Tuesday 22 December 2009

Cautari pe Tarcu 19-20dec


Dupa cum spunea Dubina, week-end-ul la Cuntu o sa fie o iesire de "picnicareala". Si eu gandeam c-o sa fie o iesire linistita in care o sa schiem la Muntele Mic, apoi o sa urcam a nu mai stiu cata oara pe Tarcu, adica genul de tura in care iesim doar ca sa nu stam acasa. Dar realitatea avea sa ne arate ca nu avea sa fie chiar un week-end linistit...

Cobor pe schiuri impreuna cu Gianina si cu Hoinarii (Suca&Elena) de la MMic. In Saua Jigoriei ne punem focile si pornim in sus spre statia meteo Cuntu. La ceva timp in urma noastra trebuie sa apara si Iulius cu prietenii sai Florin si Aurel. La Cuntu ne asteapta restul trupei care au urcat pe picioare de la telescaun, adica: Florentzo&Irina si Dubina&Raluca.

Elena in urcare spre MMic

Prognoza stiuta de acasa incepe sa se adevereasca. Vantul sufla salbatic si toti copacii isi leapada cojocul de zapada direct peste noi. Sunt niste mini avalanse care ne pudreaza cu pulbere de zapada fina. Dar drumul spre Cuntu este doar prin padure si suntem la adapost de vant. Imi place atmosfera asta de dinainte de furtuna.
Ma concentrez la urcus. Aud doar vantul si clampanitul ritmic al legaturilor de tura. De mult timp cand imi doream sa aud zgomotul acesta...
Urcusul pana la Cuntu decurge linistit. Din cand in cand ma opresc sa-mi astept companionii. Ciudat, dar vuietul sinistru al vantului ce leagana toti copacii din padure ma linisteste. Chiar imi place.
Iesim din padure. De aici mai sunt doar 300m prin gol alpin pana la cabana. Eu sunt imbracat doar in fleece-ul subtire de polar. In padure eram la adapost de vant. Acum simt din plin furia vantului ce ma umple de zapada, dar ma ambitionez sa nu ma opresc sa-mi pun geaca pe mine. Ma gandesc ce urgie o fi pe sus pe creasta... N-as vrea sa fiu acum acolo.

Elena si Gianina

La ora 17 trecem pragul statiei Cuntu. Ma gandesc ca a fost o zi obisnuita pe munte, fara nimic deosebit si urmeaza sa petrecem o seara placuta intre prieteni.
Dupa circa 1h apar si Iulius cu Florin si Aurel. Ne spun ca n-au mai gasit nici o urma de-a noastra. Vantul a astupat deja totul.
Pe la ora 19, George si Alex - meteorologii de la Cuntu ne anunta ca un coleg de-al lor Ionut, ce plecase impreuna cu sotia lui in sus spre statia meteo de pe Tarcu, inca nu ajunsese la destinatie. Pe moment nu ne ingrijoreaza prea mult vestea, stiam ca lucruri din acestea se intampla relativ frecvent pe Tarcu.

Pornisera in sus pe la ora 14, cam tarziu ce-i drept cand mai aveau doar 3h de lumina. Vara un timp mediu de parcurs intre cele statii meteo este de 2h, dar iarna timpul se poate dubla. In plus la ora plecarii lor vremea dadea deja primele semne clare ca urma sa se inrautateasca.
Exact asta spuneau toti cei ce incercasera sa urce in acea zi pe Tarcu. Noi ne-am intersectat in urcare spre Cuntu cu Oco, Ioana, Dani, Anca din Timisoara. Ei renuntasera sa urce pe Tarcu din cauza schimbarii bruste a vremii. La fel si Florentzo al nostru, ultimul ce-i intalnise pe cei 2 soti. El urcase pana undeva sub vf Sadovanu, dar se intorsese din cauza ca vremea lua o turnura neprielnica.
Florentzo ii intalnise la mica distanta de Cuntu si Ionut cara intreg bagajul, iar Adriana, sotia lui, parea obosita.
Irina ne spune ca Ionut coborase de pe Tarcu sa iasa in intampinarea sotiei ce urcase de jos de la telescaun. Era foarte nervos si pus pe cearta cand auzise ca snowmobilul ce urcase de dimineata la Cuntu, nu o luase si pe sotia lui.

Suca

Incet, incet insa, prin aceste discutii intre noi, aflam toate detaliile povestii si realizam ca cei doi ar putea avea probleme. George si Alex sunt tot mai nelinistiti pentru ca nu primeau de sus de pe Tarcu confirmarea sosirii celor 2. Asta ne ingrijoreaza si pe noi deopotriva.

Alex da semne de nerabdare si isi exprima dorinta de urca dupa ei. Nu vrea sa accepte nicicum sa stea fara sa intreprinda nimic. Intuim gandirea pur subiectiva a lui Alex din acest moment si ne dam seama ca n-ar vrea sa se simta vinovat toata viata ca n-a incercat nimic pt colegul sau si sotia acestuia. Dar noi suntem din exterior si judecam situatia la rece, mai obiectiv. Eu cu Dubina ii explicam ca pe o vremea ca asta sansele ca ei sa fi ramas 4-5h in intuneric pe creasta fix pe linia traseului sunt extrem de mici. Iar in conditiile urgiei de afara noi nu-i putem cauta decat pe linia crestei. Orice om normal la cap care realizeaza ca s-a pierdut, n-ar sta in creasta sa infrunte urgia. Cateva ore de expunere directa la vantul si frigul de afara inseamna o moarte sigura. Cea mai buna strategie in astfel de cazuri este sa se coboare din creasta undeva spre padure. Pe acolo pe unde se poate. Si in Tarcu se poate...

Liniste

Au demonstrat asta chiar Hoinarii (Suca&Elena) cand in ianuarie 2007 s-au ratacit impreuna cu o trupa intreaga de 10 oameni incercand sa coboare de pe Tarcu pe vreme rea. Doreau sa ajunga in Cuntu si... au ajuns in Plopu. Au parasit creasta, au ajuns la padure, au prins un parau, au urmat valea, e valea Raului Lung si dupa o noapte intreaga de mars au ajuns la civilizatie.

Alex ne spune ca e gata sa plece singur in cautarea lor. Ideea lui nu ni se pare deloc buna. Facem din nou o sedinta intre noi si pana la urma factorul uman invinge in ciuda ratiunilor obiective. Conchidem ca la ora aceasta noi suntem singurul ajutor posibil pt cei 2 soti. Asta in situatia aceea infima in care urmand cu strictete linia crestei vom da nas in nas cu ei, aflati in neputinta de a se mai misca singuri din loc. Pana ar ajunge Salvamontul in zona ar trece ore bune si sansele lor de a ramane in viata, blocati in creasta, ar scadea dramatic de la ora la ora.

Se starneste vantul

In actiunea noastra ne bazam pe un lucru esential: am fost prevazator si am luat GPS-ul cu mine. Si chiar imi amintesc cum acasa cand faceam bagajele, eu m-am pus sa incarc track-ul dintre Cuntu si Tarcu, iar Gianina tot carcotea ca pierd timpul aiurea. Imi spunea ca nu mai urcam daca e ceata, dar eu le stiu pe ale mele si i-am replicat ca putem urca pe vreme buna si sa se schimbe vremea la coborare. Stiu din experienta multiplelor ture in zona ca este o zona extrem de problematica pe timp de ceata. Stiu asta si din experienta prietenilor care au bajbait sau care s-au si ratacit acolo. Chiar si meteorologii care urca ani de zile pe Tarcu si ar spune ca stiu fiecare bolovan de pe traseu, au avut probleme pe timp de iarna, unii s-au ratacit, altii au mai patit-o.
Acum ma felicit ca mi-am ascultat instinctul si n-am ascultat-o pe Gianina si sincer spun daca nu aveam track-ul pe GPS, nici n-as fi pornit in cautarea celor 2. Doar cine si-o cauta cu lumanarea ar face lucrul asta pe o vreme total potrivnica.

Dar nu ne bazam doar pe asta. In cabana suntem cativa montaniarzi care am umblat cativa ani prin munti, nici cu conditia fizica nu ne e rusine, fiecare a trecut prin vreme rea, iar un viscol in noapte sau un bivuac iarna sub cerul liber nu e chiar o noutate, unii dintre noi am trecut prin experiente mai mult sau mai putin apropiate de a da coltul. Deci chiar daca nu scrie pe fruntea noastra Salvamont totusi cred ca ne putem hazarda sa urcam in noapte pana pe Tarcu. Macar atat putem incerca pentru cei 2 rataciti.

Ninge din cerul senin

Se constituie pe loc o echipa formata din Alex meteorologul, iar din trupa noastra Dubina, Suca, Florentzo si cu mine. Cu Florentzo am o rezerva, el e incepator intr-ale mersului pe munte iarna, dar e un tip sportiv si bine calit fizic. Irina aproape ca plange si-l roaga sa nu plece, dar el e hotarat sa ne insoteasca.

Ne pregatim cu atentie echipamentul si ne gandim bine ce luam cu noi ca sa nu mergem degeaba. Cei de la Cuntu ne pregatesc apa calda in termosuri, eu le cer sa puna si zahar, asta ajuta pe cei epuizati. Luam o trusa de prim ajutor. Ne gandim ce echipament le-ar putea lipsi celor 2, asa ca luam supramanusi si cagule. Ochelari de ski nu avem din pacate in plus. Eu am grija sa ma blindez cu inca 3 seturi de acumulatori de rezerva pt GPS. La frigul de afara n-as dori s-avem surprize neplacute si GPS-ul va fi singurul nostru fir ce ne va lega de cabana.

Incremenire

La ora 20 plecam in cautarea celor 2, nu inainte de a ne asigura inca odata ca n-au ajuns intre timp sus pe Tarcu. George anunta si Salvamontul.
Odata iesiti ne intampina o vreme de genul in care nu tii nici cainele afara, in care orice om normal si-ar dori sa fie la adapost: vant puternic, transport masiv de zapada, frig patrunzator (aprox -12grC). Din cand in cand rafale de vant ne dezechilibreaza si trebuie sa ne proptim bine in picioare si bete ca sa nu fim doborati. Nu vedem decat calcaiele celui din fata. Nu ne auzim prea bine intre noi, doar daca strigam sanatos. Toti avem fetele acoperite cu gluga sau cagula, caci o expunere directa in vant te ingheata in cateva minute. Eu stau la mijloc si merg cu GPS-ul in mana si verific mereu directia. E suficient sa nu le strig prea tare celor din fata corectia de directie, caci in 2-3 min parcursul nostru apare desenat pe GPS in arce de cerc in loc de linii drepte. Ma gandesc ce usor ar fi sa ne invartim in cerc fara nici un punct de reper. Si gandul imi zboara la cei 2.

Impietriti

In general nu e zapada multa, mergem mult pe bolovani, dar in locurile adapostite de vant zapada s-a depus in cantitati mari si inaintam anevoios scufundandu-ne in pulverul proaspat. Ajungem la prima treapta din platou. O recunosc dupa panta. Sunt doar 20m de urcat, dar placa de zapada trozneste sub noi. Ne retragem rapid si ocolim zona. Ajungem la a 2-a treapta unde din nou zapada trozneste si din nou ocolim prevazatori.
Din cand in cand ne tot oprim caci Florentzo are probleme cu ochelarii de schi ce i se tot aburesc. Nu-i chip sa urci fara ochelari, caci zapada spulberata de vant se lipeste de gene si in scurt timp nu mai vezi nimic. Stiu ce inseamna asta, am patit-o si de aceea iarna am intotdeauna ochelarii in rucsac, special pt viscol.

Dupa circa 1h15' ajungem in buza caldarii Oltenei. Aici situatia se schimba complet. Pana acum eram sub versant si efectul vantului era diminuat. Cum vantul sufla dinspre caldare, acum suntem direct expusi si ne ia in primire cu toata forta. Florentzo imi spune ca i-au inghetat de tot ochelarii si nu mai vede nimic. In plus i-a inghetat si mana care si-o tot scoate din manusa ca sa-si curete ochelarii. Imi spune ca el n-ar mai vrea sa continue. Asta-i buna! Abia am facut o treime din drumul pana pe Tarcu. Ii spun ca nu pot decide singur intoarcerea in speranta ca-i descurajez nehotararea. Eu sunt omul cu GPS-ul si trebuie sa merg oriunde decide restul echipei. Florentzo incearca sa-i convinga si pe restul sa ne intoarcem. Pare putin panicat si ne spune viscolul e prea puternic si nu mai avem ce cauta aici. Totusi fiecare din noi era constient la plecare din cabana la ce anume ne expunem. N-am iesit la o plimbare de seara.

Desene prin zapada

Ceilalti imi par in regula toti, ar vrea si ei sa continuam, dar la toti ne e clar ca nu ne putem separa. Cei ce-ar pleca de langa GPS s-ar pierde cu siguranta. Ma gandesc la bietii oameni care ratacesc acum in viscol fara nici un ajutor. Sunt convins ca n-au echipamentul nostru si ca cel putin Adriana, nu e pregatita fizic sa infrunte o asemenea urgie. Ceva inlauntrul meu urla a neputinta. Dar nu putem risca viata nimanui, asa ca la insistentele lui Florentzo decidem cu totii ca e mai intelept sa coboram inspre Cuntu.

Ajunsi la Cuntu aflam ca cei 2 inca n-au ajuns la destinatie. Este ora 22.30 si deja incepem sa ne gandim ca cei 2 soti isi vor petrece o noapte afara. Dupa atatea ore petrecute in viscol singura lor sansa de scapare este sa fi gasit o panta potrivita pt a cobori din creasta si sa fi ajuns in padure.

Cand o fi zapada mai multa venim sa schiem aici

Ne hotaram sa pornim dimineata devreme in cautarea lor. Salvamontul e deja alertat si speram ca maine sa-i putem ajuta si noi la cautari.
Dimineata surpriza: nici urma de salvamontist! Nu dezarmam si ne pregatim de urcare. De data asta suntem 8, ni se alatura Elena, Iulius, Florin si Aurel. Alex meteorologul nu ne mai poate insoti caci nu mai poate parasi postul.
Vremea este mult mai buna, vantul s-a domolit si plafonul de nori s-a ridicat, deci avem vizibilitate buna. Nu mai depindem de GPS, asa ca ne impartim in 4 echipe. Dubina si Florentzo urca pe picioare, iar noi restul alegem sa urcam pe schiuri ca sa avansam mai rapid. Cercetam minutios toata zona versantului de sub caldare. Dubina si Florentzo aleg o ruta chiar pe marginea caldarii, asa ca scaneaza vizual pana in fundul vaii.

Tarcu... uriasul linistit doarme acum

Ajunsi in buza caldarii, creasta se ingusteaza asa ca ne regrupam. Aici vantul se inteteste si ne aminteste de seara anterioara, insa este mult mai domol. Dar e cumplit de frig si imi ingheata fata. Ma intreb cum au rezistat cei 2 unei nopti intregi.
Lasam schiurile aici si parcurgem toti impreuna portiunea stancoasa de creasta pana pe vf Sadovanu, dar nu dam de nici o urma. Vantul a sters tot. Ne zgaim cat putem si inspre fundul caldarii, dar stim ca de la inaltimea aceea nu putem scana tot. Suntem doar o mana de oameni, nu putem acoperi toata zona, asa ca facem si noi ce putem. Dar cel putin vrem sa periem toata zona de creasta pt a o elimina din cautari, asa ca atunci cand vor aparea echipele Salvamontului sa se poata concentra pe zona vailor. Pe versantul vestic al crestei de sub Sadovanu sunt o gramada de bolovani mari, iar la baza lor zapada s-a adunat in troiene imense de 2-3m formand un fel de rimaya. Ma gandesc cu Iulius ca rimaya-ele ar putea fi un loc de adapost mai ferit de vant, asa ca coboram acolo sa inspectam zona. Nu dam de nici o urma.

Iulius si elicopterul (foto Florin Stana)

Intre timp pe cer apare si Romeo Dunca cu elicopterul. Asta ne da sperante. Eram sigur ca Romeo nu va sta pe ganduri si va veni sa ajute in cautari.
Survoleaza la mica inaltime tot firul Oltenei prin caldare, apoi firele de obarsie ale vaii Raului Lung si cel Alb. Survoleaza versantii de sub Tarcu, cel de sub Sadovanu, atat inspre caldarea Oltenei, cat si spre vest si sud.
Ne dam seama ca nu mai are rost sa inspectam toti creasta pana pe vf Tarcu, oricum Romeo a survolat-o, asa ca ne coboram si pe versantul sudic dintre Sadovanu si Tarcu.
Elena, Suca si Aurel continua urcusul pana sus la statia meteo Tarcu, iar restul ne impartim in 2 echipe ca sa inspectam niste stane din caldarea Oltenei.

Hai sa-i spunem sa mearga la stana aia! (foto Florin Stana)

Cam aici s-a incheiat misiunea noastra de cautare. Am scotocit atat cat am putut muntele in speranta de a gasi vreo urma a celor 2, atat cat am putut face noi cei 8 oameni. Eu zic ca am eliminat din cautari portiunea de creasta si zonele imediat limitrofe. Intr-un fel am incercat sa ajutam Salvamontul sa nu-si mai piarda timpul cu ceea ce s-a periat o data.

Eu si Iulius: Coboram? (foto Florin Stana)

Si acum urmeaza o avalansa de fapte si intamplari care pe noi toti ne-au revoltat:

1. In drum spre Cuntu ma intalnesc 3 persoane care urcau. Il recunosc pe Alex meteorologul care ghida 2 oameni din Borlova fara experienta de munte, ce doreau sa urce spre Tarcu. Aflu ca unul din ei e unchiul lui Ionut, un om pe la vreo 55de ani. Nu erau deloc echipati de iarna, dar realizez ca 2 tarani oarecare care n-au nici o treaba cu Muntele ajung inaintea oricarei echipe Salvamont!

2. Ceva mai jos, la ora 12.30 intalnesc prima echipa de 2 salvamontisti. Unul din ei imi spune vor sa mearga sa caute pe valea Raului Alb. Dupa estimarea mea le ia cel putin 3h pana acolo si si-au gasit o ora foarte potrivita pt a incepe o operatiune de cautare: la 12.30! Mai ales intr-o zi de iarna.

Urme efemere

3. La scurt timp ma suna Duba care descoperise impreuna cu Florentzo undeva pe versantul dinspre caldare sub vf Sadovanu 2 urme de bocanci intiparite in zapada, o urma mai mare si una mai mica. Deci puteau fi ale celor 2, mai ales ca era o zona aflata mult sub traseul de creasta, unde in mod normal nu are nimeni interes sa bantuie, poate doar ciobanii pe timp de vara.
Ii spun sa comunice asta celor 2 salvamontisti cu care urmau si ei sa se intalneasca.
Raspunsul pe care l-a primit Duba de la salvamontisti: noi avem in plan sa mergem pe Raul Alb, asta ne intereseaza!

4. Jos la Cuntu am intalnit restul echipelor Salvamont. Conform cu spusele fetelor noastre (Gianina, Irina, Raluca), salvatorii au ajuns la ora 11. Adica la 15h de cand au fost alertati!
Eu cand merg iarna pe munte, daca vreau sa urc un varf mai serios, ma trezesc dimineata la 5, topesc zapada la primus, mananc, ma pregatesc, asa incat la prima geana de lumina sau chiar pe intuneric sa tasnesc spre varf. Si asta cand fac ture de placere.
Baietii de la Salvamont s-au gandit mai bine: ca pt o operatiune de salvare, ora 11 este o ora porivita ca sa se infiinteze la fata locului!

Tarcu... uriasul se trezeste... primele semne ale frontului noros

5. Tot conform spuselor fetelor, salvamontistii auzind ca noi baietii suntem deja pe sus si-i cautam pe cei 2, s-au oprit linistiti la Cuntu, au intrat la un ceai, la o poveste. Foarte siguri de ei spuneau ca Ionut fiind meteorolog, cunoaste bine zona si stanele posibile pt adapost si precis au petrecut noaptea la o stana. Si ei mai stiu ca in stane se gasesc cojoace de oaie atarnate in cuie, deci au avut cu ce sa-si tina de cald. La care Gianina le-a replicat ca noi am petrecut nopti prin stane, dar ciobanii au uitat sa ne lase cojoacele peste iarna, ba mai mult stanele sunt troienite de zapada si pe dinauntru. Au ridicat nedumeriti din umeri, spunand ca ei de fapt n-au prea umblat iarna prin stane... ma gandesc si eu ca vara or fi vazut cojoace la stana.
Si salvatorii au ramas fara griji pana la 12.30 la Cuntu, ora la care i-am intalnit pe primii 2 dintre ei in urcare, caci restul inca stateau in fata cabanei. Deci au frecat menta inca 1h30' asteptand linistiti. Asteptand oare ce?

6. Florin Stana a discutat cu un salvamontist in fata la Cuntu. In timp ce noi abia coboraseram de sus, acesta s-a asezat pe unul din cele 2 snowmobile cu care venisera si i-a sugerat ca noi sa mai dam o raita si pe la liziera padurii de sub Cuntu. Ma intreb care era atunci sarcina lui acolo? Mai ales ca era si motorizat.

7. L-am intrebat chiar eu pe unul din ei ce cauta abia la ora aceasta aici? Si mi-a raspuns relaxat ca ei au primit un apel telefonic cum ca Ionut si Adriana si-ar fi sunat parintii, ca au dormit la o stana si ca noi am fi trecut pe langa ei fara sa-i vedem si ca au ajuns cu bine la Tarcu duminica la ora 12. Apelul s-a dovedit a fi un zvon fals. Bun si daca la 12 au ajuns cu bine le zic eu, ce-ati facut de cand s-a luminat de ziua pana la 12? Probabil la 7 dimineata stiati ca la 12 vor ajunge sigur!
Oare in era comunicatiilor nu se poate verifica o informatie daca e reala inainte de a se actiona?

Copaci de zahar

8. Intre noi si un anumit voluntar Salvamont foarte nervos s-a iscat o discutie cum ca sa fim atenti ce vom declara ca sa nu denigram imaginea Salvamontului. A inceput sa ne insiruiasca istoria conflictelor dintre Salvamontul local si cei ce doresc sa fie schimbati actualii membrii. Pe noi nu ne interesau catusi de putin mizeriile acestea, eu nici macar nu auzisem de ele pana atunci, dar ei se pare ca aveau timp de discutii sterile.

9. Am primit si o explicatie pt ora sosirii lor la Cuntu: au plecat la ora 8 dimineata din Poiana Dacia si cum era zapada mare le-a luat 3h sa ajunga la Cuntu. Si cum au urcat intreb eu? Pai pe schiuri de tura primesc raspunsul. Ma rog eu vedeam ca erau si 2 snowmobile parcate in fata la Cuntu. Pai si noi am urcat ieri din Dacia, tot pe schiuri de tura, am replicat eu si am facut fix 1h25'. N-am primit un raspuns multumitor, decat ca alocatia de hrana pt un voluntar de 26lei/zi de interventie este insuficienta.

10. Nici unul din salvamontistii pe care i-am intalnit nu m-a intrebat pe mine sau pe colegii mei de tura, ce-am intreprins pana atunci? In ce zone am cautat? Hai sa vedem unde ati fost voi, ca sa nu mai facem si noi acelasi lucru. E drept ca pe fruntea noastra nu scrie Salvamont, probabil de aceea nu aveau incredere in noi.

Gianina: Desfocirea si la vale

Mi-ar place sa gasesc explicatii la toate aceste intrebari. Dar ma tem ca ele nu vor veni.

Sa nu se creada ca vreau sa lovesc in imaginea Salvamontului ca institutie. N-am nici un interes sa fac asta. Eu doar relatez niste lucruri legate de echipele Salvamont prezente la Cuntu, care dupa parerea mea au actionat tardiv, ineficient si prost organizat. Dupa 16h cand s-au gandit si ei sa se urneasca in sus spre Tarcu era deja tardiv ca sa-i mai salveze pe bietii oameni. Eventual doar sa constate decesul unora care si-au fortat norocul.

Nu vreau sa spun nici ca Salvamontul este vinovat de drama celor 2. Dar daca ar fi ajuns in timp util, poate ca atat timp cat exista o sansa infima ca sa-i gaseasca in viata pe cei 2, aceasta sansa putea fi fructificata.

Mi se parea firesc ca primele echipe de salvamontisti sa fi ajuns la Cuntu dis-de-dimineata. Sau de ce nu chiar la miezul noptii? Poate ca alta ar fi fost soarta celor 2 daca sambata noapte am fi primit si noi ajutorul unor adevarati profesionisti. Nu din cei care au ajuns dupa 15h. Noi am facut cat am fost in stare, dar nici n-am avut pretentia ca suntem Salvamontisti. Sa fim realisti: niste oameni antrenati ajung din poiana Dacia la Cuntu in cel mult 1h30' si asta se poate face la orice ora din noapte si in orice conditii meteo, pt ca traseul spre Cuntu este pe un drum forestier prin padure, deci ferit de vant, iar pana in Dacia se putea urca cu masina.

Cunosc personal doar membrii din formatiile Salvamont Sibiu si Victoria, dar stiu ca daca mi s-ar intampla ceva in Fagaras, cei de acolo s-ar mobiliza si ar ajunge cu siguranta mult mai rapid, decat cei din cazul de fata. Iar acum dupa aceasta intamplare, daca as fi in dificultate prin Tarcu-Godeanu, in nici un caz n-as apela la Salvamont Caransebes/MunteleMic, mai degraba mi-as suna prietenii si am cativa care stiu ca ar ajunge mult mai rapid.

Harta zonei... am marcat locul pana unde am urcat noi sambata seara

Si ca de obicei orice tragedie este rezultatul unui lant de erori umane. Incepand cu cei 2 care au fortat urcarea pe o vreme ce se inrautatea vizibil. Ionut cunoscand bine masivul si problemele ce pot aparea pe viscol din pataniile unor turisti sau altor meteorologi inaintasi de-ai lui, putea sa anticipeze si sa se intoarca la timp. Ma rog el lipsea din post si trebuia sa se intoarca la servici, insa viata e mai scumpa decat orice. Si era evident ca sotia lui obosita fiind de drumul pana la Cuntu va urca tot mai incet. 3h de lumina cat mai aveau ei la dispozitie sunt necesare iarna unui om obisnuit cu muntele. Am inteles ca ea nu era obisnuita cu muntele iarna. Iar daca mai luam in calcul si viscolul, e clar ca Ionut a fortat cu mult marja de siguranta.

Acum cand analizez la rece toate intamplarile, imi dau seama ca si noi am facut o greseala. Atunci cand am constituit echipa de cautare sambata seara. Desi stiam ca Florentzo e incepator intr-ale muntelui iarna, totusi l-am luat cu noi. Si nici nu avusesem ocazia sa-l verificam in ture serioase, deci practic nu-l cunosteam. In fond nu e vina lui, el era entuziast, a vrut sa ajute. Insa e doar vina noastra ca l-am luat necunoscandu-l suficient. Era pregatit fizic ca sa reziste, insa nu si psihic pentru a infrunta un viscol pe noapte. Nu mai trecuse prin asa ceva si normal ca s-a pierdut cu firea. Si asta nu se castiga intr-o tura, doua, ci in ani de experiente, in nopti petrecute in zapada sau sub cerul liber. Daca e asa nici pe Alex meteorologul nu trebuia sa-l luam cu noi, desi el insistase sa pornim in cautare. Dar nici pe el nu-l cunosteam absolut deloc. Totusi Alex a urcat fara probleme.
Poate daca am fi urcat doar cu oameni verificati, poate am fi reusit sa infruntam viscolul, GPS-ul ne-ar fi ghidat pana pe Tarcu si cine stie poate ca acea sansa infima de a-i gasi pe Ionut si Adriana s-ar fi materializat. Poate le-am fi zarit luminile daca nu ar fi parasit creasta cu mult timp inainte. Desi vizibiliatatea era de maxim 10m, o lumina se vede totusi de la o distanta mai mare in ceata. Era o sansa pe care noi n-am reusit s-o urmam pana la capat. Asta nu vom putea sti niciodata cum ar fi fost...

La ora la care scriu aceste randuri, Ionut si Adriana inca n-au fost gasiti. Dupa atatea zile pare deja destul de clar ca sansele de a fi gasiti in viata s-au dus de tot.

Am ramas cumva marcat de intamplarea aceasta. Zilele acestea m-am gandit mereu la Adriana si Ionut si la soarta lor tragica. Cumva m-am simtit legat de ei pt ca am simtit ca in acea seara de sambata am impartit aceeasi furie a vantului, acelasi frig aspru. M-am simtit teribil de neputincios prin faptul ca stiam ca sunt undeva acolo pierduti in intuneric si noi singurii ce-i puteam ajuta la ora aceea am fost nevoiti sa coboram.

Si peste toate greselile noastre, ale muritorilor, se inalta Muntele. El e un urias bland care insa nu prea ne iarta greselile. Si atunci ni se pare ca e prea aspru. Ideea e ca Muntele nu trebuie niciodata subestimat. Si am mai invatat ceva din intamplarea asta: Salvamont exista in multe locuri din lume, unii sunt mai profesionisti, altii mai putin, insa tot timpul e bine ca cel ce merge pe munte sa se bazeze doar pe el insusi si pe coechipierii sai.

PS. Pozele facute de noi sunt doar din urcarea spre Muntele Mic, deci dinainte de se schimba vremea.

Povestea vazuta de Suca o puteti gasi aici: http://hoinarii.blogspot.com/2009/12/frustrare.html

81 comments:

abe said...

Trist.

Urat din partea celor de la Salvamont!

Diaconescu Radu said...

Foarte tare ce ati facut, ma refer la plecarea prin viscol in cautarea oamenilor.

Cat despre salvamontisti, sunt si ei oameni si oameni. Dar pe de alta parte mi s-ar parea interesanta ideea inlocuirii unui aparat greoi de oameni pe jumatate interesati cu un numar mai mic de "profesionisti", care sa fie brici din toate punctele de vedere, de la conditie fizica pana la intereseul dovedit, dar care sa fie si platiti mult mai bine.

Anonymous said...

Trist ce s-a intamplat. Muntele nu iarta nici o greseala, este adevarat.

Dar nici nu trebuie sa va invinuiti voi ca ati facut echipa cu persoane care au clacat. Se intampla si, oricum, tragedia nu este din cauza asta. Decizia de intoarcere a fost corecta!

Unknown said...

:(

Alin said...

Am citit cu sufletul la gura relatarile voastre... e trist ca un lant de evenimente / intamplari nefericite conduce la disparitia a doi oameni.

Nu muntele te doboara, ci vremea rea si frigul. Unii oameni au disparut si au pierit in viscol chiar si la campie... din pacate cei doi nu cred ca si-au dat seama la timp de amploarea vijeliei... cu toate ca unul era meteorolog.

Povestea Liviu Tifrea (din Bocsa) ca sunt multi ani de cand un alt meteorolog (nu retin numele) s-a ratacit iarna pe traseul Tarcu-Cuntu si l-au gasit abia primavara... omul avea ani de zile vechime acolo pe munte.

Nu cred ca ati fi reusit sa-i gasiti seara in creasta... daca ar fi reusit sa tina creasta si sa inainteze, ar fi putut ajunge la statie (parerea mea e ca s-au ratacit, incercand sa se adaposteasca sau sa revina la Cuntu). Nu au rost procesele de constiinta.
Pacat, mare pacat!

Silva P said...

Ce trist, atat ratacirea celor doi, cat mai ales "rapiditatea" cu care s-a miscat Salvamontul, dar nu ma mir prea tare, am primit si eu o data la o posibila cerere de interventie un raspuns de genul: "daca nu vine cineva din cei 2 plecati sa spuna daca unul e accidentat si unde, ca ei nu pleaca , ca nu stiu unde sa caute..." - speachless...
Trist...dar totusi adevarat.

marmotabcc said...

Jos palaria la comentariul tau, dar...sti, sunt acel voluntar, ca voi de alfel, care l numesti recalcitrant si care ti au facut instructaj despre acel conflict,in care Coco platea polite de imagine in presa, la radio sau tv, stand bine mesi pe M Mic si mimand coordonarea de salvare din Tarcu,in timp ce tu impreuna cu toti colegii tai minunati si acei "batranei" cum ii numea Irina, incercau ceva...ai mare dreptate atunci cand spui ca atitudine si reactia, in momente de acest gen trebuie sa fie una profi, numai asa poti fi cu adevarat eficient...o completare, la ora 10, Alin si Dani, de la Salvamont erau in elicopter cu Romeo si survolau zona, incercand sa adune date despre ce urma sa facem mai departe. Au fost doua zile de cautari continue si inca doua de incercari, in care atat salvatori cat si localnici au incercat tot ce se putea face, am fost acolo cu ei, ar fi elegant si frumos sa respectati ce au facu si altii asa cum sunteti si voi respectati.
Imi pare rau ca atat ai inteles din reactia mea atunci cand incercam sa ti spun atat tie cat si lui Iuluis cum ati fost folositi in plata unor polite de catre Coco...in rest tot respectul pentru atitudine voastra altruista demna de toata lauda noastra. Un gand...invata ti prieteni sa ti urmeze modul de abordare in viata de om de munte, nu i lasa sa prinda aripi false acum cand poate cred ca au facu ceva deosebit, pentru ca ei chiar au facut ceva fantastic, dar tendinta este sa te ia valu maretiei, iar asta cu siguranta va fi primul pas spre o noua victima, in care poate alti "batranei" sa caute si sa fie criticati pentru ca nu au reusit sa-i avetizeze ca au gresit. Sarbatori fericite si inca odata respect pentru ce ati incercat.

muresan said...

Imi pare rau pentru cei disparuti!

"Cunosc personal doar membrii din formatiile Salvamont Sibiu si Victoria, dar stiu ca daca mi s-ar intampla ceva in Fagaras, cei de acolo s-ar mobiliza si ar ajunge cu siguranta mult mai rapid, decat cei din cazul de fata."

Si celor din Victoria/Sibiu a trebuit 20 h sa urce pana la Vistea (august 2009-fara zapada). Am si pierdut un prieten!
Poti sa te bazezi doar pe fortele proprii...

Elena & Alexandru FODOR said...

Am zis ca ma abtin de la comentarii si ca pentru mine povestea s-a terminat.

Dar...

Si din blog-ul lui Alin si din al meu si din a lui Florenzo nu s-a vrut sa se arate cu degetul si sa se scuipe pe intreg Salvamont-ul.

Stim ca ei au fost acolo in elicopter inca de dimineata. Stim ca sunt multi baieti, voluntari si nu numai, care din momentul in care au fost chemati au actionat. Stim ca n-a fost usor pentru ei.

Problema noastra se lega de lipsa de reactie in decursul celor 15-16 ore, lipsa de reactie pentru care nu pot fi acuzati cei care au iesit in viscol la cautare, ci cei care au coordonat actiunea.

Este vorba de organizare si de viteza de reactie si pentru asta nu pot fi facuti raspunzatori "palmasii" care au participat la cautari ci cei care au organizat actiunea.

Prezentarile noastre s-au vrut a fi un semnal de alarma tras pentru ca lucrurile sa evolueze si pentru ca din ceea ce s-a intamplat sa se traga invataturile de rigoare.

Poate sunt naiv dar eu sunt convins ca n-a fost rea vointa sau lipsa de interes. A fost efectiv o mentalitate si mai ales un cod de procedura in cazuri de acest gen gandit. Si acestea sigur pot fi schimbate.

Sunt multe lucruri de imbunatatit si optimistul din mine este convins ca se poate si se va progresa daca exista vointa in acest sens.

Acesta s-a vrut a fi mesajul nostru si mie asa mi-ar placea sa fie inteles.

radubu said...

nu stiu daca foloseste altora dar am ratacit si eu o zi si o noapte iarna pe acolo. am ajuns inapoi cu toate degetele deoarece:
1. am avut echipament (sac primus samd) si am innoptat intr-o stina
2. s-a imbunatatit vremea si am decis sa urc inapoi in creasta in loc sa urmez firul vaii; daca o urmam bagam 30 km pe raul alb

ca invatzatura: platoul e foarte inselator, fara vizibilitatea te arunca pe sub sadovanu si ajungi sa o iei rapid spre sv in loc de e (unde e cuntu). deci ori vreme buna ori gps altfel nu ai nici o sansa. din pacate nu sint repere de orientare cu busola si harta iar iarna zapada + viscolul...

va doresc ture sigure si frumoase

marmotabcc said...

Codul de proceduri...!?...pentru unii, un termen strain, ai perfecta dreptate.
Revolta mea cea mai mare pe langa ceea ce spui tu si ceilalti care ati fost acolo este despre modul subtil si perfid prin care altii se folosesc, pe carac ta, a mea si a colegilor nostrii sa si croiasca o imagine de presa, imaculata, in conflicte personale...

Anonymous said...

haideti sa ne strangem toti acuma pana nu vine zapada mare,,,,imediat dupa craciun.eu fac rost de microbuz sa ne duca si sa ne aduca de acolo,,va dau si cazare la muntele mic.....rog toti amatori si profesionisti sa ne adunam puterile..va doresc sarbatori fericite..ciprian gaica

Unknown said...

Dan Stanescu-Bellu
Bat zona asta din 1975, am trecut prin situatii limita iarna, de doua ori m-am ratacit pe platou la coborarea din Tarcu pe ceata si viscol. Din experienta pot spune ca in principiu, chiar si pe viscol, daca esti echipat corespunzator, poti ajunge chiar si pe intuneric la Tarcu. Este foarte riscant sa incerci sa te intorci la Cuntu, platoul este criminal! Trebuie mers INAINTE, sa nu te opresti. Cauti traseul de cea mai mare panta, sa urci mereu, Sadovanul trebuie trecut obligatoriu peste varf, nu pe lateral. .
Sunt convins ca Ionut daca era singur n-ar fi avut probleme, precis sotia a cedat fizic si atunci...Naiba stie, s-au hotarat sa se intoarca, nu cred ca au mai putut ajunge in caldare, spre stane. Cred ca au ramas ingropati in zapada pe versant. Cei de la Cuntu nu trebuiau sa-i lase sa plece spre Tarcu, mai ales ca fata era obosita, neechipata corespunzator. Ce daca mai ramaneau o noapte la Cuntu? Plus ca puteau afla de la Meteo Timisoara starea vremii, mersul frontului de furtuna. Nu este permis ce s-a intamplat! Colegii lor au o mare vina, sa nu se supere George, el are mare experienta, nu trebuia sa-i lase sa plece de la Cuntu!

Gianina said...

@Dan-Constantin: Eu nu consider ca George ar avea vreo vina, ei au fost oameni mari, adulti, ba mai mult meteorolog sus pe Tarcu. Stia cat de repede se poate schimba vremea si cat de radical. Florentzo le-a spus ca el se intoarce din cauza vremii si le-a sugerat intoarcerea la Cuntu... dar nu poti obliga niste oameni in toata firea sa faca ceva.
@Trompeta: din pacate suntem plecati de sarbatori, daca am fi fost in zona am fi venit. Acum nu se mai poate face nimic pentru ei. Gasiti acum sau la primavara nu mai conteaza, sufletele lor sunt deja sus...

Unknown said...

In ajun,
colinda lui Radu Gyr care ma duce cu gandul la Ionut si Adriana:

A venit si-aici Craciunul
Să ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea
Peste suflet ninge
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele.

Alin said...

@Cristian-Carol: eu am incercat sa vorbesc cu tine atunci la Cuntu, dar nu aveai urechi sa auzi decat pt ceea ce vroiai tu sa spui; mi-am dat seama ca tu erai in alta lume, nu vedeai decat conflictul si vrajba voastra dintre Salvamont si oponentii lui din CS. Intelege ca nu ma intereseaza deloc conflictul asta. Dc pt asta ai venit la Cuntu, ti-ai irosit energia degeaba. Si n-am fost folositi de nimeni pt ca noi n-avem nici o imagine de aparat in presa. Sincer sa-ti spun nu-mi pasa daca noi acei 8 oameni de la Cuntu am fost declarati ca fiind de la cutare club si n-a fost chiar asa. In schimb ma deranjeaza sa aud ca Salvamontul a inceput cautarile de sambata seara. Si pt ca vorbesti de respect... eu respect pe fiecare din cei ce-au fost acolo si si-au adus contributia la cautari, dar in continuare nu inteleg si n-am primit nici un raspuns de ce mobilizarea si reactia Salvamontului a fost atat de intarziata? Ai dreptate, cei 2 colegi ai tai Alin si Dani au fost primii, erau in elicopter, dar erau prea putini. Restul unde erau? Spui ca ei culegeau date despre ce aveati sa faceti mai departe. Problema e ca nu erati inca acolo ca sa folositi acele date. Spui de eforturile voastre in zilele de cautari. Da, s-au facut eforturi, dar prea tarziu, ce folos sa cautati niste oameni fara sanse de supravietuire? Cautati-i atunci cand inca mai pot fi gasiti in viata.
S-aveti Sarbatori fericite!

Alin said...

Ca sa intaresc cele spuse de Suca (Hoinarii) in comentariul sau, vreau sa spun si eu ca n-am nimic personal cu nici unul membrii echipelor Salvamont pe care i-am intalnit la Cuntu (fie ei voluntari sau angajati), nici nu urmaresc sa denigrez imaginea institutiei Salvamont prin acest blog, ci doar am vrut sa trag un semnal de alarma pt ca in masinaria numita Salvamont CS/MMic trebuie sa se intample ceva ca sa se urneasca mai rapid in alte dati cand oamenii ce au nevoie de ajutor chiar au sanse sa fie salvati. Altfel in loc de SalvamoNt va ajunge din pacate sa se numeasca doar SalvamoRt.

Alex - Resita said...

E trist ce sa intamplat...tot odata am vazut ca mai sunt persoane care au avut experiente neplacute cu salvamontu...

e pacat ca in Romania trebuie sa se intample ceva rau ca sa existe o sansa de schimbare...de multe ori se musamalizeaza aceasta schimbare si tot rau e...insa pestele de la cap se strica

singura informatie pe care o am in plus legat de salvamont CS e ca sambata seara o parte din salvamonti ajutau oamenii care urcau spre Semenic si au ramas inzapeziti...fratele meu a fost acolo si au fost ajutati de o parte din echipa...a fost vreme foarte rea si acolo...ajuns la 12 noaptea m`a sunat si mi`a spus ce sa intamplat completand ca o parte din echipa a plecat in tarcu...

necazu sa intamplat din pacate acum e de vazut ce e de facut...daca se poate face ceva....

Anonymous said...

De acord cu dl. Diaconescu Radu si cu parerea sa despre restructurarea salvamontului. Oricum, de apreciat efortul vostru.

Unknown said...

M-a impresionat foarte mult sa citesc ca ati pornit in cautarea lor! Le-ati oferit o sansa! A fost ceva extraordinar!

sorin said...

Buna sunt si eu o persoana ce imi place muntele si in acel weekend sa intamplat sa fiu si eu la muntele mic.In seara de sambata stand la un local din statiunea muntele mic aflu, eu si gasca cu care eram ca sau pierdut doi pe tarcu, faza cea mai tare era ca salvamontul se afla cu noi in acelas local si pe romaneste spus ia durut fix in cot,cumva "incepem cautarile maine dimineata dupa ce se linisteste vijeli ca acuma ii prea urat afara sa facem ceva". Si acuma faza de gratie este ca in dimineata de sambata ajung la telesacaun muntele mic si decid cu prieteni sa urcam cu masina lui Dunca pana sus ca merge mai repede decat telescaunul,zis si facut ne cumparam bilete si asteptam in masina,printe alti apare si aceasta doamana cu un rucsac mare pe care am ajutato sa il dea jos sa nu il tina in spate pe masina,era si george meteorologu in masina si multi alti turisti ,parcurgem 100 m si suntem anuntati ca a inghetat baia de ulei si ca trebuie sa urcam cu scaunul.Ne-am dat jos am mers la scaun si de acolo nu am mai stiut nimik de acea doamna,ca seara sa aflu ca sa ratacit pe tarcu, ma simnteam asa de neputincios ca nu puteam face nimik,m-am gandit tot weekendu la ei si in acest moment dupa atatea zile ma gandesc la ei si sper sa sunt undeva in siguranta si sper ca dumnezeu sa ii ajute.Asa ca un mic rezumat am intrat in contact cu acea doamna involuntar si acuma scriu despre aceasta nenorocire.Tot respectu pentru voi si ce ati facut pentu cei 2 soti, salvamontul ar trebui sa ia lecti de la oameni ca voi. Va multumesc ca ati incercat sa faceti ceva.

smith said...

Sincer imi pare rau pentru cei doi!Pe Ionut l-am cunoscut in vara la statie,si daca nu ma insel Aline cred ca ne-am intalnit pe varf!Tu urcai dei Poiana!Cat de spre Salvamont nu e o scuza ca sunt platiti cu 25-30 /pe zi!E meseria care zic eu tio alegi mai mult di hobby nici decum pentru bani!Bravo voua ce ati facut!Numi bine

smith said...

Sincer imi pare rau de cei doi!Pe Ionut l-am cunoscut in vara la statie.Daca nu ma insel Aline cred ca ne-am vazut tot atunci pe varf(Tarcu)tu veneai di poiana!Cat despre Salvamont nu stiu deca poate fi o scuza suma cu cat esti platit pe zi!Eu cred ca daca alegi acest job 90% faci din placere ceace faci nu pentru bani!Plus ca sunt in joc vietile unor oameni!Pentru voi toata stima ce ati facut!Multa bafta in continuare!Marius Smith

Anonymous said...

La Salvomont Muntele Mic majoritatea sunt voluntari care nu mai primesc de mult nici macar acei 25-30 lei de care tot amintiti. Daca acum recunosti ca i-ai vazut in elicopter pe cei doi salvamontisti la ora 10, de ce nu ai precizat de la inceput in impresionanta relatare pe care ai facut-o? Ai vrut sa pui Salvamontul intr-o lumina proasta? Ai mai relatat tot felul de lucruri neadevarate despre ce s-a intamplat. De ce? Voi ati plecat noaptea si ati renuntat tocmai ca era periculos si nu erau sanse sa ii puteti gasi. Tot din cauza vremii si Salvamontul a venit dimineata, nu la 12.30 sau la cat ai spus. Eforturile voastre si curajul sunt demne de toata lauda si consideratia, dar nu e nevoie sa ii improscati pe altii cu noroi. Drumul spre Statia Tarcu este greu accesibil, sotia lui Ion era deja obosita, vremea a fost nefavorabila, telefonul descarcat s.a.m.d. Imi pare rau din suflet de ce li s-a intamplat, i-am cunoscut pe amandoi, dar nu are rost sa ii invinuim pe altii pentru soarta tragica pe care au avut-o.
Sarbatori fericite!

Alin said...

D-le Anonim, da-mi exemple de lucruri neadevarate pe care le-am spus. Salvamontul a venit la cat am spus: la ora 11 au ajuns la Cuntu (fetele noastre sunt martore) si abia 12.30 au inceput sa urce de la Cuntu spre Tarcu, stiu sigur asta pt ca atunci i-am intalnit. Si daca vrei sa-ti raspund la intrebari, poate te semnezi inainte.

giorgiana said...
This comment has been removed by a blog administrator.
sorin said...

domnule anonim ar fi cazu sa iti vezi de treburile tale pentru ca esti un nimik in acesta convorbire si adevaru ii exact cum ii scris acolo pe blog si iti spun eu ca eu iam auzit pe salvamontisti cum au zis, meregem maine dimineata sa ii cautam ,ia durut in cot sa stii si tu esti un nimik daca ai ajuns sa vb asa,probabil si tu esti din clanu lor de handicapati.Defapt nu stiu dece ma cobor la nivelu tau.Tot respectul inca odata pentru cei ce au incercat sa faca ceva cu adevarat.

Cosmin si atat said...

Salut! Simt nevoia sa "ma bag si eu in discutiile voastre"..... Multi il acuza pe Ionut ca a plecat din Cuntu spre Tarcu intr-o misiune sinucigasa, deoarece era constient ca vremea urmeaza sa se inrautateasca rapid. Cati dintre cei care ati postat pe acest blog ati lucrat la statia meteo Tarcu???? Cred ca sunt singurul.... 27 iulie 2001 prima mea zi la statie(imi gasiti nuamele complet si date despre mine in istoricul statiei. Cati dintre voi stiu ca pt a pleca de la statie ai nevoi de acordul directorului de la CMR BANAT CRISANA TIMISOARA??? Pe vremea mea era ffff greu de obtinut. Dar aveam noroc cu Mitel.... imi lua apararea tot timpul... cu alte cuvinte.... daca nu ai acord CMR si nu te intorci la statie pana iti incepe tura .. ai mari probleme care pot duce la desfacerea contractului de munca... Ionut stia lucrul asta si cred ca asta a fost motivul pt care a riscat urcarea.... Nu vreau sa-i judec pe cei de la salvamont, din pacate ei nu stiu cu ce se ocupa... sunt total debusolati... cred ca au fost foarte suparati cand au fost chemati sa-l caute pe Ionut... se facuse vremea mai buna si au pierdut cate ore de schi... HELOOO oamenu buni SALVAMONT = organizație pentru salvarea celor rătăciți sau surprinși de viscole ori avalanșe în munți... asa ca sa stiti si voi cu ce va ocupati ... sa nu mai frecati menta pe partia de pe M Mic.. Stiu ca am fost dur cu voi.... DAR MERITATI!!! Imi pare rau ca Mitel nu mai lucreaza pe Tarcu... daca era el acolo sunt 100%sigur ca Ionut isi petrecea sarbatorile alaturi de cei dragi

Unknown said...

@Giorgiana: Datorita starii emotionale produsa de cele intamplate, apreciasem ca George nu ar fi trebuit sa-i lase pe cei doi sa urce in conditile meteo de atunci, imi cer scuze-voi discuta si cu George, dupa aceea la rece mi-am dat seama ca de fapt nu ar fi putut sa-l opreasca pe Ionut, de fapt nici nu erau colegi de statie, iar asa cum spune astazi pe blog si Cosmin care a lucrat la Tarcu,responsabilitatea serviciului era a lui. Astazi am vorbit la telefon cu George (vreau sa mergem marti la Cuntu pentru a urca a doua zi la Tarcu si a ne reantoarce) si spunea ca s-a gasit o manusa si caciula fetei, aproape de Tarcu! Mi-am adus aminte, ca o paranteza, de o intamplare in urma cu ceva ani cand la statie era Virgil Pop, urcasem seara iarna la Tarcu cu Mitica Felea, dimineata pe ceata si viscol am plecat spre Cuntu iar in zona platoului mic intre Tarcu si Sadovan ne-am ratacit si incredibil ne-am intors in cerc pe urmele noastre iar Mitica a ajuns chiar la buza caldarii, era o portiune inghetata si A AJUNS IN SITUATIA IN CARE ERA SA ALUNECE IN CALDARE!! Ne-am speriat si ne-am intors la statie unde am mai ramas o noapte iar ziua urmatoare am coborat pe un cer senin iar in zona acelui platou inainte de Sadovan ne minunam cum de ne-am putut dezorienta in halul asta! Numai cine a trecut prin asa ceva poate intelege ce inseamna Tarcu iarna pe viscol. Poate in seara aceea pe viscol cei doi s-au apropiat prea aproape de buza caldarii, fiind trecuti de Sadovan si s-au dus in jos cu zapada spre caldare...

Anonymous said...

Intrebare pentru cei de la Salvamont CS : monitorizeaza cineva frecventa nationala de urgenta 24 de ore din 24, dintre cei de la serviciul Salvamont CS?

Cosmin si atat said...

Pot sa ma numesc norocos.... Sunt unul dintre putinii oameni care a avut parte doar de vreme buna la coborare si urcare. Am prins doar 2 urcari cu vreme proasta, prima a fost la a II-a urcare pe Tarcu, pe care am facut-o alaturi de Linta Ovidiu (l-as numi omul GPS, dar poate s-ar simti jignit) cu ajutorul caruia am ajuns in siguranta la statie, pe o ceata extrema .... si la ultima urcare am fost prins de vremea proasta la sfarsitul platoului aproape de Vf. Sadovanu... la un momentdat nu mai stiam unde sunt, in loc sa ajung in cabana am ajuns sub platforma... niciodata nu m-a speriat vremea proasta.. daca stiam ca urca colegii imi luam rucsacul gol si ii asteptam pe platou, Ghimpe si Nikita pot sa confirme lucrul asta ... Mitel era cel mai incapatanat si nu accepta ajutorul nimanui :))... am ramas surprins sa aud ca salvamontul s-a mobilizat asa de greu... am avut un coleg care nu a mai ajuns la Cuntu in 2001.... dar la vremea aceea salvamontul a plecat imediat sa-l caute...

sorin said...

Buna Dan-Constantin am citit si post commentu tau si ziceai ca sau gasit o manusa si sapca fetei,am si eu o rugaminte sa lasi mai multe informati despre ce s-a mai intamplat, daca se mai continua cautarile si ce se mai intampla pe acolo , pt ca zi de zi citeste acest blog si ma gandesc la cei 2.Toata stima pentru cei ce nu renunta si pt familiile celor pierduti,sa fie tari in continuare si mandri de copii lor.

catalin said...

@sorin
gasesti aici cateva informatii:
http://www.adevarul.ro/locale/resita/Resita_0_179382327.html

Dili said...

O, Doamne... bravo voua pentru ca sunteti oameni! Cat despre cei care pot dormi linstiti stiind ca poate au scapat printre degete niste vieti, nu pot decat sa tac si sa incerc sa sper ca au ales sa fie voluntari sau salvamontisti doar din dragoste de munte si de oameni.

angel1 said...

:(( Foarte trist.cu toate acestea nu pot sa nu va felicit pentru incercarea de a-i gasi.E drept ca a fost si imprudenta din partea voastra.v-ati riscat viata...jos palaria pentru voi!

odiseea umana said...

Imaginile foto sunt superbe. Realitatea din spatele imaginilor este uneori trista, alteori vesela si niciodata nu poate fi schimbata, depunandu-se fila cu fila in arhiva cu amintiri a fiecaruia.

Anonymous said...

Foarte trist ce sa intimplat. Am fost blocat pe un timp cand am citit vestea. L-am cunoscut pe Ionut de-acum doi ani, cand am fost pe Tarcu. Am dicutat, si cu Mitel impreuna, ca vin odata pe un timp de iarna la Budapesta, sa facem baie la thermal. Chiar, i-mi pare rau!
Pali Szentgyörgyi

danbercian said...

Am un singur comentariu de facut: "Salvezi, daca sti sa actionezi!"

Dan-Constantin said...

La multi ani tuturor! Sa vi se implineasca toate dorintele in 2010!
Am fost miercuri 30 decembrie in zona, am urcat doar pana la Sadovan, de si la Cuntu chiar incepuse sa ploua, sus de la momaia ce mare din platou vremea era foarte rea, parca intrasem in alta lume, batea tare vantul, frig si era ceata deasa (nu prea s-a confirmat prognoza meteo pentru Tarcu!). Inaintea noastra urcase o echipa de vreo 15 oameni (o parte oameni din Borlova) care de la bifurcatie coborasera in caldarea de sub Tarcu sa faca sondaje dar nu au gasit nimic, nu le-a permis nici vremea sa se poata organiza cum trebuie. Din discutia cu George la Cuntu, am inteles ca se presupune ca intre Sadovan si Tarcu, vantul extrem de puternic care batea dinspre S-E (120km/h), ar fi impins-o pe fata in caldare, Ionut sarind dupa ea. Presupuneri. Doar Dumnezeu si cei doi stiu ce s-a intamplat in realitate. Se vor sti mai multe doar dupa ce-i vor localiza. Sper sa fie cat mai repede...
Cand am ajuns pe la ora 17,00 pe ploaie la masina lasata inainte de intrarea in padure, se intorceau rasfirati si tacuti echipa care urcase in caldare sa caute fara succes...

george7291 said...

bravo pentru tentativa de salvare dar ati riscat 4 vieti degeaba, nu aveati nici o sansa in conditiile descrise si sinteti norocosi ca nu ati marit numarul victimelor. actiunile de salvare se organizeaza dupa niste reguli, nu plecind de la emotii si sa vedeti ce tari sintem.
sint curios daca aia care spun ca salvamonul trebuie sa lucreze gratis ca asta e meseria lor lucreaza la rindul lor gratis. sigur ca nu. dar asa e si cu profesorii, doar invataminul e gratis si asta e vocatia lor. iar doctorii trebuie si ei sa lucreze gratis ca s-or gasi si citiva amariti sa le mai dea o spaga din cind in cind. nu exista servicii profesionale gratuite, nicaieri, niciodata. e o rusine ca in loc sa-i sustineti, bateti cimpii cu placerea meseriei. nu am nici o legatura cu salvamontul si nici nu ma bazez pe ei si nici pe prieteni ma descurc singur sau dorm sub cerul liber. ma intreb cit de repede ar fi demarat operatiunile de salvare si ce succes ar fi avut la o prima de 5000 de coco pe viata salvata. bucuria meseriei inclusa evident.

Florentzo said...

Inteleg ca este foarte important pentru angajati sa isi faca datoria si sa fie la locul (oficial) de munca la timpul corespunzator si in cazut unor abateri, CMR-ul (presupunem copilareste ca este o persoana)ia masuri drastice s.a.m.d, dar vin cu intrebarea : CMR-ul a fost pe munte pe vreme urata, s-a confruntat cu situatia de ceata, transport de zapada si alti factori meteorologici care iti dau peste cap planurile sau stie ca pentru a face fata ai nevoie daca nu de o experienta si un antrenament de atlet macar de niste aparate care sa iti consolideze certitudinea ca esti pe drumul cel bun ?
Intrebare retorica, evident...
Sa inteleg ca angajatii statiei beneficiaza de suturi in fund si sunt presati din partea conducerii, dar beneficiaza de echipamentul si tehnologia necesara pentru a reduce din riscurile deplasarilor pana la punctul de lucru?
Lipsa echipamentelor se resimte in toate domeniile, ce-i drept, dar nici un minim sa nu asiguri unor oameni care sunt calificati "sa isi riste viata" ?
Nu ma refer la snowmobile si motorizari extravagante, desi cei din zona de munte ar trebui buchisiti astfel incat sa isi duca la indeplinire treaba, ci ma refer la un GPS, un bocanc, o haina, un sac de dormit, niste statii de emisie-receptie...?
Ce este mai important, un loc de munca ce iti asigura traiul, sau viata care nu are pret?

Unknown said...

trist din toate punctele de vedere.....asa a fost sa fie

giorgiana said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Alex Băran said...

Cred ca este pentru prima si ultima data cand intru in aceste polemici de pe forumuri, care sa fiu sincer de multe ori imi provoaca greata pentru ca in afara de cei care stiu exact despre ce este vorba si isi pot exprima niste opinii autorizate, apar tot felul de "experti" care isi "expectoreaza" aici tot ce le fata mintea.Pentru cine nu si-a dat seama, sunt Alex, meteorologul de la Cuntu, iar pe cei care m-au acuzat ca am reactionat mai mult emotional in acea seara nu pot sa-i contrazic, dar oare cine in locul meu nu ar fi facut la fel?
Cat despre riscul la care ne-am expus noi cei care am incercat sa intreprindem ceva in seara cu pricina, din punctul meu de vedere era acelasi risc ca atunci cand iesi pe strada sa te loveasca o masina si sa nu mai ajungi acasa, cei 4 insotitori ai mei, chiar si Florentzo, nefiind tocmai niste neaveniti in ale muntelui.Iar in momentul in care unul dintre noi a inceput sa aiba probleme, toti 5 am luat, e adevarat poate cu regret, dar fara mari ezitari, decizia intoarcerii.Clar, domnule george7291?Sansele ca noi sa-i gasim in acea seara erau intr-adevar infime, DAR atunci a fost singurul moment in care cei doi mai puteau fi gasiti in viata si cine a fost acolo in acea seara si a vazut conditiile stie despre ce vorbesc.Apropos, domnule george7291, nu vreau sa par sadic dar as fi fost curios sa vad cum v-ati fi descurcat dumneavoastra de unul singur sub cerul liber in acea noapte, daca va aflati undeva intre Sadovanu si Vf Tarcu!
Cat despre Salvamont, nu am incercat niciodata sa lovesc in ei, am cunostinte si chiar prieteni care activeaza in Salvamont si toti cunoscutii imi sunt martori ca parerea mea este ca un angajat al Salvamont nu ar trebui sa aiba nici cea mai mica grija pentru ziua de maine, din punct de vedere financiar.DAR, indiferent cu cat esti platit, in orice meserie trebuie sa pui suflet ca sa poti realiza ceva bun, iar daca cei de la Salvamont ar fi pus putin suflet in aceasta actiune de salvare, ar fi trebuit ca in seara respecitva sa fie la Cuntu, pana acolo putandu-se deplasa fara nici o problema pe orice vreme.Iar noaptea, in momentul in care furtuna s-a potolit (orele 1-2), sa fi plecat in cautarea celor doi.Clar?
Oare Dubina, Florentzo etc (le transmit toata stima si consideratia mea pe aceasta cale)au fost platiti de catre cineva ca sa urce noaptea, in acele conditii, spre Vf Tarcu?Aceasta ar trebui sa fie atitudinea oamenilor care isi desfasoara activitatea profesionala pe munte, precum si a celor care vin la munte de placere.Sa fie OAMENI!
Cu multa stima si respect pentru cei care il merita, si cu la fel de mult dispret pentru cei care sunt demni de dispretuit,
Alexandru Băran, Clubul Alpin Roman, sectia Bucuresti

rzapo said...

Imi pare rau de ce sa intimplat. Nu am mai fost de trei ani pe tarcu, dar l-am cunoscut. Prima dat am crezut ca nu aud bine. Am spretar din tot sufletul sa fie bine dar muntele a mai luat un tribut. Felicitari si jos palaria prntru vbaieti, si pentru tine Alex. Am trecut prin crivat pe creasta ziua, si nu vreau sa ma gindesc cum e noaptea...
Inca o data rgert.
Radu Zaporojan Timisoara

eulenspiegel said...

9-20 dec 2009

am citit blogul despre tentativa de salvare a celor doi rataciti pe tarcu. asta pentru ca am petrecut si eu doua luni (dec 1979-feb. 1980) la muntele mic, ca soldat tr, intr-o echipa de biatlon a armatei (cred ca a III-a banat).dormeam intr-o cabana plina de plosnite, mincam terci toata ziua, alergam de citeva ori pe zi pina la cruce si inapoi, si faceam excursii (fortzate) de o zi pe schiuri de lemn.Nu era goretex, fleece, windstoppers... toate distantele de pe marcaje trebuiau reduse la 1/3 sau in cel mai rau caz la 1/2. pe la inceputul lui feb. 1980 am avut concursul si am batut toate echipele militare venite. si asa am luat 5 zile de permisie.
enough with the rambling. concluzia mea, dupa ce am citit blogul vostru, e ca singura sansa de supravietuire a celor pierduti, erati voi, the rescue mission already on the site. toata lumea stie ca salvamontistii in ro, si nu numai acolo, sint montan undertakers, they are there to retrieve the dead bodies.singura salvare a unei echipe de,sa zicem catarare in perete sau tura alpina, sta in ei insisi sau in colegi aflati in apropiere. if you rely on "salvamont" to be picked up, you are already dead, valid all over the place from costila to wilder kaiser.in the US you better specify in the route journal prior to entering the route that you don't want to be saved, because the rescue expenses are outrageous and will bankrupt you anyway.Nasol ca a trebuit sa intrerupeti cautarea din cauza amicului caruia i se abureau ochelarii...Stiu ca am prins si noi vint de 109 kmh pe tarcu cu visibilitate de citiva metri, dar totusi, tarcu este practic un deal mare, relativ usor de parcurs, fara probleme tehnice. My friendly advice:next time you engage in a rescue mission go the whole distance or don't do it at all.

Florina said...

Intru si eu in acesta discutie pt a multumi celor care au incercat cu adevarat sa-i caute pe IONUT si ADRIANA in acea oribila noapte.IONUT era prieten f bun cu sotul meu si il cunosc de 6 ani.Regret enorm ce s-a intamplat cu IONUT si ADRIANA.Chiar vineri seara,inainte de disparitia lor,am vb cu sotul meu pe intenet si-i spuneam ca demult nu am mai vorbit cu IONUT si ca mi si dor de el ,ca duminica dupa ce am iesit de la biserica sa aflam ca el si sotia lui sunt disparuti pe Tarcu.O VESTE CUMPLITA.De atunci nu exista clipa sa nu ma gandesc la ei si cand ies afara sa nu ma uit spre munte si sa ma gandesc ca ei sunt acolo,undeva,ingropati in zapada.Tot respectul pt cei ce din proprie initiativa au vrut sa-i ajute,desi asta a fost voia DOMNULUI.De ce asa?...O stie EL.Nu voi uita niciodata ca in fiecare an IONUT nu uita de ziua sotului meu si il suna sa-i spuna "la multi ani",nascuti fiind am2 in iulie.IONUT SI ADRIANA vor ramane vesnic in amintirea mea si a sotului meu.

Anonymous said...

Am si eu o intrebare, se mai intampla ceva in legatura cu ce-i 2,se mai fac cautari? ce sa mai intamplat? pt ca nu am mai auzit nimik parca sa terminat totul ca si cum nimica nu sar fi intamplat.Autoritatile fac ceva in privinta asta,sau asteapta sa vina vara peste ei.

Unknown said...

Dupa cum spuneam mai sus, in 30 decembrie cand am urcat spre Tarcu cu un prieten si a trebuit sa ne intoarcem de la Sadovan din cauza vremii proaste, au urcat un grup de vreo 15 sa faca sondaje in caldare unde se presupune ca i-ar fi impins vantul puternic care batea cu 120km/h dinspre S-SE in acea seara, dar din cauza vremii nu s-au putut organiza (cine cunoaste zona caldarii de sub creasta Sadovan - Tarcu isi da seama ce inseamna sa sondezi la intamplare in stratul gros de zapada pe toata suprafata fundului caldarii cam pana la prima stana cu acoperis rosu).
Acuma, daca se incalzeste vremea ar trebui din nou facute niste actiuni (nu stiu, poate s-a mai facut ceva zilele astea) deoarece daca se lasa pana la primavara exista riscul animalelor...Nici nu vreau sa ma gandesc...

Anonymous said...

mda nici u nu vreau sa m gandesc ce sar putea gasi pe la primavara.imi pare rau pentru ei si toate multumirile pt ce i ce fac ceva.

Anonymous said...

RESPECT pentru cei care au incercat sa-i gaseasca inca in viata dupa in ore. Pacat insa ca n-au reusit sa duca actiunea pana la sfarsit... Poate altfel ar fi stat situatia...
Cum bine spunea Alex, a fi OM nu se invata la nici o scoala_ doar la cea a vietii.
Din pacate pe munte intalnim din ce in ce mai multe persoane pentru care a fi OM inseamna prea mult...
Incepand de la turisti pana la cei de la SALVAMONT prea multi se cred centrul universului, uitand ca OMENIA ne deosebeste de celelalte mamifere...
In privinta grabei cu care Ionut se intorcea la locul lui de munca era fireasca avand in vedere ca la statie era un incepator. Cred ca nu atat teama de sanctiune il mana spre statie ci dorinta de a fi la postul lui, de a-si face datoria...
Chiar daca pentru asta era destul de prost platit, neechipat, etc. la fel ca si toti ceilalti meteorologi din tara!
Din pacate la aceasta tragedie au fost mai multi facori care au concurat:
1. nepasarea celor care ar trebui sa asigure conditii de munca decente fie chiar in varf de munte
2. obtuzitatea unor manageri de institutii care binevoiesc sa faca economii pe seama echipamentului de munca
3. rigiditatea programului la care sunt obligati meteorologii de pe munte (si nu numai)
4. "secretizarea" prognozelor meteo_acestea nu ajung decat prin intermediul radioului sau la TV la statii. (De parca meteorologii de la statie ar putea sa-si elaboreze singuri prognozele doar cu datele inregistrate.)
5. atitudinea "prietenilor" de la Salvamont care se considera stapanii adevarului absolut pe munte.
Aceasta atitudine se poate gasi la TOATE formatiile Salvamont din tara, cu foarte mici exceptii.
Cu ceva ani in urma am trecut si eu prin momente asemanatoare: singur pe munte, am dormit la -15 grade in zapada fara echipament pretentios, fara speranta vreunui ajutor.(In zona nici macar nu era/nu este formatie Salvamont) Cred ca m-a tinut in viata doar instinctul de conservare...
A fost cumplit!
Sincere condoleante familiei si prietenilor!
Rusine celor care n-au impiedicat aceasta tragedie! (CMR, Salvamont etc.)
Un om de munte

Nico said...

N-are rost sa cautam vinovati; chiar nu are rost. Nu-i mai putem invia...
Sa speram doar ca acolo unde sunt sufletele lor si-au gasit linistea si ca vor putea fi inmormantati crestineste.
E trist si greu sa te obisnuiesti cu ideea ca nu mai sunt in viata; formau o familie asa de frumoasa, erau asa de plini de viata...
Cred ca nu ma voi obisnui niciodata cu ideea ca nu-l voi mai auzi pe Ionut, ca nu o voi mai vedea pe Adriana...
Doamne cat e de greu...

Anonymous said...

Trist. i-mi pare tare rau de ce s-a intamplat. va rog sa postati orice noutate, sa ne tine-ti la curent pt ca, parca, tot restu tarii i-au uitat pe cei doi.

Anonymous said...

Imi pare rau de cei doi. Cum a mai scris cineva cei doi au murit unul pt celalalt. Pacat.O dragoste ca a lor nu trebuia sa sfarseasca asa. Sper sa i gaseasca cat mai repade sa poata fi inmormantati crestineste.

Unknown said...

Nu s-a mai facut ceva zilele astea?
Poate se va mai imblanzi vremea pentru a se mai incerca niste sondaje
in caldare. Personal am o propunere: sa posteze cineva pe site-ul asta niste fotografii cu cei doi... Ar fi un gest frumos.

Nico said...

Momentan nu se poate face practic nimic, pentru ca ar fi periculos.
Si asa toti cei care i-au cautat weekendul trecut au riscat suficient de mult.
@Dan-Constantin, da o cautare pe google cu in memoriam ioan gruia; o sa gasesti pozele puse de prietenul lui Ionut pe flickr.

Alin said...

Pentru toate intrebarile voastre despre alte cautari: au fost mai multe actiuni de cautare - ale Salvamontului, ale satenilor din zona. We-ul trecut ne-am gandit si noi sa-i cautam, cei ce-am fost atunci in noaptea disparitiei lui Ionut si Adriana acolo pe munte aproape de ei...
Povestea cautarilor noastre o gasiti aici: http://gianinalin.blogspot.com/2010/01/cautand-acul-in-carul-cu-fan-prin-tarcu.html

Anonymous said...

Asa cum sa spus mai sus cautari sau facut si weekendu trecut si colegi de ai nostri au riscat destul de mult.Bine ca nu a fost mai rau.dar sa revenim la esenta problemei.Pacat ca nu s-au obtinut ceva rezutate,dar asta este voia domnului.Sper sa ajung si eu la urmatoarele cautari as fi incatat sa pot sa dau si eu o mana de ajutor.se gasesc si poze de la ultima incercare de cautare a celor 2.Ce pot sa zic decat dumnezeu sa ii odihneasca in pace. si pentru parinti lor sa fie tari in continuare.

Anonymous said...

E pacat ca in secolul 21 unii meteorologi se duc la post ca in evul mediu. Ar trebui ca fiecare statie meteo asa de izolata sa aiba la dispozitie pt cei de acolo un snowmobil. Cred ca asa ar proceda un stat civilizat .Ca sa nu mai vorbim de "rapiditatea " celor de la salvamont.Rusine lor.
Imi pare tare rau de ei .. doi tineri frumosi cu viata inainte.Tare tragic... si sarmanii parinti. Nici nu pot sa ma gandesc ce e in sufletul lor. Am vazut pozele de pe internet puse de prietenul lor facute chiar pe muntelele care le a luat viata. tare pacat. Acel individ care nu asteptat o pe Adriana cu snowmobilul sa o duca la Cuntu daca are un pic de suflet are la ce sa se gandeasca .Daca o astepta probabil ca nici nu auzeam de ei. pt ca plecau mult mai repede pe Tarcu.

Anonymous said...

Tragic..1)nu-mi explic cum nu a fost descoperit unul din telefoanele mobile..2)aceasta tehnica trebuie sa fie accesibila instantaneu si gandesc la Serviciile care dispun..3)nimic nefiresc de cand fata a urcat, baiatul iasa in intampinarea ei..voi ati facut eforturi de cautare iar Salvamontistii......au dormit!

Anonymous said...

www.adevarul.ro/locale/resita/Un_meteorolog_si_sotia_s-au_ratacit_in_Muntii_Tarcului_0_174582630.html+Tarcu+telefon+mobil&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
..BALABAN VASILE SPUNE CA VANTUL BATEA CU 20 KM/SECUNDA..BATE CAMPII VASILE! NU PUTEA VANTUL SA BATA CU 72.000 DE KM/ORA!!! IAR LA 72 DE KM/ORA SE PUTEA I N T E R V E N I !!

Anonymous said...

Foarte rau ca nu v ati dus pana la capat.Poate ca i gaseati mai ales ca se pare ca au trecut de statie. Trebuia sa i spuneti nemernicului care v a intors din drum sa se intoarca singur. Stia ce vreme este. Acel teribilist de doi bani s a dus numai ca sa aiba o aventura.Daca chiar ati vrut sa i salvati de ce v ati culcat linistiti cand poate aveatinsansa sa salvati doua vieti?De ce nu v ati intors sa i cautati impreuna cu cei de pe tarcu? Salvamontul alta rusine !Eu nu pot sa va felicit. Toata cautarea a fost mai mult unfel de hai sa ne jucam de a cautatul.La cate ture serioase "de placere" faceti daca vreati sa i cautati cu adevarat poateb chiar ii gaseati. In mica parte puteti sa i aveti pe costiinta

Alin said...

@Anonimul din 14feb: e foarte usor sa dai din gura din spatele calculatorului si fara sa ai curajul sa te semnezi. As fi curios sa stiu ce-ai fi facut tu in noaptea aceea si in acele conditii meteo. Ti-ai pus vreodata intrebarea asta d-le curajos?

Nico said...

Alin, noi, cei apropiati lui Ionut si Adrianei, stim foarte bine ce si cat ati facut voi; mai mult, de acolo de unde se afla acum, si ei au vazut ca ati facut tot posibilul.
Tragedia asta pe mine una m-a facut sa invat sa ingnor atacurile astea murdare si gratuite si te rog din suflet, fa si tu la fel.
Daca vei considera ca mi-am permis sa spun prea mult, te rog sa ma scuzi..

Anonymous said...

Nu sunt un mare montaniard cum va laudati voi.Pur si simplu trageam o concluzie. In orice caz daca as fi pus in situatia sa salvez doi tineri as face tot posibilul si nu m as culca linistit pana dimineata. Trageam concluzia ca nu aveti de ce sa va laudati ca un simplu observator anonim care nu are nimic cu atacuri murdare cum credeti voi.Un om se poate caracteriza dupa CONSECINTA FAPTELOR SALE nu dupa vorbe si nici dupa asa zisele bune intentii!Consecinta o stiti!

Gianina said...

Draga anonimule, nu trebuie sa fi mare montaniard ca sa iti spui parerea, dar sunt curioasa sa imi arati unde ne-am laudat noi ca suntem mari montaniarzi. Avand in vedere ca nu ai fost acolo, vreau sa iti explic, ca poate nu ai inteles, ca daca baietii l-ar fi trimis singur inapoi pe Florento ar fi existat nu 2 victime, ci poate 3. Fara GPS ori cat de mare montaniard ai fi, oricum tu ai spuns ca nu esti, nu aveai nici o sansa sa te descurci pe vremea aceea. Deci ma bucur pentru tine ca nu ai fost acolo. Daca ai fi fost acolo si ai fi gandit la fel cum scrii aici ("as face tot posibilul si nu m as culca linistit pana dimineata"), fie ai fi stat trez toata noaptea la Cuntu care nu i-ar fi ajutat cu nimic, fie ai fi umblat/ratacit prin ceata si viscol, incercand sa te salvezi singur.
Un principiu al salvarii spune sa nu risti viata unor oameni incercand sa salvezi pe altii, iar consecinta faptelor noastre nu a crescut numarul victimelor, nu este exclus ca faptele tale sa-l fi marit.
Legat de ai avea pe constinta... esti tare glumet, dar noi nu avem nici o vina ca ei au plecat pe vremea aceea si ca s-au ratacit. I-am fi avut pe constinta daca i-am fi incurajat sa plece, dar din contra au fost sfatuiti sa se intoarca.
Da asa cum spui un om se caracterizeaza dupa consecinta faptelor sale, iar tie observ ca iti vine foarte usor sa categorisesti un om pe care nici macar nu-l cunosti si-l faci "nemernic" si "teribilist de 2 bani" si in continuare judeci pe altii din adapostul anonimatului.

Anonymous said...

Daca toti ar aplica principiul salvarii enuntat mai sus nu ar mai exista persoane salvate de la inec, n ar mai exista oameni salvati din varf de munte, n ar mai fi copii scosi din foc sau din alte situatii periculoase, ar umbla pe strazi hotii, violatorii si ucigasii. Nu se intampla acest lucru pt ca exista oameni care nu urmeaza principiul vostru.Oamenii care isi risca viata pt altii. Aici poate Dumnezeu ne pune la incercare si face diferenta intre oamenii simpli si eroi. Si sa stiti ca sunt asemenea persoane.
Oricum sunteti mai buni decat cei care chhiar n au facut nimic si se aflau in acea noapte la Cuntu sau tTarcu Sunt furios pt ca se pare ca rataceau pe platou in noaptea aceea si daca v ati fi dus pana la capat chiar ati fi avut sanse sa i gasiti. In scimb v ati intors pt ca la unu i se abureau ochelarii! Si poate consecinta faptelor voastre ar fi fost doua vieti salvate!

Nico said...

De unde stii tu, dle Anonim, ca ei rataceau pe platou in noaptea aceea?
Din toate datele existente pana acum se pare ca cel putin pe unul din ei noaptea nu l-a mai prins in viata;probabil ca nici pe celalalt.
Ce a fost exact acolo, poate nu vom sti niciodata.
Dar am o mare curiozitate: cum te-ai tine tu pe picioare la peste 100km la ora viteza vantului si in acelasi timp ai si "rataci" pe platou? Ca pe mine la 60 de km la ora m-a ridicat vantul cand si-a schimbat directia. Si aveam o greutate ceva mai amre decat a Adrianei si un rucsac in spate.
Daca ai o urma de bun simt, te rog nu raspunde, de fapt, nu mai scrie nimic, ca n-are rost.

Anonymous said...

E foarte usor sa spui unei persoane sa nu mai zica nimic dupa ce l faci nesimtit.Oricum nu mai aveam de gand sa scriu nimic.

Unknown said...

Eu l-am cunoscut pe ionut in 2007 intr-o excursie in care am fost impreuna. Era un om care stia sa te faca sa zambesti! desi ne-am mai vazut o singura data de atunci, m-a ajutat printr-o vorba buna si o incurajare de cate ori am avut nevoie. Cand se plictisea sus la statie vorbeam pe messenger si imi povestea foarte incantat de relatia lui cu adriana. Ultima data am vorbit cu el cu o saptamna inainte de tragicul eveniment cand stabilisem ca de craciun o sa ne vedem si o sa-mi faca cunostiinta si cu adriana cu care vorbisem doar la telefon. El si adriana au ramas in sufletul meu.

Ovidiu said...

ce se mai stie despre cei doi meteorologi, au fost gasiti?

Alin Tanase said...

@Ovidiu-Ioan: nu n-au fost inca gasiti; din cate stiu nu s-au mai efectuat cautari in ultimul timp, oricum zapada depusa ar fi facut inutile si periculoase orice cautari. Probabil dupa mijlocul lui aprilie sau mai sigur in mai cand se vor topi zapezile...

Anonymous said...

Astazi au fost gasiti cei doi in caldarea de la Tarcu

Unknown said...

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! si sa le dea parintilor lor puterea sa mearga mai departe!

radu said...

Trist dar este realitatea anilor in care traim. Lucrezi ani de zile pentru un angajator (nu conteaza ca este de stat sau privat) si esti doar o rotita intr-un mecanism, o rotita care atata timp cat se invarte contribuie la bunul mers al activitatii acelui angajator, ti se rasplateste munca ta cu un salariu, nu conteaza mare , mic sau potrivit , dar angajatorul asta ce-ti asigura??. Iti asigura "sansa" sa-ti daruiesti totul , chiar si viata, ce face angajatorul pentru tine este o alta gasca in alta traista, cit mai putin daca se poate chiar nimic. Pentru acesti angajati ai statului ce-i drept , asa cred, nu se pot gasi bani pentru un ATV , pentru un SNOWMOBIL, pentru un nenorocit de GPS care sa le permita sa se deplaseze si sa se ORIENTEZE in conditii de relativa siguranta. Bineinteles sefii acestui tanar, despre care acum vorbim la timpul trecut, vor spune ca acel angajat al lor nu avea voie sa paraseasca locul de munca, pentru perioada in care era in tura era un simplu pion pe o tabla de sah, nu trebuia sa depaseasca perimetrul stabilit, dar uitam ca si acesti angajati sunt oameni, iar pentru oameni regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Acel tanar isi putea lasa sotia sa urce singura in acele conditii catre statia meteo???? nu cred ca se putea indiferent cat de corect si de daruit ar fi fost. Nu sunt un individ caruia viata i-a oferit posibilitatea sa-si petreaca prea mult timp pe munte, din comoditate si din alte motive, dar tragedia acestor oameni, a celor decedati dar mai ales a parintilor si rudelor apropiate lor poate fi pentru mine, nu vorbesc despre altii, un exemplu despre ce se poate intampla atunci cand unui angajat nu i se ofera posibilitatea sa-si faca treaba asa cum trebuie, dar fara a-I fi LUATA IN CONSIDERARE principala lui CALITATE ACEA DE OM. RUSINE celor care nu se gandesc la viata acestor oameni, cinste lor celor ce-si desfasoara activitatea in aceste conditii, daca va fi sa fiu pus intre a alege intre viata mea si viata uneia dintre persoanele dragi mie cred ca voi proceda la fel. Acestia sunt adevaratii eroi cei pentru care viata lor nu inseamna nimic fata de viata apropiatilor lor. Bine veti spune ca nu trebuia sa actioneze acel tinar sub impulsul emotiilor, asa si-a pierdut si el viata si fiinta draga lui, dar principala lui calitate a fost aceea de OM , dupa cum si cea mai mare lipsa a lui a fost tot aceea ca A FOST UN OM. DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE, si poate tragedia lor va fi pentru cei in masura un prilej de analiza pentru ca asa ceva sa se intample cat mai rar. Condoleante familiei.

Dan-Constantin said...

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Acuma, dupa ce au fost gasiti, am privit din nou pozele "in memoriam ioan gruia" cu cei doi facute in toamna lui 2008, cine se putea gandi ca mai aveau un an de trait!Ce tineri, frumosi si plini de viata erau in pozele acelea facute intr-o zi blanda de toamna chiar pe muntele care avea sa le ia viata peste un an intr-un mod atat de dur.
Acuma poate nu mai are rost sa ne gandim, dar fara sa vreau ma tot intreb, si cred ca nu numai eu, oare ce a fost in acel moment cand mai aveau doar putin pana la statie? Faptul ca pe Ionut l-au gasit cu manusa ei in mana sa insemne ca mergeau tinand-o de mana iar vantul a smuls-o de langa el si a impins-o in caldare? Sau ajungand prea aproape de buza caldarii s-a produs o avalansa care i-a luat pe amandoi? Oricum nu cred ca Ionut a hotarat sa se intoarca fiind atat de aproape. Cine mai poate sa stie...Nu s-ar putea posta o imagine cu locul din caldare in care au fost gasiti? De si , daca dupa aceea s-au mai produs avalanse acolo, este posibil ca pozitia lor initiala sa se fi schimbat. Ma gandesc ca dupa ce se va duce zapada, cei din Borlova vor pune acolo o cruce
Tot ce mai putem face pentru ei este sa ne indreptam cu un gand bun catre sufletele lor care sunt sus in cer

Alin Tanase said...

Informatii despre gasirea lui Ionut si Adriana gasiti in ultimul post publicat pe blog: http://gianinalin.blogspot.com/2010/06/final-in-drama-din-tarcu.html

Anonymous said...

Trist! Am avut si noi ceva neplaceri cu Salvamont Borsa Maramures...salvamontisti doar cu numele. Au trimis pe altcineva sa coboare accidentatul de pe munte ,sa nu zic mai multe.Doar pt bani si echipamente toti.

Roby C.S.E. said...

Imi pare rau ca scriu abia acum dupa atata timp de la intamplarea accidentului si dupa ce fost gasiti s.a.m.d... Mi-a trimis un prieten linkul blogului acesta... vreti sa va spun desfasurarea actiunii? Tata e in politie,eu mai umblu prin munti si stiu prea bn... Cei doi au plecat de la Cuntu spre statia meteo Tarcu. Nu mai retin exact cine dar cred ca Florentzo s-a intalnit cu ei in apropiere de Momaia lu' Vali dupa ce s-au despartit de Florentzo i-a surprins vijelia aceea si sau adapostit un timp dupa momaie. Dupa ce au stat acolo un timp au iesit de dupa momaie si intrand iar in vijelie ce au facur ce nu au facut au ajuns pe o cornisa pe marginea caldarii, cornisa care a cedat sub greutatea lor si s-a format o mica avalansa care i-a dus pe fundul caldarii... Voi daca ati fost acolo (caci asa scrie in relatarea de mai sus)inseamna k ati trecut peste ei... Nu? La fel si baietii de la Salvamont care chiar dak au sondat in caldarea aceea a fost o munca in plus pt ca nu aveau cum sa dea cu sonda in ei cand ei erau la 20 si ceva de metri sub zapada... Ce spune-ti de asta? Ce tot aveti cu Salvamonul? Numai in Caras au fost asemenea incidente? A vazut careva dintre voi filmuletul facut de cei de la Salvamont Bucegi? Numai judetul Caras-Severin are Salvamont? Unde sa se mai imparta baietii astia knd sunt 15 oameni (angajati,profesionosti,atestati,cuscoli facut) Unde? Spuneti-mi si mie! Imi dosresc din tot sufletul si ma rog la cel de sus sa ma aiba in paza pt k suntem oarecum la fel si ne place sa umblam sa nu ajungeti in situatii in care sa aveti nevie de ajutor de la cei pe care ii faceti in fel si chip... Suntem oameni pana la urma cu totii, mai cadem fizic, psihic, credeti k e usor sa cauti atatea zile 2 oameni intr-o arie atat de mare, in zapada pana la brau pe toate vaine si ogasele si caldarile care sunt pe Tarcu? Mai ganditi-va o data si din alt punc de vedere , chiar mai multe si o sa ajungeti la un alt rezultat. Aveti grija de voi!P.S.: AVETI GRIJA!!! MUNTELE NU IARTA!!!

Valeriu said...

Roby, imi pare rau sa te contrazic.
Salvamontul din Caras nu numai ca nu si-a facut datoria in seara in care au fost anuntati de disparitie, mai mult, in zilele ce au urmat s-au lasat filmati pe Muntele Mic facand "cautari" si sapaturi cica, in Tarcu.
N-a mai spus nimeni nimic, pt ca era clar ca spune degeaba...
Si vrei sa mai stii ceva? Rudele au cerut ajutor din tara; si cei de la salvamont din Caras si-au anuntat colegii dispusi sa vina in ajutorul lor la cautari ca nu e necesara deplasarea lor, ca e totul "in grafic".
Ma mir ca ei mai pot dormi linistiti acum...
Dar asta e alta poveste...

Victoria said...

Bună ziua tuturor, vă rog, numele meu este Victoria. doresc repede să folosesc acest mediu pentru a tăia o mărturie despre cum Dumnezeu m-a îndreptat către un împrumutat real care mi-a transformat viața din iarbă în grație, de la săracă la o femeie bogată care se poate lăuda acum cu o viață sănătoasă și bogată fără stres sau dificultăți financiare. După atâtea luni de încercări de a obține un împrumut pe internet, am fost înșelat cu suma de 2.700 de dolari. Am devenit atât de disperată în a obține un împrumut de la un împrumutător legitim, care nu va adăuga la durerile mele, apoi am decis să contactez un prieten al a mea care a primit recent un împrumut online, am discutat despre această problemă și, până la concluzia noastră, mi-a spus despre un bărbat numit domnul Elijah, care este CEO al instituțiilor de credit de împrumut. Așa că am solicitat o sumă de împrumut de (70.000,00 dolari) cu o rată a dobânzii scăzută, astfel încât împrumutul a fost aprobat cu ușurință fără stres și s-au făcut toate pregătirile referitoare la transferul împrumutului și în mai puțin de trei (3) zile împrumutul a fost depus în contul meu bancar, am crezut că este o glumă până când am primit un apel de la banca mea că Contul meu a fost creditat cu 70.000,00 dolari. Am devenit atât de fericit încât, în cele din urmă, Dumnezeu mi-a răspuns rugăciunile, îndreptându-mă către un împrumutat adevărat care a putut să îmi îndeplinească dorințele inimii. mulțumiri mari domnului Elijah pentru că mi-a făcut viața rezonabilă, așa că sfătuiesc pe toți cei interesați să obțină un împrumut să-l contacteze cu amabilitate prin e-mail (loancreditinstitutions00@gmail.com) sau +393510483991
așa am reușit să-mi obțin împrumutul, așa că am putut să-mi achit facturile. Așadar, mulțumesc, pentru că ați petrecut timp pentru a citi despre povestea mea de succes și mă rog ca Dumnezeu să-și facă voia în viața voastră