Saturday, 25 July 2009

Creasta Rodnei 25-27 iul

Initial aceasta saptamana era planificata pentru o iesire in Dolomiti, dar nu intotdeauna planul de acasa se potriveste cu cel din targ, iar cei cu care ar fi trebuit sa mergem in Italia au amanat cu o saptamana tura, dar noi nu putem amana concediu din motive ce tin de plantatie.
Inainte de concediu am fost la o prezentare cu si despre Dolomiti, tinuta de Eugen. La finalul prezentarii am spus: ma bucur ca nu mergem acuma in Dolomiti! Cand am vazut ce coborari se fac acolo, cu diferente mari de nivel, abrupte si pe grohotis, mi-am dat seama ca genunchiul meu a indurat destul la Marathon 7500 si totusi ar fi cazul sa-l menajez un timp. Daca repaus total de 2 saptamani nu pot face, cum mi-a fost recomandat de catre o doctorita sportiva, macar cu un concediu mai domol sa ne rasfatam. Si cum idee de a pleca la mare ne-a venit cand eram deja pe drum spre munte... pana la urma am facut ce stim noi mai bine sa facem: sa mergem pe munte.

Se taie si aici

Se lasa seara

Pentru ca este cam departe de noi nordul tarii si nu avem cum ajunge acolo intr-un sfarsit de saptamana, cum suntem noi invatati, am ales aceste meleaguri pentru saptamana noastra de concediu si am propus sa incepem cu visele noastre neimplinite si anume cu Pietrosu Rodnei.
Alin imi povesteste cum intr-o iarna a vrut sa urce cu Cata pe varf, dar tura le-a fost compromisa din cauza primusului pe benzina. Pe de alta parte eu ii povestesc cum am fost in vara anului 2002 in Rodnei, ce mult imi doream atunci sa ajung pe vf Pietrosu, dar colegii de facultate au decis sa coboram din creasta mult mai repede si uite asa visul meu a ramas neimplinit... pana acum.

Cina din pridvor

Buna dimineata

Sambata plecam destul de tarziu din Timisoara, este totusi concediu, si la fel de tarziu ajungem in Borsa. Ne luam rucsacii in spate si pornim in sus, cu gandul de-a urca pana la statia meteo unde sa innoptam la cort, dar urcand pe un drumul lung cat o zi de post, inserarea si lenea ne ia prin surprindere si hotaram sa tragem pe drepta in pridvorul unei casute nelocuite.

Ne reluam drumul

Ce culege? Floricele?

Zmeura!

Dimineata ne trezim de la ciripitul pasarelelor, luam micul dejun in pridvor si reluam drumul de ieri, desertul servindu-l pe drum: afine si zmeura din belsug.

Ajungem la cabana meteo

Cabana meteo si lacul Iezer

Trecem de statia meteo si facem un popas la lacul Iezer. Este multa lumea in zona, vreo 15-20 de persoane au innoptat la statia meteo, iar langa lac vedem cateva corturi. Poteca ce urca spre varf este presarata cu turisiti si ca sa nu se piarda urma o luam si noi in sus.

Harta Romaniei

Tot in sus pana pe Pietrosu

Ceata mare pe vf Pietrosu

Ajungem pe varf si nu suntem singuri, a ajuns aici si ceata care ne inchide orizonturile. Zabovim un pic pe varf si ne bucuram de fiecare fereastra mica din ceata; admiram lacul si statia meteo. Pentru ca ceata inseamna si frig nu ramanem mult aici si o luam din loc spre creasta principala a muntilor Rodnei.

Taurile Buhaescului

Spre creasta principala sub plafonul de nori

Mergem destul de repede manati de frig, suntam pe curba de nivel varful Rebra si ajungem in creasta principala, pe banda rosie pe varful Buhaescu Mare. Dinspre vest niste nori suparati se apropie de noi, avem noroc ca directia noastra de mers este est, doar ca viteza noastra de deplasara este mai mica, nori negri ne ajung si isi varsa supararea pe noi.

Suntem pe banda rosie

Altfel de stanci

Cina la cort

Sa punem cortul? Sa mai mergem? Decidem sa mai mergem un pic si uite ca ploaia se opreste, dar ne ajunge din urma alt nor si mai suparat, de aceasta data reusind chiar sa bage si frigul in noi. Ajunsi in saua Galatului campam, luam zgribuliti cina in sacii de dormit si sunam la parinti:
- Alo! Cum este vremea la voi?
... ... ...
- Cald? Aici la noi este cam frig! Avem 9 grade in cort si afara probabil este si mai frig.
... ... ...
- Da suntem bine! Nu... nu ne este frica de ursi! Maine daca este urat coboram, iar daca se face frumos, continuam pe creasta.
... ... ...
- Noapte buna si voua! Da... da... avem grija! Noapte buna!

Studiem traseul de azi

Tot pe creasta

Am trecut cu bine noaptea la cort, nu ne-a mancat nici ursul si nici un am inghetat de frig. Vremea de afara este mai optimista decat cea de ieri, asadar ne continuam traseul de creasta.

Stanci ca ceapa, pe vf Cepii

Nu coboram, continuam pe creasta

Taul Stiol

Hopa sus

Cararuie

Pe poteca intalnim si alti turisti, printre care 3 cehoaice bine echipate, cu niste rucsaci imensi. Ne tot intrebam oare ce pot sa care asa de multe cu ele, caci totusi un cort, sac de dormi, niste haine pentru 2-3zile si mancare... nu pot fi chiar asa de voluminoase. Raspunsul il vom afla a doua zi, in muntii Suhard.

Cu rucsacul cat dulapul

Ce lungi sunt picioarele sudice ale Rodnei!

Margarete pentru fete

Coasta Neteda

Stana

Pe la ora panzului ajungem pe varful Ineu. In acelasi timp cu noi ajunge un cuplu maghiar din Ungaria care a urcat din Valea Vinului. Ne bucuram ca ne intalnim, astfel ne facem poze reciproc, dar comunicam cam greoi... in maghiara. Totusi Alin reuseste sa ii invete sa zica branza si 10-15lei. La coborare aveau in plan sa cumpere branza de la o stana, dar nu prea stiau cum sa se faca intelesi. Dupa lectia de limba romana ne despartim, ei o iau in jos spre Valea Vinului, iar noi spre lacul Lala Mica si Lala Mare.

"Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete"

vf Ineu

Poposind la Lala Mare

Admiram lacul Lala Mare, cel mic fiind aproape sec anul acesta. Imi amintesc ca in facultate campasem la lacul Lala Mica una sau doua nopti si era mai mai mare si mai frumos.
Furati de peisaj si de frumuseatea Lalei Mari, incurcam culoarea marcajelor si in loc sa urmam pe valea Lala punctul albastru, care ne-ar fi indrumat spre Gura Lalei, o luam pe punctul rosu care ne urca in creasta si ne coboara in pasul Rotunda. Cand realizam ca am incurcat culorile nu ne stresam prea tare si continuam pe poteca pe care m luat-o pana in pasul Rotunda, unde avem norocul sa fim gazduiti la cabana familiei Candale.

Suhardul la orizont - urmatoarea noastra destinatie

6 comments:

Cristi Trandafir said...

mai Gianina....pe tine te doare genunchiu si Alin se leaga ?!...:))

Ana-Maria said...

In sfarsit ati mers in Orientali...foarte,foarte frumos...
Ca de obicei m-ati lasat fara replica!
Asa multi straini vin la noi la munte?!
Nici nu m-as fi gandit!
Abia astept povestea Suhardului...

Albinutza said...

Va urmaresc de mult, si deja pot spune ca-mi sunteti prieteni. Am umblat si eu mult pe munte, dar acum timpul, familia ma tin in loc. Prin aventurile voastre retraiesc si eu clipele petrecute pe munte. Va multumesc, va pup si astept continuarea...
Rucsacu' cat dulapu'?! Mor de curiozitate

Alexandru said...

Subscriu la tot ce a spus Albinutza! Cât despre "ruscacu' cât dulapu'", ăsta da suspans. :D

pisti2004 said...

Frumos!Felicitari!

Noi doi ş'un câine said...

Ce sa mai :)..... bestial e putin spus. Citind si urmarind sirul pozelor mi-a venit chef de Rodna (acolo m-am nascut) si de muntii de acolo. Sper sa putem merge si noi in vara aceasta acolo pentru o tura. N-am mai vizitat locurile din 1995.

Numai bine!