Thursday 30 July 2009

Revederea cu Ceahlau 30-31 iul

Timpul trece, amintirile raman. Timpul trece repede, amintirile risca sa pice din valiza arhiplina. Nu putem schimba valiza si din pacate, cu trecerea timpului, valiza devine din ce in ce mai mica si neincapatoare, iar noile amintirile isi fac loc, aruncand din mers amintirile vechi. Off ce pacat! Eu vreau sa nu uit nimic. Vreau sa tin minte fiecare poteca pe care am strabatut-o, fiecare floare care mi-a starnit atentia, fiecare trecator pe care l-am apreciat la momentul intalnirii, fiecare nor care ma umbrit, ma udat sau care a facut decorul mai frumos.

Primul popas - cabana Fantanele

Statiune Durau - de acolo venim

Traseu educativ - invatam despre conglomerate

Cusma dorobantului

Pentru asta, chiar daca timpul este atat de zgarcit cu noi, incercam sa asternem dupa fiecare tura cateva randuri aici. A trecut deja o luna de cand am fost in tura asta si de atunci s-au intamplat asa de multe. Suntem in urma cu blogul si prieteni ne intreaba deja de alte bloguri:
- Cand ii gata?
- Pai inca nici nu l-am inceput! Si mai avem inca vreo 3-4 restante.
Realizez ca nu ne plictisim, ne traim viata din plin si timpul nu ne ajunge. Pai asta este bine, faptul ca suntem in urma cu blogurile defapt este o veste buna. Si uite cu aceste ganduri, mi-am alocat un pic de timp sa scriu si acest blog. Nu ar fi pacat sa se piarda aceasta tura si peste catva timp o noua amintire sa o arunce pe aceasta din valiza si sa o pierdem definitiv? O, da! Ar fi mare pacat, asadar chiar daca sunt lipsita de inspiratie m-am hotarat: cateva poze si cateva cuvinte asternute acuma, le voi aprecia peste cativa ani.

Garofite

Turnuri de conglomerate

O alta priveliste spre Durau

Ce ascund padurile?

Suntem din nou in Ceahlau dupa mai bine de 7ani de cand am fost prima data, dar este pentru prima data cand suntem impreuna, asadar ne amintit si ne povestim pe unde si cum a fost prima data in Ceahlau. Eu tin minte ca am vazut o groaza de flori de colt, iar cei cu care am fost atunci, nu ma credeau ca sunt flori de colt, din cauza ca erau prea multe. Ardeam de nerabdare sa trec iar pe acolo sa vad: mai sunt?

vf Toaca

Popas la cabana Dochia

Cascada Duruitoarea - Prima cadere de apa

Cascada Duruitoarea - A doua cadere de apa

In prima zi urcam pe la cabana Fantanele, apoi pe vf Toaca si ne luam prazul din straita la cabana Dochia, unde spre surprinderea noastra este multa lume. Cu toate ca este o zi de joi, deci nu este sfarsit de saptamana cand lumea fuge de caldura din oras, sus la cabana este multa lume urcata de jos din Durau doar pentru o zi, numar peste 30 de persoane pe terasa cabanei. Suntem placut surprinsi sa vedem ca totusi si la noi lumea incepe sa faca miscare.

Cascada Duruitoarea in intregime

Intrebare: Oare ce face Alin la apus?

Raspuns: Copiaza pozele pe laptop!

Se crapa de ziua

Seara o petrecem din nou la cort, mai sus de statiunea Durau, pe piciorul Humariei, iar sambata facem un traseul-circuit de la Izvorul Muntelui. Avem o dilema pe unde sa urcam din nou la cabana Dochia: pe Jgheabul cu Hotar sau pe traseul Curmatura Lutul rosu? Pentru ca nici care din noi nu a facut nici unul din aceste trasee, alegem dupa ureche Jgheabul cu Hotar.

Sa mai invatam cate ceva!
Spre cabana Dochia pe jgeabul cu hotar
Cabana Dochia

Din nou facem pauza de pranz la cabana Dochia, unde de aceasta data tragem si un pui de somn la soare, pe platoul din spatele cabanei.

Ai grija sa nu se pravaleasca turnul pe tine!

Ii cu mult mai mare ca mine?

Clopotel

Floare de colt

Pentru coborare alegem traseul prin Poiana Maicilor, traseu pe care eu am urcat si am zarit puzderia de flori de colt. Si de aceasta data era plin de ele. Ajunsi inapoi la cabana Izvorul Muntelui pornit spre casa trecand prin cheile Bicazului, pe la lacul Rosu, prin Praid si Sovata unde am fost profund dezamagiti de statiunile noastre montane si ne-am promis sa nu mai calcam pe acolo curand, ca sa nu zic niciodata, iar sfarsitul de saptamana l-am petrecut langa Targu Mures, pe malul lacul Bezid la cabana lui Peti si Dana, prietena mea din copilarie.

Un buchet de flori de colt

... si multe alte floricele

Wednesday 29 July 2009

Lenevind in Rarau - 29 iul

Oare ne-am saturat de trekking? Sa ne fie noua lenamite sa urcam pana pe varf cand suntem la 50m de el? 50m distanta, nu diferenta de nivel! Hmmm... ciudat, dar pur si simplu ne oprim cu 50m inainte de varful Rarau, ne intindem pe geci si lenevim vreo jumatate de ora aici. Privim in zare la Coltii Raraului si decidem: astazi ne este lene, pur si simplu ne simtim bine doar privind. Nu ne simtim deloc atrasi sa urcam pe varf sau sa mergem pana la coltii stancosi, astazi pur si simplu lenevim la munte.

Hotelul Rarau

Pana la hotelul Rarau urcam cu masina, apoi de la hotel intr-o plimbare usoara vedem de aproape Pietrele Doamnei, dar din nou nu urcam pana sus, admiram traseele de escalada si ne intrebam, de fapt mai mult Alin se intreaba:

Oare mai stiu catara?

Hai mai sa mai cataram si noi

Mai bine mergem prin balarii!

Ma uit la stanca si... nimic! Mai degraba mi se par interesante denumirile zonelor de catarat si mai ales a traseelor. Aici, spre deosebire de valea Cernei, in fiecare zona numele traseelor sunt in legatura stransa cu denumirea zonei, spre exemplu in zona "La drogherie" este plin de trasee medicamente, iar "La spital" traseele au nume de boli.

Troita din deal

Lapte proaspat muls

Dupa leneveala de sub varful Rarau o luam agale spre masina, cu gandul sa vedem Cheile Zugreni, dar in drum intalnim o stana cu vaci si oi. Ciobanii tocmai ce mulg vacile, asa ca ne intoarcem din drum si ii intrebam daca nu ne vand si noua niste lapte si branza.

Branza la scurs

Cas sau urda... telemea nu se face in zona asta!

Imi doream o vizita la stana de cand am citit o tura de-a lui Iulian Cozma, iar intalnirea placuta de la sfarsitul lunii mai cu ciobanii de la Stana de Rau din Retezat m-a facut sa imi doresc mai mult asta.
Asadar asteptam cuminti pana ciobanul sef, adica cel mai in varsta, termina de muls vaca si apoi intram in stana. Evident mirosul de fum ne imbata, aici focul mocneste fara oprire si tot lemnul din care este construita stana este innegrit de atata fum.

Un pic de cas

... dar si un pic de urda

Ne este pofta de o telemea de oaie, dar din pacate in aceasta zona nu se face decat urda si cas, asadar ne conformam obiceiului locului si luam cate un kg de urda si cas proaspat, alaturi de sticla de lapte.

100gr aici ii un kg dincolo

Coboram din Rarau, mai zabovim prin Cheile Zugreni si apoi ne indreptam spre destinatia urmatoare.

Seara la foc

Seara suntem deja la poalele altui munte, pregatiti pentru revederea cu Ceahlau.

Tuesday 28 July 2009

Du-te vino prin Suhard - 28 iul

Dupa tura din Rodnei ne dorim o zi de pauza si relaxare, dar iesind din cabana observam ce vreme superba este afara si cum soarele ne imbie sa urcam crestele muntilor. Asadar si prin urmarea, luam micul dejun, pregatim rucsacii si ne anuntam gazdele ca noi plecam pentru 2 zile in Suhard dupa care vom reveni pentru inca o noapte si bine inteles pentru recuperarea masinii.

Calutii

In galop

Cu bagaje pentru 2 zile, cu cortul si sacii de dormit in rucsac pornim din pasul Rotunda in sus pe creasta principala a muntilor Suhard. Este cald si urcam incet varf Cociorbii. Exact pe unde urcam noi se doreste amenajarea unei partii de schi, dar noi ne gandim la schi de tura... ar fi frumoasa o tura pe schiuri pana in Vatra Dorinei; poate de revelion, cine stie?

Acolo am fost ieri, in Rodnei

Poftiti la afine

Este foarte cald si urcam incet. Ne mai oprim din cand in cand la umbra brazilor si ne rasfatam cu afine.
Tot mergand noi asa pe drumul forestier ce deseneaza traseul de creasta, ne ajunge din urma un cuplu pe la vreo 50 si ceva de ani care se ofera sa ne duca in bena jeepului lor. Noi ii refuzam frumos si le spunem ca mergem pe jos.

Prin transeele primului razboi mondial

Alti caluti

Ajungem sub varful Omului, unde gasim jeepul parcat. Oare asa vom face si noi peste cativa ani? Pe varf Alin incepe cu rafala de poze, iar eu fug la vale din cauza rafalei de vant.
Coborand de pe varf, la adapost de vant, ma intalnesc cu simpaticul cuplu si intru in vorba cu ei in asteptarea lui Alin, care a ramas in varf fascinat de norii pufosi. Cei doi sunt din Cluj, dar locuiesc in Ungaria de peste 20 ani. Domnul cunoaste bine zona si muntii si este bucuros sa ne prezinte toti muntii ce sa vad in zare. Apoi din vorba in vorba aflam ca cele 3 fete (Atomic Girls), pe care le-am intalnit ieri in Rodnei cu rucsacii imensi, carau la ele mancare pentru 2 saptamani (atat pentru tura de Rodnei cat si pentru tura viitoare, cea de Calimani) plus o stica de vin, cadou de la ei.

Vf Omului 1932m

Marmotele de Suhard

Pentru ca doamna are probleme cu genunchiul, iar domnul este plin de energie, dupa ce ne despartim de ei si o luam la vale spre urmatoarele varfuri ale crestei, domnul fuge si ne ajunge din urma, de parca ar veni cu noi in toata tura si ar povesti o seara intreaga cu noi. Din vorba in vorba aflam ca a umblat si el ceva, nu numai prin muntii patriei, dar si prin Alpi si pe Kilimanjaro, dar cu parere de rau trebuie ne luam ramas bun si ne continuam drumul.

Nu mai vreau prin jnepenis!

Fugind de jnepeni

Nu ajungem pe varful Pietrele Rosii, deoarece o mare de jnepeni, plus perspectiva de a cobora de pe Pietrele Rosii prin padure si defrisari, ne face rapid sa ne hotaram: facem cale intoarsa.
Ne oprim intr-un luminis de jnepeni, luam un pranz tarziu copios, ne inarmam cu rabdare si printre jnepeni inapoi.

Oare ce se intampla acolo?

Un tuns! Cine mai doreste?

Observam din departare ca jeepul este tot acolo, asadar bagam tare sa mai prindem simpaticul cuplu si de data aceasta ii vom ruga noi ne sa duca cu masina, nu mai vroiam sa mergem pe acelasi drum.
Bucurosi de revedere le povestim cum de ne-am hotarat sa facem cale intoarsa si dupa o pauza de 10-15min o luam pe jos inapoi; ei urmau sa coborare prin alta parte, in Poiana Zanelor, asadar singura noastra ocazia de a merge cu ei am ratat-o azi dimineata.


Stai asa... nu te misca!

Intorsi la cabana familiei Candale, ne potolim setea cu o lubenita, facem un dus fierbinte si mergem la culcare. Maine o vom lua din loc spre Rarau.

Plaiuri Suhardiene