Wednesday 31 December 2008

Revelion in creasta Fagarasului 31dec-2ian


La fel ca si anul trecut prindem o oferta "last minute" de Revelion in creasta Fagarasului. Ne spun cei de acolo ca nu-i aglomeratzie ca pe valea Prahovei si ca au pretzuri mici, mici de tot ;) Ne facem rezervarea pentru "pensiunea" Fereastra Mare a Sambetei si in dimineatza de ajun pornim entuziasti intr-acolo...
... cu o intarziere de o zi, caci Meganutzul nostru s-a gandit sa ne faca mofturi tocmai acum in prag de An Nou si coborand din Paltinis si-a ars o bobina de inductzie, asa ca ziua de 30dec o petrecem cutreierand Sibiul in cautarea unei bobine. Cine sa vanda bobine acum in prag de An Nou? :D

Pana acolo trebuie sa suim

In Sibiu dimineatza se arata tare sumbra, ceatza si frig si urcand spre Sambata de Sus ne intrebam daca am ales "pensiunea" care trebuie?
Totusi un lucru imbucurator: nu mai suntem singuri de Revelion, vine si Nicu cu noi. Desi ne cunoastem de putzin timp, iesirea din Cindrel a fost o reusita de ambele partzi, asa ca ne luam bilete impreuna la "pensiune".
Dar cum sperantza moare mereu ultima, am eu o mica banuiala... cineva a tras o plapuma de nori peste campii... asa si este caci sus la Manastire ne trezim brusc teleportatzi intr-o alta lume. De la o vreme mohorata nimerim intr-un soare orbitor ce poleieste intreaga pleiada a crestelor fagarasene. Si la fel se schimba si starea noastra de spirit: de la lancezeala trecem la euforie.

Gianina in plin fuleu

Totusi e un ger grozav, ne echipam infriguratzi si abia asteptam sa pornim la deal sa ne incalzim din mers.
Pachetul cu oferta de Revelion suna cam asa: cina si programul festiv din noaptea Anului Nou in loja din Fereastra Mare a Sambetei, adica la cort, apoi inca o cina festiva la noul refugiu de 3 stele din Curmatura Zarnei, apoi din nou o noapte la cort undeva sub vf Comisu in extremtatea estica a crestei Fagarasului si de acolo retragerea pe valea Sebesului.
Deci un pachet complet de schi de tura prin zona mai domoala a Fagarasului, adica in partea aia cu "dealuri", vorba lui Alex Presecan.

Doar putzina rabdare si sunt sus

Urcusul pana la cabana Sambata nu e chiar usor pe schiuri... da jos schiurile, treci apa, pune schiurile, sari paraiasul, fa slalom printre pietrele ce mai rasar din poteca, unde nu merge pune schiurile pe rucsac, suie-te inapoi pe ele si tot asa... am ajuns mai greu decat daca am fi urcat pe picioare.
Trecem rapid pe langa cabana, nu zabovim caci nu suntem deloc curiosi de multzimea de adolescentzi dezlantzuitzi incalzitzi deja pt Rebelion. In schimb oprim la refugiul Salvamont si suntem primitzi amabil cu niste cani de ceai fierbinte din bujor de munte si cimbrisor cules chiar de pe vale de tanti Lucia. Domnul Thomas, seful formatziei ne indica exact localizarea lojei din Fereastra, adica locul mai ferit de vant unde sa instalam cortul.

In aburi de supa

Deja de la golul alpin intram in regimul de croaziera, acum urcam usor, in schimb cand urcam pragul glaciar spre Cruce dam de o zapada pulver foarte uscata si prafoasa, frigurile intense de dupa ninsori n-au lasat sa se lipeasca fulg de fulg, asa ca ne afundam mult si focile abia prind, ne caznim sa nu alunecam inapoi si suntem nevoitzi sa facem zig-zag-uri dese.
Cu mult efort iesim la Cruce, frigul nu prea ne lasa ragaz mult, asa ca strabatem mai departe Caldarea Buna si ajungem sub Fereastra Mare. Pe urcusul final punem schiurile pe rucsac, caci panta e prea mare si zapada nestabilizata. Ar fi fost buni si coltzarii la urcare, caci sub stratul de pulver nu prea mare dam de gheatza, dar cum nu i-am mai luat cu noi ne descurcam la cramponaj in varful claparilor. Sap constiincios trepte sa le usurez urcusul Gianinei si lui Nicu.

Cina festiva

La multzi ani!: echipa din Fereastra Mare

Ultima geana de lumina a anului 2008 ne prinde la iesirea in Fereastra Mare si ne bucuram caci aici nu bate deloc vantul, iar soarele de peste zi a incalzit aerul, am iesit din racoarea glaciala a caldarii. Avem conditzii excelente aici in loja Ferestrei si montam cortul sub multzimea de stele licarind pe cer. Avem si lumina caci cornul subtzire al Lunii s-a itzit deja. Satele transilvane sunt cufundate sub plapuma de nori si doar lumina rosiatica ce razbate firav de dedesubt tradeaza prezentza lor. In rest, doar noi, crestele albe tolanite la orizont ca niste blanzi uriasi si imensitatea cerului ce parca a oprit si timpul in loc.
Primusul duduie constiincios, supele fierbintzi ne ung la suflet, iar Gianina prepara bunatatzile cinei festive de Revelion. Trecem apoi la povesti in caldura confortabila a sacilor de puf si treptat mos Ene ne da tarcoale. Pun ceasul sa sune la 23.50 sa avem timp ne pregatim costumele de Revelion.

"Pensiunea" din Fereastra Mare a Sambetei

Nu stiu cum se face, dar asa de bine dormim cu totzi 3, alarma suna ea saraca de undeva din strafundurile sacului de dormit, puful inabusa insa orice zgomot si noi dormim dulce. Ma trezesc cumva pe la 0.45 si fac eu pe alarma: "mah, trezitzi-va c-am scapat Revelionul!" :)) Nu-i bai, il sarbatorim dupa ora Europei de Vest, asa ca pasam de la unul la altul sticlutza de Sangria adusa de Nicu si ne uram toate cele bune in noul an. Dupa atata petrecere de Revelion ne culcam la loc.

O dimineatza de milioane

Prima zi a anului ne intampina cu o vreme superba, fara pic de vant si nici un nor pe cer. Mi se pare tonifiant sa ma trezesc sus inconjurat de creste pe o astfel de vreme. Optimismul nostru atinge cote maxime.

Bine ai venit 2009!

Trecem pe rand de Coltzul Balaceni, vf Cheia Bandei, vf lui Mogos, vf Urlea, depasindu-le direct pe creasta sau pe curba de nivel in functie de conformatzia zonei si de starea zapezii. In unele zone dam de zapada pulver peste un strat inghetzat, in alte zone doar de strat inghetzat bocna, depinde cum a suflat vantul. Spre deosebire de caldarile nordice, aici unde bate soarele, zapada e mai stabilizata. Pe portziunile inghetzate unde urmarim curba de nivel sunt nevoitzi sa cantam puternic.

O dorintza pt noul An

Depasind vf Urlea ajungem in fundul caldarii Bandei, aici apare si vantul destul de rece si taios. Dam de portziuni inghetzate tun si cum pantele prelungi de sub vf Iezer sfarsesc nu prea imbietor sute de metri mai jos in fundul caldarii, urmam matematic linia crestei.

Tot asa diminetzi s-avem in 2009!

Avem de cocotzat si descocotzat o suita de movile stancoase si apoi panta abrupta ce ne suie pe vf Iezer, asa ca luam schiurile pe rucsaci. Ne caznim anevoios doar prin cramponaj in varfurile claparilor. Aici nu mai dam deloc de zapada moale, e doar gheatza si stanca, nu avem unde sa sapam trepte. Si dupa vf Iezer urmeaza si custura ce-o separa de vf Fundu Bandei, care pare imposibil de trecut doar cu varfurile claparilor. In orice caz privind fundul caldarii Bandei de sub noi, nu mai pare deloc distractiv si incep sa regret amarnic caci nu nu ne-am luat coltzarii cu noi.

Plutind peste creste

Imi amintesc vorba care zice: "prostia si domnia se platesc". Acum constat pe propria piele ca e adevarata vorba. Am gandit ca-i prea multa zapada proaspata, n-o sa dam de gheatza si la o tura pe schiuri pe "dealurile" din estul Fagarasului se poate trece si fara coltzari. Uite ca uneori nu se poate trece! Am vrut sa avem bagaje usoare, am renuntzat la coltzari, am fost domni, acum stam si ne uitam prostitzi la feeria crestelor fagarasene pe care nu mai putem ajunge.

Opera vantului

Pe foci inainte mars!

Cu parere de rau iau decizia sa ne intoarcem, nu are sens sa ne expunem la riscuri inutile traversand in clapari. Pe drumul de intoarcere spre Fereastra Mare intorc capul in urma de cel putzin 20 de ori, parca imi vine greu sa ma despart de magia crestelor. Si am fi avut atatea planuri... sa ne abatem si pe varfuri de peste 2500m pe care nu le mai urcasem: Dara si Hartopul, sa inoptam in noul refugiu Zarna, sa ne bucuram de schiatul pe "dealurile" fagarasene si sa ne bucuram de cateva zile de vreme frumoasa pe creasta Fagarasului.

Perdele zimtzate

Creste fagarasene

Dar ne bucuram de coborarea prin pulverul fantastic de pe valea Sambetei. Ajungem in vale odata cu inserarea. Nu prea ne imbie sa ne cazam la cabana turistica, unde cu greu am gasi loc in multzimea adunata de Revelion, parca nici n-am pune cortul in fatza cabanei, dar avem noroc si salvamontistii din Victoria ne primesc cu caldura la refugiul lor. Avem parte de o seara placuta la povesti cu oameni de munte adevaratzi si avem ce auzi.

Coltul Balaceni sau Matterhorn-ul Romaniei

Pe 2 ianuarie dimineatza coboram jos la pastravarie unde am lasat masina si daca nu a fost sa facem toata tura ce ne-am propus-o apelam la planul de rezerva: luam drumul Ciucasului.

La refugiu salvamont Valea Sambetei

Si noi am venit la munte!

Saturday 27 December 2008

Cu schiurile prin Cindrel 27-29 dec


Motto: "Mai iesi si tu in lume, mai umbla, nu sta tot in casa :))" Alex Presecan
catre Alin

Ca in toti anii de pana acuma, ne-am bucurat parintzii trecandu-le pragul de Craciun si pentru ca sa nu iesim din sablon, in 27dec am pornit la drum. Noi2 si schiurile... tot pe drum pe drum pe drum... pana in Paltinis nu ne-am oprit.

Coada la telescaun

Lume multa si frig mare, asa ca hotaram ca prima tura sa o urcam pe foci, sa punem sangele in miscare, sa ne mai incalzim putin. Ooo da, partie faina, zapada faina... de-am avea si noi la Muntele Mic o partie ca asta ce fain ar fi... doar ca telescaunul nu face fatza, iar oamenii care credeam eu ca stau la soare, asteptau de fapt la o coada. Socatzi de lungimea cozii facem in total 6 ture pe foci si socotind ne dam seama ca ne-am miscat mai cu folos decat cei cu telescaunul: noi 30min tura urcat&coborat, ei 20-30min inghetzat la coada + 8min dardait in scaun.

Urcand la deal in urma lui Alin, aud diverse comentarii despre urcatul nostru pe schiuri:
"-Ala pana ajunge sus ii mort!"
"-Ei s-o crezi tu!" zice altul.
"-Uite la ala cum urca", spune el.
"-Am incercat si eu, dar alunec la vale", raspunde ea.
"-Mai nu stiti... astia urca pe schiuri de tura", zice altul.

Si totusi nu suntem singurii pe foci, observ la ultima urcare cand un tip ma intreaba daca nu imi este greu la deal... din vorba in vorba, tipul (Nicu) este incantat de planurile noastre (Cindrel, Fagaras si Ciucas) si ne intreaba daca ni se poate alatura. Desi nu-l cunoastem deloc, stiind ca tura din Cindrel este una lejera, ne dam intalnire a doua zi dimineatza la telescaun.
Seara ne-o petrecem in Sibiu la familia Presecan, unde facem cunostintza cu mezinul familiei: Toto.

Alex si Nicu

Jean si Alin

Azi ne batem in schiuri

Duminica dimineatza urcam din nou in Paltinis cu Alex si Jean, cu Nicu intalnindu-ne la telescaun. Tura incepe cu ceea ce deja stim prea bine de ieri: 250m diferentza de nivel pe marginea partiei din Paltinis.

Lizuca si Dumbrava minunata

Tot inainte ca rusii

Vremea este superba, cer albastru, soare, dar frig, frig, frig. Brazii sunt incarcatzi de zapada care luceste in soare, dau impresia de decor de poveste, doar frigul ne tine bine ancorati in realitate: suntem pe munte si e iarna.
Mergem prin padure pe-un drum forestier pana la cantonul Muncel de unde continuam tot prin padure pana sus pe vf. Batrana, unde iesim la golul alpin. Pentru ca frigul ciupeste cu nesimtire din obrazul meu, imi pun ochelarii de schi pe nas sa imi tina de cald, indes caciula bine pe cap si trag de coditele ei pe obraji cat pot.

Cantonul Silvic de la Muncel

O lume de martipan

Focile: Gianina, Jean, Alex si Nicu

La popasul de la pietrele Batranei o iau inainte si merg si merg, pana cand vad ca este o problema in urma. Jean a ramas mult in urma si vrea sa se intoarca, striga la Alin si Alex sa nu mai vina pana la el, dar acestia merg sa vada care ii problema. O durere la piciorul drept il supara pe Jean si nedorind sa tina echipa din drum vrea sa faca cale intoarsa, dar tura este scurta si timpul destul, asa ca baietzii il conving pe Jean sa continue tura ca nu va incurca pe nimeni.

Armata lui Mos Craciun

Spre Canaia

Bradutzi de zahar

Poate vi s-a intamplat si voua sa va intre in cap o melodie, nu neparat din cele preferate si sa nu mai puteti scapa de ea. Pur si simplu sa va treziti ca fredonatzi in gand versurile unui cantec care culmea poate va si enerveaza, dar degeaba... nu iese din cap si cu asta basta. Am patit asta de mai multe ori... imi amintesc de o tura memorabila in care am facut 7 h pana la Cuntu prin zapada pana la brau in care am fost nevoita sa sparg urme de una singura si cantam: "Haaaai ai ai, Da-i inainte cu tupeu, Haaaai ai ai si-ai sa vezi ca nu e greu" sau la tura de la CA cand l-am innebunit pe Alex cu "brown girl in the ring"... Ei uite tot asa si acuma asteptandu-i si urmarind de departe pe baietzi incep sa joc de frig... "pai stanga un, dreapta doi mai, ca asa-i hora pe la noi mai, shai-di-ri-di-ri-di-da" si nu am mai scapat de ea nici macar a doua zi.

O lume de basm

Urme de foci

Stang, drept, stangu'

Pe curba de nivel, printre brazi, incet, incet ajungem la cabana si refugiul Canaia, adapostul nostru din aceasta noapte. Pentru un refugiu este lux... saltele? cine a mai vazut saltele intr-un refugiu din muntzii nostri?
Eu ma descaltz repede de clapari si ma cocotz pe prici de unde fac pe managerul: dau indicatzii si ajut cat pot la cina... uneori este bine sa fii fata. Spre deosebire de mine, baietzii sunt exemplari: Jean face focul in soba, ne afuma destul de tare, dar nu se lasa... iese afara, vede ca hornul trage si acopera cu pamant gaurile din plita prin care fumul iese in camera, apoi face cald in refugiu; Alex si Nicu se ocupa de dezgroparea izvorului, ca sa nu mai fim nevoiti sa topim zapada, iar Alin se ocupa de gatit la primusul pe benzina.

Am ajuns la refugiu - bucurie mare

Baietzii se pun pe treaba - foc foc foc

In aburi de supa

Jean incepe si ne amuza cu dumele lui: ne intreaba daca nu cumva avem o varza la noi (pentru piciorul sau beteag), apoi intreaba de ziar ca sa aprinda focul, iar la faza cu fumul si-ar dori un tub de silicon sa astupe gaurile sobei si incheie seara intreband daca nu cumva avem totusi la noi "o pungutza cu doi bani goala".
Dupa supe fierbintzi si pireul cu branza de burduf si carnatz, toata lumea se retrage in sacul de dormit.

Cabana si refugiul Canaia

Vf Cindrel si caldarea Iezerul Mare

Dimineatza este frig din nou si cu greu iesim din sacii de dormit, dar Jean dezgheatza atmosfera cu un foc in soba. Si cum primusul nu vrea sa mearga decat cu descantece, facem si ceaiul pe soba.
Pentru ca Jean nu vrea sa fortzeze piciorul (si pentru ca nimeni nu carase varza cu el) hotaraste ca nu mai vine pe vf Cindrel, ci o ia inapoi pe traseul de ieri. Asadar in echipa de varf ramanem noi2, Alex si Nicu.
Urcam in creasta de la refugiu, apoi lasam rucsacii in saua de dupa vf Canaia si continuam spre vf Cindrel (2244m). Daca pana acuma zapada a fost pufoasa de aici pana pe varf avem parte de zapada inghetzata bocna. Sus pe varf bate un pic vantul... nu bate tare, dar temperatura scazuta si adierea vantului accentueaza senzatia de frig, astfel ca sunt prima care o ia la vale... varf varf, dar tot mai bine ii mai la vale.

Baietzii admirand masivele din zare

Alin: In ciuda frigului, eu abia ma despart de privelistea de pe vf. Cindrel. Parca nicaieri ca aici n-am zarit atatea masive muntoase la un loc: incepand cu apropiatzii Fagaras, Lotrului, Latoritei, Capatanii, Parang, Sureanu si continuand cu fratzii mai departatzi din Meridionali: Tarcu, Godeanu, Retezat, Valcan, Iezer-Papusa, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi, apoi cu Apusenii: Trascau si Metaliferi si terminand cu intreg lantzul Orientalilor ce se zareau pana hat-departe spre indepartatzii Calimani si Rodnei. Strasnica priveliste, noroc cu Alex ca vorba lui a meritat sa ies din "casa" sa vad meleaguri noi ;))

Jnepenis sfartecat de snowmobile

Probleme cu foca

Coborand, mi se dezlipeste o foca ce a prins gheatza si sunt nevoita sa merg shontac shontac cu o singura foca. Daca pana acuma frigul era o problema, acuma si lipsa unei foci este, dar il ascult pe Nicu si pun in jurul braului in suprapantaloni foca la incalzit. Dupa jumatate de ora foca "invie" la caldura si lipeste din nou... e ca noua. A doua foca vazad tratamentul primit de prima vrea si ea... si se da lesinata... o iau, o pun la caldura si dupa alta jumatate de ora in care merg shontac shontac, focile amandoua lipesc ca noi. Si uite asa am invatzat o chestie noua de la un prieten nou.

Ultimul ceai

Trupa se retrage

La telescaun in Paltinis ne intalnim cu Jean care, ajuns de ceva timp in statiune, a bagat 2 ture de partie si si-a potolit foamea in asteptarea noastra.
Ziua o incheiem cu o masa copioasa in casa fam. Presecan.

Verde - ziua I Roz - ziua II


PS. multzumim pentru ospitalitatea deosebita lui Alex si Dana Presecan si pentru entertainment juniorilor: Dady si Toto.

Sunday 21 December 2008

La ski la Muntele Mic - 21dec


We-ul asta e cat pe ce sa se prefigureze la fel de dezastruos ca si cele anterioare prin prisma iesitului pe munte. Sambata ne retin alte lucruri mai prioritare in oras, dar din fericire duminica o salvam cu un ski cu prietenii la Muntele Mic.
E criza acuta de zapada, miercuri aflu de la Coco ca se vad petice de iarba pe partie, insa sambata imi da vestea cea buna... a mai nins ceva si se poate schia.


Asa ca noi2 impreuna cu Nae, Oana, Ioana si catzelul Lucky pornim duminica de dimineatza spre MMic. Nu este un drum obisnuit... avem totusi cu noi in masina un catzel aflat si el abia la a doua calatorie cu masina. Nu ajungem bine in Buzias si lui Lucky ii este rau. Vomita putzin prin masina :D Pesemne Oana ii daduse o portzie de Pedigree de dimineatza. Oprim sa isi revina un pic, apoi Oana pregateste o punga, de i-o mai fi rau catzelului sa verse in punga.
Trecem de Lugoj si Lucky a inteles... daca ii este rau, baga cuminte capul in punga si varsa. De la Caransebes, tot prin gropi si serpentine pana sus la MMic... va dati seama ca Lucky a devenit expert la varsat in punga.
Cum jos la telescaun nu-i zapada suficienta de urcat pe jos pe foci, Nae reuseste sa ne suie cu Toyota 4x4 pana sus in statziune. Sus este ceatza, frig si vant, asa ca rapid pe schiuri de la masina si ne intalnim la un ceai impreuna cu cealalta jumatate de trupa (Alina, Lars, Mishu, Markus si Horica).

Lars, Ioana si Markus... in "ceatza"

Nu va speriatzi nu-i defect aparatul, am vrut sa testam ce poze ies cu un aparat aburit... nu de ceatza de afara, ci de condens. E clar ca ies poze aburite :))

Alin, Oana si Alina

Pentru ca am luat si focile cu noi pornim pe ele in sus, in cautarea varfului Muntele Mic prin ceatza. Vorba vine varful... caci varful este un platou intins marcat in mijloc cu o borna din beton, probabil pe cel mai proeminent guguloi de pamant. Ne jucam de-a v-ati ascunselea prin ceatza in cautarea bornei, asa ca urcam ce urcam, ajungem in platou si hotaram ca nu are sens sa ne invartim prin ceatza pana nu mai stim de unde venim. Asa ca "desfocim" vorba lui Mishu, adica dam jos focile si o luam la vale. Am fi vrut sa coboram pe urme, dar urmele deja nu se mai vad... au fost viscolite, asadar o luam dupa instinct... pana pe partie... si apoi pe partie in jos... tot prin pulver pana la un vin fiert.

Horica si Nae

Scafandrii pe uscat: Oana si Alin

La un vin fiert: Ioana, Markus si Mishu

Dupa vin, dam si noi cateva ture cu teleschiul. Partia din Caldare e inchisa, se schiaza doar pe partia Soarelui, asa ca noi am ales sa ne dam pe/prin pulver pe langa teleschi.

Ultimele zvarcoleli ale soarelui

La coborare

Asfintzit in ceatza

La intoarcere lumea cobora pe schiuri cat se poate, putzin mai jos de saua Jigoriei, iar Lucky este si el fugarit pana nu mai poate, spre binele lui, in felul acesta pe drumul spre Timisoara a dormit ca un prunc si a scapat de "vorbitul" in punga.

De cand ne-am intors din Thailanda, in ultimele 5 we-uri am reusit sa iesim doar 1.5we-uri... ba un concurs la panou, ba vreme proasta, ba lipsa zapezii, ba alte planuri mai prioritare, oricum pe ansamblu o medie dezastruoasa :D Dar nu-i bai ca vine vacantza de sarbatori si speram sa recuperam daca 'om avea noroc si iarna-i inca in fasa.