Sunday 25 January 2009

La catzarat prin Retezat 23-25ian


E alt week-end, e acelasi munte, Retezatul pt al 3-lea we consecutiv. Cineva m-a intrebat daca nu ma plictisesc sa merg tot acolo? Cum sa ma plictisesec? Caci dupa atatzia ani inca n-am ajuns sa-i scotocesc toate ungherele, mai sunt atatea chestii de descoperit, alte provocari de incercat.

Nu-i prea blanda vremea!

De data asta mergem la catzarat cu gashca de la club: Ioana, Mardale, AndreiP, Margica, Oana&Nae, Markus. Ni se mai alatura Luci, Sorin, Justin si Laura din Bucuresti, Ioana din Cluj.
Plecam pe rand cu 3 masini din TM care cum poate scapa mai iute de pe plantatzie si ceva mai tarziu in noapte vor sosi Razvan cu Calin (Captain) si inca 2 baietzi.

E o mica aventura si sa ajungem la Gentziana: Mardale e hotarat sa urce cu masina cat mai sus pe forestier dupa Carnic pana cand incepem sa dansam pe gheatza ca sticla de pe drum. Cu ceva emotzii si cu un ultim avant hotarat reuseste sa treaca de gheatza si parcam in dreptul amenajarii hidrotehnice. Si urcusul pe picioare ne pune serioase probleme... echilibrul si indemanarea ne sunt puse la incercare cu dansuri pe calotele de gheatza lucie ce impanzesc drumul.

Stam ca pinguinii in frig

Ajungem exact la miezul noptzii la Gentziana, unde Csabi cabanierul ne asteapta foarte primitor cu ceaiuri calde. Deocamdata suntem singurii oaspetzi ai cabanei. Csabi, militaros din fire, isi face datoria si ne informeaza ca de obicei despre regulile cabanei: in cabana nu se umbla in bocanci, ci in slapi, mancarea se pune in dulapioarele din sala de mese, stingerea e la ora 22, noaptea chiar dc suntem somnorosi nu se face pipi in zapada pe poteca spre WC :D, ci exact la WC. Din respect pt munca depusa pt amenajarea cabanei, intzelegem si respectam regulile, chiar daca unii ar mai fi stat la povesti sambata dupa 22.

Scrutez traseul la intrarea in Creasta Vulturilor (foto Oana&Nae)

Sambata dimineatza in mod miraculos, data fiind ora tarzie de culcare, reusesc sa trezesc trupa Alternativa intre 7-7.30 :P Toata lumea e in priza si se fac echipele pt catzarat. La ora 8.30 reusim sa plecam spre peretele Bucurei in configuratzia: eu-Ioana, AndreiP-IoanaCJ, Margica-Mardale, Nae-Oana-Luci. Restul mai savureaza somnul si aleg trekking.

Micutza alpinsita Ioana pe valcelul din Furcile

Oana in regrupare in Furcile

Vremea nu-i grozava, desi pentru motivare noi l-am aburit pe AndreiP ca prognozele indicau "conditzii ideale de catzarat" :D La fatza locului conditziile ideale se traduc in: frig, burnitza slaba, oleaca de vant si multa ceatza. Atat de joasa si de deasa e ceatza incat avem probleme serioase sa ne orientam si sa nimerim drumul optim spre perete Bucurei.

Mardale, vesel in post (foto Oana&Nae)

Simtzurile ne spun c-am iesit prea devreme din poteca la dreapta si s-ar putea s-o fi luat mai degraba pe saua Stanisoarei. Mergem pe curba de nivel pe niste versantzi abruptzi si nu recunoastem deloc imprejurimile ascunse de cetzuri.
Ne trezim adunati ca oile gramada dezorientatzi si fara prea mari sperantze sa mai gasim peretele. Dar optimismul si buna dispozitzie nu ne parasesc, asa ca cel mai bun lucru e sa dam atacul la ciocolatzi, biscuitzi si ceaiuri ;)

Valcelul de iesire din Furcile pe Bucura II (foto Oana&Nae)

La un moment dat norocul ne surade, norii incep sa se sparga nitzel, ceatza se mai ridica si uluitzi vedem peretele exact deasupra noastra. Navalim totzi gramada la baza lui si incepem echiparea. Conditziile nu sunt dintre cele mai grozave: peretele e tapetat cu un strat subtzire de gheatza din lapovitzele saptamanii trecute, nici prea gros cat sa tina, numa "bun" cat sa acopere stanca, iar vremea nici ea prea grozava. In conditziile astea nu raman multe alternative: doar clasicele trasee Creasta Vulturilor si 25Octombrie. Problema e ca suntem 4 echipe adunate la un loc si vom sta la coada.

Asteptam cuminzti la rand (foto Oana&Nae)

Oana in traversarea din Furcile (foto Oana&Nae)

Eu cu Ioana intram in Creasta Vulturilor cum era planul. Incepem cu o lungime de dinaintea intrarii in traseu printr-un valcel inclinat pe unde urc neasigurat, dar cu grija. Iesirea din valcel imi pare delicata, asa ca pt sigurantza imi bat un piton si regrupez la placutza de la intrare. Intre timp observ cum ceilaltzi au abandonat planurile initziale si au zbughit-o totzi in traseul Furcile. Ioana se cazneste mult sa scoata pitonul, deja inghetz de frig, asa ca dupa ce ma plictisesc ii spun sa-l lase ca sta bine :D Ajunge sus si ne sfatuim: cu rataceala prin ceatza deja s-a facut ora 13, noi ne-am miscat cam incetutz pana aici ca sa iesim pe lumina din cele 6 lungimi ale traseului, asa ca-mi pare mai intzelept sa sunam retragerea.

Ante-intrarea din Creasta Vulturilor (foto Oana&Nae)

Echipa: Ioana si Alin

O zbughim si noi cu elan dupa restul, urcam rapid valcelul plin cu zapada, care pare sa stea bine si ii ajungem la lungimea de traversare, unde Oana inchidea plutonul. Deja pare sa ninga mai serios. Folosim si noi asigurarile mobile montate de Margica si iesim ultimii incheind plutonul pe vf Bucura II.

Greuceanul Margica

Ziua o incheiem cu o mansa montata de Margica undeva in zona intrarii in traseul 25Octombrie.

La cascada de gheatza de sub Stanisoara

Duminica avem iar planuri mari, ma trezesc primul din cabana... sau cel putzin asa cred eu pana-l intalnesc pe Csabi cabanierul care sta in liniste in pozitzie de dreptzi, cu mainile la spate in pragul incaperii sale... oare vad un capitan de vas? visez?... nu e doar Csabi militarosul :P care pare sa indeplineasca un ritual, acela al intampinarii oaspetzilor cabanei in prag de dimineatza, focul deja e facut in sala de mese si deja ma intreaba de ceai si de planurile de azi... de admirat Csabi pt pasiunea care o pune in ceea ce face!

Oana&Nae

Nu stiu cum, dar reusesc sa-l trezesc pe Mardale cu noaptea-n cap , adica la 7.15 :D Decidem sa facem echipa si sa mergem in Creasta Frumoasa. Pe cand ceilaltzi se trezesc, noi reusim sa plecam. Imediat ce iesim din poteca, incepem "distractzia" zilei, adica lupta cu jnepenii. Zapada e foarte moale si ne scufundam pana la sold in capcanele submerse intinse de crengile jnepenilor. Tragem cu schimbul la solicitanta munca de a sparge urme. Intr-o 1h reusim sa ajungem la baza Crestei Frumoase.

La lucru: Alin si Oana

Avantul nostru insa este curand spulberat... Mardale intra cap si dupa catziva pasi deducem ca intrarea in traseu e destul de dura, o fatza cazuta si spalata pe care nu sunt prize la piciorul stang. Dupa cateva sfortzari aluneca si smulge un piton, noroc ca ramane agatzat in pioletul din dreapta. Brusc ii scade moralul si pofta sa mai incerce alte manevre. Eu inca nu ma simt in postura sa incerc cap un astfel de traseu, poate cand o sa cresc mare o sa ma bag si eu :D

Exersez (foto Oana&Nae)

Asa ca ne bagam coada-ntre picioare, lasam Creasta Frumoasa pe alta-data si o luam pe curba de nivel spre cascada de gheatza, care intre timp vedem ca e luata cu asalt de restul trupei.
Nu avem cuie de gheatza asa ca Nae si Luci (zis Vulturu) pun 2 manse pe gheatza pe pinii de deasupra, iar eu cu AndreiP punem o mansa mai in dreapta pe stanca curata pt dry-tooling.
Toata lumea se da pe gheatza, pare foarte distractiv, imi testez si eu pioletzii cei noi de gheatza ;) Bucata din dreapta e mai usoara, e inclinata la 70-80gr, insa cea din stanga e mai frumoasa, are 2 tzurtzuri verticali pe care pioletzii mei catzara aproape singuri.
Mansa de dry-tooling nu pare sa atraga lumea, asa ca ma dau doar eu si AndreiP, care isi incearca si el pioletzii cei noi ;) Ii incerc si eu, caci ai mei erau foarte solicitatzi. Amandoi ne declaram multzumitzi de traseu.
Margica si Justin au intrat intre timp si ei in Creasta Frumoasa si cum sunt Greuceni... normal c-au facut lungimile cele mai importante... macar i-am ajutat si noi cu batutul urmelor pana la perete.

Aprofundez (foto Oana&Nae)

N-am prins vreme frumoasa we-ul asta, nici nu prea ne-am realizat planurile de acasa, poate data viitoare, dar macar am avut ocazia sa iesim impreuna si bineintzeles am respectat traditzia si am incheiat iesirea cu delicioasele clatite de la Clopotiva.

Saturday 17 January 2009

Retezat - o noua perspectiva 17-18 ian


Din nou este week-end, din nou plecam pe munte si tot in Retezat mergem ca si we-ul trecut. Desi i-am calcat pragul de nenumarate ori, nu ne-am plictisit deloc de el. Acum vrem sa strabatem un coltzisor in care n-am mai umblat: creasta ce leaga varfurile Vacarea - Lazarului - Gruniu - Ciumfu - valea Marii - Custurii.

Urcam azi?

Desi initzial tura a fost gandita pe schiuri, renuntzam la ele dupa ce Tavi ne spune ca a fost in Godeanu pe schiuri si mai mult s-a chinuit cu ele din cauza zapezii inghetzate.
Plecam la drum doar 3: Schipi, Alin si cu mine; drumul din Timisoara este lung, iar ceatza densa il face parca si mai lung. Vineri seara ajungem in Campu lui Neag si ne cazam la pensiunea Retezat, unde suntem placut surprinsi de conditzii&pret in comparatie cu celelalte oferte din zona.
Gazda noastra, foarte amabila de altfel, ramane surprinsa ca dupa ce c-am ajuns vineri tarziu pe la 22.30, deja la 8 dimineatza si plecam. Asa oaspetzi grabitzi...

Stana Lazarului si vf Gruniu

Dimineatza timpul trece repede pe langa noi... Alin ne lasa cu bagajele in drum la propriu :D ... nu ne paraseste, doar ne lasa la intrarea pe valea Lazarului si merge sa parcheze masina la Cheile Butii, pentru ca pe acolo vom incheia maine circuitul nostru. Ce bine ca nu am luat schiurile... multzumim Tavi de sfat!... forestierul e acoperit cu gheatza lucie, iar prin padure zapada ioc. Tot gandindu-ne ce aiurea ar fi fost sa caram schiurile in spate pe urcusul prin padure, Schipi renuntza si el la rachete, "ajutat" de Alin care ii tot spune ca prin padure nu va fi multa zapada, iar pe creasta fiind bocna vom merge la coltzari... Asadar mai stau la o tura de asteptare, de data asta cu Alin sa-l asteptam pe Schipi, plecat la masina sa-si lase rachetele.

Rachete? Rachete?

Urcam pe forestierul de pe valea Lazarului, insa nu nimerim din prima iesirea de pe drum, nici nu avem cum... nu gasim poteca de pe harta, ne intoarcem un pic pe drum si decidem pe unde este mai bine sa urcam pe piciorul impadurit. Unde ne miroase noua mai bine, ii dam drept pe coasta in sus pana prindem linia culmii Zanoaga. In padure frunze si pamant inghetzat... ce bine ca nu avem in spate schiuri si rachete si ce "distractiv" ar fi fost in clapari de tura.
Cum tot bajbaim dupa poteca care nu e, inceputul turei nu e foarte promitzator, insa Alin ne incurajeaza si scoate o perla: "daca deseara o sa fie lumina, atunci putem merge si pe intuneric!".

Pasi in 2 pe munte (made by Schipi)

Dar nu dureaza foarte mult si se termina padurea de fag, unde e zapada mica si inghetzata si incepe cea de brazi, unde zapada e moale si creste pe masura ce urcam. Il intreb mereu pe Schipi care se afunda pana la genunchi: "Rachete? Rachete? Rachete?".

Opera lui Mos Martin

La un moment dat dam de urme de-ale lui Mos Martin, care si-a lasat opera si pe brazii din padure: niste scrijelituri in scoartza copacului pana pe la 2m inaltzime de ne trec totzi fiorii. Desi urmele in zapada sunt vechi, pana la iesirea din padure piuim si haulim, doar doar ne aude din timp mosul si o intinde din calea noastra.

Mare involburata

Am ajuns

Vremea este rece si nu pare a fi cea mai buna. Valatuci de nori se inghesuie in creasta si fuioare de ceatza ne acopera din cand in cand. Asadar luam decizia sa punem cortul sub creasta, exact sub vf Vacarea la 2250m. In caz de ceata si vizibilitate redusa, maine sa avem optziunea retragerii rapide din creasta, fara sa fim nevoitzi sa orbecaim prea mult prin ceatza.

Incepe spectacolul norilor

Cortina se trage

...si show-ul a inceput

Este cumplit de frig din cauza vantului, asa ca eu ma bag in sacul de puf si ascult racnetele masculine de afara. Ce se petrece afara? a inceput un spectacol al naturii, cetzuri si vant, soarele la apus si sunetele scoase de camarazii mei de tura care indura frigul pentru a fotografia secventze din spectacolul naturii. Alin imi spune ca degetele lui au suferit pt fiecare apasare pe declansator, dar ca a meritat supliciul.

Cei mai frigurosi stau in cort - Gianina

Cei mai rezistentzi fac poze - Schipi si Alin

Vanatorul de peisaje

Dupa ce soarele apune vin si baietzii in cort si incepe inghesuiala. Schipi a sapat o groapa in absida, pe post de bucatarie... acolo au montat aragazele care incep sa sfaraie... fierbe supa, se face pireul, se frig carnatzii si se coc prajiturile (jumate adevarat, jumate delir din cauza frigului).
Dupa cina copioasa, induram pentru ultima data frigul in seara asta si iesim pe rand la... baie.

Bucataria noastra

Schipi imi vorbeste de niste saculetzi minune care la contact cu aerul se incalzesc. Imi spune ca sunt si talpici pt bocanci care se pot refolosi si care te tin un sezon... oare delirez? Se pare ca nu... Schipi scoate 2 pungutze cu un continut magic care incet incet se incalzesc pana cand devin fierbintzi, incredibil, dar adevarat... Dupa ce baietzii ii testeaza sunt fericita posesoare a saculetzilor :D asa ca imi pun unul la shale, dar trebuie sa am grija, nu pe piele... pentru ca chiar arde.

Punctul culminant al spectacolului

Un alt spectacol: rasaritul dupa Parang

Dimineatza asa as mai dormi... dar pot cu matinalul de Alin? Care ca de obicei da trezirea in stil spartan. De fapt se trezeste singur la 5.30, topeste zapada pt 2 oale de apa si apoi la 6.30 ne da si noua trezirea. Strangem cortul si baietzii sunt din nou in extaz... rasare soarele. Dar razele lui nu sunt fierbintzi, asa ca o iau in sus sa ma incalzesc mergand si ii las pe ei sa faca poze. Imi este foarte frig si ma gandesc ca asa frig parca nu mi-a fost niciodata... dar parca tot asa am gandit si in Ciucas cand am fost... insa acasa la caldura mi-a facut placere sa rememorez tura.

O noua zi

O noua creasta

Pe creasta merg constant si incet, dar baietzii nu ma ajung pentru ca se tot opresc sa faca poze. Ii astept totusi pe vf Ciumfu Mic, dar apoi o iau inainte din nou... tot de frig.

Ultimii pasi

Pasind printre nori

Aici mi-as dori sa ma intorc mereu (made by Schipi)

Cand ajung pe varful Custurii, punctul culminant al urcusului nostru, soarele ma aplauda cu razele sale... ce bine, iesi din nori, incalzeste-ma soare! Ii astept pe fotografi si admir privelistea... Nu stiu cum se face, dar tot restul masivului Retezat este in nori, varfurile mai mari Peleaga, Papusa, Mare, Retezatul au o cusma de nori pe frunte, la fel si vecinul Parang in zare, doar pe creasta noastra este senin. Se pare ca ne-am ales bine locul excursiei.

Peleaga si Papusa cu cununa de nori

La vale... spre Saua Plaiului Mic

Pe acolo am fost week-end-ul trecut... Peleaga, Papusa

De pe vf Custurii, manatzi de vant o luam la vale spre Saua Plaiului Mic admirand niste capre negre si toata privelistea ce este dezvaluita incet incet de ceatza.

Cabana Buta

Din sa o luam la vale spre cabana Buta si Cheile Butii. Cum am coborat din creasta vantul a incetat, soarele e stapan pe cer, iar la cabana Buta, pustie acum, termometrul indica la soare +14 grade... ah, ce cald si placut este!
Prin padurea de brazi cu zapada moale il mai necajesc un pic pe Schipi: "Rachete? Rachete?"

Harta traseului nostru (rosu - sambata, violet - duminica)

Pozele lui Schipi le putetzi vedea aici: http://picasaweb.google.co.uk/zarastit/Retezat_iar#

Sunday 11 January 2009

Feerie pe crestele Retezatului 9-11ian


Dupa periplul de sarbatori prin muntzii din centrul tarii, ni se face dor de muntzii de acasa, asa ca gandul ne zboara spre dragul Retezat. Initial ne gandim la o tura de relaxare si socializare, cu lume multa si seara de povesti la un ceai cald la Gentziana, dar constatam ca s-a spart conducta cu populatzie de prin toate orasele tarii si e plin-plin la Gentziana, plin la Pietrele, plin si la Carnic.
In situatzia asta revin bucuros la planul meu initzial, abandonat temporar pt nobilul scop al turei de socializare: o noapte de dormit la refugiul Bucura si duminica o tura ceva mai lunga care sa includa si extremitatea mai rar umblata iarna: Portzile Inchise-Vf Mare si coborare pe valea Galesului.

Am dat de soare in caldarea Pietrele

Singura necunoscuta din plan ramane unde vom dormi vineri noapte, dar care se rezolva chiar inainte de plecare datorita amabilitatzii lui Loli bacsi de la Gentziana si astfel ne alegem cu 6 locuri pt 8 oameni in camera rezervata cabanierilor.
Asa ca vineri seara pe la 22.00 debarcam la Carnic 8 oameni din 2 masini: eu, Gianina, Ioana, Schipi, Mardale, Andrei, Mihai, Hume. Cum puiutzul de ger musca din obraji, nu stam pe ganduri si ii dam bice la deal pana la Gentziana. Hume si Mihai se declara fugaritzi bine si mereu dau vina pe mine, degeaba le spun ca fetele sprintene Ioana si Gianina sunt de vina :D Cum am mers fara pauze ajungem repede dupa 1h35', Hume ofteaza spunand ca nici pe timp de vara n-a urcat asa iute. Dupa un timp ajung si Mardale si Andrei ce-au marshaluit in clapari si cu schiurile de tura in spate.

La deal spre Curmatura Bucurei

Afara la miezul noptzii e o atmosfera linistita de poveste, o luna plina poleieste toata valea, doar noi urcam prin padure. Termometrul cabanei arata -11gr, iar in incaperea neincalzita ce ne asteapta par sa fie ceva grade sub zero. Dar pt noi e minunat s-avem unde dormi, infulecam rapid ceva si ne inghesuim ca sardelele 8 oameni pe 6 locuri... cand pe-o parte, cand pe cealalta... mai o mana amortzita... si uite asa se face dimineatza.

Gianina

Dimineatza ne pornim mai greu, abia pe la 10.30, am mai recuperat din orele nedormite de asta-noapte. Avem noroc ca suntem doar grupul nostru in incaperea cabanierilor, caci suntem feritzi de forfota intregii cabane ce geme de turisti. Plecam ultimii de la cabana, nu inainte de a afla ca vom mai avea vecini in refugiul Bucura.

Fetele Alternative: Ioana si Gianina

Vremea e superba, de-a dreptul de vis: soare generos, cer senin fara vant, chiar prea senin, poate niste norishori pufoshi pe bolta mai lipsesc ca sa pigmenteze pozele, creste inzapezite, zapada excelenta.

Balet pe creste

Ferestruica

Nu ne grabim deloc, ne bucuram de soare, iar in Curmatura Bucurei ii asteptam pe cei 2 schiori: Mardale si Andrei, suntem curiosi de dansul lor pe zapada neatinsa din caldarea Bucurei. Ajunsi in fundul caldarii, o taiem de-a dreptul peste lac spre refugiu, fara teama, caci stratul de gheatza ce acopera lacul pare o adevarata banchiza polara.

In pasi de vals

Mardale

Dupa o pauza de relaxare la refugiu, cu plaja la soare si sesiune foto, eu insotzit de Ioana si Mihai ne hotaram sa incercam sa urcam pe vf Judele. Restul, adica Gianina, Schipi, Hume raman pe langa refugiu, iar schiorii Mardale si Andrei se intorc mai apoi la Gentziana, ei avand planuri de ski pt duminica.

Hume, te imploram! Si noua ne e sete :P

Eu l-am convins

Desi in mod normal ora 15 este cam tarzie de pornit in tura, mai ales ca ziua e inca scurta, insa acum in mod exceptzional avem noroc cu luna plina pe care ne bizuim ca ne va lumina drumul de intoarcere ca ziua. Speram... caci uitasem sa verific acasa ora de rasarit a lunii :D
Ne hotaram pt o ascensiune cat mai rapida cu minim de bagaj, doar cu apa si ceva dulciuri.

Moment publicitar

Inaintam rapid si desi pe alocuri crusta inghetzata se rupe obligandu-ma sa sparg urme, intr-o ora suntem la poalele Turnului Portii sau a Judelui Mic.
Mirosisem traseul optim de urcare de asta-vara cand urcasem cu Gianina fentand poteca de vara mult pe deasupra, pe la poalele fetzelor de stanca din Turnul Portii si cu iesire direct in varf.
Ajunsi pe oglinda acoperita de zapada a Taului Agatat ne echipam cu coltzarii si ne pregatim de portziunea cea mai delicata a urcusului. Aici Mihai constata cu stupoare ca si-a pierdut pioletul agatzat de rucsac!!! asa ca e obligat sa renuntze la varf si face cale intoarsa in cautarea pioletului.
Eu cu Ioana continam si urcam cat mai direct spre baza peretzilor ce se pravale din Turnul Portii. Pe masura ce urcam panta se inaspreste pana spre 60grade inclinatzie, insa coltzarii musca cu hotarare din zapada bocna, iar pioletul completeaza increderea pt moral.

Traseul nostru pe Judele

Ajunsi sub perete, incepem o traversare lunga si delicata spre stanga. Imediat sub perete zapada e inghetzata si buna, 2m mai jos nu e asa inghetzata, nu tine sub greutatea noastra si din cauza ruperii de panta. Nu vrem sa fortzam rezistentza placii de sub noi, asa ca tinem cat mai mult sub stanca si ne asiguram cu pioletul in pernitzele de iarba inghetzata. Nu ne permitem nici o greseala caci un tobogan de sute de metri se casca sub noi pana in fundul caldarii de sub Judele. Dar traseul cu caracter alpin ne incanta deopotriva si pe mine si Ioana si inaintam entuziasmatzi si precautzi in acelasi timp.
Dupa traversare, traseul devine mai usor si mai putzin expus, trecem din nou la urcus frontal, urcand drept spre hornul final ce ne scoate in creasta. Putzina catzarare pe stanci si iata-ne iesitzi sus, apoi o bucata de creasta orizontala destul de ingusta si savuram asfintzitul pe vf Judele.

Ioana si Alin pe Judele la asfintzit

Am urcat mult mai rapid decat estimasem, in 1h45' de la Bucura, asa ca avem timp sa terminam portziunea dificila a coborarii pe lumina. Inserarea ne prinde la Taul Agatzat si apoi coboram entuziasti prin caldarea poleita de lumina lunii, sosita prompt la datorie imediat dupa asfintzitul soarelui.

Cumatra vulpitza

Seara la refugiu ne minunam iar de conducta cu populatzie ce s-a spart we-ul asta in Retezat :D N-am mai intalnit in nici o tura de iarna 18 oameni laolalta in refugiul Bucura! Dar e si un avantaj in asta: cu toate primusurile ce duduie constiincioase sa topeasca zapada termometrul urca la +8grade, cu mult mai cald decat seara precedenta in congelatorul de la Gentziana.
Pana si cumatra vulpitza se hotaraste sa ni se alature la Bucura. Unii zic ca-i aceeasi cu cea de la Gentziana, altul crede ca-i destul domestica daca se comporta ca un catzel flamand, dar se convinge totusi ca-i destul de salbatica... incercand s-o mangaie se alege cu deget stantzat de coltzii cumetrei :D
Echipa noastra de 6 doarme in pod, unde pare sa fie ceva mai cald decat jos la priciuri.

Bucura si Retezatul in razele diminetzii

Duminica dimineatza dau echipei trezirea la 6am, adica in stil spartan moderat asa cum imi place mie atunci cand avem o tura mai lunga de facut. Reusim sa plecam in grafic la 7.30 si ne indreptam spre primul obiectiv al zilei vf Peleaga. Evitam traseul prin caldarea Berbecilor si prindem piciorul stancos ce pleaca de deasupra refugiului. Hume ramane la scurt timp in urma, e captivat mai mult de fotografii, nu ne-am potrivi la ritm pe tot parcursul turei si cum aflam ca nu are piolet :D ii propunem sa se intoarca pe la Gentziana cu ceilaltzi vecini din refugiu.

In loc de cafeaua de dimineatza

Noi continuam tura in echipa de 5 (eu, Gianina, Ioana, Schipi, Mihai). Planul nostru e sa trecem peste Peleaga, apoi Papusa, sa continuam creasta spre vf Mare, urmand ca din Capul Vaii Rele eu cu Schipi sa continuam peste Portzile Inchise-vf Mare, iar fetele cu Mihai sa coboare prin saua Zanoagele spre lacul Galesu.

Puzderie de muntzi

In timp ce urcam, in jur primele raze ale soarelui incep sa coloreze in pastel crestele vecine ale Bucurei, Judelui, Slaveiului, nu insa si fetzele noastre care sunt in umbra masivului picior stancos pe care urcam. O vreme ne simtzim ca in congelator, insa ne dezmortzim pe masura ce urcam si cand ne mangaie primele raze de soare. Cred c-as merge mai bucuros la lucru, daca as putea incepe la fel fiecare dimineatza :D

Mihai urcand pe Peleaga

Lumini si umbre

Pe Peleaga nu zabovim mult, bate putzin vantul si e cam frig, asa ca ne grabim sa coboram in Saua Pelegii, unde atmosfera e calma, soarele ne incalzeste si facem o pauza de reenergizare. Mihai e cam debusolat cand vede ca are de urcat pe Papusa aceeasi diferentza de nivel ce tocmai a coborat-o :D Cand vede panta prelunga ce culmineaza cu Papusa, ar vrea sa coboare in valea Rea, dar ii explic ca un pas inaintea celuilalt te duce departe...

Creasta Pietrele

Coltii Pelegii

Zapada e numai buna pe creasta, destul de inghetzata incat sa urcam cu spor la coltzari. Eforturile ne sunt rasplatite cand ajungem pe Papusa, iar Mihai aflat la prima tura mai serioasa de iarna exulta ca a trecut inca o piatra de incercare.

Atlas ducand Peleaga in spate

Pentru ca Papusa nu s-a lasat asa lesne suita, ne permitem o mica sesiune foto de relaxare pe varf si la totzi ne e draga Papusa... Facem planul pt coborare, acum creasta devine putzin mai ingusta, la finalul coborarii urmeaza si o mica rupere de panta in strunga prevazuta cu cablu de otzel din Spalatura Papusii. Scoatem pioletzii pt asigurare si coboram rand pe rand lasand distantza intre noi, descatzarand cu spatele acolo unde este cazul.

Toata lumea iubeste Papusa

Din mica strunga urmeaza o portziune usor verticala de 3-4 metri care insa este in intregime tencuita cu zapada. Ma caznesc sa urc primul insa soarele a inmuiat deja zapada si aceasta se rupe la fiecare pas al meu. Nu gasesc nimic in care sa infig coltzarii, nici pioletul, e doar zapada moale, iar sub mine se casca spre sud un valcel ce sfarseste in caldarea Taului Andanc. Nu e prea imbietoare perspectiva unei alunecari, asa ca dezgrop constiincios toata stanca din zapada si gasesc 2 bolovani potrivitzi pentru un spraitz si astfel trec micul obstacol.
Ioana cea mica se avanta si ea hotarata si trece usor, dar pt Mihai neobisnuit cu astfel de pasaje si pt Gianina mea prefer sa fiu precaut, scot semicoarda si ii filez de sus dupa un coltz de stanca.
Schipi ambitzios zice ca "daca a reusit asta mica, pot si eu" si trece si el neasigurat fara probleme.

Alin descocotzand de pe Papusa

Portziunea mai delicata se incheie aici si ajungem pe vf Capul Vaii Rele unde savuram privelistea ce ni se ofera pana hat departe spre indepartatzii Fagaras, Calimani si Rodnei. Si daca tot ne saturam privirile, atunci profitam de ragaz si de soarele caldutz si ne intindem la o masa copioasa.
Timpul a zburat repede... si cu asiguratul in coarda si cu pranzul pe creasta... analizez situatzia cu Schipi, e deja 13.30 si ne-ar lua inca 3ore bune sa parcurgem Portzile Inchise, sa urcam pe vf Mare si sa coboram pana jos in caldare la Galesu. Plus ca oricum se mai adauga la socoteala si lunga retragere spre Carnic. Si Schipi inca nu se simte prea in forma cu glezna ce si-a rupt-o in martie in Fagaras si dupa lunile de recuperare ce l-au tinut departe de munte.
Asa ca decidem ca-i mai intzelept sa lasam Portzile Inchise pt o alta tura dedicata si sa coboram impreuna cu restul echipei.

Pas interzis!

Din Capul Vaii Rele prindem o bucata piciorul Vaii Rele pana in Saua Zanoagele si de acolo o luam la vale direct spre lacul Galesul. Daca pe creasta am prins zapada buna si inghetzata, pe masura ce coboram dam de zapada multa adusa de vant, zapada moale si incepem sa ne afundam la fiecare pas. Nu-i usor nici la coborare pe vale...cand nici nu ne asteptam crusta inghetzata de deasupra cedeaza sub greutate si piciorul intra adanc in zapada luptandu-se apoi sa scape din capcana jnepenilor submersibili.

Feeria Retezatului

Ajungem in timp util si la intalnirea cu restul trupei, cu Hume si schiorii Mardale si Andrei si ca de obicei o tura in Retezat o incheiem cu o portzie delicioasa de clatite la Clopotiva.
Poate vremea superba a fost de "vina", poate coechipierii au fost... dar pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase ture de iarna din Retezat.