Monday 31 March 2008

Creasta Arpaselului sau cand visele se implinesc - 29-31mar

Desi in ultimele saptamani imi tot cautasem zadarnic un coechipier pt Arpasel, acum primesc un telefon de la Cata Pobega, proaspat sosit de peste mari si cu mare dor de munte. Mi-e de ajuns sa incep sa sper ca un vis mai vechi ar putea prinde contur, nu mai stau pe ganduri si desi buletinul de avalansa da gradul 3, adica risc insemnat, simt ca ma trage atza din nou pe crestele Mariei-Sale Fagarasul la doar o saptamana de cand i-am calcat pragul. Si dc inainte nu gasisem oameni, acum vor sa ni se alature Schipi si Alin Ciula.
Conform obiceiului, vineri seara ne prinde la drum si taman la miezul noptzii tragem la hotelul nostru ;) ... adica o noapte de boschetareala pe platforma depozitului garii din Avrig. Cata soseste din Bucuresti sambata la 5am si din tren sare direct in "pat".

Hotelul din Avrig (by Schipi)

Somnorosi de dimineatza (by Alin)

Greu cu trezitul (by Alin)

Sambata dimineatza pe o vreme ireala debarcam din telecabina in caldare la Balea. E plin de snow-boarderi venitzi la concursul H2O. De data asta prognoza pare sa fie favorabila, o vreme superba ne asteapta in acest we. Trag nadejde ca in sfarsit Arpaselul isi va deschide portzile pt mine, dupa ce mai incercasem 2 tentative de iarna. Ajunsesem la portzile lui in Strunga Marelui V, dar vremea rea ii ferecase lacatul de fiecare data.

Partia de concurs la H2O (by Schipi)

Muncim si in we (by Alin)

In Saua Caprei (by Alin)

Planul nostru suna cam asa: vom merge 2 echipe, eu&Schipi si Cata&Ciula si vom parcurge creasta de la vest la est, adica in sensul mai dificil, intrucat avem de catzarat cei 40m de perete ai Marelui V si apoi cele 2 Urechi de Iepure cu portziuni mult mai tehnice decat dinspre partea estica. Intreaga creasta are portziuni f expuse cu cornise amenintzatoare ce stau sa se pravale deasupra peretelui nordic dinspre salbatica vale a Arpaselului sau pe fetzele abrupte incarcate cu zapada dinspre sud ce se termina in rupturi de panta agatzate deasupra impresionantei caldari a Fundului Caprei.

Creasta Arpaselului (by Alin Ciula)

Varfuri (by Alin Ciula)

Follow me (by Alin Ciula)

Caldarea Fundul Caprei are un renume destul de sinistru ... este locul unde zapezile au curmat destinele catorva vietzi: Marius Anitzia, Igor Popovici, Ion Silca si Constantin Zamfir pe 7feb 1963 la prima parcurgere a Arpaselului vest-est dupa retragerea din creasta, nici n-au apucat sa se bucure de reusita lor si mult mai recent cei 4 tineri speologi oradeni pe 28dec 2002, exact in ziua in care eu si Alinu' urcam pe Moldoveanu, pt ca in feb2003 cand 3 dintre ei inca isi mai dormeau somnul de veci pe fundul caldarii sa traversez cu Cata si 2 prieteni caldarea printre fanioanele rosii ce marcau locurile unde trupurile lor fusesera deja cautate de catre salvamontisti ... brrr sinistru!

Caldarea Fundul Caprei si Culmea Raiosu-Museteica (by Alin)

Prin aceasta caldare va trebui sa gasim si noi cale de retragere de pe Arpasel :D Dupa ce scapam de pericolul ruperii vreunei cornise, in retragere trebuie sa traversam locuri f expuse avalanselor.

Cata iesind din MareleV, in fundal valea Fundul Caprei (by Alin)

Eu si Schipi optam pt bivuac la cort, instalam tabara de baza avansata ;) pe piciorul Caprei putzin mai jos de Revolver, intr-un loc unde stiam ca se afla o platforma numai buna de cort. Este un loc ideal ca amplasament pt ca duminica dis-de-dimineatza sa dam atacul asupra Arpaselului cu un minim de mars de apropiere. Suntem aici ca intr-o loja in amfiteatrul caldarii Fundul Caprei si am prins cele mai bune bilete la spectacolul oferit de Fagaras. Acum savuram pleiada de varfuri si creste ce ne coplesesc privirea de la Negoiu pana la Moldoveanu. Dupa pranz, cand soarele a inmuiat zapada, ne infioram de alt spectacol: cel sonor al avalanselor ce se scurg pe mai toate valcelele ce pleaca pe versantul sudic al Arpaselului.

Pe piciorul Caprei si vf Arpasul Mic in fundal (by Alin)

Alinu' si Cata n-au vrut sa-si cumpere bilete ;)), ei asista la alt spectacol, cel oferit de boarderii din caldarea Balea, planul lor e sa se odihneasca mai bine la cab Paltinul, prefera un pat in loc de cort, insa dimineatza vor avea 1.5h in plus de marshaluit, iar la retragere dupa o zi grea vor mai avea de tropait pana la Balea.

Caldarea Balea (by Alin)

Dupa-masa baietzii ne fac o vizita si vazand locul nostru minunat si vremea perfecta, gasesc ca planul nostru e mai bun si vor sa ni se alature. In plus cum Salvamontul era inchis, iar Paltinul era plin de oamenii venitzi la concurs, acum le surade mai mult cortul, decat perspectiva de a dormi pe coridorul cabanei in zgomotul discotecii :D Ba Cata face chiar 2 drumuri la Balea :)) nu-i hotarat din prima, se intoarce dupa izopren si sacul de dormit, noi facem baza si spunem ca-si face aclimatizarea dupa 6 luni pe vapor, face drumuri sus-jos sa echipeze tabara de baza avansata, intocmai ca in Himalaya ;))

Amenajam tabara de baza avansata (by Alin)

Acum dc n-au ascultat de la inceput de cei mai "batrani" si n-au carat cort, avem munca in plus sa amenajam o grota in zapada pt un loc de dormit , iar 3 ne vom inghesui in cort. Cum baietzii n-au venit pregatitzi cu saci de iarna, Schipi baiat bun avand sac adevarat se sacrifica si alege grota.

Grota lui Schipi (by Alin)

Noaptea trece destul de greu, am dormit cam inghesuitzi, Cata si Alinu' s-au plans si de frig in sacii lor. Eu ma gandesc cu emotzie la ziua ce urma, simt ca o sa fie o zi mare pt mine, insa asteptarea ma copleseste de ganduri: nu-mi fac griji pt partea tehnica, cunosc bine Arpaselul, vara l-am mai parcurs de 2 ori est-vest si o data vest-est, peretele Marelui V il urcasem si iarna in una dintre precedentele 2 tentative, deci stiu bine cu cine am de-a face, insa zapada ma nelinisteste ... o sa tina cornisele? vom avea probleme la retragere? avalansele spontane se linistisera dupa ora 17, insa zapada va fi suficient de stabila spre seara ca sa nu plece cu noi? poate pt ca mi-l doream atat de mult si nu vroiam sa ratez din nou, mi-era teama sa nu fortzez si sa nu fac greseli ... nu prea e loc de greseala pe o creasta expusa de genul acesta, orice cadere poate fi fatala, trebuie sa fi dispus sa-ti pui toata increderea in partener, iar dc coechipierul cade trebuie sa fi constient ca nu-l potzi opri stand, doar sarind in partea opusa a crestei.

One day in heaven (by Alin Ciula)

Ma bucur cand ceasul suna 4am si pune capat asteptarii, ma duc la grota sa-l trezesc pe Schipi, afara e frig si ... ghinion! bate vantul destul de tare! Topitul zapezii pt ceai imi ia mult timp, ma fortzez sa mananc, imi revizuiesc echipamentul, mi-e teama sa nu uit ceva: cei 2 pioletzi, coltzarii, 2 semicorzi, pitoanele, buclele, frendurile, nucile, ochelarii de ski, de soare, crema de soare, dulciuri si 1.5l apa.
La 5.30 impreuna cu Schipi incepem sa urcam spre vf Capra. Baietzii mai raman la somn, ei vin in tura a 2-a sa nu faca coada la catzarat in perete. Din vf Capra prindem piciorul stancos ce ne coboara abrupt 200m diferentza de nivel in Portitza Arpaselului. Rasaritul ne prinde undeva la mijlocul coborarii. Vantul aspru si zapada spulberata ne incomodeaza, pare cam tare pt a face echilibristica pe cornisele Arpaselului. Oare nu asta e ziua cea mare? Oare cine l-a adus si de ce? Arpaselul nu-mi va deschide portzile nici de data asta? Imi spun ca orice ar fi vom catzara peretele si apoi in varful Portitzei vom vedea dc vantul ne permite sa continuam.

Rasarit peste creste (by Alin)

Ajunsi in sa ne echipam, ma uit la peretele intunecat si pornim aventura ... acum orice emotzie m-a parasit, incep sa simt bucuria de-a face ce asteptasem atat de mult. Plec primul, Schipi ma fileaza si urc ... pitoanele par de incredere, dar nu ma gandesc sa cad, prima lungime e usoara ... ajung in regrupare. Vine si Schipi, mi se alatura in regrupare si ii zarim pe baietzi care coboara in Portitza, se lupta si ei cu vantul.

Prima regrupare din Marele V (by Cata)

De jos din strunga Cata ne striga o veste nu prea buna: Alinu' nu mai vrea sa catzere! l-au impresionat salba de cornise amenintzatoare ce incep cu varful Portitzei si vantul puternic din creasta:D si in plus se temea de oftalmie caci isi uitase ochelarii de soare, asa ca i se pare mai intzelept sa renuntze :( Cata imi mai striga ca ar vrea si el sa urce cu noi :)) Uff, asta-i buna! Sa mergem 3 oameni impreuna? Vom pierde enorm de mult timp si vom risca sa ne prinda noaptea undeva in creasta. Ma sfatuiesc cu Schipi, nu stiu ce sa-i raspundem :D Imi dau seama ca-si doreste sa vina cu noi, dar deja simt ca inghetz stand in regrupare, umbra peretelui are o racoare glaciala, dc mai stam pana urca si el ...
Una din semicorzi sfasie aerul si zboara in jos ... mda, am decis sa-l luam cu noi ;) Cata ia capatul si vine in sus, vine f repede parca alergand, stie si el sa suntem inghetzatzi.

La sfat in Marele V (by Alin Ciula)

Ma dezmortzesc din asteptare si pornesc in a 2-a lungime ce incepe cu pasajul cel mai greu din intreg peretele: un scurt horn surplombat de 2-3m ce iese intr-o brana. Stiu miscarile din datzile anterioare, din vara si din iarna, asa ca-l depasesc relativ usor, trec de traversarea branei si le strig baietzilor c-am iesit la soare ;) simt cum ma incalzesc instantaneu, degetele mainilor se bucura de caldura, ma simt ca o shoparla ;)

Cata in hornul surplombat (by Schipi)

Ajung sus in regruparea de sub varful Portitzei si-l filez pe Schipi pe prima semicoarda. Alinu' aflat pe celalalt versant ne serveste pe post de walkie-talkie ca sa comunic cu echipa din regrupare. Coarda nu urca si deduc ca Schipi are probleme in hornul surplombat. Stau destul de mult, Schipi da mai multe incercari, insa din pacate nu reuseste sa treaca de pas :( Ia decizia grea sa renuntze si coboara inapoi in strunga filat de Cata din regrupare. Cata nu are probleme si reuseste sa treaca de pas, restul lungimii e usoara, asa ca in curand ajunge sus.

Separated ways (by Alin Ciula)

Cocoase de camila (by Schipi)

Deasupra abisului (by Alin)

Din 4 oameni am ramas doar 2, doar eu si Cata. Pacat de Schipi si Alinu', dar suntem 2, adica suficientzi cat sa incercam mai departe aventura Arpaselului ;)

Mergem mai departe? (by Alin)

Se intampla o mica minune, cat timp am stat singur aici sus vantul s-a domolit ;) ... mi-e f clar, e semnul ca Arpaselul si-a deschis in sfarsit portzile pt noi ;) din partea opusa peretelui, de pe vf Capra cornisele crestei aratau infioratoare, niste capcane gata sa ne inghita prabusindu-se in hauri, dar parca de aici de aproape nu ma mai infioara, imi par de-a dreptul frumoase, niste varfuri cu zapada virgina necalcata de nimeni... ma simt pe un taram nou de basm, parca totul e facut a ne asteapta pe noi cei ce-am cutezat a ajunge aici.
Suntem sus in creasta, vremea e excelenta si amandorura ne e f clar ca vom continua aventura. Doar timpul nu tine cu noi, curge repede si neauzit ... si cu toate schimbarile de plan ce ne-au tinut in loc deja nu stiu cum s-a facut ora 10.30am, suntem putzin iesitzi din grafic, dar suntem hotaratzi sa-i dam bice inainte.

Red Spider (by Alin Ciula)

N-am nici o emotzie la trecerea pe cornisele de care ma temeam atat, deja ma simt intr-o poveste. Pentru sigurantza noastra preferam sa nu mergem concomitent, nu vrem sa riscam, mergem cap-secund, stim ca asta ne incetineste, dar preferam ca timpul sa curga mai repede, decat sa nu mai existe deloc pt noi ... Mergem cap schimbat ca sa economisim timp si cautam sa asiguram cam peste tot unde putem. Cand nu gasim tzancuri de stanca asiguram in zapada la 2 pioletzi.

Incepe aventura (by Alin)

A way to live (by Alin)

Living on the edge (by Alin)

Tort de frisca (by Cata)

Cireasa de pe tort ... adica Cata (by Schipi)

Watch your steps! (by Cata)

Infruntand dinozaurul (by Cata)

Odata cu ora pranzului simtzim ca zapada se inmoaie tot mai mult, uneori mai fuge de sub picioare si incercam sa ne grabim sa terminam zona de cornise. Privim mereu inainte spre Urechile de Iepure unde e mai multa stanca, mai putzina zapada, deci mai multa sigurantza.

Caldura mare (by Alin)

Grabeste-te incet (by Cata)

Pe cocoasele dinozaurului (by Cata)

Din departare prima Ureche, cea vestica arata impresionanta, ne copleseste ... e ca o citadela de piatra inexpugnabila, insa ajunsi la baza ei nu mai pare deloc asa, ii dibuim secretele si deja pare mai abordabila. Pornesc cap in prima lungime, o bucata de 10m pe verticala insa usoara cu prize mari. In top gasesc un singur piton pe care-l dublez pt sigurantza cu o nuca. A doua lungime nu mai e pe verticala, insa are portziuni friabile, nu gasim pitoane, asa ca asigur prin fisuri cu frenduri. Dezgropam din zapada cablul de pe varf si rapelam scurt in lateral, cumva inspre partea nordica a Spintecaturii Iepurelui ca sa tractzionam corect cablul.

Motor! (by Cata)

Diedrul din Urechea Vestica (by Alin)

Asta-vara culegeam floricele (by Alin)

A doua Ureche, cea estica nu mai e atat de simpla, un diedru cu portziuni friabile de 12-15m conduce pana sus in varful Urechii. Urcusul pare mai infiorator la prima vedere pt ca pitoanele lipsesc cu desavarsire :D stiam din tura din vara ca doar in regruparea din top gasim 2 pitoane, asa ca vom fi nevoitzi sa mergem pe frenduri. Batem un prim piton exact in saua dintre Urechi care ne ajuta sa coboram in sigurantza cei 5m prin valcelul nordic abrupt plin cu zapada de unde accedem la diedru. Acum e randul lui Cata sa mearga cap si mai bate un piton la baza diedrului, o masura de sigurantza ca sa nu zburam amandoi in valcel in cazul unei caderi din perete. In rest merge exclusiv pe frenduri, zona e friabila, insa fisuri sunt din belsug. Ma anunta bucuros cand ajunge la pitoanele din top.
Intre timp vremea pare sa strice, ceatza ne invaluie, incepe sa fulguiasca usor, iar eu sunt efectiv sub o mica cascada ce curge din ghetzurile ce se topesc din perete. Apa se prelinge pe coarda si-mi uda manusile, sunt cu mainile murate si simt ca-mi ingheatza degetele, insa n-am cum sa ma feresc de apa, trebuie sa-mi filez partenerul. Exact ce-mi lipsea acum, trebuie sa incep sa catzar si ma simt congelat. Inainte sa ajung in top simt intzepaturi ascutzite in degete, abia mai pot sa strang pioletzii, incerc sa pun mana pe stanca, dar e si mai groaznic. Ajuns sus imi masez degetele, simt dureri cumplite, imi vine sa urlu de durere, parca niciodata nu mi-au inghetzat atat de rau degetele. Imi ia mai bine de 5min sa reusesc sa-mi incalzesc degetele ca sa mai pot face ceva.
In timp ce Cata aduna materialele, ma muncesc mult sa dezgrop din zapada cablul de otzel din varful Urechii dupa care vom face rapel. Las o bucata de cordelina pe cablu, caci altfel coarda s-ar fi blocat intre cablu, bolovani si zapada si rapelam.
Dupa cele 2 Urechi se termina si dificultatzile crestei si ne grabim intrucat inserarea se apropie. Ii dam bice spre vf Fantana, vf lui Adam il shuntam prin valcelul de dedesubt. Zapada ne-a permis sa facem manevra asta, caci odata cu apropierea inserarii, frigul ce pusese brusc stapanire peste creasta a inghetzat totul. La 18.30 dupa 8h de munca sustzinuta suntem pe vf Fantana, acolo unde Arpaselul se intalneste cu muchia nordica a Albotei si de unde pleaca creasta Vartopelului.
Desi mi-ar fi placut sa inlantzuim cele 2 creste in aceeasi tura, decidem amandoi ca deja e mult prea tarziu sa intram pe Vartopel, ne va prinde intunericul pe creasta si trebuie sa alegem exact ceea ce ma temeam: retragerea pe pantele prelungi de sub Turnul Vartopel. As fi preferat o retragere pe la Fereastra Zmeilor, acolo unde creasta se lasa mult mai jos, insa acum nu avem de ales.
Brusc imi razbate un gand prin minte: am facut Arpaselul! yuuuupi! as vreau sa chiui, sa ma bucur, dar nu pot, simt doar o nevoie acuta de a iesi cat mai repede de aici, de a ma pune in sigurantza. Deocamdata intram in gura lupului, o coborare de 3-400m diferentza de nivel pe niste pante incarcate cu zapada pe care toata ziua au curs lavinele de zapada. Coboram printre bulgari mari de zapada framantata, avem insa noroc cu frigul inserarii ce a inghetzat totul. Si trebuie sa ne grabim caci mai avem maxim 1h de lumina si trebuie sa fim jos in caldare. Trebuie sa coboram sub siragul de stanci ce delimiteaza etajul superior al caldarii, acolo unde trece si traseul turistic de vara. Valcele ce brazdeaza siragul de stanci ar putea avea rupturi de panta si pt noi e vital sa le parcurgem pe lumina.
Cu toate astea ne grabim incet, adica din nou preferam sa coboram pe rand asiguratzi in coarda. Legam cele 2 semicorzi si castigam 100m lungime de coborare pt cel ce coboara primul, care fiind pe post de secund filat de sus e in relativa sigurantza in cazul unei avalanse. Al doilea care vine cap risca mult pt ca vine neasigurat, o avalansa l-ar putea tiri la vale cale de 200m, adica 100m sub punctul de asigurare, insa facem acest lucru alternativ, adica secund-schimbat ca sa fie echitabil. Asiguram la ce putem: vanam tzancurile de stanca, iar cand nu gasim rapelam chiar si la petice de iarba dezgropate de alunecarea zapezii, cei 2 pioletzi infiptzi temeinic in pernitzele de iarba inghetzata par sa tina, nu stiu cat ar tine in cazul unei alunecari, insa ne dau cel putzin incredere morala.

Retragerea din creasta (by Alin)

Desi ma simt pe un teren minat, totusi zapada e buna, e deja inghetzata bine si pe masura ce pierdem altitudine ma simt tot mai in sigurantza. Mai avem de trecut si siragul de stanci, valcelele abrupte ce le brazdeaza, chiar putzina descatzarare si gata ... ma gandesc c-am scapat, locul imi seamana cu poteca turistica de vara si chiar atunci se rupe zapada cu mine ... un mic soc si coarda de intinde, insa n-a plecat zapada, nu e avalansa ;) e doar o rimaya, o punga de aer acoperita de strat subtzire de zapada intre stanca verticala si locul unde se schimba panta. Stratul n-a tinut si s-a rupt sub greutatea mea, ma uit in jos ... brrr, e o falie ingusta ce coboara adanc sub stanci aprox 5-6m.
Acum suntem amandoi la etajul superior al caldarii, dam jos echipamentul ce atarna greu pe noi si ne asteapta marsul pe curba de nivel pe sub stancaraiele ce se pravalesc de sub Arpasel. Toata lungimea crestei ce-am parcurs-o o zi intreaga pe sus spre est trebuie acum s-o parcurgem spre vest indreptandu-ne spre Revolver.
E 20.30 si marsul acesta ne solicita mai mult decat credeam. Oboselii de peste zi, i se adauga acum efortul sisific de a sparge urme in crusta de zapada ce se rupe sub greutatea noastra la fiecare pas. Uneori intram pana aproape de genunchi. Arpaselul ne mai supune la o incercare ca sa nu zicem ca-i simplu :D si trimite valuri de ceatza si o fulguiala usoara, e deja intuneric de-a binelea. Stim aproximativ directzia de urmat, cunoastem caldarea, insa vizibilitatea e f mica. Speram sa ne ajute lumina stelelor si a lunii, dar cetzurile nu ne lasa sa zarim piciorul Caprei unde este cortul nostru.

Urcusul spre Revolver (by Alin)

Oare vom nimeri valcelul bun de urcat? oare vom dormi afara? Se intampla din nou o minune ... ii arat lui Cata o stea stralucitoare ce razbate din cetzuri undeva unde banui linia crestei noastre, o fi Luceafarul? dar parca se misca ... pun frontala pe flash intermitent si "steaua" imi raspunde :)) e clar, nu e stea, e "farul din Alexandria" care ne calauzeste pasii, e Schipi, un adevarat camarad care indura frigul stand pe loc si-si ghideaza coechipierii! Luminitza sta fidela la locul ei, mai dispare printre cetzuri, mai reapare, mai dispare inspre cort ;) cam banuim noi de ce ;)) oare ni se pregateste ceva? :P
Asta ne face sa uitam putzin de efortul depus pt a invinge zapada, dar nu-i usor deloc sa inaintam, strangem din dintzi, caut tot felul de motivatzii interioare pt a ignora distantza enorma care inca ne separa de "farul din Alexandria". Acum se simte antrenamentul depus in ultimele luni, distantza scade incet-incet, luminitza se mareste, sting frontala, luminitza poleieste zapada cu lumina alba si-mi arata calea, incep sa disting vocea lui Schipi, ultima panta de urcat, intram pe valcel, evitam mijlocul lui si pt sigurantza prindem o mica crestulitza stancoasa, am uitat de efort, prind aripi, e mai placut sa urci pieptis la deal decat sa spargi urme pe curba de nivel, prind viteza, putzin cramponaj si catzarare pe stanci si ... gata, am iesit! sunt langa Schipi! am facut Arpaaaaaaselul! simt cum ma inunda o bucurie imensa, simt doar caldura si multzumire interioara... il astept si pe Cata sa ajunga din urma ... ninge cuminte si asezat si 3 oameni se imbratziseaza sincer si bucurosi in noapte. E ora 22.00, suntem obositzi, dar fericitzi dupa 16.5h de munca, am terminat cu bine tura, am ocolit toate pericolele, iar eu mi-am implinit visul. Acum pot sa ma bucur ;)
Am intuit bine motivul disparitziilor repetate la cort ale lui Schipi :P ... o supa fierbinte ne asteapta pe amandoi, ce baiat de treaba e Schipi asta! ii multzumim ca ne-a ghidat cu atata rabdare. Urmeaza papa, mananc tot ce prind la mana :D apoi povesti la cort si un somn adanc si odihnitor pana luni dimineatza ... fara alarma pe ceas :D
Luni zi de relax, strangem alene bagajele si cortul care il dezgropam din zapada, a nins asezat toata noaptea, vremea s-a stricat, ne invaluie cetzurile, vantul si ninsoarea ... cetzurile se dau putzin la o parte cat sa ne luam ramas bun de la Arpasel, apoi si-a ferecat portzile pt cine stie cate zile ...
Intoarcerea la Balea e fara istoric, apoi reintalnirea cu Alinu' care dormise la Paltinu ca sa nu inghesuie oamenii obositzi la cort ;)) si asta a fost ... acum mai bine de 10 ani cand faceam primele ture de iarna in Tzarcu si Retezat, auzisem si citisem de Arpasel, imi parea ceva impresionant care ma infiora, numai unii oameni pot face asta imi spuneam :D nu-mi puteam imagina ca voi trai o zi ca si asta ;)


Alin.


PS1. Din pacate o nefericita intamplare a umbrit intoarcerea noastra acasa ... Schipi a avut un accident stupid in fatza cladirii telecabinei Balea, s-a ferit pe munte, insa a alunecat pe poteca unde umbla toata lumea, rucsacul greu din spate a contribuit la accident si s-a ales cu o fractura la glezna, osul peroneu ... ceasul rau! asa c-am dat o vizita la urgentze la Sibiu, atele, ghips si din pacate 3 luni de indisponibilitate :(

Sandwich-uri cu dedicatzie (by Gianina)

PS2. Acasa insa ma astepta o surpriza extrem de placuta ;) deschid usa si ... casa plina de prieteni care ma asteptasera pana la 11pm sa sarbatorim mica mea reusita :P ... cica lumea era bucuroasa ca scapase de obsesia mea Arpaselul :D mai ales Gianina mea ;)) si cum e buna organizatoare a planuit spontan totul si plina de idei nastrusnice m-a asteptat cu o inovatzie proprie: sandwich-uri cu dedicatzie :P cu tort si alte bunatatzuri ... sunt tare norocos sa am langa mine pe cineva care ma sustzine moral sa lupt sa-mi implinesc visele :-) cele mai multe ni le implinim impreuna in pasi in doi pe munte.

Sunday 30 March 2008

Amenajari HCO - 28-30 mar


Iata-ma in weekend la Herculane, cu un alt scop decat "turism"... de data asta am venit la treaba. Plec vineri seara din Timisoara cu Lars si Mardale, ajungem pe intuneric, atat la propriu (pe la miezul noptzii), cat si la figurat (s-au ars becurile de la faza scurta, aman-trei si cel de rezerva) sau asta tot la propriu ii?
La miez de noapte montam corturile, mai povestim putin si la nani. De dimineatza mergem la piatza, un laptic proaspat de vaca, o omleta, o cafea si pe la pranz ajungem si noi la faleza. Auzisem eu ca e de lux... dar acum m-am si convins :)

Faleza HCO 2008


Se mai aduna lumea... suntem multzi si mai vine si Ami si Diana... asa ca nu mai sunt singura fata. Mardale, Margica si Markus inarmati cu masini de gaurit bat trasee; Norbi, Mata, Lars, Doru din CS curatza trasee, iar Tufish si Andrei merg sa faca un clasic.

Fat-Frumos cu paloshul gros

Margica la treaba

Eu ma simt cam inutila, dar pana la urma ajung sa curatz si eu la un traseu... oribil: praf, pamant, iarba, pietricele... toate pica pe mine, pe papuci, pe pantaloni, mai simt si intre dintzi un scartzait de pamant... oribil. Dar ce este cel mai demoralizant este faptul ca traseu ii lung... sa tot aibe vreo 30m si e foarte jegos. Inaintez fara spor si ma demoralizez usor. Ii clar: nu este de mine. Eu am nevoie de ceva ce sa mearga repede, ceva ce se lucreaza in echipa... sa am cu cine interactiona. Interactiunea cu pamantul, pietrele si iarba nu imi surade.

Jeg...

Incerc sa o combin pe Diana lui Tufish, dar ea renuntza mult mai usor ca mine, de fapt face doar un rapel si atat.

Ami face curat, iar in stanga Margica da gauri in stanca

Daca tot nu am facut mare branza azi ii propun Dianei sa alergam... si o luam in sus pe vale. Ma simt mult mai bine, macar am alergat azi :)

Bolovani pe Cerna

Seara la foc... o gura de bere... am onoare sa dau nume la traseul pe care l-am inceput a-l curatza, nu gandesc prea mult, de fapt deloc, si zic: "Jegosu' ", mai o povestire, punem la cale operatziunea tricourile HCO si fetele sunt primele ce pica prada somnului.
Aud cand restul trupei merge la culcare si nu sunt sigura daca eu pana atunci am dormit sau nu, dar totusi am dormit. Ma pun la povesti cu Margica si povestesc si povestesc, mai povesteste si el, mai povestesc iar eu, apoi povestesc tot eu :)) ca apoi ii clar care ii mai vorbaretz :P. Deschid telefonul sa vad cat o mai fi ora... si imi aduc aminte ca si ora se schima in defavoarea noastra. Ma sochez (ii 5, adica 6 dupa ora noua), inchid gura (fara sa zic cat ii ora) si la culcare, dar nu rezist :)) si pana la urma zic cat ii ora...
Duminica dis de dimineatza pe la 10:30 Mardale ne trezeste. Mi-e tare lene... oare de ce? asa ca prefer sa stau in sac si sa pap la gura cortului. Foarte comic restul trupei se insiruie in fatza cortului la micul dejun.

La micul dejun

Mai un pic de curatzat la "Jegosul", mai stresez lumea obosita cu energia mea... si tarziu plecam spre Herculane. Lasam echipamentul la Bruno, luam cina si la drum... ca-i mai mult rau decat lung drumul spre Timisoara.
Pe la 1:30-2am ajung acasa... dush si nani...

Gianina.

Monday 24 March 2008

Pe meleaguri noi... Negoiu - 22-23mar


Am pornit spre Negoiu noi2, Emil2M si Schipi. Pentru ca drumul ii lung plecam vineri imediat ce scapam de pe plantatie si boschetarim peste noapte in Avrig, base-camp-ul de Fagaras, la locul vechi de boschetareala al lui Alin. Sambata dis-de-dimineatza ne pornim catre Porumbacul de Jos, apoi catre cel de sus, o luam pe drumul forestier in sus si ne oprim cand zapada nu ne mai permite accesul pe 4 roti.

Hotel de boschetari (by Alin)

O noapte de boschetareala (by Schipi)

Avrig base-camp (by Schipi)

Pe la ora 9am ne pornim la deal, o jumate de ora de drum forestier si apoi in sus, zig-zaguri pana la cabana. In drum ne mai destindem cu o bulgareala si cateva poze :) Vremea nu pare ea cea mai grozava, sufla un vant aducator de vreme rea, creasta-i ascunsa dupa neguri, dar speram la mai bine pe deseara si la noapte ... la noapte da, caci planul lui Alin este tare nazdravan: urcam pe noapte profitand de luna plina pe muchia Serbotei, apoi Custura Saratzii, admiram rasaritul de pe vf Negoiu, coboram la cabana pe ziua, numai bine s-avem timp de intors la Timisoara. Hmmm ... pe Negoiu doar intr-un we? cam nebunesc planul, Fagarasul ii departe rau de Tm, asa m-am gandit cand am auzit, insa apoi rumegand planul parca suna realizabil ;)

La Negoiu se sparg norii, vremea se indreapta bine, doar vantul turbat nu da semne c-ar vrea sa inceteze si negurile ce stau agatzate-n creasta.

Cabana Negoiu, advanced base-camp (by Alin)

Cu tunurile in zare (by Schipi)

Muchia Serbotei sau calea spre Negoiu (by Alin)

Ajunsi la cabana incepem o discutie cu cabanierul si aflam planul sau: drum pt ATV-uri, enduro-maniaci, iarna snow-mobile. Degeaba ii explicam de distrugerea solului, poluare fonica, noxe etc ... raspunsul vine prompt: ce noxe domne? si la oras e noxe! ce galagie? ce distrugerea naturii?
Am venit noi cu idei alternative de cresterea fluxului de turisti la cabana intr-un mod mai ecologic: tabere de copii, programe de "aventura" si team-building pt firme, degeaba caci nea Serban ne explica ca poporul e puturos, vrea sa fie dus pe sus la munte si oricum parerea noastra nu conteaza :D mda, ce sa-i faci noi ashtia montaniarzii ecologisti cu rucsacul in spate suntem o specie ciudata, o minoritate neglijabila :D

Pacalici? (by Alin)

O tabla mica (by Gianina)

Papam un pic si pe la pranz ne bagam la nani, ne pregatim pt tura nocturna, facem provizii de somn ;)) ... ne trezim mai pe seara, afara vantul sufla nu se joaca, n-ar da semne sa se-nmoaie ... mai gatim si papa, mai un pacalici (aici Schipi este maestru), mai o poza, mai o tabla ... Degeaba speram intr-o minune, vantul turbat ne strica planul de-a pleca la miezul noptzii pe Negoiu, asa ca-i mai dam cu-o tura de somn :P Asa we relaxant, asa tura cu mult somn de la Revel n-am mai prins :)) cand am dormit in ref la Vistea 2 nopti si o zi :P
Ne trezim noaptea, Alin face rondul pe la ora 4, poate, poate prindem o tura mai matinala. Afara vantul nu glumeste, creasta e in negura, o ghena in toata regula. Hmm, planul nostru nocturn s-a cam dus pe apa Sambetei, desi pe aici in vale curge apa Saratzii ;)

Bate vantul in vazduh (by Alin)

In cele din urma ne trezim duminica la ora 7am, doamne cat am dormit ;)) papam din nou, facem rucsaceii si in ciuda vantului la 8am o luam in sus ... barem pe Serbota sa ajungem si de acolo vedem noi cum mai bate vantul.

Indoitzi de vant (by Gianina)

Prin padure merge, dar odata iesitzi ne este din ce in ce mai greu sa ne tinem pe picioare. Cand urc ma inclin spre dreapta (directia din care bate vantul) si cand vine o rafala mai puternica ma apas puternic in bete. Tot urcam asa vreo 2 ore... cand ajunsi la cota 1950m vantul ne izbeste foarte puternic. Alin ma intreaba daca nu vreau sa ne legam in coarda, ii este frica sa nu ma sufle vantul in vale ;)) pare comic, dar nu este. Hotaram sa coboram, nu mai ii nici o placere lupta pentru a ramane in picioare, asa ca o luam la vale.

La adapost de vant (by Schipi)

Ii dam la vale (by Schipi)

O iau prima la vale... vreau sa scap cat mai repede de vant si privind inapoi vad o manusa cum aluneca in vale... era supramanusa lui Emil... Eu stiu ce ar trebui iepurasu' sa-i aduca lui Emil :P
Coborand vantul devine mai suportabil si mai facem cate 1-2 pauze de sedintze foto, mai o repriza de dry-tooling.

Foto & Dry-tooling (by Gianina)

Dc n-am urcat Negoiul, macar pe bolovanul asta (by Gianina)

Vanatorii de peisaje (by Alin)

Emil 2Metri (by Schipi)

Ajunsi la cabana refacem rucsacii si o luam la vale sa vedem cascada Serbotei si sa ne dam pe ea, daca o mai fi inghetzata. Cascada este dezghetzata, dar in dreapta ei mai ferit in umbra rece este un tzurtzure de vreo 10m inca inghetzat. Alin si Schipi se echipeaza si pleaca spre coloana de gheatza. Nu ne-am pus in plan si vremea rea, asa ca nimeni n-a adus cuiele de gheatza, dar baietzii vor sa urce deasupra tzurtzurelui si faca de sus din boschetzi o mansa cumva. Cei mai lenesi, Emil si cu mine, ramanem sa lenevim ca shoparlele la soare :D Aici in vale vantul nu se simte deloc, e soare si placut, dar sus inca vuieste.


Uite acolo suim (by Gianina)

Montam coltzosii (by Gianina)

Punem mansa in boschetzi (by Schipi)

Echilibristica (by Emil2M)

Verticala (by Emil2M)


Prin padure spre masina ramanem perplecsi... unde ii zapada? Ieri era zapada sanatoasa prin padure, urcasem pe iarna, totul alb... si acuma zici ca-i primavara, desi chiar este :)) ... numai frunze... doar cateva petece de zapada. Incredibil vantul cald ca un foehn a topit zapada prin padure si a uscat si frunzele, pamantul nu-i reavan deloc, ne tot miram... La un moment dat ajungem la locul unde cu o zi inainte ne-am bulgarit... totul aramiu... doar frunze...

Vine, vine primavara (by Gianina)

Dusa-i iarna? (by Gianina)

Si uite cum intr-o tura de sfarsit de saptamana am prins si iarna si primavara. Incalecam pe 4 rotzi (fiecare pe cate una) si o luam cu foame mare spre ciorba de burta cu mujdei, langa Miercurea Sibiului, loc de la Horica invatzat... unde-s masini multe langa drum e si mancare buna ;) si ne gandim la el: sa-l sunam sa-i facem pofta cu ciorba de burta? oare serpasii din Annapurna BC stiu sa faca si ciorba de burta cu mujdei? :))

Un tzutzurloi din marginea drumului forestier


sambata pe iarna... (by Schipi)


...si duminica pe primavara (by Gianina)

Pana la urma nu ne-a iesit planul nazdravan pe care ni l-am propus, a iesit o tura cuminte si relaxanta, dar tot a fost bine c-am iesit dintre betoane la aer curat ;)


PS. Ajunsi acasa am aflat din buletinul nivo-meteo de la INMH cum ca pe vf Omu s-au inregistrat rafale de vant de pana la 144km/h, iar in medie vantul la 2500m a avut viteze de 90-100km/h. Dupa cum l-am simtzit si noi la 2000m sa fi tot fost vreo 80km/h.