Prin tinutul pemilor 24-25oct

Ultima tura din acest an pe doua roti are sa fie aceasta. Si nu pentru ca nu am mai pedale, ci pentru simplu motiv ca a venit frigul.
Deschid lista cu propuneri de ture si gasesc din primavara doua circuite de bike la Dunare. Unul este prea lung, era gandit ca antrenament pentru CA, iar altul prea scurt, era gandit ca recuperare dupa tura lunga. Dar nu-i nimic, ca zona este impanzita de drumuri, deci ne vom putea croi cu usurinta un traseu numai bun pentru acuma.
Suca si Elena au in cap tot o iesire cu bicicletele si tot la Dunare, dar alt traseu. Numai bine, intr-o zi traseul nostru, intr-o zi traseul lor.

Ultimele pregatiri

Toti muncim, la toti ni-i greu

Elena si Suca

Plecam spre Clisura Dunarii abia sambata dimineata si parcam masina in fata bisericii din Berzasca, unde luam micul dejun si facem ultimele pregatiri de tura, apoi o luam pe valea Berzascai in sus.
Vremea este ideala de bike, nici nu te doboara caldura, dar nici ploaie nu se arata.
Urcam incet, dar continuu si simt ca nici nu as putea iesi din acest ritm. Este asa de bine sa pedalezi alene! Si am impresia ca nici nu sunt in stare sa dau mai repede din pedale. Oare m-am molesit? Oare mi-am iesit din antrenament? Banui ca da, dar nu imi fac griji, imi propusesem un week-end de plimbare pe doua roti.

Alin trece pe directa

Printre balti Gianina

Ogorul de la Bigar

Trecem de Poiana Rudina si facem un mic popas in poiana Debeleliug, de unde avem mai multe variante: fie sa continuam spre Bigar, fie sa o luam spre Eftimie Murgu. Drumul lung si ora tarzie ne ajuta sa alegem destinatia urmatoare ca fiind Bigar. Poate maine mergem spre Eftimie Murgu, azi am plecat cam tarziu si ca sa ajungem pana la Eftimie Murgu ar trebuie sa schimbam ritmul de pedalat. Ritm care imi pica asa de bine, nu as vrea sa incep sa trag de mine, nu vreau sa schimb ritmul. Asadar parasim valea Berzascai si o luam tot in sus, dar pe valea Dragostelei.

Pe valea Sirinei in sus

Cetatea Drencova

Pe un drum de tara

Am impresia ca si bicicleta mea prefera un ritm alene, tot comentand la schimarile de viteza. Oare nu stiu eu sa le schimb? Fac ceva gresit? si il rog pe Alin sa se dea un pic cu bicicleta mea si sa schimbe si el vitezele. Sa vedem unde este problema la mine sau la bicicleta?
De data asta partial am scapat. Bicicleta este cauza, dar vina e tot a mea. Lantul este sec, nici urma de ulei pe el, scartie ingrozitor si este plin de praf. Pana la urma in Bigar facem rost de ulei si ne ungem lanturile cu totii. Doar lanturile sunt norocoase, caci gatlejurile noastre raman uscare, la birtul satului fiind inchis.
Lenevim un pic in fata birtului inchis, care deschide abia la ora 17, apoi o luam din nou la drum, avand in plan sa mergem in Baia Noua.
Pornim pe drumul ce coboara la Dunare si-l parasim cand dam de valea Sirina si incepem sa urcam pe vale in sus. Nu inaintam nici 3km ca incepem sa avem probleme. Copaci rasturnati, tufe de mure care au impanzit drumul si tot asa cam 1km pana cand drumul trece apa si se pierde. Nu prea avem chef de balaurit cu bicicletele in spate, deci facem cale intoarsa si o luam pe vale in jos pana la Dunare.

Dragalasii

Prin tara Almajului

Pornim la drum cu voie buna

Ajunsi la Dunare scoatem harta si ne gandim la ziua de maine. In functie de traseul de maine ne cautam un loc de cort sau o cazare ieftina. Hotaram ca facem tura propusa de Suca si Elena si renuntam la Eftimie Murgu, asadar pornim in recuperarea masinii. Pe drumul de Berzasca, in Drencova baietii au inspiratia sa intrebe de cazare si gasesc cea mai buna cazare pret/conditii la care am stat pana acuma. O camera mare cu 2 paturi mari duble si baie cu dus fierbinte la comun cu inca o camera. Pretul camerei fiind de 50lei. Facem rezervarea si plecam la recuperarea masinii si in cautarea unei ciorbe de peste.
Gasim in Liubcova un restaurant unde servim o ciorba buna de peste si o mamaliguta cu peste, dupa care ne retragem la dus si somn.

In centru satului la nunta

Atentie curbe nenumarate

Obosit?

Tura de duminica este mai lunga (~95km) decat plimbare de ieri (~55km) si trebuie sa tina cont si de drumul spre casa pe care tot astazi trebuie sa-l facem. Simplu de priceput, azi ritmul va fi mai rapid ceva. Dar oare sunt in stare? Ma simt asa iesita din forma si cuprinsa de lene.
Dupa cativa kilometri de asfalt incepem urcarea pe forestiere si cu incalzirea facuta pedalam voiniceste la deal pana in Garnic, unde ne oprim si noi la targul satului si alimentam cu cola. Dupa ce tot satul s-a holbat la noi, eram ca de miru lumii, toti noroiati si ciudati imbracati, o luam din nou la deal spre Moldovita si Carbunari.

Partie...

Dealurile Almajului

Greu la deal cu lantul slab

In Carbunari Elena propune o pauza de masa, dar amanam pauza pentru Sopotul Nou si incalecam din nou pe biciclete. Mai urcam o portiune si apoi incepe coborarea spre Sopot. Si coboram si coboram, obosesc de atata coborare, ma mai opresc, mai mananc o ciocolata si ma tot intreb: o mai fi mult pana la Sopot sau coboram pana la Dunare? Simteam cu sangele mi s-a subtiat, era parca apa si nu mai continea nimic hranitor, iar ciocolata ce am mancat-o era prea mica sa imbogateasca sangele cu cata energie simteam eu ca am nevoie. Din fericire intr-un final ajugem in Sopot. La toti ne este foamne, deci mergem unde ii galagia mai mare, in centru satului unde se pare ca este o nunta. Dintr-o data ni se face pofta de sarmalute, dar nunta este abia la inceput, asa ca ne retragem la magazinul satului, unde servim pateu cu castraveti murati.
Parca parca energia ne revine si pornim pe ultima urcare spre Ravensca.

Culori de toamna

Inainte de Ravensca imi pica lantul, intorc bicicleta sa pun lantul la loc si surpriza, observ ca o zalba este gata sa cedeze. Pun lantul la loc si incep sa imping la bicicleta. Cand ma ajunge Alin din urma ii prezint situatia si concluzia este evidenta: la deal pe langa la vale pe ea, noroc ca nu mai este mult la deal. Mai in fuga mai incet ajung si eu in Ravensca de unde la vale... pana la masina, un peste fript (ca ciorba nu am mai prins) si inapoi la civilizatia urbana.