Du-te vino prin Suhard - 28 iul

Dupa tura din Rodnei ne dorim o zi de pauza si relaxare, dar iesind din cabana observam ce vreme superba este afara si cum soarele ne imbie sa urcam crestele muntilor. Asadar si prin urmarea, luam micul dejun, pregatim rucsacii si ne anuntam gazdele ca noi plecam pentru 2 zile in Suhard dupa care vom reveni pentru inca o noapte si bine inteles pentru recuperarea masinii.

Calutii

In galop

Cu bagaje pentru 2 zile, cu cortul si sacii de dormit in rucsac pornim din pasul Rotunda in sus pe creasta principala a muntilor Suhard. Este cald si urcam incet varf Cociorbii. Exact pe unde urcam noi se doreste amenajarea unei partii de schi, dar noi ne gandim la schi de tura... ar fi frumoasa o tura pe schiuri pana in Vatra Dorinei; poate de revelion, cine stie?

Acolo am fost ieri, in Rodnei

Poftiti la afine

Este foarte cald si urcam incet. Ne mai oprim din cand in cand la umbra brazilor si ne rasfatam cu afine.
Tot mergand noi asa pe drumul forestier ce deseneaza traseul de creasta, ne ajunge din urma un cuplu pe la vreo 50 si ceva de ani care se ofera sa ne duca in bena jeepului lor. Noi ii refuzam frumos si le spunem ca mergem pe jos.

Prin transeele primului razboi mondial

Alti caluti

Ajungem sub varful Omului, unde gasim jeepul parcat. Oare asa vom face si noi peste cativa ani? Pe varf Alin incepe cu rafala de poze, iar eu fug la vale din cauza rafalei de vant.
Coborand de pe varf, la adapost de vant, ma intalnesc cu simpaticul cuplu si intru in vorba cu ei in asteptarea lui Alin, care a ramas in varf fascinat de norii pufosi. Cei doi sunt din Cluj, dar locuiesc in Ungaria de peste 20 ani. Domnul cunoaste bine zona si muntii si este bucuros sa ne prezinte toti muntii ce sa vad in zare. Apoi din vorba in vorba aflam ca cele 3 fete (Atomic Girls), pe care le-am intalnit ieri in Rodnei cu rucsacii imensi, carau la ele mancare pentru 2 saptamani (atat pentru tura de Rodnei cat si pentru tura viitoare, cea de Calimani) plus o stica de vin, cadou de la ei.

Vf Omului 1932m

Marmotele de Suhard

Pentru ca doamna are probleme cu genunchiul, iar domnul este plin de energie, dupa ce ne despartim de ei si o luam la vale spre urmatoarele varfuri ale crestei, domnul fuge si ne ajunge din urma, de parca ar veni cu noi in toata tura si ar povesti o seara intreaga cu noi. Din vorba in vorba aflam ca a umblat si el ceva, nu numai prin muntii patriei, dar si prin Alpi si pe Kilimanjaro, dar cu parere de rau trebuie ne luam ramas bun si ne continuam drumul.

Nu mai vreau prin jnepenis!

Fugind de jnepeni

Nu ajungem pe varful Pietrele Rosii, deoarece o mare de jnepeni, plus perspectiva de a cobora de pe Pietrele Rosii prin padure si defrisari, ne face rapid sa ne hotaram: facem cale intoarsa.
Ne oprim intr-un luminis de jnepeni, luam un pranz tarziu copios, ne inarmam cu rabdare si printre jnepeni inapoi.

Oare ce se intampla acolo?

Un tuns! Cine mai doreste?

Observam din departare ca jeepul este tot acolo, asadar bagam tare sa mai prindem simpaticul cuplu si de data aceasta ii vom ruga noi ne sa duca cu masina, nu mai vroiam sa mergem pe acelasi drum.
Bucurosi de revedere le povestim cum de ne-am hotarat sa facem cale intoarsa si dupa o pauza de 10-15min o luam pe jos inapoi; ei urmau sa coborare prin alta parte, in Poiana Zanelor, asadar singura noastra ocazia de a merge cu ei am ratat-o azi dimineata.

Stai asa... nu te misca!

Intorsi la cabana familiei Candale, ne potolim setea cu o lubenita, facem un dus fierbinte si mergem la culcare. Maine o vom lua din loc spre Rarau.

Plaiuri Suhardiene