentul oficial.

Vali la finish

Clasamentul oficial

Am avut ceva emotzii caci doream sa confirmam rezultatele bune din anii precedentzi: locul 2 in 2006 si locul 2 in 2007. De data asta lupta a fost mult mai stransa ca in anii trecutzi, caci la finishul celor 42km, 5 echipe de stafeta mixt au fost dispuse pe parcursul a doar 7minute. Deci pana la urma am confirmat, caci am iesit iar pe locul 2 :D Desi doar 3 min ne-au desparztit de locul 1, totusi ne-am consolat ca ne-am luat revansa de anul trecut in fatza celor de la Siemens Brasov care au iesit pe locul 3.

Dansa e stafeta nr. 1

Bucurie pe podium

Pana aici am ajuns!

Andrei supus de fete

Fetele si cupa

Cupa si baietzii

Pe locuri... fitzi gata...

Saritzi!

Sarim!

Am prins-o!

E a noastra!

Echipa

Trofee

Daca sampania e dulce...

... e bine sa bei si din cupa invinsilor :D

E buna c-am transpirat pt ea

In concluzie din 3 participari succesive la maratonul DHL am obtzinut 3 clasificari pe podium. Asta ne obliga sa ne tinem de antrenamente si la anul sa fim cel putzin in aceeasi forma. Desi ideea de a cobori sub plafonul de 3h indeamna la mai mult :D

Prezentarea oficiala a maratonului DHL e aici: http://www.maratondhl.ro/dhl/?lang=ro