2 vecini - Oslea partea II - 22 nov

10 albi maricei s-au trezit in soare; 2 au zis ca lenevesc si-au plecat doar opt pe vale.

Codru la iesirea din padure

Opt am fost cei care am plecat duminica in vizita la doamna Oslea. Relu K si Bogdan au hotarat ca nu mai vin si azi in tura, resimtindu-si genunchii, insa au fost foarte de treaba si ne-au ajutat cu logistica. Le multumim si pe aceasta cale pentru ajutor.
Am lasat o masina in cheile Scocului, iar cu cealalta, plus ajutati de Relu K, am urcat cat s-a putut de sus spre pasul Jiu Cerna.
Mergem o portiune de drumul care asteapta a fi asfaltata si apoi o luam in sus prin padure urmarind niste urme vechi de marcaj. Nu dupa mult timp iesim la golul alpin si admiram Retezatul Mic (unde am fost ieri) Godeanu (unde am fost in urma cu 3 saptamani), Ciucevele Cernei, pe care inca nu am avut ocazia sa le admiram de aproape, iar apoi admiram locul pe unde ne vom plimba azi: frumoasa creasta a Oslei, care incheie spectaculos creasta blanda a muntilor Valcani.

Urcand in creasta

Iulius/Caraba/Wiki sau Omul cu fundul de otel

Potolita?

Serban concentrat

Facem un prim popas in saua Suliti, unde Suca si Elena ne vorbesc de proba de bike de la CA 2007, tura care le-a placut foarte mult si ne propun sa venim la vara aici sa o facem. Suna tentant, asa ca uite cum intr-o tura de in wk ne-am facut planuri pentru altele doua.

In saua Suliti

Spre cer

Parcurgem matematic creasta Oslei si ne gandim cum ar fi sa venim aici la iarna pe schiuri. Se pare ca aceasta vreme superba, mai mult de primavara decat de sfarsit de noiembrie ne face sa ne gandim din ce in ce mai mult la iarna, la zapada... totusi decembrie bate la usa! Unde este zapada?

Uite acolo!

Unde?

Elena savureaza un ceai pe vf Oslea

Pe creasta Oslei

Sus-jos sus-jos pana pe Coada Oslei. Pana aici eu am mai fost acuma 5ani, imi amintesc cu nostalgie de tura respectiva. A fost prima mea tura pe un traseul nemarcat, desi nu se dorea a fi o tura pe nemarcate. Pe harta marcajele existau, doar in teren nu am gasit. Cat despre experienta... nu se putea vorbi, dar ne-am descurcat foarte bine si in plus a fost si mai interesant asa.

Furnicute colorate

Sus jos

La vale

De pe Coada Oslei am continuat matematic creasta pana am ajuns la padure. Aici probleme... din cauza defrisarilor mai vechi a crescut o padurice deasa care seamana cu o jungla. La fiecare pas cate o crenguta golasa ne croieste una sau ne zgarie, fie pe picioare, fie pe brate. Cu ce am gresit? Poate nu noi, personal, dar totusi noi platim acum o mica parte pentru defrisarile facute de specia noastra (Homo sapiens sapiens) care se definesc ei insusi prin a fi fiinte vii inteligente...
Asadar suntem nevoiti sa parasim muntele Oslita, pe unde doream noi sa ne retragem si coboram pe Fata Barloagelor.

Spre valea Jiului de Vest

Retragerea din creasta

Pana la urma dam de niste drumuri cu jgeaburi adanci, tot mana fiintelor inteligente, care au tras lemnele la vale. O pornim pe jgeaburi la vale si scapam de jungla in momentul in care ajungem pe valea Bou. Aici dam de un drum numai bun de biciclete sau de alergat. Suca si Alin iau cheile de la masini si o pornesc la vale in fuga, sa recupereze masina lasata mai sus, in timp ce Elena si cu mine coboram catinel spre cheile Scocului, fiind echipate de catre baietii cu 2 randuri de rucsaci.

Tot greul pe umerii fetelor