Friday 29 February 2008

La ski in Austria - 23feb-1mar

A venit si tura mult asteptata de Austria ... adica mai mult asteptata de Gianina care e dornica sa invetze sa skieze, vrea altfel de partii decat cele de la noi, adica luuungi pe care sa simta ca schiaza. Eu privind la dezmatzul de creste si varfuri ce mi se ofera ochilor in cantitatzi nerusinat de mari ma gandesc cate bucatzi de Fagaras intra in panoramele ce le vad zilnic ;)) Au astia la muntzi de-ti vine sa urli si ma intreb de ce n-or pus Timisoara intr-o zona din asta :D

Mozaic alpin

De fapt zilnic ma loveste nostalgia Fagarasului privind crestele alea alpine de-a dreptul, ca doara erau de la mama lor din Alpi. Mereu gaseam asemanari ba cu valea Sambetei, ba cu Negoiu, ba cu Arpasu Mare ...

Bucatzica de Fagaras?

Sa ies din visele mele ... deci am plecat o gloata mare de oameni in 5 masini, o bucata buna din clubul Alternative a iesit la ski, in total peste 20 de oameni.
Zona aleasa e langa Salzburg, o regiune cu 5 zone mari separate de ski denumite generic Ski Amade. Ski-pass-ul asigura accesul in intreaga regiune, fiecare zona in sine cuprinde o gramada de partii pe mai multzi muntzi invecinatzi, deci o adevarata nebunie ... partii in prostie. Din 6 zile in nici-una dintre ele n-am schiat in acelasi loc.

Negrii ne urca sus ;)

Ce-i foarte fain e ca dimineatza plecam dintr-un loc si dupa-pranz suntem peste 3 muntzi si 3 vai mai departe asta doar pe ski-uri la vale, iar la deal vorba lui Gelu "te urca negrii in sus" ;)) Deci nu-i loc de plictiseala, mereu potzi alege alte partii de toate felurile, schimbi peisajul dupa cum itzi place ... dupa cum bate soarele, dupa cum e zapada de moale, dupa cat e de aglomerata partia.

Care-i planul?

Gianina care se straduie sa invetze se declara multzumita de partii ... cand termenii de comparatzie sunt Muntele Mic sau Parangul, partiile de aici sunt la propriu kilometrice. Dc te suie negrii din vale de tot pana in varf dureaza oleaca, dar si cand te dai jos la vale placerea dureaza infinit mai mult.


Doar bucatzica asta e cat partia din Parang

Ma distreaza stilul de schiat in haita ;) la cat amar de popor suntem in gashca mereu ne nimerim cate 5-6 laolalta, cateodata si mai multzi, bagam totzi la vale, ne mai regrupam, facem planuri pt urmatoarea coborare, care partie sa mai fie?, mai ne pierdem, mai chemam restul poporului prin statzie, unde pranzim pe care partie? ... amuzant de tot ;)

O parte din gashca

Unii din pacate au si ghinion: martzi la Bad Hofgastein, Cleo are un accident foarte neplacut - dupa o cazatura din viteza unul din skiuri ii aterizeaza fix cu cantul pe mana si ii taie tendonul degetului mare ... sange, salvamontzi, spital, operatzie, nota de plata de 2000Euroi, noroc cu asigurarea medicala. Cu ocazia asta am aflat bilantul unei zile de ski in intreaga zona: 180 de accidente dintre care unul mortal! Din fericire dupa 2 zile de pauza Cleo poate reveni pe partie, insa mai domolit.

La Bad Hofgastein

Vremea tine si ea cu noi si din 6 zile prindem 4 zile de soare splendid. Doar miercuri pe Dachstein Gletscher prindem o vreme de kakao cu vant, frig si ceatza de nu vedem mai nimic, motiv din care a fost si zi cu program scurt de "lucru". Pacat ca n-am apucat sa vad peisajul, asa zicea lumea ca de pe Dachstein se vede bestial in jur. E impresionanta telecabina ce urca fara nici un stalp intermediar de sustzinere 1000m diferentza de nivel, cablul e intins efectiv in gol peste haul de sub peretzii ce strajuie ghetzarul! Nici vineri in ultima zi n-a fost tocmai perfect, insa am schiat pe saturate, zi care a incheiat si saptamana de ski pe o ploaie mocaneasca.

Pauza de pranz

Am o lipsa acuta de a face poze ceva de speriat ... ma sperie ca n-o sa am ce pune in blog :)) ... si dupa o saptamana de ski cand ma uit pe aparat vad ca n-am facut nici jumatate din cate poze fac intr-o singura zi de tura prin Carpatzii nostri dragi :D ... probabil din cauza inflatziei de creste din jur :P, de fapt cauza e ca nu ma mai satur de schiat, nu-mi vine sa pierd timpul si cum planul zilnic e sa ne prinda ora 4 (cand se opresc negrii ce trag la instalatzii) sus in varf ca sa-i dam pana in jos in vale de tot :P ... pana la urma abia am reusit sa selectez cateva :D

Participantzi la trafic pe partii: Gianina&me, Markus, Norbi, Diana&Mardale, Lars, AndreiP, Ina&Gelu, Silvica, Muri, Ioana&Horica si tatal, Diana&Tufish, gashca lui Tufish (Cleo, Calin, Patrutz, Radu) si meteoric apareau si Oana&Valean.

Tuesday 19 February 2008

Blitz-krieg pe creasta Tzarcului - 15-17feb

Unde sa mergem we-ul asta? Iarna asta am fost in Fagaras, in Parang, in Retezat ... tot in vizita pe la baietzii din Meridionali, totzi frumosi si mai naltzi de 2000m ;) ne plimbam cu degetul pe harta ... sa fie Godeanu? sa fie Tzarcu? hai sa vedem care din prieteni sare sa ne-ajute? uite Tzarcu baiat bun se ofera cu-o idee: eu sunt cel mai aproape de voi, venitzi de facetzi creasta mea, doar ca nu va pot da multe grade zilele astea :D Nu-i bai zicem noi, pt asta n-om sta acasa, vedem noi cum o fi :P
Un plan ghidus mi se infiripa in cap: sa parcurg intr-un we toata creasta Tzarcului pe ski-uri cu urcare pe la telescaunul de la Muntele Mic si coborare la Sarmizegetusa. Dar pt asta am nevoie de sustzinere logistica cu transportul in 2 coltzuri diferite ale masivului.
Numai bine ca apare conjunctura favorabila: we-ul asta vine o trupa de 8 mureseni&harghiteni la ski-extrem in caldarea Tzarcului (nici nu stiam ca-i asa vestita caldarea Oltenei prin tara), asa ca Mardale vrea intr-acolo si rand pe rand intra in schema: Gianina, Horica&Ioana, Alinu&Lore care vor si ei la ski in base-camp-ul din Cuntu. Asa ca vine usor s-o conving pe Gianina mea sa vina duminica tocmai in celalalt capat al Tzarcului la recuperare :P Mai am nevoie doar de un coechipier ... Markus se lasa si el usor combinat ;) ... asa ca planul este pus la punct si astept cu nerabdare we-ul :D


Markus sau Dl sare foca :P

Trec rapid peste primul episod al turei ... ne pornim abia vineri seara la 10 in tandem cu muresenii, "rapirea" fetelor de catre snow-mobil-istii vitezomani de sub nasul nostru, ciuda mea si lui Alinu' ca ne-am lasat "fraieritzi", goana la deal pana in poiana Dacia sa vedem dc gasim urmele fetelor :D, copaci de zahar, feerie sub lumina lunii in Dacia si Seroni, pui de ger ce musca din obraji, 2.5h pana la Cuntu, regasirea fetelor, povesti cu Ion Argintarul la Cuntu in miez de noapte, papa si somnul dulce.
Dupa scurta tura nocturna nu ne permitem sa fim prea matinali, asa ca facem ochi doar la 7 ... doar eu cu Markus, ceilaltzi sunt in concediu si boieresc la somn. Ion incearca sa ne retzina la Cuntu la spart de lemne :D Ne spune ca sus la statzia meteo de pe Tzarcu vantul bate cu 34m/s (122km/h) ... suntem descumpanitzi, dar zicem las ca se inmoaie vantul. La 8.30 suntem gata echipatzi si parasim cabana, Ion tocmai primise meteorul de sus de pe Tzarcu si iese strigand la geam sa ne intoarcem ca vantul are 28m/s (100km/h). Noi zicem ca in ritmul asta se opreste pana ajungem sus ;)) il asiguram ca ne intoarcem dc nu facem fatza si dc tot ne-am pornit macar urcam pana la buza caldarii.
In buza caldarii surpriza, vantul abia adie, dar e frig zdravan, se simte la piele. Intram in S-ul crestei si de pe vf. Sadovanu vantosul ne ia in primire. Pe masura ce urcam spre Tzarcu vantul se intetzeste, ne blindam cu gluga si continuam. Dupa 2h ajungem inghetzatzi bocna sus la statzie, Mitel (seful statziei) ne informeaza ca-s -20grade afara si ca mai bine stam cu el la povesti. Ne bucuram de ceaiurile pregatite de Lumi, de caldura, avem ganduri de abandon a turei ... dar surpriza! pana la pranz vantul nu se mai aude afara :-)

Opera vantului: ikebana cu jnepeni

Trag de Markus sa plecam, Mitel e greu de oprit din povestit, musai sa-i vedem camerele aranjate, camara plina cu provizii, pana la urma la 12.15 reusim sa plecam, desi Mitel ne spune ca pe seara sa ne asteptam din nou la viscol.
Afara nu-i deloc rau ... o ceatza stravezie si luminoasa prin care din cand in cand razbate soarele, vantul bate, dar nu-i salbatic, un frig asprutz ... nu putem fi pretentziosi, doar suntem pe munte :D
Prognoza meteo spunea ceatza pe sambata si asa este, asa ca am avut o intuitzie buna sa imprumut un GPS, prima mea tura cu gepeseu :P, iar Garmin-ul isi face datoria, ne ofera confortul psihic de a sti unde ne aflam. Oricum avem ceva vizbilitate, vedem la 200m, nu trebuie sa stam cu nasu-n gipies caci creasta se zareste, ne ghidam chiar si dupa urme de snow-mobil si rand pe rand trecem de Bodea, Saua Plaiului, Caleanu, Plaiul Mare, Saua Suculetzului. Zapada e cand inghetzata bocna, cand pulver moale, depinde de expunerea zonei la vant.

Bulevard de snow-mobile (duminica pe platoul Netisului)

Dansand prin pulver (duminica pe Petreanu)

Din Saua Suculetzului spre Saua Scheiului stiam ca traseul turistic BR incinge versantul muntelui din care desprinde culmea Prislopului (capul de pod ce face legatura cu Godeanu) si merge pe curba de nivel, dar cum bucata asta este cu expunere nordica precis era inghetzata bocna, asa ca era anevoioasa si periculoasa totodata o bucata atat de lunga parcursa strict pe canturile ski-urilor. Desi lui Markus nu prea ii suradea sa urcam in plus, il conving ca e mai bine sa tinem creasta si sa urcam muntele.
Din Saua Scheiului urmeaza interminabilul urcus pe Nedeia, vremea incepe sa se inrautatzeasca, se pune ceatza, vantul se intetzeste, dar GPS-ul ne asigura ca suntem pe drumul bun. Markus ramane mereu in urma mea la vreo 2-300m, din cand in cand nu-l zaresc prin ceatza, dar ma gandesc ca are urmele mele. Trecem de Nedeia, apoi ne indreptam spre Baicu, mai avem un ultim urcus inainte sa coboram in Saua Iepii, locul nostru de bivuac.
Vantul reincepe salbatic, frigul e crancen, vizibilitatea scade puternic din cauza viscolului, iar eu trebuie sa stau cu nasu-n gipies si simt ca-mi ingheatza mana ori de cate ori o scot din supramanusa. E foarte frig, al naibii de frig.
Printr-o minune apuc sa zaresc ultimii 2 stalpi de marcaj spre varf si apoi piramida de lemn de pe Baicu. Ma uit in spate, Markus ma urmeaza la aprox 200m si ma gandesc sa fug repede in varf, pana vine el sa fixez directzia de mars pt coborarea in Saua Iepii, sa evit orice pierdere de vreme. E cumplit sa stai in vantul asta.
Sunt in varf, e aprox 5.30 si ma gandesc ca e bine mai avem cca 1h pana se lasa intunericul, timp suficient sa ajungem jos in sa. Desi nu stiu la ce ne foloseste lumina, oricum prin viscol nu se vede mai nimic.

Baicu si creasta Tzarcului vazute duminica de pe Netis

Stau dupa Markus, stau si stau ... acum vad la max 20m ... simt ca inghetz, nu stiu unde sa ma adapostesc, dar nu pot cobori, trebuie sa-mi astept coechipierul aici sa ma zareasca. Gandurile incep sa ma macine, oare ce naiba face? de ce nu mai vine? au trecut deja 10min, trebuia sa apara. Incep sa urlu dupa el, dar imi dau seama ca nu se aude nimic de sub gluga. Mi-o desfac la gura si urlu ... si urlu ... nu rezist mult caci imi ingheatza nasul, buzele ... e cumplit! Au trecut deja 15min si sunt singur pe varf. La naiba! incep sa ma gandesc ca n-a mai avut urmele mele, pe urcus era doar o crusta de gheatza si a pierdut directzia, o fi trecut de varf, pe undeva pe dedesubt. Dau ture in jur, urlu dupa el in toate partzile. Ma simt in impas si nu stiu ce sa fac? Sa ma intorc dupa el? Sa merg inainte ca poate a ocolit varful? Dc plec si el e totusi in urma? Sa stau sa astept? dar asteptatul asta ma ingheatza. Nu pot sa-l parasesc, altfel se va pierde. Decid sa astept 5min, apoi voi porni in urma dupa el. Mi se pare ca zaresc umbre in miscare, dar sunt iluzii. La naiba ce situatzie imputzita! Si iata ca vad ceva, sunt sigur ca acum n-am iluzii, mda e Markus care urca incet.
Cand ajunge sus ma sperii de el ... are degeraturi pe fatza: varful nasului ii e albit complet, la fel pometul obrazului stang dinspre vant. Aproape ca-i strig sa-si puna naibii cagula pe fatza, el nu si-o trasese ca-i abureau ochelarii :D
Pornim la vale dar inaintam f greu, trebuie sa ne oprim la fiecare 50m sa verificam pe GPS directzia de mers, vantul ne doboara, luam trante pe ski-uri, totul e inghetzat bocna, ce sa mai skiezi? ca nu se vede nimic. Imi dau ski-urile jos si merg cu ele in mana, nu vreau sa ma opresc sa le pun pe rucsac caci vantul ma ingheatza. Merg cu ski-urile intr-o mana si cu gipiesul in cealalta, in curand mana cu skiurile incepe sa-mi inghetze. Panta se accentueaza, pe jos crusta de gheatza in toata regula ... si brusc imi fug picioarele de sub mine, cad si alunec cam 5m pe toboganul de gheatza ... incerc sa nu ma panichez, dar ma opresc greu franand cu cotul, mainile erau ocupate sa nu scape skiurile si GPS-ul :D, apoi ma caznesc sa-mi infig claparii in gheatza. Caderea ma aduce brutal la realitate, ma fortzez sa-mi limpezesc mintea si-mi dau seama ca preocupatzi fiind sa-i dam blana la vale, am uitat de sigurantza noastra, iar viscolul nu ne-a permis sa vedem panta pe care ne-am bagat. Sunt pe o panta destul de urata data fiind gheatza ce-o acopera. Noi n-avem nici coltzari, nici pioletzi, am vrut sa fim cat mai usori in tura asta :D Acum tragem ponoasele, cine-a spus ca-i usor in Tzarcu? mai ales pe furtuna :D

Tzinta noastra: Saua Iepii vazuta duminica din urcare pe Netis

Prima masura: imi pun rapid ski-urile pe rucsac ca nu-i de joaca, a doua: consult GPS-ul si-mi dau seama de greseala: am deviat de la linia crestei si suntem undeva in mijlocul versantului, localizez pozitzia ... imi amintesc relieful zonei din timpul verii si stiu ca sub noi s-ar putea sa fie niste ruperi de panta si apoi o mica caldare. Deci e clar n-avem ce cauta aici, asa ghidatzi de gipies revenim la linia crestei.
Intre timp s-a facut si intuneric bezna, aproape ca nici n-am sesizat, doar cand mi-am aprins frontala ca nu mai zaream afisajul gipiesului ;)) incerc sa-mi explic de ce? si-mi dau seama ca oricum lumina nu ne ajuta cu mare lucru la orientare.
Acum mergem mai incet si cu atentzie maxima, sparg crusta la fiecare pas cu lovituri repetate de clapar si ma infig cat pot in betzele de ski. E istovitor sa fac asta intrucat mergem pe curba de nivel si constat ca am deviat cca 200m de la la linia traseului. Markus ma tot bate la cap sa coboram drept la vale, eu nu-l ascult, nu vreau sa ne complicam, ii spun sa ma urmeze.
In sfarsit revenim in creasta si GPS-ul ma anuntza ca mai avem cam 700m pana in Saua Iepii ... mi se pare enorm de mult pe viscolul asta. Tot restul drumului il parcurg acum cu ochii in gipies, incercand sa pastrez matematic linia crestei, distantza scade chinuitor de incet, dar scade ...
Ne-a luat 2h sa coboram de pe Baicu in saua Iepii, nu pot sa cred, vara dureaza ceva in genul 20min.
Ne chinuim sa montam cortul, cu vantul si frigul acesta crancen nu-i deloc usor, dar in sfarsit suntem la adapost. Eu n-am avut probleme cu frigul noaptea, sacul de puf Nahanny mi-a tinut bine de cald, doar Markus s-a plans oleaca si l-am auzit dimineatza clantzanind. Am aflat ulterior de la Ion ca noaptea aceea fusesera -19gr la Cuntu si -24gr sus la Tzarcu, deci in Saua Iepii probabil tot p-acolo.
Dimineatza vremea e exact conform prognozei: soare frumos dar cu dintzi maricei :D Mor de ciuda ca n-am auzit ceasul la 5dim, a sunat de unul singur, era pe mana in sacul de dormit la caldurica ... ne trezim abia la 7 si degeaba ne grabim caci primusul abia face fatza pe frigul asta, suntem gata de plecare doar la 10.

Ii frigul naibii!

Ziua decurge bine conform estimarilor mele, suntem mereu in grafic, chiar dc focile lui Markus au zi de greva, se tot dezlipesc asa ca suntem nevoitzi sa recurgem la improvizatzii, le prindem cu chingi, insa trebuie date jos la fiecare coborare.

De acolo de departe venim

Acum e vizibilitate perfecta, mergem bine si depasim pe rand varfurile Netisului (2089m), Blojul (2162m), Pietrii (2192m), Bistra (2153m) ... privelisti de vis cu Retezatul si Godeanu si sub noi caldarile glaciare ale Netisului si Bistrei ... ar fi fost la fel de frumos ca-n poze, dar in plus la noi se simtzea frigul aspru :D Noroc ca vantul s-a inmuiat mult fatza de ziua de ieri.

Caldarea Netisului

O fi Matterhorn-ul?

Odata ajunsi pe platoul Dealului Negru (2084m) scapam de gheatza omniprezenta in zona de creasta inalta, cu scaderea altitudinii dam de un pulver de vis. Dupa atata frig indurat vine si o mica bucurie: coborarea Scarisoarei (1880m) printr-un pulver mirific slalomand printre bradutzi.

Maretzia Retezatului si pulverul de Tzarcu

Mai avem lungul urcus pe Petreanu (1895m), ultimul bastion inalt al crestei Tzarcului, unde suntem la 5 fix asa cum planuisem dimineatza.
De aici urmeaza portzia de extaz pe care simtzim ca o meritam cu prisosintza: coborarea pana in dreptul stanei de sub vf Grosanu. Avem parte de un slalom de vis printre brazii ca de zahar poleitzi cu zapada. Cand credeam ca drumul se infunda si intram in padure, gaseam alt culoar printre brazi si tot asa din poienitza in poienitza ...

Alunecand la deal spre Petreanu

Planul de acasa pt intoarcerea la civilizatzie era peste piciorul Ciclodanului, cel aflat intre vaile Zlatinei si ale Hobitzei si sa prindem forestierul ce coboara in Paucinesti, dar cum aveam ceva de urcat prin padure sa prindem piciorul si ora fiind tarzie (aproape 6), decidem sa schimbam planul. Ne gandim ca e mult mai rapid de coborat prin padure versantul aflat exact sub noi in valea Zeicaniului si de acolo prindem drumul forestier spre Zeicani. Pe intuneric e mai usor de marshaluit pe o vale pe drum forestier gandim noi.
Ii dam la vale prin boschetzi, prin padure neumblata si fix la caderea intunericului ajungem jos in vale. La fix, doar ca jos in vale nici urma de forestier :D doar boschetzi :)) Si da-i asa pe rau in jos, sari peste bolovani cu gheatza, peste trunchiuri de copaci doboratzi, peste poduri de gheatza ce se rupeau, mai un clapar in apa, cu skiurile intr-o mana si betzele intr-alta ... caci cu skiurle pe rucsac s-ar fi agatzat la fiecare pas in jungla aceea ... la 20 de pasi muta skiurile dintr-o mana intr-alta ca ingheatza labutza :D ... f fain drumul forestier pe harta, nu si in realitate la viteza miraculaosa cu care avansam la cursa de obstacole pe rau in jos. Cu alte cuvinte dl Danut Calin (cu harta lui probabil facuta in birou) ne-a facut din condei :D i-o fi tremurat mana si a prelungit drumul cu 2cm pe apa in sus, suficient cat sa ne induca in eroare si sa balaurim mai bine de 1km si 45min prin boschetzi :D
Trecem cu bine si incercarea asta, chiuim de bucurie cand vedem stralucind in lumina lunii o zona plata de zapada ce indica inceputul mult asteptatului drum forestier. Ne suim rapid pe foci si imediat simtzim ca e alta viatza ... ura si la gara! sa ne pescuiasca Gianina ... ii dam blana la vale pe forestier in miscari de alunecare stil telemark ca sa prindem viteza. Doar Markus saracul se chinuie cu focile lui care din cand in cand il parasesc, ne oprim, le prindem cu chingile la loc si strangand din dintzi reluam de la capat ...
Si uite asa dupa 9km pe valea Zeicaniului am ajuns in final in sat pe la 21.30, parcam la birtul central spre mirarea musteriilor ;)) apoi clipa mult asteptata: alo emisie! aici Lupul Singuratic cheama Marmota Vesela! Gianina care luase la rand toate birturile din Sarmizegetusa sa nu faca tzurzturi, apare prompt la interceptzie ;) ... si povesti peste povesti.

Concluzii dupa tura asta:
- in 2 zile si o seara am reusit sa ne implinim visul adica o tura fulger (blitz-krieg) cu toata creasta Tzarcului, adica 50km masuratzi cu gipiesul
- e frumos la munte, dar uneori e tare aspru, n-am mai mancat asa frig in nici o tura :D
- in poze peisajul e frumos, ziua pare mirifica, doar ca nu apare si frigul din peisaj :D
- frigul n-a lasat urme in poze, dar a lasat pe noi: si eu si Markus avem inceputuri superficiale de degeraturi pe pometul obrazului stang si pe varful nasului, adica de unde ne-a batut vantul, Markus mai are si cateva degete afectate, eu doar pe cel mare de la dreapta cu care butonam gipiesul :))
- imi cumpar si eu gepeseu :)) de fapt tura a fost si un mic prospect de rentabilitate in vederea achizitzionarii :P

Si in incheiere vine faza cu multzumirile ca la gala premiilor Oscar :P Vreau sa multzumesc tuturor celor care mi-au acordat suport in realizarea acestei ture:
- in primul rand Gianinei mele pt suportul moral, ca m-a sustzinut si a fost de acord cu ideea mea ghidusa ;) c-a avut rabdare sa descopere Sarmizegetusa :D si c-a fost dispusa sa vina la recuperare
- lui Andi pt gipiesul Garmin pe care mi l-a imprumutat, fara de care dormeam cu totul altundeva decat in Saua Iepii
- Danielei pt DVD-ul cu OziExplorer-ul cu care mi-am facut track-ul pt tura
- si nu in ultimul rand lui Mitza care mi-a acordat suport tehnic si m-a initziat in OziExplorer

Alte poze din tura am mai pus in albumul nostru.

Sunday 17 February 2008

Ger la Cuntu - 15-17feb

Vineri seara... eu, Alinii, Lore, Markus si inca 8 mureseni plecam linistitzi de la telescaun spre Cuntu cand zgomotul puternic de snowmobile ne surzeste urechile. Doi baieti tineri cu doua snowmobile se ofera sa duca 2-3oameni pana la camping. Auzindu-i pe cei din Mures ca va merge unul de la ei care ii mai "slow motion", ma intreb: "se va descurca baiatul?" stiind ca baietzii sunt pentru prima data in zona. Asa ca nu ezit mult si zic ca merg si eu, sa nu las baiatul singur si o intreb si pe Lore daca nu vine cu mine. Surpriza, cand vine din urma baiatul "slow motion" nu vrea sa mearga cu snowmobilul, asa ca ne trezim noi fetele "rapite" de 2 snowmobilisti tineri vitezomani :D Dupa nici 10 metri fiecare dintre noi si-ar dori sa urce pe jos :)) dar incet incet ne obisnuim cu salturile peste hopuri cu urcusurile pieptis pe scurtaturi si cu vantul taios in obraji.
Bucuroasa sa ne vedem cu piciorele pe pamant din nou... o luam spre Cuntu, eu pe schiuri si Lore pe rachete. Zapada multa si alba, lumina lunii ne arata calea spre Cuntu si iata-ne mai mult cu frontalele stinse ajungem putin dupa miezul noptzii la Cuntu. Foarte mirate suntem cand la doar 10-15 dupa noi apare si Alinu' meu, apoi un muresan, inca unul si AlinC si tot asa cate unul cate unul pana pe la 2 se adunam toti la ceai si nani.

Vis de iarna

Sambata dis-de-dimineatza Alin cu Markus pleaca spre Tzarcu cu gandul de a face creasta pana in Sarmizegetusa pe schiuri de tura, eu raman cu restul trupei la caldurica statiei meteo. Avem in plan sa urcam si noi azi pe Tzarcu si sa ne dam la vale pe schiuri. Intre timp apare si Mardale, Horica si Ioana, iar pe la ora 1 plecam spre Tzarcu. Il vedem si pe Claudiu cu prietenul sau care urca la Tzarcu pentru testarea unui cort. Vantul aspru, zapada si ceatza ne face brusc sa ne schimbam directia de mers... la vale. Un somnic de amiaza, un uzo, un ceai, o poveste si iata-ne din nou la somn.


Greu la deal cu foca mica


Vremea buna ne binedispune in poiana Seroni

Duminica, o alta zi, o alta lume: soare, zapada pufoasa si neatinsa... un vis. Baietzii au planuri de pulver, apoi de coborat la masini si de urcat cu telescunul pentru o noua tura prin padure... da, din nou pulver. Ioana si cu mine decidem ca nu vrem sa inghetzam pe telescaun si pornim pe schiuri spre Muntele Mic, dam 5 ture pe partie si apoi la vale la masini pe drum si pe scurtaturi impreuna cu Andi si inca cativa prieteni de-ai lui. De aici lumea o ia spre casa, doar eu am o alta misiune de indeplinit: recuperarea baietilor din Sarmizegetusa. Ajung cu o intarziere de 2 ore in locul stabilit (primul bar din Sarmi), dar nici urma de baietzi si nici telefonic nu ii pot contacta (focile nu pot fi contactate). Beau doua ceaiuri, discut cu niste oameni ai locului care imi spui ca ar fi bine ca baietzii sa coboare pe valea Hobitei, ca ii zapada pana la intrarea in sat si pe vale ii multa, imi mai spun ca spre Paucinesti ii drumul mai lung si incurcat si daca nu cunosc bine se pot rataci usor. Eu ma gandesc ca se descurca baietzii si este doar o notiune de timp. Intre timp se inchide barul la ora 9, deci... fac o razie prin Hobitza si Paucinesti: nici urma de baietzi, iar semnal este, deci ma intorc in Sarmi... la urmatorul bar :)) Ma interesez de orarul barului :D sa stiu cand voi zbura si de aici si intreb de ceva pensiuni, in caz ca se inchide si barul asta... sa ma odihnesc si eu undeva la caldura (caci afara ii cam frig la Cuntu -15 pe ziua iar pe Tzarcu au fost -20 tot ziua, deci o fi si aici cam frig sa dorm ghemuita in masina, chiar daca am la mine sacul de puf). Acuma ca am si planul de backup facut... ring ring... baietzii ma cheama la recuperare in Zeicani.


Asteptand primavara (una din cele 4 masini din saua Jigoriei)

Misiune indepinita,
Gianina

Tuesday 5 February 2008

In Parang pe aripile vantului - 1-3feb

Daca e vineri seara, atunci inseamna drum spre munte ... altzi prieteni, alta destinatzie ... important e sa ne bucuram de fiecare data de momentele petrecute laolalta ... Andi, Robi, Gianina&Alin de data asta am ales o tura pe ski-uri in Parang.
Ora 22, parcam la cabana Rusu, decor autentic de iarna, unii se retrag in case, la gura sobei, la TV sau la culcare ... noi ne echipam pt a urca sus in statziunea din Parang ;) Ne bucuram ca Mos Parang ne asteapta cu zapada, de langa masina saltam direct pe ski-uri, punem focile, claparii si la 22.45 ii dam bice la deal.
Un amalgam de ganduri se imbulzesc in capul meu ... ferestre luminate ici colo, lumina calda imprastiata dinauntru, cainii latrand bezmetic la noi, ulitza pustie si inghetzata, crusta de zapada, panta mare, padure, zapada pulver, panta dulce, lumina frontalei scanteind pe zapada, click-clack-ul ritmic si placut al legaturilor de tura, bucuria urcusului, senzatzie de plutire peste lumea de jos din vale, mii de luminitze licarind in valea Jiului, umbrele intunecate ale molizilor, adiere usoara de vant, platou, cabane ingramadite cufundate in somn, partie pustie ... in 2 cuvinte respiram Munte ;) dc cineva se mira de ce nu stam vineri seara ca oamenii acasa :D
Gazda noastra ne iese inainte si ... supriza! este o cunostintza veche, e nea Vasile fost cabanier la Gentziana in Retezat. Dupa 1h30' de jos de la Rusu trecem pragul cabanei unde vom ramane 2 noptzi.
Desi ne-am bagat la somn dupa 1, sambata dimineatza la ora 7 dau trezirea la echipa :D, caci avem mult de mers pana pe Parangul Mare.
Ca sa scurtam drumul, shuntam Parangul Mic pe poteca de vara din mijlocul versantului. Zapada e tasata si f stabila, asa ca nu-i nici un stress sa plece la vale, mai degraba trebuie sa fim noi atentzi sa n-o luam la vale, caci zapada e inghetzata tun acum de dimineatza ... inaintam mai anevoios, folosim canturile din plin ca sa nu alunecam.


In creasta ne ia vantosul in primire, nu bate f tare, dar destul cat sa fie aspru. Vremea-i buna, ceru-i senin cu nori razletzi purtatzi de vant, doar de Carja se agatza norii si inca n-o vedem. Totusi simt ca vantul taie elanul coechipierilor mei.


In 3h ajungem sub vf Carja, Gianina imi spune ca isi simte mainile inghetzate, entuziasmul echipei s-a cam subtziat odata cu vantul aspru, acum suntem in ceatza, un plafon plumburiu pare sa acopere intreaga creasta inalta de la Carja inspre Parangul Mare, iar motivatzia de-a urca pe Parang tinde sa cedeze perspectivei intoarcerii. Eu nu ma simt deloc impacat cu ideea, dar incerc sa ma consolez cu gandul ca ceatza nu ne-ar fi lasat sa vedem nimic.


Ne intoarcem, de data asta pe sus pe creasta pana pe Parangul Mic. Intalnim 3 baietzi din Iasi care au ca tzinta tot Parangul Mare, dar au de gand sa petreaca mai multe zile pe creasta. Vremea ne joaca feste ... soarele ne zambeste ghidus, norii se sparg si Carja ni se dezvaluie privirilor ... parca totul ne spune ca n-am fost suficient de motivatzi, acum insa este dupa-masa si deja e prea tarziu sa mai revenim.


Ne bucuram insa restul dupa-amiezii de ski pe partia Euro-Parang.

Duminica m-am trezit la 5 dimineatza extrem de motivat de gandul de a ajunge pe ski-uri pe Parangul Mare. La ora aceea era greu sa gasesc amatori sa ma insotzeasca :D Nu-i bai voi merge singur :P
Vremea de afara ma facea sa ma intreb de ce nu dorm? Acelasi vant de ieri, intuneric, lumina frontalei se chinuie sa razbata prin ceatza groasa ... ma intreb dc asta-mi doresc? Am noroc cu urmele de ieri, altfel mi-ar fi fost greu sa urmaresc ruta de vara. Tzacanitul regulat al legaturilor de tura ma baga in ritm si las intrebarile deoparte, ma concentrez sa conving canturile ski-urilor sa muste cat mai adanc in zapada bocna sa nu alunec pe panta la vale.
Solitudinea ma indemana la mers, rapid, fara pauze, asa ca in doar 2h sunt aproape la poalele Carjei. S-a crapat deja de ziua, profit ca am ajuns la cortul baietzilor intalnitzi ieri ca sa fac prima pauza si ma bucur ca i-am intalnit. Ei abia ce au iesit din cort, au de strans, nu se grabesc ca vor sa petreaca 4 zile pe creasta, asa ca o iau din loc mai departe. Vremea imi da aripi, vantul a incetat sa bata, ceatza si norii par sa se sparga, presimt ca efortul trezirii dis-de-dimineatza va fi rasplatit cu o vreme splendida.
Urcusul mai abrupt de pe Carja prefer sa-l fac pe picioare, ar trebui sa fac prea multe zig-zag-uri pe ski-uri, as pierde timp si energie caci zapada e inghetzata, asa ca-mi pun coltzarii, ski-urile pe rucsac si-i dau cu elan la deal.


Sus pe Carja nebunie! soare vesel, cer senin, pic de vant, nori pufosi bulucindu-se la orizont ... stiam ca norocul tine cu cei insistentzi ;) as fi murit de ciuda acum la cabana dc de dimineatza pe intuneric as fi renuntzat si m-as fi intors din pricina cetzii :D


Creasta Parangului se asterne la picioarele mele, Parangul Mare pare departe, unduiri de varfuri (Stoinitza, Gemanarea) si shei, dar ski-urile ma ajuta sa zbor.


Imi temperez putzin elanul la traversarile pe curba de nivel pe sub varfuri. Se pare ca vanturi serioase au muncit p-aici si toata creasta este inghetzata bocna si ma stradui serios sa nu alunec. Trebuie sa cantez puternic, altfel o iau la vale pe pantele prelungi de pe versantzii vestici. Nici coborarile nu-s usoare, din varfuri in shei imi dau drumul cu focile pe ski-uri, nu mai pierd timpul sa le dau jos, dar frecarea cu crusta inghetzata le face sa suiere infiorator. E destul de greu sa controlez ski-urile cu focile puse si ma bucur cand mai intalnesc mici placi de vant ce n-au inghetzat de tot. In alte conditzii m-as feri de parsivele placi de vant :D, dar acum le caut :P in zapada moale ski-urile stau mai bine decat in crusta. De fapt ma bucur ori de cate ori am de urcat drept la deal si nu trebuie sa traversez o panta.
Dupa 1h30' de pe Carja iata-ma ajuns pe Parangul Mare, sunt singur pe intreaga creasta, dar sorb cu nesatz privelistea ce mi se ofera. Nici nu-mi dau seama cum am petrecut mai bine de 1h pe varf :P


Soarele si zapada au transformat deja creasta intr-un cuptor, aerul imi pare incins, dar asta-i bine caci gheatza de dimineatza s-a muiat acum, nu ma mai lupt cu crusta alunecoasa si merg intins. Zapada m-a ajutat acum si intoarcerea pe Carja mi-a luat doar 1h.
Sus pe Carja ma intalnesc si cu baietzii simpatici de la Iasi (Cata, Sebi si Igor), care-mi ofera ciocolata si o halva tare buna :P Asa-s oamenii de munte, impart intotdeauna ce au, mai ales in varf de munte ;) Eu n-am ce sa le ofer, caci imi terminasem ciocolata :D asa ca le promit niste poze pe email :P


Dupa coborarea de pe Carja, ceatza invaluie iar creasta, ca si cum Carja a tras cortina, specatcolul s-a incheiat, dar mi-a fost suficient ... Muntele mi-a oferit exact atat cat aveam nevoie pt o zi perfecta ;) ... in rest coborarea de pe Parangul Mic, reintalnirea cu prietenii jos in statziune si apoi coborare pe ski-uri pana jos la Rusu, unde intre timp urcase primavara.

Alte poze din tura am mai pus in albumul nostru.