Sunday 31 July 2011

Plimbarea de duminica Sadova Noua - 31iul


Pentru ca vremea nu se prevede prea insorita in acest sfarsit de saptamana, hotaram sa parasim orasul doar in ziua de duminica.

3 + 6

Ceata lui Pitigoi

Cum lumea este intr-o continua dezvoltare, facebook-ul asta face minuni si Adina aduna cu ajutorul lui 7 familii dornice sa isi scoata cei 9 copii din oras.

Nu mai bine mergeti voi pe jos?

Tot pe drum, pe drum, pe drum

Din Sadova Noua urcam la deal catinel. Ritmul este dat de cei mici care au pofta de miscare, dar mai ales de murele coapte de pe marginea drumului.

E vreme de poposit

Distractia este in toi

Pe cand ne intrebam daca nu cumva ar trebui sa facem cale intoarsa, sa nu ne prinda ploaia, norii se sparg si soarele ne binedispune pe toti.

A venit barza

Ne luam talpasitele si pornim spre vale

La final de plimbare suntem cu totii bucurosi ca am prins o fereastra de vreme buna si o gura de aer curat. Chiar si pentru cateva ore, merita sa fi in mijocul naturii, sa respiri aer curat, sa te deconectezi de la rutina zilnica a civilizatiei.

Sadova Noua

Monday 25 July 2011

La portile Fagarasului 20-24iul


In mod sigur Vlad al nostru cat e de mic a reusit sa ma motiveze sa ma apuc din nou de scris si sa resuscitez blog-ul nostru. Caci in ultima vreme se cam asternuse praful pe blog-ul nostru saracul si scriam destul de rar. Adevarul e ca nu prea am mai avut chef de scris, sunt multe ture din 2011 pe care nu le-am istorisit pe blog si nu apar nicaieri, doar in amintirile noastre.

Vlad cel mic

De altfel lipsa asta de chef de scris si pus poze era legata si de o saturatie a noastra in a merge pe munte. Ne trezeam inainte de unele week-end-uri intr-o criza acuta de idei in a gasi un loc pe munte in care n-am mai fost sau in a face o tura mai deosebita decat altele cum n-am mai facut. Nu vreau sa zic c-am fost prin toti muntii din tara. Dar daca stau bine sa ma gandesc din 2006 de cand am cunoscut-o pe Gianina, am batut toata tara in lung si-n lat, am umblat printr-o gramada de munti, am facut o gramada de ture superbe, ne-am facut o multime de prieteni, am adunat o tona de amintiri, am trait intens de parca aveam cativa ani de recuperat si apoi la un moment dat parca ne saturasem si nu stiam ce sa mai scornim.

Mama Gianina

E clar trebuie sa facem un copil care sa ne schimbe viata :) Am ajuns la concluzia asta amandoi.
Astfel vom avea ocazia ca impreuna cu Vlad sa reluam mersul pe munte din alta perspectiva, sa reluam turele usoare de plimbare, sa redescoperim locurile pe care le-am vazut de atatea ori, dar acum sa le privim cu alti ochi, sa i le aratam si lui Vlad cand va creste putin mai mare si sa ne bucuram de placerea lui de a le descoperi. Pe scurt sa reluam ABC-ul mersului pe munte odata cu Vlad.

Dorm bine in brate la tata

Sunt convins ca nu toata lumea care va citi acest blog va avea aceeasi opinie ca si noi vis-a-vis de iesitul cu copilul pe munte. Mi se pare si normal sa existe opinii diverse.
Unii nu vor sa-si scoata copilul din casa in primele 3 saptamani ca sa nu raceasca, sa nu ia microbi de afara. Noi nu vrem sa-l crestem pe Vlad in incubator. Cand au auzit ca noi l-am dus pe munte la doar 3 saptamani si-au facut cruce si au zis ca noi nu suntem normali. Probabil ca lor nu le parem normali, dar sunt convins ca exista alti oameni pentru care suntem normali.

Sunt mic de-o schioapa

Si pentru ca aproape orice lucru nou pe lumea asta e bine sa fie facut treptat si cu masura, ne-am gandit sa-l obisnuim pe Vlad cu muntele acum de mic. Chiar daca acum nu intelege si nu gusta nimic, macar sa-l obisnuim cu mediul de pe munte pentru cand va fi apt sa umble pe propriile lui picioare.
Si pe de alta parte noi nu vrem sa vedem copilul ca fiind o piedica in a mai putea face ce ne place. De aceea vrem sa ne pastram vechile obiceiuri si sa continuam in a merge pe munte si nu sa renuntam. Evident ne vom adapta excursiile in functie de constrangerile impuse de a duce copilul pe munte.

Iar mama ma leagana de minune

Si pentru ca prima noastra iesire pe munte impreuna cu Vlad la Cuntu a fost o reusita, ne-am propus o alta iesire si aceasta fiind tot din ciclul cum sa scapam de caldurile din Timisoara?
De data asta ne propunem sa mergem mai departe de casa si sa ne invartim roata pe la poalele Fagarasului. Ne propunem sa stam in mai multe locuri, sa facem excursii scurte de cate o jumatate de zi, practic e ca si cum am bate la portile Fagarasului, ii vom calca pragul doar cate putin cat sa ne acomodam, nu ne propunem acum sa-l ducem pe Vlad in creasta, are timp pentru asta mai tarziu cand va fi mai mare.

Unde m-ati adus aici?

Miercuri dimineata plecam din Timisoara si facem prima escala pe valea Avrigului. Prietenii nostri Dana&Alex Presecan din Sibiu sunt ospitalieri de fiecare data cand venim in zona la ei si ne ofera gazduire la cabanuta lor. Locul acesta e tare linistit, iar in jur cat cuprinde e numai verdeata, deci loc racoros numai bun pentru odihna si relaxare. Adica exact ce cautam noi.
Iar deasupra troneaza impunator varful Suru, parca mai mai sa se pravale peste noi. Asta asa ca sa-mi aminteasca ca in acest sfarsit de saptamana ar fi trebuit sa ma iau la tranta cu o dihanie uriasa si sa strabat imensa spinare ca de dinozaur a crestei Fagarasului.

La cabana de pe valea Avrigului

Miercuri seara se isca o furtuna puternica, care apoi am auzit ca a cuprins mai multe zone din tara. Am fugit noi de caldura, dar acum a venit racoarea peste noi. Coloana termometrului scade binisor pana pe la 15gr.
Ramasitele furtunii au ravasit vremea pe munte asa ca joi dimineata vremea e incerta. La fel ca si planurile noastre. Dar spre pranz norii se mai sparg, asa ca pana la urma ne decidem sa mergem sa vedem cum arata vremea la cabana Poiana Neamtului. Pana aici e un drum de 14km din Avrig, iar de aici incepe traseul turistic spre cabana Barcaciu.
Cerul e destul de plumburiu, din cand in cand da semne ca s-ar mai sparge, apoi iar se inchide si tot asa. Dar nu da semne clare de ploaie. Noi ne tot codim si nu stim ce sa facem: sa urcam la Barcaciu sau nu?

Mama Gianina se odihneste

Acum avandu-l pe Vlad nu ne putem risca, vrand-nevrand trebuie sa fim mai precauti, nu mai putem judeca o situatie doar dupa placul nostru. E interesant cum ni s-a schimbat optica legata de vremea pe munte. Acum ne simtim ca la inceputurile noastre pe munte, cand o ploaie ne facea sa ne codim in a pleca mai departe. E ca si cum am fi dat timpul inapoi cu cativa ani buni.
Pana la urma ne decidem sa urcam si sa fim atenti cum evolueaza vremea, in caz de ploaie ne putem intoarce.

Atentie mami: ai rupt podetul!

Inainte sa pornim, intram la cabana Poiana Neamtului sa cerem niste apa sa luam cu noi in tura. Vazand-o pe Gianina cu ceva in brate si nestiind ce dracovenie o mai fi si port-bebe-ul nostru, oamenii o intreaba ce poarta in brate, un catzel? :)) Asta-i buna! Nu-i un catzel, e un pui de om de doar 3 saptamani. Oamenii sunt efectiv stupefiati, se pare ca nu se asteptau sa fie un copil mic. Apoi afland ca vrem sa urcam la Barcaciu ne spun ca n-au mai pomenit un turist atat de tanar. Nu-i nimic pentru toate este un inceput!

Gianina Stramba Lemne

Ne pornim la drum si Vlad al nostru ca de obicei cum incepe sa fie leganat de pasii ritmici ai Gianinei adoarme bustean. Apoi exact ca si in excursia de la Cuntu incepe sa "cante" ca o masinarie stricata ce scartzaie din toate incheieturile, de fapt un geamat periodic la fiecare pas. Mai o fi copilul chinuit de leganat? Cum ne oprim din mers se opreste si el din "scartzait". Cum ne pornim se porneste si geamatul lui. De obicei cum nu-i convine ceva stim ca incepe sa chitzaie si daca jena nu dispare incepe sa urle. Acuma nu protesteaza deloc, ba chiar pare sa doarma linistit. Doar geamatul asta e nostim. Ajungem la concluzia ca asa se alinta el cand e leganat.

Huta huta leganat

Termometrul masinii arata la Poiana Neamtului +16gr. Noi cum urcam ne incingem repede si ne lepadam polarele, ramanem la tricou, desi racoarea padurii se simte la piele. Insa Vlad cum doarme mai mereu in port-bebe si sta nemiscat poate sa piarda foarte usor caldura. Acasa il imbracam cam la fel de gros cum ne imbracam noi, insa acum ca sa-l protejam de racoarea padurii il imbracam ceva mai gros.

Echipamentul lui Vlad cu manusi anti-scarpinat

La un moment dat cand suntem trecuti de jumatatea urcarii incepe sa picure timid. Cred c-am intrat sub plafonul de nori mai intunecati ce acopera creasta principala, jos in vale precis nu ploua. Continuam o vreme asa in speranta ca ploaia se opreste. Insa ploaia se inteteste si devine chiar sacaitoare. Ce sa facem acum? Intrebarea asta mi-o puneam de obicei doar iarna pe vreo creasta inalta, cand se punea viscolul salbatic, nu mai vedeam nimic si situatia devenea ingrijoratoare :)) Acum insa judecam totul cu alta responsabilitate.
Estimam ca suntem mult mai aproape de Barcaciu, decat de Poiana Neamtului, asa ca ne va ploua mai putin timp daca continuam urcarea.
Tragem peste port-bebe-ul lui Vlad o foita subtire de ploaie si continuam urcarea intr-un ritm mai alert decat o simpla plimbare. Ca sa nu-l zdruncine prea mult, Gianina il tine in brate. In curand efortul de a urca cu el in brate o oboseste. Se simte si pauza de cateva luni de zile facuta de Gianina ;) Il iau eu pe Vlad in brate si ajungem cu bine la Barcaciu. Am scapat destul de ieftin, doar vreo 20min de mers prin ploaie. Bine ca nu a plouat torential. Vlad este uscat si asta e cel mai important.

Vlad n-are nici o grija

Sus la Barcaciu nea Petre ne primeste imediat in cabana si la vederea mogaldetei noastre ne declara ca e cel mai tanar turist ce i-a trecut pragul cabanei.

Cu nea Petre la Barcaciu

Cand ajungem la cabana sunt doar +11gr aici la 1550m altitudine. Am cautat racoare, racoare avem. Asa c-am facut bine ca l-am echipat corespunzator pe Vlad.

2 puiuti

Dupa vreo 1h de stat la adapost in cabana, vremea da semne de schimbare in bine. Norii se mai imprastie, iese si soarele. Ne putem bucura si noi de excursie si de faptul ca am avut curajul sa urcam cu Vlad la Barcaciu si n-am renuntat.

Pe platoul de la Barcaciu

De vorba cu magarusul

2 mame, 2 puiuti

Tot unul mic si cuminte ca si puiul nostru

Cabana Barcaciu

Sub platoul de la Barcaciu e o portiune defrisata. Ma intreb de ce or fi taiat padurea? Era padurea prea batrana? Sau ca sa existe priveliste de la cabana inspre tara Fagarasului? :D

Loc frumos sau urat?

Marcaje originale

Cam asta a fost excursia de joi de la Barcaciu: 2h urcare, 2h stat pe sus pe la cabana, 2h coborare.

Spre seara ne schimbam locatia si ne indreptam spre Zarnesti. Aici suntem primiti cu caldura si ospitalitate in casa familiei Clinciu. Pana dupa miezul noptii ne petrecem seara povestind cu Andreea si Luci.
Ziua de vineri se anunta promitatoare cu vreme buna. Dupa micul dejun si dupa inca o tura de povesti cu Ana, Luci si Andreea ne indreptam spre cantonul Rudarita.

Vlad doarme?

Azi vremea e mult mai darnica cu noi, asa ca urcam linistiti. Ca de obicei, imediat ce incepem plimbarea, Vlad adoarme bustean in port-bebe. Leganatul si aerul de munte il doboara instant. Si bineinteles ca-si continua nostimul sau "scartait" ritmic cu care deja suntem obisnuiti.

Nu va speriati ca-s asa high-tech echipat pentru o tura cu copilul :))
Fac teste Polar vs Garmin

Planul meu e sa urcam pana sub varful Comisul din creasta Fagarasului ca sa prospectez partea finala a traseului de creasta banda rosie. Vreau sa am proaspete in minte locurile pentru atunci cand voi face tura "Fagarasul la zi lumina". N-am mai fost pe aici din vara lui 2008 de la Carpathian Adventure si stiu ca de atunci s-a mai stricat marcajul datorita exploatarilor forestiere din Curmatura Lerescu.

Priveliste spre Piatra Craiului

Dupa Curmatura Lerescu mergem prin resturile unei exploatari forestiere unde a ramas un adevarat haos de trunchiuri doborate si craci imprastiate la tot pasul. Poteca e deviata in multe locuri fata de cursul ei initial ca sa ocoleasca noianul de busteni abandonati de forestieri. In plus balariile si ierburile inalte au invadat zona defrisata si in unele locuri poteca abia se mai ghiceste. Totusi traseul pare ca a fost recent remarcat, probabil de 1-2ani, incat cu putina atentie se poate urmari.
Ma bucur insa c-am avut ideea sa vin sa prospectez zona, arata cu totul altfel decat in amintirile mele din 2008. Probabil pe inserat cand voi ajunge eu aici la finalul unei ture solicitante, as fi pierdut timp pretios ca sa ma orientez. Iar pe intuneric nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost fara sa am imaginea de acum.

Sa tot stai aici

Dupa 3h de urcus continuu ajungem sub varful Comisul, la stalpul de marcaj de unde se desprinde traseul punct rosu ce coboara spre nord in valea Sebesului. Pe aici m-am retras cu prietenul Cristi Ghilt in tura noastra "Fagaras 24h" din 2009. Pana aici imi doream sa ajungem acum ca sa am clare in minte toate detaliile din traseul de creasta.

Daca cautati un loc frumos de alaptat copilul...

Locul asta e un loc de popas cu o priveliste nemaipomenita catre lama ascutita a Pietrei Craiului si spre culmile mai domoale, dar masive din Iezer-Papusa.
Vlad socoteste si el ca un loc potrivit pentru popas, asa ca isi cere dreptul la masa. Doar tot omul cand se opreste intr-un loc ca acesta pe munte mai mananca ceva, nu-i asa?
Si eu care imi faceam griji ca de la altitudinea prea mare, plamanii lui mici, inca neforjati, vor obosi sa soarba aerul. Si cand colo Vlad are putere si suge laptele cu un nesat de ne minunam amandoi. Probabil ii prieste aerul tare al inaltimilor.

Priveliste spre Iezer-Papusa

Aici la stalpul de marcaj de sub Comisu suntem la 1750m altitudine. Oricum i-am facut lui Vlad aclimatizarea treptat ca sa vedem cum se comporta. Sambata-duminica in prima sa excursie la Cuntu la 1450m, joi la Barcaciu la 1550m si vineri sub Comisu la 1750m. Pe moment ajunge, restul lasam pe mai incolo. Oricum mai sus pe creasta vantul pare sa bata ceva mai tare, aici unde suntem noi adie rezonabil.

Sper ca poza asta sa-l inspire pe Vlad cand va fi mare
prietenii stiu de ce...

Dupa un popas agreabil e momentul sa ne si intoarcem la vale.


Pe munte se mai intalnesc si lucruri sau locuri uratite si distruse de oameni. E trist dar exista. Unii cauta rasina brazilor, altii taie brazii, fiecare cu ce are nevoie.

Rani in trunchiurile copacilor

Rani in coasta muntelui

Frumoasa a fost si tura spre Comisu: 3h urcare, 1h de popas, 2h de coborare si-am mai petrecut o zi pe munte ce ne-o vom aminti.

Periplul nostru pe la portile Fagarasului il incheiem pe valea Lisei. Aici ajungem vineri seara la cabana de vacanta a familiei Petru. Multumim frumos Oli si Catalin pentru ospitalitatea voastra!

Cabana de pe valea Lisei

Si dupa 2 zile de umblat pe munte, timp in care nu i-am facut baita zilnica lui Vlad, isi merita si el o baie buna sub soarele amiezii.

La baitza

Week-end-ul il dedicam odihnei si relaxarii presarate cu povesti, bere, vin si gratare. Si lapte pentru Vlad. Si aici Vlad minuneaza oamenii ce mare plimbaret e la o varsta atat de mica. El insa doar se pregateste pentru ce va urma.

Tuesday 19 July 2011

Noutati despre "Fagarasul la zi lumina"


Dupa Maraton Apuseni s-a acutizat periostita care imi dadea tarcoale de mai mult timp, iar apoi dupa Maraton 7500 Bucegi s-a agravat, asa incat acum sunt nevoit sa iau un repaos fortat.
Momentan am renuntat la alergare ca sa ma feresc de impactul la aterizarea pe picior. Evident n-am reusit sa stau linistit fara sa fac nimic. Asa incat in lipsa alergarii, ma consolez totusi cu antrenament in sala, ca sa ma mentin cat de cat in forma fizica. Bag antrenamente cardio pe stepper si pe bicicleta si antrenamente de forta pentru picioare. Nu stiu daca e bine sau nu, dar simt ca tampesc daca nu fac nici o miscare.
In general nu-mi place sa astept fara sa fac nimic, nu e in firea mea, asa ca acum trec printr-o perioada destul de grea pentru psihic. Am tot felul de intrebari in cap, daca ma voi reface in timp util ca sa pot sa fac incercarea din Fagaras.



In promovarea proiectului meu "Fagarasul la zi lumina", studioul regional TVR Timisoara a realizat un reportaj legat de pregatirile mele pentru aceasta incercare. Aceste imagini sunt realizate in saptamana de dinainte de Maraton Apuseni. Atunci eram inca apt de alergare :D


reportaj TVR Timisoara

De asemenea proiectul meu este promovat si de inimosul alergator si redactor sportiv Marian Chiriac prin revista sa electronica alerg.ro care a scris un articol foarte reusit pe aceasta tema.

In proiectul meu sunt sustinut de sportsworld.ro si in colaborare cu ei voi incerca sa testez 2 produse de la 2 brand-uri consacrate: CamelBak si Asics.


Eu si Gianina folosim de mult timp produse CamelBak, in toate turele noastre, fie ca sunt ture de vara sau de iarna, de alergare, trekking, schi de tura sau alpinism.

Acum in Fagaras sper sa am ocazia sa testez rucsacelul de tura CamelBak Octane24. La prima vedere, fara sa-l utilizez, doar tinanadu-l in mana este un rucsac destul de usor, are 470g fara rezervor si 680g cu rezervor.
Spun destul de usor comparandu-l cu rucsacelul Quechua Diosaz20 ce-l folosesc de obicei pentru ture lungi gen Maraton 7500 sau Carpathian Adventure. Diosaz20 are 450g fara rezervor si atunci cand l-am cumparat nu credeam ca poate exista un rucsac de 20l mai usor ca si Quechua.
La o greutate similara insa CamelBak Octane24 este mult mai rezistent, daca analizez textura materialelor din care este facut imi da o incredere mult mai mare decat Quechua. Octane24 are 21l si un rezervor de apa de 3l, deci e ideal pentru ultra-maratoane sau pentru ture lungi de anduranta.
Sunt curios cat de ergonomic si practic il voi percepe atunci cand voi alerga cu el in creasta Fagarasului.

Incaltamintea e evident cea mai importanta piesa de echipament in alergare. De mult timp vroiam sa testez papucii Asics pe munte.

La alergarea pe pista pe teren plat folosesc Asics de ceva vreme. Am 2perechi pe care le folosesc in functie de tipul de antrenament:
- Asics Gel Speedstar5 - niste papuci foarte usori pentru alergari de viteza: tempo-uri si intervale
- Asics Gel Nimbus12 pentru alergarile lungi; la finalul antrenamentelor pentru maratonul de la Viena din aprilie, cand am adunat foarte multi kilometri alergati, au inceput sa apara primele semne de periostita; atunci am luat decizia sa-mi iau o pereche de papuci cu amortizare sporita, ca si tip de calcatura eu fiind un under-pronator, deci am nevoie de amortizare (cushioning) suplimentara.
Asa ca m-am decis sa-mi cumpar si o pereche de Asics pentru trail-running si cautarile mele m-au dus catre Asics Gel Trail Attack7. N-am apucat sa-mi cumpara acesti papuci, dar sper sa-i pot testa in Fagaras prin colaboarea cu sportsworld.ro.

De asemenea in Fagaras voi avea si suportul oferit de Lucian Clinciu de la Sponser care nu mai are nevoie de nici o prezentare pentru cei familiarizati cu lumea sportului montan.


De la Sponser voi avea gelurile energizante si bautura izotonica care ma vor ajuta sa sustin efortul pe durata atator ore pe creasta Fagarasului.

Ca alimentatie de-a lungul unei curse lungi, pe langa geluri eu folosesc si clasica miere de albine pe care eu o amestec cu zeama de lamaie. La un ritm cardiac crescut corpul nu mai poate metaboliza hrana normala si devine cam greu sa mesteci si sa inghiti un aliment solid. Peste un anumit ritm cardiac orice aliment solid este refuzat automat de catre organism prin voma.
Totusi trebuie atentie la ingerarea unor cantitati mari de geluri si miere, acestea provoaca aciditate crescuta in stomac. De aceea e bine de ingurgitat si chestii solide care sa mai intremeze stomacul. La ture lungi cum e Maraton 7500 sau creasta Fagarasului eu folosesc feliute de cascaval si biscuiti.
Pare sa intre in contradictie cu ce spuneam mai sus, dar aici e arta: sa stii cand sa mananci, sa nu pierzi momentul oportun, sa stii cat sa mananci, nici deloc, dar nici prea mult, pe unele coborari sa reduci viteza, sa astepti sa scada pulsul si sa inghiti cate ceva mai normal de mancat, sa nu mananci exact inaintea unei urcari solicitante. Nu-i usor, dar se invata.

Ca sa inchei si ca sa dau un semn tuturor celor care s-au oferit sa ma ajute in tentativa mea din Fagaras: din cauza indisponibilitatii mele fizice ma vad nevoit sa aman tura in Fagaras pana ma voi simti refacut, astfel incat sa fiu apt pentru aceasta dificila incercare si sa nu risc o recidiva intocmai ca si la Maraton 7500. Nu pot sa estimez acum cu certitudine cand va fi data, dar am sa va tin la curent.

Un nou inceput 16-17iul


Faceti va rog cunostinta cu mine: pe mine ma cheama Vlad, sunt noul membru al familiei Tanase si abia ce am implinit 3 saptamani.
Intr-o seara mama si tata se tot gandeau cum sa scape de caldura asta obositoare din Timisoara? Isi aminteau cu nostalgie de verile trecute cand dormeau in fiecare sfarsit de saptamana undeva sus de tot pe munte unde era racoros. Mie imi tot venea sa le spun: hei dar de ce nu ma luati si pe mine si sa mergem impreuna pe munte? daca am aparut si eu pe lume nu mai puteti merge pe munte? doar n-o sa va schimbati obiceiurile din cauza mea? Doar ca eu nu pot vorbi inca ca sa le spun toate acestea. Totusi se pare ca le-am transmis cumva telepatic gandurile mele, caci s-au hotarat sa mergem a 2-a zi la Cuntu in m-tii Tarcu.

Eu sunt Vlad!

Pentru ca e prima iesire pe munte au zis ca facem o plimbare scurta pana la Cuntu si spre seara ne intoarcem acasa. Totusi drumul spre munte e destul de aglomerat, sunt multe TIR-uri pe sosea si ai mei parinti se gandesc ca in felul acesta vom petrece mai mult timp in masina decat pe munte.
Atunci mama propune sa ramanem peste noapte la Cuntu, doar ca isi da seama ca nu ne-am pregatit pentru o iesire de 2 zile.
- Pai ce pregateli? spune tata de colo. Nu ne trebuie decat niste pampersi in plus pentru Vlad, sa ne ajunga pe 2 zile si ceva de mancare pentru noi.
- Pai si cum dormim? ca nu ne-am luat sacii de dormit cu noi, spune mama usor ingrijorata.
- Pai nici nu avem nevoie, sigur ne da George o plapuma sau niste paturi. Doar va fi bucuros sa-l vizitam.

Ia priviti cat sunt de mic

Asa ca ne oprim in Caransebes unde tata completeaza stocul de pampersi si mai ia ceva de-ale gurii pentru ei. Eu am noroc cu mancarea, nici nu trebuie preparata, doar fac putina galagie si mama imediat imi potoleste foamea. Ca sa fiu sigur ca treaba asta functioneaza si in excursie, nu doar acasa, incep sa strig putin cat timp tata e la cumparaturi si mama imediat ma alapteaza in masina.

In tabara de copii

Pe drumul de urcare spre telescaunul de la Muntele Mic ne oprim pentru cateva ore la pensiunea Ioana. Aici Coco Galescu organizeaza in fiecare vara tabere de aventura pentru copii.


Aici e activitate mare pentru copii mai mari. Eu fac cunostinta cu 2 fetite mai de varsta mea: Ana Maria lui Lore&Alin Ciula si cu Mara a lui Lore&Tarcu. Trebuie sa mi le notez in agenda pentru viitor.


Apoi obosit de atata socializat cu fetitele...

... adorm Lemn Tanase

Plecam mai departe si urcam cu masina in saua Jigoria. Aici lasam masina si incepe aventura pe munte.

Primul meu traseu montan

Pot dormi oriunde

Desi ai mei parinti se intreaba daca nu stau chinuit in port-bebe, eu n-am nici o treaba, dorm bustean in timp ce mama ma tot leagana la fiecare pas.

Prin padure la racoare

Intamplator si fara un plan dinainte stabilit, mama si-a luat echipamentul de alergat pe munte. Cred ca fara sa-si dea seama e putin nostalgica dupa vremurile in care alerga pe munte.

Mama si-a scos echipamentul de alergare de la naftalina

Deocamdata sunt usor de carat

In Poiana Seroni mi se face iarasi foame. Incep sa fac iar ceva galagie, dar apoi imi dau seama ca nu era nevoie. Mama si tata oricum s-ar fi oprit aici, caci din cate vad e loc clasic de popas in drumul spre Cuntu. E loc de belvedere spre Tarcu si caldarea Oltenei. Deci oprirea e binevenita.

Spre caldarea Oltenei

Tarcu in nori

Mama Gianina

Locul meu preferat: la mama in brate

Din Seroni ma ia si tata in primire. Eu dorm la fel de bine in continuare. Ai mei parinti se amuza de mine si ma compara cu o masina stricata, cica scot niste scartaituri la fiecare pas al lor. Ei nu stiu inca ca asa imi place mie sa gem usor in somn cand sunt leganat. Inca nu-mi cunosc ei toate obiceiurile, ma au doar de 3 saptamani si inca n-au apucat sa citeasca toata cartea cu instructiunile mele de folosire.

Acum cu tata


Tata e grijuliu

Dupa o plimbare placuta ajungem si la Cuntu. Aerul racoros din padure mi-a prins tare bine caci am dormit neintrerupt.

Tot o familie

Apus

Apus

La Cuntu, George nenea meteorologul, e tare bucuros ma cunoasca si se minuneaza ca am doar 3 saptamani. Spre seara ajunge si AnaMaria adusa de parintii ei Lore si Alinu. Seara sunt doar 17 grade aici, cam jumatate cat la Timisoara. Cum sa nu dormi bine in asa aer racoros?

Mamici mandre

Ana Maria si Vlad

Duminica dimineata facem o plimbare scurta prin jurul cabanei Cuntu.

Cu George, sef de statie la Cuntu

Aici la Cuntu e loc bun de dormit

Apoi dupa pranz coboram la vale inapoi la masina, caci pe sus pe munte incep sa se adune nori negri si ai mei parinti inca nu au echipament de ploaie pentru mine.

Se poate urca si cu motoare de un singur cal putere

AnaMaria a urcat in scaunelul de masina. La deal s-au ostenit parintii ei sa-i care amandoi scaunelul, probabil le-a cam rupt spatele. Iar acum la vale mami si tati le-au sugerat sa foloseasca o metoda mai originala s-o transporte la vale. Foarte amuzant...

Metoda tribala de carat copilul: pozitia 1

Metoda tribala de carat copilul: pozitia 2

Avem noroc caci nu se aduna norii de ploaie si putem sa ne plimbam nestingheriti. Dupa o alta pauza in Seroni, ajungem la masina unde se termina prima mea excursie pe munte.


Ne mai oprim inca o data la tabara de aventura pentru copii sa mai trag un pui de somn la racoare, inainte sa coboram la caldura de la oras.
Apoi imi iau ramas bun de la Mara, iar ai mei parinti ii saluta pe Coco, Ane, Dani, Tarcu, Lore.


In drumul spre casa ai mei parinti au o discutie interesanta. Au primit sugestii de la prieteni si cunoscuti ca ar fi cazul sa schimbe numele blog-ului in "Pasi in 3 pe munte".
Mama Gianina, pragmatica cum e de felul ei, spune ca probabil ii voi insoti pe munte vreo 13-14 ani ca n-am incotro, asta e programul si apoi precis n-o sa mai vreau sa merg cu ei. Ori o sa vreau sa merg cu prietenii, ori poate ma fac artist si n-o sa mai merg deloc pe munte. Si pana la urma tot ei doi vor ramane sa-si insoteasca pasii impreuna pe munte. Si atunci are rost schimbarea asa doar pentru 14 ani de mers impreuna? :))
Pana si tata s-a minunat razand de argumentele mamei, apoi cum e mai conciliant de felul lui a propus sa mai asteptam pana cand cel putin voi putea pasi si eu singur. Ca daca e sa fie "pasi in 3", atunci sa fie, nu doar pasi in doi si unul carat in spate :))