Saturday 26 September 2015

Prin padure, pe ploaie 26sept


Ce sa fac intr-o zi de sambata doar eu si copiii fara masina? Sa stau in oras... parca nu-i sfarsit de saptamana asa... Cindy ne propune o tura de 2 zile, dar noi duminica avem program, deci nu ne putem sincroniza... dar totusi imi vine idee buna: urcam cu autobuzul in Poiana Brasov si coboram inapoi pana acasa prin padure pe traseul de la Semimaraton Intersport Brasov. Lui Nico, Ingrid, Ana si Alex le surade propunerea.
Sambata dimineata vreme mohorata... ud... ploua. Ingrid ma anunta ca Ana cu Alex nu vor sa mai vine, rezolvam problema cu un telefon si ne vedem toti in Livada Postei pe o ploaie destul de sacaitoare. Sincer nu prea vedeam o reusita din tura, dar haide sa urcam... vedem cum ii pe sus si na... exista si autobuz de intoarcere, daca nu o fi sa fie.
Ajunsi in Poiana ploua... copiii incep sa mearga prin balti. Ii echipam de ploaie si o luam spre cariera. Ploaia nu se lasa, dar nici noi. Prin padure suntem mai feriti, ne dam jos hainele de ploaie, ca ne tin de cald. Mai o mura, mai o fuga...  tura nu-i de lepada. 


Nou camarad de drumetie: Alexandru

Am vrut sa observam si noi... dar este incuiata usa :(

Suntem veseli, ploaia nu ne sperie pe noi

Mure
Mai jos de Poiana Stehil ne intalnim cu trupa lui Cindy... care urca spre cabana Postavaru. Vlad evident ca ar vrea sa urce si el la cabana, dar de data acesta nu se poate. Ne continuam drumul la vale pana in Saua Tampei, unde surpriza... ploaia se domoleste, apoi inceteaza si culmea... iese si soarele pentru cateva secunde. 

Alex incepe sa prinda gustul alergarii la vale

Un popas scurt la Valea cu Apa

Saua Tampei - barem la final sa poposim un pic

Era si locul si momentul potrivit pentru o raza de soare
Daca nu am fi plecat in tura, sigur am fi ramas in casa pe vremea asta. Cine nu se lasa impresionat usor... are doar de castigat.
O tura draguta pentru asa vreme... totusi obositoare pentru fete. 
Ingrid despre tura: "nu imi imaginam ca-i asa greu cu copii mici in tura!"
Acum intelegi de ce unii prefera mai bine sa stea acasa? :)))
Nu-i usor, dar e frumos!
Nico a facut jogging pe langa Vlad, merci Nico de ajutor, nu as fi putut alerga cu Radu'n brate :) atata timp.

Sunday 20 September 2015

Saturday 19 September 2015

Prieteneasca cu Balaur - 19sept

In ultima tura din Bucegi ne-am propus ca urmatoarea tura sa includa creasta Bucsoiului Mic, asa zisa si creasta Balaurului, zis si facut. Sambata la ora 9 intram in traseu nici mai mult, nici mai putini de 15 alergareti, cu pofta de plimbare, plini de voie buna si glume in program.

Urcam rapid partea plictisioare si ajungem la golul alpin

Ajunsi la golul alpin incepem sa savuram mai cu drag tura
 Urcam rapid prin padure, un pic mai incet prin zmeuris, mai erau zmeure si nu le puteam lasa ursului... dar o data iesiti la golul alpin privirea se ridica din pamant in zare... cat de frumos poate fi!
Facem prima pauza de fiecare cu ce are. Nico scoate un spray cu apa termala si se da pe fata. O da si pe Cindy... ma face curioasa si vreau si eu. Ma uit la Cindy si nu pare sa simta efectul racoritor, la fel ca mine... cerem amandoua inca o tura... pe fetele noastre aceasi nedumerire... atunci Cindy clarifica situatia: "Si eu fac la fel, dar cu bidonul!"

Sir indian

Toata trupa de Balaur
 Creasta Balaurului este mult mai lejera decat ne asteptam noi, poteca ocoleste toate tzancurile, asa ca ne pierdem in povesti si multa voie buna.

Doar fetele

Incercam o altfel de poza la vf.  Omu
 Ii propunem lui Florin sa nu mai faca poza la vf Omu, dar nu-l convingem. Nu accepta nici cum ca pozele lui sunt banale, plictisioare... atunci ne vine ideea ca noi fetele sa-l luam pe sus pentru poza de varf.
Evident suntem toate niste fete hotarate, nu vrem nici un ajutor, ne organizam un pic si reusit sa-l tinem pe Florin doar intr-un picior si-o mana.

Poza de varf... DA... putem! si fara nici un ajutor din exterior

La vale pe valea Caldarilor
 Planul de acasa nu se potriveste cu cel din Bucegi. Lenevim la Omu o ora si nu mai avem chef de nici o bucla pe poteca de vara spre Malaiesti si Brana Caprelor... dar totusi nici asa sec s-o dam la vale pe valea Cerbului. Baietilor le vine ideea s-o luam pe Valea Caldarilor.
Marius se retrage spre Pestera, este de serviciu la Salvamont, Chris vrea sa o ia spre Bran. Incerc sa-l conving sa vina cu noi spre Busteni... toti incercam, dar doar Cindy reuseste: "-Bine eu inteleg, Chris este mai batran si are nevoie de odihna!". 

Fanii Ciucas X3 
Salutari din Bucegi
Incheiem tura la o pizza in Busteni, parca nu ne venea sa plecam asa spre casele noastre... era prea devreme... prea sec.

Thursday 17 September 2015

Varful Postavaru pe doua roti 17sept

 Vroiam o tura de MTB adevarata, imi era dor de asa ceva. Au trecut 6ani fara 1 luna de la ultima tura de MTB. Am propus fetelor o tura, dar se pare ca era prea hard-core pentru noi. Pe moment m-au convins (nu stiu daca ajungeam in timp sa-l iau pe Vlad de la gradi), dar nu scapa ele de tura asta... Trebuie sa o mirosim, si pana la urma sa o facem, daca se preteaza, evident!
Gianina vrea tura de MTB... ii arata noi MTB? Da, hai!!!
 Alexandra zice de cab Postavaru, ok... fie... desi am tot fost pe acolo, dar pe MTB niciodata, deci hai. Pe drum Cindy ne propune sa coboram prin padure pe poteca de la seminaraton Intersport: suna WOW... deci DA... ma bag! 
Push-bike-ul nu trebuie sa lipseasca, dar sa-l vezi pe ultimul!
Trupa vesele in drum spre cabana
 Buna dispozitia a fost prezenta pe tot parcursul turei. Pe urcare eu am bagat ceva antrenament cardio cu ruperi de ritm, asa cum imi place mereu sa fac, parca nici nu stiu sa merg altfel cu bicicleta defapt. 
La cabana era soare, cald... se vedea asa de bine Bucegiul in toata splendoarea sa... si gandul repede ne zboara la ziua de sambata... venim venim Balaure!
Totusi parca finalul turei la cabana nu ma satisface si intreb fetele daca nu vor sa urcam si pana pe varf cu bicicletele. Cindy ne spune ca ea a spus ca o data in viata trebuie sa urce si bicicleta si ca a fost mai in vara, ca a fost intrebata de turisti de ce nu lasa bicicleta jos :) si ca da... ar fi fain sa urcam pe varf. Ne amuzam un pic cum o data in viata devine de 2 ori pe sezon si evident varful este tinta noastra. 

Un ceai si-o bere la cabana. Nu era singure care hidrateaza mai bine

Pana pe varf nu ne oprim
Ce zici draga, mai urcam?
 Evident ca si de data aceasta suntem intrebate de ce ne chinuim sa urcam si bicicletele si de ce nu le lasam jos... De ce? pentru ca vrem, pentru ca putem... pentru ca suntem la o tura de bike, unde bike-ul are valoare, fara el... nu are sens sa urcam pe varf, nu? 

Da... am ajuns pana pe varf

Bucurie mare
O ciorba de fasole cu ceapa rosie, ca sa avem tupeu pentru la vale
La o ciorba punem la plan urmatoarea tura de saptamana viitoare. Stabilim ziua, ca aia este cea mai importanta, apoi traseul... este doar un mic detaliu care se poate modifica chiar si cu o seara inainte, nu?

Cabana Postavaru, un loc minunat, mai ales in timpul saptamanii

Push-bike pentru ca... push-sheep

Un pic de push-bike si prin padure
In alergare este fain, pe MTB este WOW... recunosc!
Drumul de intoarcere pe poteca prin padure este demential. Evident ca se simte lipsa celor 6ani de MTB, dar am voita... bag tare... adrenalina este mare... ma rog sa nu zbor de pe bike, ca n-am pedale cu prindere... bag viteza mare, ca asa mi se pare ca sunt mai stabila pe 2 roti, doar ca din cand in cand mai imi fuge piciorul de pe pedala la cate o radacina. Sunt multumita de aceasta coborare si evident data viitoare trebuie sa fie mai bine si mai bine! 
Cat de faine sunt potecile astea si pe MTB!!! Cat de fraiera am fost pana acuma, ca toata vara nu am fost si cu MTB-ul pe aici... dar nu-i nimic, toamna pare sa tina cu noi... Ne vedem marti! Pana atunci sa vad cum rezolv spalarea bicicletei :(