Faceti va rog cunostinta cu mine: pe mine ma cheama Vlad, sunt noul membru al familiei Tanase si abia ce am implinit 3 saptamani.
Intr-o seara mama si tata se tot gandeau cum sa scape de caldura asta obositoare din Timisoara? Isi aminteau cu nostalgie de verile trecute cand dormeau in fiecare sfarsit de saptamana undeva sus de tot pe munte unde era racoros. Mie imi tot venea sa le spun: hei dar de ce nu ma luati si pe mine si sa mergem impreuna pe munte? daca am aparut si eu pe lume nu mai puteti merge pe munte? doar n-o sa va schimbati obiceiurile din cauza mea? Doar ca eu nu pot vorbi inca ca sa le spun toate acestea. Totusi se pare ca le-am transmis cumva telepatic gandurile mele, caci s-au hotarat sa mergem a 2-a zi la Cuntu in m-tii Tarcu.
Eu sunt Vlad!
Pentru ca e prima iesire pe munte au zis ca facem o plimbare scurta pana la Cuntu si spre seara ne intoarcem acasa. Totusi drumul spre munte e destul de aglomerat, sunt multe TIR-uri pe sosea si ai mei parinti se gandesc ca in felul acesta vom petrece mai mult timp in masina decat pe munte.
Atunci mama propune sa ramanem peste noapte la Cuntu, doar ca isi da seama ca nu ne-am pregatit pentru o iesire de 2 zile.
- Pai ce pregateli? spune tata de colo. Nu ne trebuie decat niste pampersi in plus pentru Vlad, sa ne ajunga pe 2 zile si ceva de mancare pentru noi.
- Pai si cum dormim? ca nu ne-am luat sacii de dormit cu noi, spune mama usor ingrijorata.
- Pai nici nu avem nevoie, sigur ne da George o plapuma sau niste paturi. Doar va fi bucuros sa-l vizitam.
Atunci mama propune sa ramanem peste noapte la Cuntu, doar ca isi da seama ca nu ne-am pregatit pentru o iesire de 2 zile.
- Pai ce pregateli? spune tata de colo. Nu ne trebuie decat niste pampersi in plus pentru Vlad, sa ne ajunga pe 2 zile si ceva de mancare pentru noi.
- Pai si cum dormim? ca nu ne-am luat sacii de dormit cu noi, spune mama usor ingrijorata.
- Pai nici nu avem nevoie, sigur ne da George o plapuma sau niste paturi. Doar va fi bucuros sa-l vizitam.
Ia priviti cat sunt de mic
Asa ca ne oprim in Caransebes unde tata completeaza stocul de pampersi si mai ia ceva de-ale gurii pentru ei. Eu am noroc cu mancarea, nici nu trebuie preparata, doar fac putina galagie si mama imediat imi potoleste foamea. Ca sa fiu sigur ca treaba asta functioneaza si in excursie, nu doar acasa, incep sa strig putin cat timp tata e la cumparaturi si mama imediat ma alapteaza in masina.
In tabara de copii
Pe drumul de urcare spre telescaunul de la Muntele Mic ne oprim pentru cateva ore la pensiunea Ioana. Aici Coco Galescu organizeaza in fiecare vara tabere de aventura pentru copii.
Aici e activitate mare pentru copii mai mari. Eu fac cunostinta cu 2 fetite mai de varsta mea: Ana Maria lui Lore&Alin Ciula si cu Mara a lui Lore&Tarcu. Trebuie sa mi le notez in agenda pentru viitor.
Apoi obosit de atata socializat cu fetitele...
... adorm Lemn Tanase
Aici e activitate mare pentru copii mai mari. Eu fac cunostinta cu 2 fetite mai de varsta mea: Ana Maria lui Lore&Alin Ciula si cu Mara a lui Lore&Tarcu. Trebuie sa mi le notez in agenda pentru viitor.
Apoi obosit de atata socializat cu fetitele...
... adorm Lemn Tanase
Plecam mai departe si urcam cu masina in saua Jigoria. Aici lasam masina si incepe aventura pe munte.
Primul meu traseu montan
Pot dormi oriunde
Desi ai mei parinti se intreaba daca nu stau chinuit in port-bebe, eu n-am nici o treaba, dorm bustean in timp ce mama ma tot leagana la fiecare pas.
Prin padure la racoare
Intamplator si fara un plan dinainte stabilit, mama si-a luat echipamentul de alergat pe munte. Cred ca fara sa-si dea seama e putin nostalgica dupa vremurile in care alerga pe munte.
Mama si-a scos echipamentul de alergare de la naftalina
Deocamdata sunt usor de carat
In Poiana Seroni mi se face iarasi foame. Incep sa fac iar ceva galagie, dar apoi imi dau seama ca nu era nevoie. Mama si tata oricum s-ar fi oprit aici, caci din cate vad e loc clasic de popas in drumul spre Cuntu. E loc de belvedere spre Tarcu si caldarea Oltenei. Deci oprirea e binevenita.
Spre caldarea Oltenei
Tarcu in nori
Mama Gianina
Locul meu preferat: la mama in brate
Din Seroni ma ia si tata in primire. Eu dorm la fel de bine in continuare. Ai mei parinti se amuza de mine si ma compara cu o masina stricata, cica scot niste scartaituri la fiecare pas al lor. Ei nu stiu inca ca asa imi place mie sa gem usor in somn cand sunt leganat. Inca nu-mi cunosc ei toate obiceiurile, ma au doar de 3 saptamani si inca n-au apucat sa citeasca toata cartea cu instructiunile mele de folosire.
Acum cu tata
Tata e grijuliu
Dupa o plimbare placuta ajungem si la Cuntu. Aerul racoros din padure mi-a prins tare bine caci am dormit neintrerupt.
Tot o familie
Apus
Apus
La Cuntu, George nenea meteorologul, e tare bucuros ma cunoasca si se minuneaza ca am doar 3 saptamani. Spre seara ajunge si AnaMaria adusa de parintii ei Lore si Alinu. Seara sunt doar 17 grade aici, cam jumatate cat la Timisoara. Cum sa nu dormi bine in asa aer racoros?
Mamici mandre
Ana Maria si Vlad
Duminica dimineata facem o plimbare scurta prin jurul cabanei Cuntu.
Cu George, sef de statie la Cuntu
Aici la Cuntu e loc bun de dormit
Apoi dupa pranz coboram la vale inapoi la masina, caci pe sus pe munte incep sa se adune nori negri si ai mei parinti inca nu au echipament de ploaie pentru mine.
Se poate urca si cu motoare de un singur cal putere
AnaMaria a urcat in scaunelul de masina. La deal s-au ostenit parintii ei sa-i care amandoi scaunelul, probabil le-a cam rupt spatele. Iar acum la vale mami si tati le-au sugerat sa foloseasca o metoda mai originala s-o transporte la vale. Foarte amuzant...
Metoda tribala de carat copilul: pozitia 1
Metoda tribala de carat copilul: pozitia 2
Avem noroc caci nu se aduna norii de ploaie si putem sa ne plimbam nestingheriti. Dupa o alta pauza in Seroni, ajungem la masina unde se termina prima mea excursie pe munte.
Ne mai oprim inca o data la tabara de aventura pentru copii sa mai trag un pui de somn la racoare, inainte sa coboram la caldura de la oras.
Apoi imi iau ramas bun de la Mara, iar ai mei parinti ii saluta pe Coco, Ane, Dani, Tarcu, Lore.
In drumul spre casa ai mei parinti au o discutie interesanta. Au primit sugestii de la prieteni si cunoscuti ca ar fi cazul sa schimbe numele blog-ului in "Pasi in 3 pe munte".
Mama Gianina, pragmatica cum e de felul ei, spune ca probabil ii voi insoti pe munte vreo 13-14 ani ca n-am incotro, asta e programul si apoi precis n-o sa mai vreau sa merg cu ei. Ori o sa vreau sa merg cu prietenii, ori poate ma fac artist si n-o sa mai merg deloc pe munte. Si pana la urma tot ei doi vor ramane sa-si insoteasca pasii impreuna pe munte. Si atunci are rost schimbarea asa doar pentru 14 ani de mers impreuna? :))
Pana si tata s-a minunat razand de argumentele mamei, apoi cum e mai conciliant de felul lui a propus sa mai asteptam pana cand cel putin voi putea pasi si eu singur. Ca daca e sa fie "pasi in 3", atunci sa fie, nu doar pasi in doi si unul carat in spate :))
Mama Gianina, pragmatica cum e de felul ei, spune ca probabil ii voi insoti pe munte vreo 13-14 ani ca n-am incotro, asta e programul si apoi precis n-o sa mai vreau sa merg cu ei. Ori o sa vreau sa merg cu prietenii, ori poate ma fac artist si n-o sa mai merg deloc pe munte. Si pana la urma tot ei doi vor ramane sa-si insoteasca pasii impreuna pe munte. Si atunci are rost schimbarea asa doar pentru 14 ani de mers impreuna? :))
Pana si tata s-a minunat razand de argumentele mamei, apoi cum e mai conciliant de felul lui a propus sa mai asteptam pana cand cel putin voi putea pasi si eu singur. Ca daca e sa fie "pasi in 3", atunci sa fie, nu doar pasi in doi si unul carat in spate :))
