Timpul trece, amintirile raman. Timpul trece repede, amintirile risca sa pice din valiza arhiplina. Nu putem schimba valiza si din pacate, cu trecerea timpului, valiza devine din ce in ce mai mica si neincapatoare, iar noile amintirile isi fac loc, aruncand din mers amintirile vechi. Off ce pacat! Eu vreau sa nu uit nimic. Vreau sa tin minte fiecare poteca pe care am strabatut-o, fiecare floare care mi-a starnit atentia, fiecare trecator pe care l-am apreciat la momentul intalnirii, fiecare nor care ma umbrit, ma udat sau care a facut decorul mai frumos.
Primul popas - cabana Fantanele
Statiune Durau - de acolo venim
Traseu educativ - invatam despre conglomerate
Cusma dorobantului Pentru asta, chiar daca timpul este atat de zgarcit cu noi, incercam sa asternem dupa fiecare tura cateva randuri aici. A trecut deja o luna de cand am fost in tura asta si de atunci s-au intamplat asa de multe. Suntem in urma cu blogul si prieteni ne intreaba deja de alte bloguri:
- Cand ii gata?
- Pai inca nici nu l-am inceput! Si mai avem inca vreo 3-4 restante.
Realizez ca nu ne plictisim, ne traim viata din plin si timpul nu ne ajunge. Pai asta este bine, faptul ca suntem in urma cu blogurile defapt este o veste buna. Si uite cu aceste ganduri, mi-am alocat un pic de timp sa scriu si acest blog. Nu ar fi pacat sa se piarda aceasta tura si peste catva timp o noua amintire sa o arunce pe aceasta din valiza si sa o pierdem definitiv? O, da! Ar fi mare pacat, asadar chiar daca sunt lipsita de inspiratie m-am hotarat: cateva poze si cateva cuvinte asternute acuma, le voi aprecia peste cativa ani.
Garofite
Turnuri de conglomerate
O alta priveliste spre Durau
Ce ascund padurile?
Suntem din nou in Ceahlau dupa mai bine de 7ani de cand am fost prima data, dar este pentru prima data cand suntem impreuna, asadar ne amintit si ne povestim pe unde si cum a fost prima data in Ceahlau. Eu tin minte ca am vazut o groaza de flori de colt, iar cei cu care am fost atunci, nu ma credeau ca sunt flori de colt, din cauza ca erau prea multe. Ardeam de nerabdare sa trec iar pe acolo sa vad: mai sunt?
vf Toaca
Popas la cabana Dochia
Cascada Duruitoarea - Prima cadere de apa
Cascada Duruitoarea - A doua cadere de apa
In prima zi urcam pe la cabana Fantanele, apoi pe vf Toaca si ne luam prazul din straita la cabana Dochia, unde spre surprinderea noastra este multa lume. Cu toate ca este o zi de joi, deci nu este sfarsit de saptamana cand lumea fuge de caldura din oras, sus la cabana este multa lume urcata de jos din Durau doar pentru o zi, numar peste 30 de persoane pe terasa cabanei. Suntem placut surprinsi sa vedem ca totusi si la noi lumea incepe sa faca miscare.
Cascada Duruitoarea in intregime
Intrebare: Oare ce face Alin la apus?
Raspuns: Copiaza pozele pe laptop!
Se crapa de ziua
Seara o petrecem din nou la cort, mai sus de statiunea Durau, pe piciorul Humariei, iar sambata facem un traseul-circuit de la Izvorul Muntelui. Avem o dilema pe unde sa urcam din nou la cabana Dochia: pe Jgheabul cu Hotar sau pe traseul Curmatura Lutul rosu? Pentru ca nici care din noi nu a facut nici unul din aceste trasee, alegem dupa ureche Jgheabul cu Hotar.
Sa mai invatam cate ceva! 
Spre cabana Dochia pe jgeabul cu hotar 
Cabana Dochia Din nou facem pauza de pranz la cabana Dochia, unde de aceasta data tragem si un pui de somn la soare, pe platoul din spatele cabanei.
Ai grija sa nu se pravaleasca turnul pe tine! 
Ii cu mult mai mare ca mine? 
Clopotel 
Floare de colt
Pentru coborare alegem traseul prin Poiana Maicilor, traseu pe care eu am urcat si am zarit puzderia de flori de colt. Si de aceasta data era plin de ele. Ajunsi inapoi la cabana Izvorul Muntelui pornit spre casa trecand prin cheile Bicazului, pe la lacul Rosu, prin Praid si Sovata unde am fost profund dezamagiti de statiunile noastre montane si ne-am promis sa nu mai calcam pe acolo curand, ca sa nu zic niciodata, iar sfarsitul de saptamana l-am petrecut langa Targu Mures, pe malul lacul Bezid la cabana lui Peti si Dana, prietena mea din copilarie.
Un buchet de flori de colt
... si multe alte floricele
6 comments:
Foarte faina zona !! mi-ai adus aminte de prima mea iesire la munte care a fost in Ceahlau...eram prin clasa a X ...ma aburea atunci un cioban ca de pe Durau se vede Dunarea daca e senin....voi ati vazut-o?...inca traiesc cu dilema daca era duma sau nu...cica asa vedea Stefan cel Mare cand vin turcii :))
Frumos Ceahlaul :)
Cristi, poate de pe Toaca se vede Dunarea... Am mai auzit si eu "legenda" asta (de la meteorologi) si e destul de plauzibila doar ca trebuie sa fie o vizibilitate exceptionala. Din cauza asta sunt foarte mici sansele sa se intample vara.
Frumos Geanina,insa ma asteptam la o poveste cu mai mult lux de amanunte...ca m-ati obisnuit prost:-)))))
Eu nu am fost niciodata in zona Praid,Sovata...nu stiu cum este,insa Lacul Rosu m-a dezamagit si pe mine,ca de altfel si localitatea Bicaz.
Pai sa va fie de bine,totusi...o tura de Ceahlau cred ca v-a cazut bine!:D
@Cristi: nu am vazut Dunarea, pentru ca nu era asa o vizibilitare, dar cine stie, poate se vede.
@Ana-Maria: criza de timp este mare, tocmai cum am spus si mai sus, decat nimic, mai bine cateva poze care spun tot si cateva cuvinte de legatura acolo :P
Foarte frumoasa povestea...musai sa ajung si eu acolo. De pe malul lacului Saaima din Finlanda, Ceahlau pare cel mai inalt munte :)) Multe ture frumoase si povesti pe masura care sa-mi tina de dor pana ma intorc acasa.
Cu bine
Mara
Super Prezentare!
E foarte adevarat ca ceea ce vezi aici iti taie respiratia indiferent de anotimp.
Post a Comment