Sunday 20 September 2009

Muntii de langa noi, m-tii Zarandului 19-20 sept

Nu se anunta o vreme prea stralucita si buna de alergat in muntii inalti ai patriei, dar noi vrem totusi sa ne antrenam. Asadar ii propun lui Alin sa imbinam utilul cu placutul si ii prezint un plan de sfarsit de saptamana la parintii mei in Arad cu antrenamente in modestii munti din zona Aradului, muntii Zarand.

Alin: Desi sunt foarte apropiati de noi, mereu am neglijat Zarandul pentru ca ni se pareau prea mititei in comparatie cu fratii lor mai impunatori si mai maiestuosi: Tarcu, Godeanul, Retezatul sau cu ceilalti frati plini de locuri tainice, incarcate de legende ca si Cernei sau Mehedinti; m-tii Zarandului imi seamana mai degraba cu niste dealuri mai rasarite acoperite de paduri.

Alin intra in cetate

Alin nu este prea convins de planurile mele si se gandeste mai degraba la Muntii Codru-Moma, normal trage mai spre Bihorul lui. Deci se pare ca ne intrecem in patriotisme locale. Atunci ii propun pentru sambata o tura in Zarand si daca nu ii place zona, duminica putem merge in Codru-Moma.
Caut harti cu muntii Zarandului si imi amintesc de cei care merg cel mai des acolo, de cei din Arad de la "Veniti cu Noi". Asadar nu stau mult pe ganduri si-l contactez pe Claudiu care ne sare in ajutor cu o monografie a zonei dotata cu harti.

Marcam cetatea

Avand monografia cu harta si cunoscand un pic zona, rapid fac planul pentru o tura de alergare lunga si cu diferenta de nivel considerabila. Lui Alin nu prea ii vine a crede ca pe dealurile alea se poate aduna o asa diferenta de nivel cum ne trebuie noua pentru antrenament.
Sambata dupa-masa plecam spre Siria cu gandul la o tura scurta, lasam tura mai lunga pe duminica.

Sunt in curte sau in cetate?

In timpul verii cand privim din Arad, nu se zareste nici un munte. De obicei pacla ascunde orizonturile. Si totusi dupa doar 25km de drum, vedem rasarind parca din neantul campiei, un sirag de munticei. E drept nu la fel de maiestuosi ca si Fagarasul, dar totusi se ridica la 400-500m deasupra.

Satul Galsa vazut din cetate

Privim in sus la traseul nostru de astazi. Un drum forestier pe care se poate alerga 100% ne urca din sat, mai sus cu 450m la cetatea Siria, in doar 6km.
Dupa nici 1km ajungem din urma 3 baieti care alearga si ei la deal. Ma intreb oare pentru ce se antreneaza baietii si imi propun sa-i intreb sus in cetate. Dar nu mai am ocazia, baietii se intorc inapoi inainte de a ajunge sus.

Interesant aici la campie

Turnul cetatii

In cetate facem o pauza de poze, admiram satele din jur si ochim un alt drum pentru coborare. Azi ne rezumam la doar 12km de alergat de dezmortire, tocmai bun dupa antrenamentele solicitante de scari din timpul saptamanii. Lasam cireasa de pe tort pentru ziua de maine.

La vale

Fugi ca vin

Spre casa... lasand cetatea in varf de deal

Duminica ne pornim tot spre dupa-masa spre Zarand. Asa merge treaba cu turele astea de trail-running: nu-i nevoie de o zi intreaga pe munte, ar fi prea extenuanta o zi intreaga de alergat. Se poate pleca si mai tarziu, tura de antrenament dureaza doar cateva ore, nu e ca la trekking, o zi de vara pana-n seara.

Rezistand tentatiei

O noua zi

Alin tanjeste dupa urcarea de ieri spre cetate, dar eu incerc sa-l momesc spunandu-i ca urcarea aia am vazut-o si ar fi frumos sa vedem si alta. Asa reusesc sa-l conving sa incepem cu un alergat usor de vreo 3-4km pe plat de incalzire pana la Monumentul Turistilor, iar apoi sa o luam la deal spre Schitul Feredeu.

O noua alergare

Drumul pana la schit pare a fi asfaltat... si din aceasta cauza ne lasam prada tentatiei, parasim marcajul si o luam pe un drum pe pamant, prin viile bogate in roade pana cand poteca se astupa de zmeuris trecut. Hopa!... nu asta ne doream.

Alin propune sa ne intoarcem, sa cautam alt drum, eu sunt incapatanata si ii propun sa mai inaintam un pic pana iesim la gol in drumul ce leaga cetatea de schit. Nu foarte convins si bombanind ceva in urma, Alin ma urmeaza pana in golul mult dorit. Gol, gol, dar inconjurat de balarii, maracini, tufe spinoase si nici urma de drum. De aici Alin imi spune clar ca el se intoarce, saturat fiind de maracini. Presupun ca drumul este un pic mai sus si stiu ca pe Alin nu-l voi mai putea duce cu zaharelul. Asadar ii propun sa luam o pauza de 5minute inainte revederea cu maracinii. Accepta. Bucuroasa o iau in sus in pas alert... in cautarea drumului: YUHU... am rezolvat problema.

Schitul Feredeu

Ne cam pierise pofta de alergat dupa portiunea cu maracini, dar cand ne-am vazut din nou pe drum... o frumusete de drum forestier croit frumos prin padure, pofta ne revine pe loc. O luam rapid la fuga; nu de alta dar suntem cam insetati si nu avem apa la noi, stiind ca la schit vom da de un izvor.

Pauza de hidradare

De la schit pornim spre tabara de la Casoaia, de unde ar fi trebuit sa urcam pe vf Highis (800m), al doilea varf din Zarand. Dar ora tarzie ne face sa realizam ca nu mai avem sansa sa ne intoarcem pe lumina, asadar ne rezumam doar la coborarea si apoi revenirea in creasta de la Casoaia.
Nici coborarea la Casoaia nu a fost sa fie completa. Ora inaintata si distanta deja parcursa fiind arhi-suficienta pentru antrenament, ne face sa luam decizia de a ne intoarce spre Siria numarand aproximativ 30km alergati cu 1000m diferenta de nivel.

Din nou in pas de alergare

A fost un sfarsit de saptamana in care am descoperit o zona destul de apropiata de Timisoara (80km) cu un potential mare de trail-running, dar mai ales de MTB. Zona fiind joasa (se porneste de la 120m, iar varfurile cele mai inalte au 700-800m) merita strabatuta primavara devreme si toamna tarziu, cand in alte zone temperaturile nu permit o tura de bike.
Drumurile forestiere sunt de vis... dar cum totusi suntem ancorati in realitate... trebuie sa marturisim ca pe drumurile Zarandului am inspirat si ceva noxe de ATV-uri si motoare enduro.

6 comments:

Cata said...

Frumoasa privelistea de la cetate, in zilele mai senine se vede Aradul foarte bine de acolo, ar merita sa va aduceti un binoclu
Data viitoare cand mai mergeti si nu aveti de gand sa alergati, sa va luati si bicicletele cu voi fiindca sunt trasee destule...nu o sa va para rau, garantez;)

PS: Sa nu uit: pozati si Siria de acolo de sus sa-mi vad casa :)

Anonymous said...

Bine ca nu s-a alarmat paznicul viei, vazandu-va asa de grabiti pe-acolo... Ar fi zis ca aveti rucsacul plin de ciorchini si camel-back-ul plin de must si de aia alergati in halul asta :-)))
Carol

romeo said...

Da,fain!O mica corectie da-mi permiteti... in imagine apare Schitul Feredeu,manastirea se afla mai jos.

Cosmin said...

Felicitari pentru antrenamentele pe care le faceti. Toata stima si tot respectul. Mult succes la maraton. As avea o intrebare, de unde ti-ai luat rucsacul de alergare? Mersi mult.

Alin said...

@Cosmin: rucsacul e marca Quechua si l-am luat din Decathlon Budapesta.
Vezi aici detalii despre produs: http://www.decathlon.fr/FR/diosaz-10-raid-ultralight-67874604/
Sau dc vrei o pagina in engleza: http://www.quechua.com/EN/diosaz-10-raid-ultralight-67798985/
Marca Quechua se vinde in principiu in reteaua Decathlon, nu stiu dc se mai vinde si in alte parti, dar poti cauta.
Daca nu ai drum in Budapesta, poti gasi la Decathlon Bucuresti, dc nu au produsul pe stoc poti face comanda.

ioan said...

Super, parca imi vine si mie cheful sa schimb ziua de vara pana-n seara (de trekking) pe cateva ore de alergat pe forestiere frumoase... :D