Saturday 29 December 2007

Dupa Craciun in cetatea Ciortei - 26-29dec

Povestea in imagini a turei noastre o putetzi vedea in albumul de poze.

Iata-ne ca in a doua zi de Craciun in loc sa stam in acasa la gura caloriferului si-n jurul mesei plina de buntatzuri, noi2 ne pornim la drum spre maretzul Fagaras pt o tura pana dupa Anul Nou.
In seara dinaintea plecarii am procedat la o metoda noua de alcatuire a bagajelor: am speriat cantarul de bucatarie cu obiecte neobisnuite pt el - coltzari, pioletzi, coarda, hamuri, carabiniere, anouri, saci de dormit, cort, primus, butelii, oala de gatit ... mancare a vazut mai putzina:D, portziile cu provizii fiind ratzionalizate matematic :D Apoi toate au fost dirijate metodic in cei 2 rucsaci dupa un algoritm precis.
Mama Gianinei bine intentzionata se arata cam ingrijorata de mancarea cam firava si ma tot intreba nedumerita dc sunt sigur ca vom rezista o saptamana in creasta Fagarasului. Degeaba incercam sa-i explic ca portziile sunt atent calculate pe zile, ca dc vroiam sa mancam pe indestulate atunci stateam acasa si ca spatele nostru se revolta la rucsaci prea grei. Dansa saraca incerca sa mai strecoare una alta ;)) Normal, m-as fi ingrijorat si eu dc comparam volumul de mancare din rucsaci cu bunastarea din frigider :D
Si iata-ne pornitzi la drum intrebandu-ne cu emotzii si sperantze despre vremea cu care ne va primi Maria-Sa Fagarasul. Jos la campie vremea se mentzinea cetzoasa si rece de cateva zile bune, insa eu trageam nadejde ca suntem sub o imensa plapuma de nori care acopera totul si dc vrem sa iesim deasupra trebuie sa urcam in Fagaras ;)
Ajunsi la Poiana Neamtzului unde ne lasam masina banuielile noastre par sa se confirme cand ceatza pare sa se risipeasca. Frigul patrunzator (-8grC) ne face sa ne echipam rapid, asa ca pe la 3 dupa-masa ii dam in sus la deal spre cabana Barcaciu. Gheatza lucie pe drumul forestier, dar mai sus pe poteca batuta prin zapada avem spor la mers, asa ca tocmai la lasarea intunericului dupa 2.5h de urcus trecem pragul cabanei Barcaciu.


Seara o petrecem cu povesti alaturi de nea Petre cabanierul si de 3 tineri din Bucuresti savurand o cana generoasa de ceai a la coana Mariana. Cam pustiu Barcaciu fatza de cum am prins in alt an dupa Craciun, insa pt drumul ce ne astepta a picat la fix o seara linistita.

Joi 27 decembrie

Dimineatza ne trezim mult inaintea soarelui pe la 5.30 caci avem cel mai mult de tras in ziua asta: diferentza de nivel consistenta de la 1550m la 2300m. Asa ca la 7.00 inca pe intuneric parasim caldura confortabila a cabanei pt 3 zile pe care le vom petrece integral sub cerul liber, iar noaptea cu adapost la cort.
Gianinei i se pare ca aude lupi, poate stimulata de intunericul din padure:P, eu o linistesc spunandu-i ca e zapada ce scartzaie sub picioare :D
In curand iesim din padure si slalomam cu greu printre jnepeni si troiene de zapada. Urmeaza partea cea mai grea a urcusului sa ajungem pe platoul de deasupra muntelui Barcaciu. Luam panta in piept, ne croim drum drept in sus ca sa nu taiem nici o fatza si nici un jgheab din manunchiul de valcele paralele ce brazdeaza muntele Barcaciu. Cautam sa deranjam cat mai putzin zapada, nu vrem s-o vedem in miscare :D Cu rabdare sisifica apasatzi de rucsacii grei ne croim cu randul o transee prin zapada moale.
In sfarsit dupa aproape 2h suntem pe platoul Barcaciului si intampinam cu bucurie soarele tocmai la timp ca sa ne mai dezghetzam. Soarele apare mai tarziu aici fiind ascuns de creasta principala fagaraseana care se profileaza impunatoare in fatza noastra la inca 2h de mers. Vremea e perfecta, exact cum ne-o doream: sus soare si placut, iar jos spre nord o plapuma gigantica de nori acopera toata campia pana la orizont.


Pe platou zapada e intarita de vant, asa ca avansam mai rapid fiind condusi de niste urme de urs :D Mergem cu incredere pe urmele moshului care a croit drumul optim spre creasta. De creasta principala ne mai desparte un singur urcus, o creasta inzapezita ce se ingusteaza si se inclina pe masura ce urcam, asa ca ne punem coltzarii si scoatem pioletzii. Dupa 4.5h de la Barcaciu iesim sus pe vf Scarisoara, apoi inca un mic urcus din saua ce-l separa de fratele mai mare si chiar la pranz am iesit pe vf Scara (2306m).


Aici vantul se intetzeste oleaca, frigul musca din obraji, insa ne bucuram de cerul incredibil de albastru. Facem poze si ne pornim spre locul unde vrem sa ne instalam tabara noastra in saua Garbovei. Ne mai desparte doar un mic motzotzoi asa cum pare micul vf Garbova vazut de sus de pe inaltzimea Scarii, insa avea sa fie cel mai mare obstacol al zilei.


Din saua de dinainte de varf zarim niste urme care au taiat fetzele sudice ale vf Garbova, insa cum era ora pranzului si soarele inmuiase zapada decid ca e mai intzelept sa evitam fetzele inclinate ale Garbovei pt a urma creasta direct peste varf. Traseul e mai dificil peste varf, dar mai sigur. Gianina nu este de aceeasi parere :D Pe masura ce urcam imi tot spune ca ar fi ales nesigurantza zapezii de pe fetze, in locul crestei expuse pe care urcam. Incerc sa-i explic ca pioletul si coltzarii bine infiptzi in pernitzele de iarba inghetzate nu tradeaza, pe cand zapada ar putea. Nu pot s-o conving, privelistea de sub noi e mai convingatoare: spre nord un perete foarte abrupt se prabuseste in caldarea Avrigelului, iar spre sud un tobogan de zapada inghetzata in caldarea Scarii. O conving sa se inarmeze cu al doilea piolet, care nici ala nu-i da prea multa incredere, dar stresul dispare cand ne legam in coarda :P
Ajungem cu bine in Saua vestica a Garbovei (2140m) unde instalam tabara. Dam ceva la lopata ca sa amenajam un loc de cort cat mai ferit de vant.



Vineri 28 decembrie

Dimineatza ne intampina cu vreme la fel de frumoasa, doar vantul isi mai face de cap.
Azi avem in plan sa urcam pe creasta Ciortei, asa ca lasam toate bagajele in tabara si luam cu noi doar ce avem nevoie. Asa putem zburda mai usori ca sa putem acoperi diferentza de nivel pana pe Ciortea estic (2419m).



Creasta somitala a Ciortei pana pe varful vestic (2427m) e usoara, doar un mic jandarm ce strajuie varful estic necesita atentzie. Trebuie sa mergem exact la limita dintre cornisele ce stau agatzate deasupra peretelui ce se pravale spre nord in caldarea Avrigului si pantele incarcate cu zapada din sud inspre caldarea Grohotisului.


Zabovim ceva vreme pe Ciortea vestic, ne bucuram de vremea buna si de soare, apoi dupa pranz ne intoarcem la cort.


Decidem sa ridicam tabara si sa ne mutam spre vf Scara in ideea ca ziua urmatoare sa dam o tura spre vf. Serbota. Pana adunam cortul soarele se lasa, zapada se betoneaza, asa ca putem traversa in sigurantza fetzele sudice ale Garbovei spre usurarea Gianinei :P
Seara ne prinde urcand panta prelunga a vf Scara si ajugem pe intuneric in mica sa de sub vf Scarisoara.
Dam sa montam cortul si Gianina face o "vrajitorie": pana sa intindem tenta cortului betzele de cort telescopate asezate pe zapada inghetzata fac picioare pe nevazute la vale in caldarea Scarii :D Desi locul parea f drept ne ia ceva timp sa ne dezmeticim si sa intzelegem incotro au disparut betzele de sub nasul nostru :D Incep sa fac investigatzii si dau de 2 dare fine in zapada, le urmez si descopar cu bucurie unul din betze complet intrat in zapada. Bucurie scurta, caci al doilea batz e de negasit :( suntem intr-o situatzie nu tocmai de dorit: noaptea in creasta Fagarasului cu cortul in mana fara sa-l putem monta :D
Cautam solutzii si improvizam rapid: sapam o groapa in zapada suficient de adanca, punem folia exterioara pe zapada pe fundul gropii sa acopere si peretzii laterali, iar cu tenta interioara astupam groapa ancorand-o cu betze de ski si pioletzi. Culcusul nostru pare in regula, iar vantul baiat de treaba s-a hotarat sa nu bata noaptea asta :P Nu stiu ce ne faceam dc ni se impotrivea, cred ca ne astupa de tot cu zapada in vizuina.
Avem parte de o noapte instelata si linistita, iar sacii de puf si-au facut datoria cu prisosintza, ne-au tinut bine si caldutz ;)

Sambata 29 decembrie

Ne trezim odata cu soarele, scoatem capul ca si marmotele din vizuina si ne bucuram de o noua zi frumoasa.


Nu sunt impacat deloc sa las batzul de cort ca si ofranda pt la vara ciobanilor de pe muntele Scara :D Bunatate de batz de aluminiu de 11mm de la cort Vaude proaspat adus de MosCraciun cum sa-l las sa se prapadeasca ? :P
Ne grabim sa nu se inaltze soarele si sa nu inmoaie zapada asa ca pe nemancate trecem la planul de atac. Cum n-am chef sa raman ofranda zapezilor fagarasene fac un amaraj din pioletzi, ii infundam cat mai adanc in zapada, Gianina ii astupa cu rucsacul si se suie peste ei sa ma fileze. Ma lasa salam pe toata lungimea corzii si eu ma scufund incet si in liniste in caldarea Scarii. In mod normal nu mi-ar veni sa umblu de bunavoie pe ditamai panta cu zapada, dar mai face omul nebunii :D Ma simt ca un scufundator care plonjeaza in adancuri ... imi imaginez ca pe masura ce cobor e tot mai intuneric, tot mai liniste ... Gianina nu se mai aude, creasta nu se mai vede ... sper sa nu plece zapada cu mine, sa revin la suprafatza.
Sunt intr-un ocean de zapada si caut un batz de cort, adica un ac. Cum ma asteptam la suprafatza nu se zareste nimic. Incep sa sfidez toate regulile de evitare a unei avalanse si sap de zor in plina panta prin zapada transee paralele din 3 in 3m lungi de cate 10m. Dc n-am intuit corect traiectoria batzului toate eforturile mele sunt zadarnice. Cu eforturi sisifice acopar o suprafatza de 20x30m. Dupa aproape 1h sunt sleit de puteri, n-am mancat si-mi vine sa renuntz la fiecare transee.


Ma urc resemnat inapoi, inspectez zona si-mi dau seama ca n-am acoperit o mica zona de 5x5m. Nu poate fi acolo! Ar fi culmea! Renuntzarea ma imbie sa nu mai cobor, dar un ultim strop de vointza ma indeamna s-o fac ... si se adevereste ca legile lui Murphy sunt valabile: e cel mai probabil sa gasesti un lucru pierdut in ultimul loc in care l-ai cautat :D Am gasit batzul! Ma arunc in zapada de bucurie :)


Renuntzam sa mai mergem spre Serbota asa cum ne propusesem cu o zi inainte, ziua a inceput demult, soarele e sus si noi ne-am petrecut dimineatza scormonind dupa comori in zapada :D
Coboram pe aceeasi vreme de vis la cabana Barcaciu si luam pranzul pe bancutzele din fatza. E incredibil de cald, termometrul arata +11grC si noi aveam sa ne scufundam sub plapuma de nori unde totul este inghetzatl. La masina in Poiana Neamtzului termometrul arata -12grC.
De ce-am coborat? Ce-i cu vremea asta urata jos? Nu ne place aici :D Ei! Nu-i nimic, revenim in curand pe inaltzimi ;) doar ne transbordam in capatul celalalt la crestei Fagarasului, mergem spre valea Sambatei ca sa ne prinda Anul Nou pe Vistea-Moldoveanu.
Continuarea in episodul urmator.

Saturday 15 December 2007

Ski la Muntele Mic 15-16 dec

Deja un obicei pentru iarna asta ski la Muntele Mic cu cazare la Coco si urcat pe skiurile de tura pe sub telescaun. Am fost: Alin si cu mine, Robi cu Ama, Mardale, Horica, Norbi, Titi si Gelu.

Echiparea... (Alin si Ama)

Haide-ti baietzi

Sir indian de schiuri la verticala

Si totusi sa luam schiurile in picioare (Horica)

Stang, drept, stangul... faceti toti ca mine (Gianina, mardale si Norbi)

Un pic de odihna nu strica

Norbi inainteaza cu pasi mari

Saturday 8 December 2007

Ski la Muntele Mic 8-9 dec

No pictures, no story, just skiing...

Saturday 24 November 2007

Primul ski din iarna asta... MM - 24-25 nov

Primul wk la ski din iarna asta si primul wk de ski pentru Gianina... urcam cu schiurile in spate pana la prima "statie" de scaun si de acolo pe schiuri in sus. De cazat ne cazam la Coco si suntem placuti impresionati de noile dotari ale cabanei.

Greu la deal cu schiu'n spate

Pauza...

Primii pasi pe schiuri

Fa ca mine

Sau ca mine

Mai un pic si iesim din padure

Tzarcu

Mardale

Markus si Gianina

Sunday 4 November 2007

Canyoning in cheile Prisacinei (team-building 31oct-4nov)

It me, Gianina, in team-building pe valea Cernei, unde pe langa jocurile specifice unui team-building (tir, constructie de zmee, de pluta si alte cele) am facut si o mica tura de canyning.



Am fost pe cheile Prisacinei si am coborat pe canion. Mi-am amintit de familia Codru :) cu care am fost anul trecut, tot toamna, la o tura prin Crovuri si pe Ramnutze si imi amintesc ca spuneau ei ca ii fain sa faci canionul Ramnutzei si a Prisacina.



Apa a fost RECE :D dar costumele de neopren si-au facut datoria, am simtit doar la palme cat de rece ii apa, neavand manusi de neopren. Din pacate fara poze din portiunea respectiva, nu aveam la noi nimic, apa trecandu-ne peste cap in 1-2 portiuni. Nu credeam ca pe asa vreme rece se poate face canyoning si nu ma asteptam de la colegii mei sa se bage la asa ceva pe frigul ala :-) dar... se pare ca uneori asteptarile ne sunt depasite.


Saturday 27 October 2007

Alpine_tm pe bike-uri 27oct

Am iesit cu bicicletele prin preajma Timisoarei cu cei de pe lista alpine_tm, nu de alta, dar un pic de miscare nu strica si mai ales ca sambata seara trebuie sa fim la Arad la nunta... asa ca numai bine o tura de bike, o nunta si o duminica cu mult somn.
Participantzii la tura de bike au fost Carol, Naty, Claudiu, Alin si cu mine.

E toamna si la campie

E soare si bine

Lacul Ianova

Carol si Gianina

Claudiu

Toamna

Naty, Alin si Carol

si prezentare lui Carol luata de pe lista:
"Dintre variantele de traseu propuse s-a ales sa mergem spre Padurea Verde - Giarmata Vii - Giarmata - Lacul de la Giarmata - Ianova... si dupa aceea sa mai vedem, in functie de timpul ramas.
Am traversat Padurea Verde si l-am asteptat, un pic, pe digul de la Dumbravita, pe Claudiu...
Am pedalat spre Giarmata Vii si am iesit pe soseaua de centura care e inca in constructie. Apoi am urmat drumeagul de langa calea ferata pana la Giarmata.
Aici am facut un scurt popas de hidratare si energizare.
Am iesit iar pe camp, si pe drumuri agricole am ajuns la acumularea Giarmata... Cand am traversat digul, un tip dintr-o barca a strigat la noi ca ce cautam acolo si ne-a somat sa ne plimbam in alta parte pentru ca zona era teren privat... Am ocolit lacul si la coada lacului am urcat vreo doua bucle de drum pana ce am prins directia spre Ianova.
La Ianova am mai discutat niste variante de continuare: ori mergem pana la capatul lacului si apoi prin padure iesim la punctul de belvedere de la "crucea alba" (deasupra de Valea Bacinului, cam in dreptul satului Salciua Noua) cu intoarcere prin Bencecu de Jos si Pischia, sau prin Bencecu de Sus si inapoi Giarmata...
sau din capatul lacului, pe Valea Ghertenisului pana la drumul Herneacova-Recas si apoi pe digul Begai pana acasa...
sau, pentru ca doream ca la ora 16.00 sa fim inapoi in Timisoara, sa mergem pana la lacul Ianova, apoi inapoi in sat si apoi pe asfalt spre Remetea Mare si de aici pe dig spre Ghiroda si Timisoara.
Pana la urma asta a fost varianta folosita dupa un popas ceva mai lung pe malul lacului Ianova.
Poteca de pe digul Begai este destul de sacaitoare pentru ca cere concentrare. Trebuie sa tii rotile pe fagasul ingust, altfel te arunca iar buclele digului urmeaza meandrele raului... Dar e de zece ori mai de preferat decat pedalatul pe europeana.
De la podul din Ghiroda am mers pe malul drept sa ajungem iar la punctul de intalnire de la Turbina, unde se inchidea circuitul.
Asa ca am mai bifat un lac, pescaria de la Ghiroda.
Putem spune ca tura a fost tematica:"4 Lacuri pentru 4 Ani Alpine_TM"
"

Saturday 13 October 2007

Club-building si Bazos 13-14 oct

Dupa ce ne-am chefuit acasa de ziua lui Alex, am plecat in club-building la marginea orasului.

Alo, da... suntem aici in club-building

Si... cap

apoi... doza...

O incalzire mica

Bucatarul iscusit

Sunt bune pulpele

Iar pentru ca club-buildingul a avut efect pozitiv duminica am fost cu bike-urile la Bazos: Ioana&Horica, Alin&Gianina.

Sunday 7 October 2007

Cu bitza pe Muntele Mic (7oct)

Duminica dimineatza am plecat cu Gianina si Andi la o tura de bitzigla pe Muntele Mic.


Desi Muntele Mic ne-a intampinat inconjurat de cetzuri, asta nu ne-a impiedicat sa dam o tura de bitzigla. Am lasat masina la telescaun in Valea Craiului. Temeperatura fresh era numai buna de urcat ... reducea transpiratzia si stimula pedalatul de deal ;)



In Saua Jigoriei au aparut din ceatza si Neatzu, Mara si Andrei, care si-au lasat masina aici, au preferat sa scurteze oleaca urcusul pe MMic. N-am prea vazut nimic pe drum decat valuri de ceatza ce navaleau peste noi si destule de multe masini pe sosea. Probabil era si cu ocazia concursului de down-hill ce se desfasura pe undeva pe sub telescaun. Coborarea ce-a urmat pana in Saua Jigoriei s-a scurs intr-o clipita, totzi am spus la unison : "doar atat?" :D



Apoi am lasat soseaua si impreuna cu Mara si Neatzu am urcat spre statzia meteo Cuntu prin Poiana Dacia - Seroni.



Am zabovit putzin la Cuntu, apoi a urmat o coborare de vis pe off-road prin padure. In saua Jigoriei am iesit din nou la sosea si ne-am bucurat si de asfalt ... a iesit o coborare din aia cu intrecut de masini :P
De la telescaun Andi s-a "sacrificat" si s-a suit in masina, iar eu cu Gianina am coborat pana aproape de Caransebes , in Zervesti, unde Andi ne-a ajuns din urma si ne-a pescuit.
Am intalnit si o trupa de enduristi prin padure la urcarea spre Cuntu. Si se vedeau inca multe alte urme de pneuri. Se bucura si enduristii de off-road-ul Parcului Natzional Tzarcu :D