Friday 26 August 2011

Austria - Grossglockner Hochalpenstrasse - 26 aug


Pentru ca suntem pe picior de plecare in alta vacanta voi incerca sa inchei cat mai scurt seria vacantei trecute din Austria, nu de alta, dar i-am promis lui Rodin niste poze de pe Grossglockner Hochalpenstrasse.
Poze si povestirea partii I-a a vacantei
Poze si povestirea partii a II-a a vacantei

Printre munti

Alin si-a achizitionat recent o cursiera care in scurt timp a inceput sa-i placa nemaipomenit. In fiecare seara dupa ce veneam de la plimbare de pe munte, isi lua bicicleta si fugea 1-2h la antrenament. Cel putin aici in Austria soselele sunt ideale pentru mers cu bicicleta. In primul rand asfaltul e de calitate, iar in al 2-lea rand soferii au respect si grija pentru ciclisti. Nu mergi cu stres ca la noi ca te claxoneaza orice idiot care crede ca toata soseaua e a lui si tu ca ciclist i-ai rapit din spatiul vital.
Locul nostru de cazare din Koenigsleitten se afla intr-un pas alpin la 1600m altitudine si soseaua alpina coboara in 2 directii in jur de 1000m diferenta de nivel. Deci toata saptamana a avut loc de antrenament.

Unii la deal, altii la vale

Nu-i usor, dar ii fain

Dar pentru ziua de vineri vine si cireasa de pe tort: Grossglockner Hochalpenstrasse, o sosea alpina in lungime de 48km, iar cel mai inalt punct la care se ajunge este de 2.504m. Soseaua te poarta pana in inima parcului national Hohe Tauern, de unde poti admira cel mai inalt varf din Austria: Grossglockner (3.798m) si ghetarul sau Pasterzen.

Serpentine si iar serpentine

Hai Alin!

Atza pana sus

Ce m-a socat este faptul ca ideea de constructie a acestei sosele alpine a luat nastere in 1924, iar in data de 3 august 1935 ea a fost inaugurata. Ma intreb eu: cate masini aveam noi in tara pe atunci?
Mi-a placut foarte mult cum serpuieste drumul prin munti, cum te duce "nici unde", fiind o sosea care se infunda, deci avand evident un scop turistic. De aici am tras eu concluzia ca parca ar fi facuta, doar ca sa ne faca noua romanilor in ciuda ca in secolul XXI, pe langa ca nu suntem in stare sa ne construim autostrazi, nici macar soselele importante nu sunt puse la punct cum este la ei o sosea inagurata de mai bine de 70ani.
Si era sa uit ca nu s-au rezumat doar la drumul acesta: din soseaua principala, chiar inainte de cel mai inalt punct al ei Hochtor 2504m, se face o deviatie catre un punct si mai inalt, numit Bikers' Point, aflat la 2571m, ca sa poata lumea admira mai bine de peste 30 de varfuri de peste 3000m.

Concentrat

... si totusi o pauza

O coborare de 600m... ca sa mai fie apoi de urcat

Nu mai are sens sa vorbesc de amenajari, parcari, de locuri de joaca, de muzee... toate incluse in pretul de intrare: 29euro/masina. Poate ca vi se pare mult 29euro, dar vorba lui mami: daca ne gandim ca 29euro inseamna pentru ei ca pentru noi 29lei, nu mai pare asa de mult. Nu am mentionat mai sus si toaletele pentru ca este ceva normal sa fie prezente, nu sa mergi in boscheti, sa te pitulesti pe dupa o tufa sau un copac ca la noi.
Si pentru ca nu vreau sa-i iert de nici o culoare pe cei de la drumuri nationale de la noi, am sa mentionez si perioada in care este deschisa soseaua: de la inceputul lunii mai pana la inceputul lunii noiembrie, exact jumatate de an. La noi Transfagarasanul se deschide abia dupa 15iunie. Si urca abia pana la 2040m. Cam cata zapada o fi oare in Austria in lunile: mai, iunie, septembrie si octombrie? Ca sa va ajut am sa va spun ca sambata a nins cam peste tot in Alpii austrieci cam de la 1800m in sus. Iar in septembrie 2010 ne-am scurtat vacanta din Austria pentru ca de la 1700m in sus a nins.

O sosea pentru toti: biciclisti, motociclisti si automobilisti

Bautura preferata: Competition de la Sponser

Un pupic care sa iti tina de cald

Asa si acuma ca m-am descarcat nervii cu soselele lor si drumurile noastre, sa scriu si doua cuvinte despre tura noastra. Alin a parcurs tot drumul pe cursiera, iar eu cu Vlad si cu Geta am mers cu masina, oprindu-ne din loc in loc sa-l asteptam pe Alin pentru a-i face poze si mai ales pentru a-i mai da cate o boaba de strugure, o gura de Competition si un pic de otrava buna (Coca-Cola). Am plecat destul de tarziu, asa ca timpul nu ne-a permis sa mergem si la Bikers' Point. Oricum era prea sus pentru Vlad, nu se incadra in programul de aclimatizare :D si ar fi strigator la cer sa ajunga mai sus de Moldoveanu asa de timpuriu si cu masina.

La final de Glossglockner Hochalpenstrasse

Pana aici a ajuns in plimbare imparatul Franz Joseph in 1856

Vlad s-a distrat de minune cu bunica Geta

Vrem sa revenim pe aceasta sosea, data viitoare amandoi pe cursiera, insotiti de alternativii cu cursiere si de prietenii nostrii Hoinarii, pe care speram sa ii corupem cumva sa isi faca si ei o vacanta cu noi in tinutul habsburgilor.
Acum incalecam Skodita si plecam intr-un nou concediu la mare.

Wednesday 24 August 2011

Austria - Seekarsee si Arbeskopf 24-25 aug


Vacanta continua...
Miercuri mergem sa prospectam zona pentru o posibila vacanta de iarna, la schi in zona. Dam o fuga pana in Hintertux, o statiune de schi aflata la capat de vale, unde se poate schia si vara pe ghetar. Desi jos in statiune la 1500m este foarte cald, sa tot fie multe grade peste 20, totusi panourile informative ne indica 20gr la 2100m si 16gr la 2600m. Ne cam sperie cele doar 16gr de la 2600m si decidem sa urcam doar pana la 2100m. Pentru ziua de azi fiind foarte cald nu ne-am luat nici o haina cu maneca lunga.

Deasupra de Hintertux

Zoom pe Hintertux

La munte la plaja

Luam gondola pana la 2100m pentru ca urcarea prin padure nu prea ne tenteaza. Ajunsi sus, realizam ca cele 20gr au fost masurate la umbra, caci la soare ii ca la mare de cald. Ne gandim sa facem un traseu de trekking pana la un refugiu la 2300m, insa perspectiva unei plimbari in plin soare cu Vlad nu ne surade. Admiram valea, luam o mica gustare si revenim pe vale cu gandul sa facem Zillertal HochAlpenStrasee, o alta sosea alpina ce am observat-o pe drum.

Hintertux Glaetscher

Din pacate dupa ce urcam destul de mult in altitudine, niste turisti ne fac semn sa ne intoarcem, caci drumul este in lucru si este inchis. Acuma ne explicam de ce nu era nici un indicator turistic pentru aceasta sosea.

Pentru ziua de joi avem 2 variante: fie Grossglockner HochAlpenStrasse, fie o tura de trekking. Cum astazi este ziua de nastere a lui Alin, il lasam pe el sa aleaga. M-as fi asteptat sa aleaga Grossglockner Hochalpenstrasse, pentru ca era in plan ca el sa urce cu cursiera, in timp ce noi sa-l insotim cu masina si din loc in loc sa-l asteptam pentru rehidratare. Totusi alege o tura de trekking. Probabil isi doreste sa fim cu totii impreuna de ziua lui.

Krimml vazut ca din avion

Ne gandim sa mergem undeva in zona Krimml, ca sa mai admiram inca o data cascada. Ca in fiecare dimineata luam micul dejun cu harta (in loc de ziar) in mana, in cautarea unui traseu cat mai pe placul nostru. Alin gaseste un traseu ce urca mai sus de cascada, dar timpul de parcurgere ne cam sperie: 6h doar dus si se merge foarte mult pe un drum forestier super amenajat si probabil destul de plictisitor. Nu-i de noi.
Asa ca ne mai afundam un pic cu nasul in harta. Zaresc un traseu ce urca pana la un lac (Seekarsee 2230m). Observam ca traseul acesta nu are nici un fel de descriere, iar pe harta este marcat cumva mai sters, nu care cumva sa sara in ochi. Pare mai incitant, asa ca ne hotaram sa mergem intr-acolo.

Lacul Seekarsee

Aici suntem pe teritoriul parcului national Hohe Tauern, un parc plin cu o gramada de trasee si vizitat de multi turisti. Cel putin la cascada Krimml e o forfota imensa. Nu gasim indicatii despre traseul nostru pe pliantele de la parc. Dar cu ajutorul unei harti mai detaliate primite de la oficiul de informatii al parcului dibuim cararea noastra. Aici pare sa nu se ingesuie nimeni. Asta ne surade de minune.

Pe unde-i apa mai mica il trec eu ca's voinicica

Am iesit din padure

Un mic refugiu vanatoresc

De data aceasta ne luam si ceva haine cu maneca lunga si pornim la drum. Se pare ca traseul este de 3h30min, ceva mai lung si cu ceva mai multa diferenta de nivel decat traseul de marti.
Pe cum inaintam realizam de ce traseul era marcat mai discret pe harta. Pentru ca el urca, urca si iar urca, de parca ai urca un zgarie-nor pe trepte, nu ne da ragaz de odihna din mers, doar daca facem noi pauze, traseul urca hotarat, castigand altitudine destul de repede. E un traseu turistic destul de sustinut si probabil nu e adresat marii mase de turisti.
De altfel cat timp urcam intalnim doar un grup de 3 turisti.

Tot in sus

Mami se tine bine si urca foarte bine pentru cineva care este la a 3-a sa tura pe munte, dupa o urcare la Bucura si dupa traseul de marti. Cand ne oprim sa-i dau de mancare la Vlad sau sa-l schimb, Geta constincioasa nu se opreste, ci o ia inainte, nu care cumva sa stam noi dupa ea. Desi ii spunem ca nu ii graba si sa se odihneasca si ea, refuza si isi vede de drum. Daca noi nu am reusit sa o convingem sa faca o pauza, apa rece de izvor, zmeura si afinele au avut un succes mai mare. In aceste locuri Geta face popasuri binemeritate.

La racoare

Masaj la altitudine

Dupa ce iesim din padure, urcusul continua sa fie la fel de sustinut. Dar daca prin padure zmeura si afinele ne-au indulcit urcarea, la golul alpin urcarea ne este usurata de privelistile minunate si de vantul care adie numai bine cat sa ne fie noua bine.
Dupa exact 3h30min, ajungem la lacul Seekarsee. Pentru ca dupa urcarea asta ni s-au lungit urechile de foame, luam o pauza de masa la refugiul omonim.

Spre varf

Pe stalpul indicator de la lac observam un traseu de 45min pana pe varful Arbeskopf de 2400m. Ne ne atrage varful, dar suntem curiosi cum se vede din sa, in valea de dincolo de culme. Mai ales ca pe valea vecina stim ca se afla un ghetar. Il vedem pe harti. Dupa ce mancam facem planul: Geta o va lua usor la vale, pentru ca este stresata de coborare, avand in picioare niste adidasi cu talpa plata (ziceam ca trebuie sa ii facem cadou o pereche de ghete de munte), iar noi3 vor urca pana in sa de unde sa putem admira caldarea cu lacul din care am urcat, valea vecina si ghetarul.

Urcarea spre sa

Urcarea in sa pare sa fie un traseu cu mici portiuni de catarat, amenajat cu cabluri si trepte metalice ajutatoare. La inceputul traseului o placuta probabil ca ne informeaza despre dificultatea sa, dar fiind in germana nu pricepem nimic. Oricum din ce vedem mai sus nu pare ceva amenintator, chiar daca il avem pe Vlad cu noi.

Traseu amenajat

Trepte metalice

Lacul Seekarsee

Ajunsi sus, suntem coplesiti de lungimea si adancimea vaii vecine si incantati de ghetarii care se intrezaresc in capatul vaii. Daca tot am urcat pana aici si pana pe varf nu mai este mult, hotaram sa urcam si varful, de unde putem admira valea in care am lasat masina.

Sus pe Arbeskopf la exact 2400m

Deasupra vaii

La vale

Mai coboram mult?

Ca la noi in Retezat

La marginea pragului

Inapoi pe unde am urcat

Am avut grija sa-l ducem pe Vlad din ce in ce mai sus pe munte, astfel incat sa fie tot timpul "aclimatizat" pentru tura urmatoare. Vorba vine aclimatizat, dar am vrut sa-l observam atent sa vedem cum ii prieste altitudinea pe munte. Daca in prima sa tura la 3 saptamani a fost la Cuntu la 1450m, apoi la 4 saptamani a fost in Fagaras la 1750m, acuma la 2 luni fara cateva zile l-am urcat intai la 2300m, azi pana la 2400m, iar maine fix cand implineste 2 luni, va ajunge si la 2500m.
Si se pare ca-i prieste, doarme linistit si mananca cu pofta.

Mai urmeaza si al 3-lea (ultimul) episod...

Sunday 21 August 2011

Austria - Wildgerlostal 21-23 aug


Pentru ca anul trecut ne-a placut foarte mult iesirea de toamna din Austria, anul acesta dorim sa repetam vacanta, dar evident in alt colt de Alpi si ceva mai devreme, sa nu ne goneasca din nou zapezile acasa. Alegem ca destinatie cea mai inalta statiune din zona Zillertal si anume Königsleiten.

Ferma Larmach Alm - 1680 1/2m (asta cu 1/2m nu am mai vazut pana acuma)

Tura lacului Speicher Durlassboden

Inainte sa ajungem la casuta noastra din acest concediu, admiram cea mai mare cascada din Europa cu o lungime de 380m Krimmler Wasserfalle. Si pentru ca este destul de mare si nu se vede asa de bine de jos, am parcurs Gerlosstrasse, o sosea alpina pe care va urma Alin sa de-a ture cu noua lui achizitie: o cursiera.

Mai sus de cele 2 lacuri

Chiote de bucurie

O parte dintr-un canion lung

Popas

Luni dupa micul dejun trecem pe la punctul de informatii turistice, ne luam harti si pliante cu ce pare interesant de vazut si pornim intr-o prima plimbare, ceva mai sus de statiunea noastra, spre Larmach Alm. De acolo avem o imagine panoramica spre lacul de acumulare Speicher Durlasoden. Cum este o zi calduroasa de vara, lacul ne face cu ochiul si ne gandim sa mergem sa facem o baie.
Ajunsi la lac mie imi vine pofta de o plimbare cu bicicleta si uite asa descopar un traseu frumos in jurul lacului. In acest timp mami, Alin si Vlad raman la lac pentru plaja. Nu vi se pare nimic anormal aici? Alin sa stea la plaja si Gianina sa se plimbe cu bicicleta?
Alin nu are MTB-ul cu el si cu cursiera nu poate pedala pe off-road, dar... de alergat se poate alerga. Asadar cand ma intorc la locul de plaja o gasesc doar pe mami cu Vlad. Dupa vreo 30 min apare si Alin, care descoperise si el traseul de contur al lacului. Si nu s-a putut abtine sa nu-l alerge.

Laptaria austriaca

Laptaria lui Tanase alaturi de cea austriaca

Pe vale-n sus

Pentru ziua de marti alegem o tura de trekking tot in zona statiunii noastre, deasupra de lacul Speicher Durlasoden, un traseu ce urca mai bine de 900m pana la refugiul Zittauer Hutte si la lacul Gerlossee. Se adevereste a fi o alegere buna, caci sus la peste 2300m temperaturile sunt mai domoale.

... si mai sus

Aqua parc

Traseul este pe gustul tuturor: Vlad doarme de minune in marsupiul de la nasa Adina, mami este incantata de toate frumusetile Alpilor, fiind prima ei vizita in Alpi, iar noi2 savuram si comparam muntii si locurile si ne felicitam pentru alegerea facuta.

Unii in sus, altii in jos

Urcam scarile cu balustrada albastra

Vine si bunica Geta

La inceput traseul urca pe un drum forestier, ca apoi a 3-a treime sa fie o urcare sustinuta, cea mai frumoasa partea a traseului, pana la refugiul de pe malul lacului.

Am ajuns la refugiu

Bucurie mare ca am ajuns la refugiu

Bunica ma invata ce-i bun

Ajunsi la destinatie savuram peisajul, savuram o bere, ne refacem puterile cu o mica gustare si apoi o luam incet incet la vale.

Tablou

Destinatia zilei de marti

Gata de drum

Concluzia zilei este ca trebuie sa ii facem cadou la bunica Geta o pereche de bocanci sau ghete de munte, pentru ca se pare ca este o montaniarda in devenire.

Cu lupa pe ghetar

Ghetarul in topire

La vale

Zeci de cascade, ca deja ne si plictisesc

Continuarea in episodul urmator ...