Saturday, 28 November 2009

Plimbare de toamna in iarna - Piatra Craiului 28-30nov


Uite ca a trecut si iarna cea geroasa si zgarcita in zapada. A venit vreme frumoasa si calda. Dar ce am facut toata iarna? Mai nimic... si pe langa faptul ca nu am facut mare lucru, nici macar acele ture marunte si balane nu am avut timp sa le notam in jurnalul nostru de tip blog.
Deschid calendarul si ma uit: ce am facut sfarsitul de saptamana ce a trecut? dar acuma 2-3-4 saptamani. Creez un blog gol pentru fiecare tura restanta si imi propun incetul cu incetul sa fac selectie de poze, sa scriem cateva cuvinte. Ar fi pacat sa uitam...
Acum ca sunt in draft 5 bloguri goale, il iau pe cel mai vechi... tura de 1 decembrie, o tura frumoasa pe o vreme ca cea din zilele de acuma: soare, caldut... si aproape nici urma de zapada.

Zarnesti

Padina Sindrilariei - cruce rosie

Tot mai sus

Plecam spre Zarnesti doar noi doi cu gandul sa dormim in masina, dar Rares ne gazduieste bucuros si nu accepta nici in ruptul capului sa dormim la Plaiul Foii in masina. Nu refuzam oferta, mai ales ca avem ocazia sa-l cunoastem in sfarsit pe Silviu si pe Ane (fan Silviu Manea).

Pentru prima data pe aici

Unde am ajuns?

Noi in tufe

Mai ii mult pana in creasta?

In prima zi, sambata urcam pe un traseu ne mai umblat de noi, impreuna cu Rares si prietenul sau Ionut, urcam pe Padina Sindrilariei. Privelistea ne incanta si ne simtim ca prima data in Crai. Ajunsi in creasta coboram pe la cabana Curmatura, unde facem o pauza de masa.

Coboram la Curmatura

Pauza de masa de la cab Curmatura

Spre casa

O ultima poza

Duminica ne intalnim cu Oana si Doru din Bucuresti. De data aceasta noi facem pe ghidul pentru Rares. Desi se afla la el acasa, in Crai, am descoperit un traseu pe care Rares nu a mai fost, asadar suntem bucuros sa ii putem si noi arata ceva bine cunoscutului zarnestean. Si incercam sa facem traseul lui Anghelide. Din pacare nu ajungem la Hornul Negru, caci decidem sa facem cale intoarsa. O fi vreme de toamna, dar totusi este iarna si aici pe partea umbroasa a Craiului stratul subtire de zapada inghetata ne da emotii. Decidem sa renuntam si ne si facem planul pe maine: orice, dar sa fie versantul estic, la soare si la caldura.

O noua zi

Spre creasta

Ce se vede in zare?

Haide baieti, lasati zarea!

Luni, a treia zi in Crai, o adevarata mini vacanta. Din nou vreme buna si de data aceasta suntem si pe versantul insorit. Astazi este din nou randul lui Rares sa ne plimbe prin locurile bine cunoscute de el. Ne povesteste de cand era el mic cum venea la schi de tura cu gasca si stateau cate 3-4 zile sus la Printesa. Ce copilarie! Mie mi-a trebuit sa ajung la 26ani ca sa aflu de schi de tura, pe cand altii s-au nascut cu focile deja lipite pe schiuri. Oricum ma clasez mai bine decat cei care inca nu au avut placerea sa dezlipeasca o foca de pe schi ca apoi sa se dea la valea.

Mai ii mult pana in creasta?

Hai Alin!

Grija sa nu pice

Acum dupa 4 luni de la tura imi cer scuze ca am scris asa de putin, dar las pozele sa vorbeasc mai mult. Pudra

In cele din urma in creasta

Spre casa... de data asta de tot

3 comments:

Silviu said...

Mai faine poze si interesanta descriere. Sper sa ajung si eu prin zona pe acolo (ar fi trebuit sa ajung acu ceva vreme dar nu s-a putut).
Cat despre intarziere (citesc cat de des pot blogul vostru:P ) nu cred ca e o problema. Personal consider ca e mai important ca ati fost la munte :D cei care abia asteapta vreo postare pot sa incerce sa ia rucsacul si sa mearga la munte atunci cand postarile intarzie :P:D (daca se poate desigur)
Felicitari pentru ture si sa faceti cat mai multe de acum incolo :D

Florentzo said...

Daca de fiecare data cand se termina iarna este asa drama in sufletele montaniarzilor, inseamna ca vom avea viata grea pe Pamant...
Iarna la munte, inseamna viata pe alta planeta.

Dare to dream...

Silvique_ms said...

Foarte dragut!:)