Descoperind turismul speologic - Apuseni 11-12 iul

Nu se prevede vreme buna in acest sfarsit de saptamana, dar este simplu sa iti petreci un week-end frumos in natura chiar si pe previziuni cu precipitatii in coduri colorate: galbene, portocalii.
La muzeul din Arad am vizitat cu cateva luni in urma o mini-pestera unde Alex a invatat de stalactite, stalacmite si coloane. Asta poate starni o adevarata fascinatie. Deci oare cum arata o pestera adevarata? Aceasta curiozitate ne ajuta sa planuim o excursie in natura ferita de ploi. Si iata-ne pornind sa descoperim lumea pesterilor din zona muntilor Apuseni. Incepem marea "explorare" cu cea mai faimoasa si fascinanta pestera din zona: Pestera Ursilor.

Florile astea au culoarea codurilor meteo din acest weekend

Pestera Ursilor a fost descoperita accidental in urma unei dinamitări in cariera de marmura de la Chiscau cand s-a format o spartura prin care omul a intrat pentru prima data in milenara pestera. Vizitarea pesterii incepe cu galeria ursilor unde au fost gasite resturi scheletice ale 141 de ursi de pestera (Ursus Spelaeus care au disparut de mai bine de 15000 de ani), surprinsi probabil de un accident natural ce a astupat intrarile pesterii. In pestera e o temperatura constanta de 10 grade fie vara, fie iarna, deci resturile sunt bine conservate.
Pestera se continua cu galeria Emil Racovita, unde se gaseste reconstituirea unui puzzle de oase: scheletul de urs. Nu-mi mai aduc aminte sa fi vazut scheletul pe vremea vizitei din clasele primare, probabil l-au reconstituit intre timp. Evident scheletul starneste interesul lui Alex si ploua cu intrebari si presupuneri. Incheiem vizitarea pesterii cu galeria lumanarilor, bogata in stalacmite de toate dimensiunile.
Parasim fascinata pestera si pornim spre satul de vacanta Boga.

Crab sau rac?

Misca!!!

Ploaia mocaneasca si ceturile care impanzesc vaile si culmile ne fac sa ne schimbam planul. Renuntam la cazarea la cort si la urcat cu masina pana la cantonul Glavoi, asa ca ne cazam la pensiunea Boga.

Mancati ca mine!

Cum? Asa?

Micuta thailandeza

Studiem hartile si ne propunem sa facem o excursie la cascada Oselu. Pe drum gustam aromatele fragute si culegem toata zmeura ce-o vedem.

La cascada Oselu

La dus

Pe butuc

Intreaga cadere de apa

Cei care au curajul sa exploreze muntii si vaile sunt rasplatiti de natura cu mici surprize; noi am avut bucuria sa vedem doua caprioare.

Nu-i chiar ca la Bucura, dar tot arunc pietre

Drum pavat cu lemne

Intrarea in pestera Meziad

Pestera Meziad este locul in care ne jucam de-a exploratorii. Dupa o plimbare de 1km, ajunsi la intrarea in pestera ne amintim de frontalele noastre care au ramas la masina. Nu ne impacientam prea tare, caci prin portalul de intrare al pesterii inalt de peste 20m se strecoara suficienta lumina si pornim in "explorarea" pesterii. Descoperim ca desi la inceput in pestera pare a fi bezna, ochii nostri sunt capabili sa se acomodeze cu intunericul si incepem sa vedem cate putin chiar si in "bezna". Apoi ne mai aventuram cativa metri cu lumina de asistenta a DSLR-ului care in loc sa faca poze, ne serveste de frontala.
Zona, valea si pestera sunt foarte frumoase, asadar ne propunem sa mai revenim pe aici.

Calcar sau gheata?

Ce formatiune interesanta!

Tati vezi ca ne bagam in gura rechinului!

In gura rechinului sau a lupului?

Sfarsit de excursie

La final de excursie ne trece prin cap nastrusnica idee sa le facem o surpriza bunicilor si nasilor care sunt la Oradea si fara sa spunem la nimeni nimic ne indreptam spre acolo. Ne tot intrebam noi oare va fi o surpriza placuta pentru bunici si nasi sau una neplacuta pentru noi, daca cumva ei sunt plecati la iarba verde. Si cum toate povestile se terminam cu bine... bunicii si nasii au avut parte de o surpriza mai mult decat placuta.