Sunday 30 January 2011

Cu schiurile prin Retezat 29-30ian


Pe valea Pietrele in sus

Podetul de peste apa Stanisoarei

Florin si Ciula

Podetul de peste apa Galesului





































Saturday 29 January 2011

Iesire la Muntele Mic 29-30 ian


Pentru ca Alin viseaza la o tura mareata prin Retezat, dar eu mai friguroasa fiind prefer caldura unei cabane, ma lipesc si eu de trupa din club care merge la Muntele Mic. Va fi tot schi de tura, dar la nivel de invatacei. Ideea lui Mardale este sa o initieze pe Diana in tainele focilor.
Sambata dis de dimineata Alin pleaca spre Retezat. Eu raman sa mai dorm pana pe la 8 cand Mardale imi da trezirea: in 20-30min vine sa ma ia. Rapid imi fac un ceai si-l torn in sticle. De mancat voi manca pe drum ce mi-am pregatit de cu seara. Am optimizat totul ca sa pot dormi cat mai mult dimineata.

Vreme numai buna de urcat pe foci

Lui Andrei pare sa ii placa noua gustare

Il sun pe Alin si aflu ca ei sunt deja in Hateg, iar afara este ca-n congelator -11 grade. Din Timisoara plec cu Mardale si Diana. In alta masina au plecat la drum Eugen, Gelu, Ami si cu Andrei. Ne regrupam in Caransebes la langosi, de unde-l pescuim si pe Markus.
Pe valea Craiului la telescaun este foarte frig, asadar ne miscam repede cu echipatul si o luam rapid din loc. La telescaun ne intalnim cu Cristi Brecica, Florentzo, Oana si Dan Lupsa. Cand aude Dan ca noi urcam pe foci, fara sa clipeasca ni se alatura bucuros.
Urcarea este foarte placuta. Cum am parasit drumul, cum suntem nevoiti sa face o prima pauza: de dezfofolire. Prin padure este soare, cald si bine. Dam jos straturile protectoare, gen geci, caciuli, surplusurile de polare, iar cel mai inspirat, Mardale, renunta si la suprapantaloni.

Mai un pic si ajungem in statiune

Baietii

Urcarea este o adevarata placere, pacat ca se termina. Ajunsi in statiune ne intalnim cu trupa de la Junior Adventure: Marius, Lola, Diana Marc si Nae, care se pregatesc din nou de tabara. Ne cazam la Dani si iesim la cateva ture de partie. O urcare pe Nordica costa 3lei. Pentru inceput ma gandesc sa imi iau 5 urcari, apoi cand vad ca nu mi se potrivesc maruntii, hotarasc sa imi iau doar 3 si mai completez apoi. Dau prima coborare, care imi pare destul de ok. Cea de-a doua coborare ma face sa renunta la Nordica: pietre, pietre si iar pietre. Ultima coborare o dau pe dincolo, unde desi nu sunt pietre, doar unele portiuni cu iarba, lipseste panta. Asadar consider ca am investit destui bani in partiile de la Muntele Mic si ma hotarasc sa nu mai dau nici 1leu, pentru ca pur si simplu nu merita. Nu vreau sa intru din nou in detalii cum ar trebuie sa se bata partiile si cum se bat la noi.
Soarele inca straluceste pe cer, nu pot sa ma opresc, deci imi iau focile si fac o ultima urcare pentru ziua de sambata. Focile astea si-au meritat toti banii.

Acrobatii pe schiuri

Aplauze

Seara o petrecem la cabana jucand mima. Nu sunt mare fana a acestui joc, dar trebuie sa recunosc ca asa de mult nu am mai ras de mult timp. La miezul noptii merg la somn... maine se anunta o alta zi insorita.

Numarul lui Ami


Mardale in actiune

Caldarea Valsanului

Duminica dimineata mergem la Dor de Munte sa mancam o omleta la micul dejun, dar dupa ce ne scriem singuri comanda pe un biletel, la initiativa lui Markus si dupa o asteptare de vreo 45min, ne hotaram ca totusi vrem sa mai schiem ceva azi si luam micul dejun la cabana.
Domnul presedinte vrea sa ne duca la schi de tura in caldarea Valsanului. Ma pornesc mai repede, pentru ca aveam de gand sa imi tin promisiunea de ieri: nici un leu pentru partiile de la Muntele Mic. Urc pana la capatul teleschiului si numai bine, incep sa apara pe rand: Markus, Mardale, Eugen, Ami si Andrei.
Dam o coborare pe schiuri pe fata insorita a micului munte, facem o pauza la soare si revenim in statiune.

Acrobatie pe cozi

Braduti

Pentru pranz mergem la Hotel Felix. Cei care mai au puncte mai dau 2-3 ture de partie, apoi ne impachetam bagajele si ne dam intalnire la 5 fix sus la teleschi. Plec mai repede caci din nou urc pe foci. Ne regrupam cu totii si o dam la vale. Lasam rucsacii la Eugen, care a urcat cu masina si o pornim in jos pe drum, caci prin padure desi este zapada, nu este multa si nici strat de baza nu are. Dam la bete ca nebunii si ajungem jos inaintea masinii.
Ne regrupam in Caransebes la niste clatite delicioase si ultima portie de ras din acest sfarsit de saptamana. Ajungem acasa orbecaind printr-o ceata deasa mai bine de 50km.

Pe valuri albe

Doar noi

Nici acest sfarsit de saptamana nu mi-a schimbat parerea despre partiile si serviciile din statiunile noastre de schi. Daca nu merita, nu merita, asadar vom da in continuare banii celor care stiu sa ii investeasca...