Stire noua la orizont: concursul Carpathian Adventure se va tine si in Cindrel, nu numai in Fagaras. Ne bucuram de veste in primul rand pentru ca drumul de acasa pana in tabara de baza s-a mai diminuat, adica de undeva din sudul Fagarasului cum credeam noi pana mult mai aproape la Cisnadie. Ne bucuram insa si pentru ca de Rusalii am observat ce locuri superbe de pedalat sunt prin Cindrel. Valea Frumoasa ii facuse cu ochiul de pe atunci lui Alin, care ii promisese Fumoasei ca se va intoarce pentru ea. Iata ca nu a trecut mult timp si am revenit in vizita la Frumoasa.
Pregatirea de tura
Pe valea raului Mic
Plecam din Timisoara mai multa lume: intr-o masina Elena, Suca si Bita, in alta Dan Lupsa, Florin si Alex, iar noi pornim la drum in busul lui Horica, alaturi de el si Andreea. La tura ni se mai alatura din Sibiu, prietenul nostru de la Revelion, Nicu impreuna cu un alt prieten de-al sau Cristi.
Noi ne cazam la casuta parintilor lui Horica din Gura Raului, Horica si Andreea, care nu mai au loc de noi musafirii, dorm in bus, iar restul lumii se cazeaza la pensiunea Razvan.
Noi ne cazam la casuta parintilor lui Horica din Gura Raului, Horica si Andreea, care nu mai au loc de noi musafirii, dorm in bus, iar restul lumii se cazeaza la pensiunea Razvan.
Care cum poate
Tura incepe sambata de la biserica din Gura Raului, unde ne adunam cu totii in jurul orei 9am si incepem sa pedalam usor prin sat, apoi urcam la lacul si barajul Gura Raului. Traseul continua pe valea Raului Mic in sus, trecand de cantonul Strimba si cotind la stanga pe valea Rudarilor.
Andreea se sperie de ritmul alert pe care il are lumea si decide cu Horica ca se intorc la cabana, asadar ramanem 10 oameni. Alin si cu mine, care am ramas mai in urma cu ei, tragem tare acum sa ajungem din urma plutonul.
Andreea se sperie de ritmul alert pe care il are lumea si decide cu Horica ca se intorc la cabana, asadar ramanem 10 oameni. Alin si cu mine, care am ramas mai in urma cu ei, tragem tare acum sa ajungem din urma plutonul.
Echilibristica
In Padina Rudarilor, sub varful cu acelasi nume dam de o zona mai salbatica pentru bicicleta. Impingem bicicletele pe un fel de drum care e de fapt mai mult o albie de rau, iar apoi urcam prin iarba pana la brau printr-o zona cu foste defrisari unde avem parte din plin de push-bike si de putina orientare in teren. Ajugem pana in pas, in poiana dintre vf Rudarilor si Stramba Mare, unde intalnim si marcajul BA ce urca pe Drumul Pietros si Culmea Gaujoara pana sus pe vf Cindrel. Noi insa prindem drumul forestier ce coboara in valea Tortura.
Dan in lupta cu panta
Suntem bucurosi c-am terminat cu prima urcare semnificativa a turei, dar mai ales ca urmeaza coborarea. Fericirea ne este estompata de la start, cand urcandu-ne pe biciclete, dupa nici 20m suntem nevoiti sa descalecam, sa luam bicicletele in spinare si sa sarim peste trunchiurile de brazi cazute la pamant, culmea exact de-a latul drumului. Drumul asta se pare ca nu-i umblat de nimeni sau cel putin de taietorii de lemne. N-am mai facut niciodata push-bike la vale si nici sarituri peste obstacole cu bicicleta in spinare, dar am ajuns s-o traim si pe asta. Si mergem asa cateva sute de metri bune.
In cele din urma avem parte si de coborarea pe bicicleta. Yuhuuu! In goana coborarii Suca, Elena, Bita si Florin ratacesc drumul, de la cantonul Tortura o iau gresit pe valea Bistrei in sus. Uneori mai trebuie sa consulti din cand in cand si harta! Dar pana la urma ne regrupam cu totii la barajul de la lacul Tau Bistra.
In cele din urma avem parte si de coborarea pe bicicleta. Yuhuuu! In goana coborarii Suca, Elena, Bita si Florin ratacesc drumul, de la cantonul Tortura o iau gresit pe valea Bistrei in sus. Uneori mai trebuie sa consulti din cand in cand si harta! Dar pana la urma ne regrupam cu totii la barajul de la lacul Tau Bistra.
Lucrari de asfaltare la DN 67C - Transalpina
De la barajul Tau Bistra traseul nostru urmeaza DN67C, adica Transalpina. Drumul ne este deja foarte cunoscut de la tura de acuma 3 saptamani, de Rusalii. Atunci am mai prins ceva bucati de macadam, acum e aproape in totalitate asfaltat.
Pedalam o bucata si pe DN 67C
Ne oprim la cabana Oasa pentru o bine meritata pauza de masa si ne rasfatam cu o pauza generoasa de o ora. Elena somnoroasa o ia inainte sa-si caute un loc de odihna si trage un somn de 20minute. Suca, care se antreneaza pentru Iron Bike, urmat de Florin si Bita, trag si ei tare la deal si nu se opresc cu noi pentru pauza de masa. Asadar de aici trupa se sparge in doua: gasca Suca, Elena, Florin si Bita o iau inainte, iar gasca noastra: Dan, Alex, Nicu, Cristi si noi2 ramanem pentru pranz.
Bicicletele si ele se alimenteaza cu ulei
Dupa ce mancam bine la cabana Oasa o pornim incet la deal. Alex mi-a marturisit ca a ramas ultimul pe Transalpina pana la Oasa si nu cunostea drumul. La un moment dat a vazut pe cineva ca ii face cu mana, a facut si el inapoi, dar cand a ajuns in dreptul "persoanei" respective a constatat cu stupoare ca de fapt persoana respectiva era... o vaca. Ascultand acestea, am hotarat sa merg alaturi de el, stiu foarte bine ce demoralizant este sa fi lasat ultimul.
Frumoasa, apa Frumoasa
La cantonul Tartarau facem stanga din nou si pornim pe valea Frumoasa in sus. Peisajul este superb, asa ca ne oprim din cand in cand pentru poze si pentru a ne dezmierda ochii cu privelistile minunate.
Aici ii numai bine de o pauza
Desi stiam ca si trupa de prieteni din Bucuresti este in zona si mai ales ca ne suprapunem cu o parte din traseu, data fiind ora inaintata de dupa-masa, nu credeam ca ne vom mai intalni, dar surpriza! Iata-i venind la vale dinspre saua Steflesti. Sunt ei: Cata, Corina, Lucica, pe care nu l-am mai vazut tare de mult, Florin, Doru si Oana.
Bucuria intalnirii este mare de ambele parti, ne imbratisam, stam la povesti, ce poate fi mai frumos decat o gramada de prieteni montaniarzi ce se intalnesc in creierii muntilor? Ii intrebam si de trupetii nostri grabiti. Se pare ca nu sunt inaintea noastra! Dupa cum ne gandeam si noi, nevazand urme de biciclete pe valea Frumoasei, in viteza lor au continuat pe Transalpina si au ratat bifurcatia cu valea Frumoasa. Graba asta nu-i buna totdeauna!
Ne bucuram ca drumurile noastre s-au intersectat si o luam fiecare la drum: bucurestenii la vale, timisorenii la deal. Dupa spusele lui Cata si-ale lui Doru mai avem de tras doar un pic pana in saua Steflesti.
Bucuria intalnirii este mare de ambele parti, ne imbratisam, stam la povesti, ce poate fi mai frumos decat o gramada de prieteni montaniarzi ce se intalnesc in creierii muntilor? Ii intrebam si de trupetii nostri grabiti. Se pare ca nu sunt inaintea noastra! Dupa cum ne gandeam si noi, nevazand urme de biciclete pe valea Frumoasei, in viteza lor au continuat pe Transalpina si au ratat bifurcatia cu valea Frumoasa. Graba asta nu-i buna totdeauna!
Ne bucuram ca drumurile noastre s-au intersectat si o luam fiecare la drum: bucurestenii la vale, timisorenii la deal. Dupa spusele lui Cata si-ale lui Doru mai avem de tras doar un pic pana in saua Steflesti.
Ghici cine urca si cine coboara? ... sau cu geaca si fara geaca
In saua Steflesti facem o mica pauza si ne echipam de coborare. Admiram si aceasta zona care este numai buna de schi de tura, cu Cindrelul si Lotrul de-o parte si de alta si parca ne face cu ochiul o posibila tura la iarna pe aici.
In saua Steflesti
Coboram val-vartej pe valea Sadului pana la intersectia cu drumul ce urca in Paltinis, inainte de cantonul Rozdesti. De aici ne asteapta ultima urcare, asadar facem o mica pauza, dam jos gecile iniante de urcare, mancam o ultima ciocolata, mai studiem un pic harta si o luam catinel pe drum in sus. De aici pana in Paltinis mai avem 14km, iar pana la Gura Raului sa tot fie vreo 35-40km.
Pe drum ne intalnim cu un cioban care ne povesteste cum dimineata a venit ursul la stana, iar cainii aprigi l-au atacat si pana la urma au omorat ursul. Dura lupta pentru existenta!
Pe drum ne intalnim cu un cioban care ne povesteste cum dimineata a venit ursul la stana, iar cainii aprigi l-au atacat si pana la urma au omorat ursul. Dura lupta pentru existenta!
Nu mai avem mult... doar vreo 40km!
Dupa 10km de urcare ajungem in sa langa cantonul Muncel si urmeaza ultima coborare a zilei... pana in Paltinis si de acolo mai departe in Gura Raului. Din nou ne echipam de coborare si cand dam sa plecam... iata ca vin din urma si trupetii rataciti! Au tras tare sa ne ajunga din urma. Yuhuuuu! Suntem din nou toti impreuna si incepem coborarea.
Ajungem la partia de schi din Paltinis putin dupa lasarea intunericului si facem o sedinta tehnica. De aici avem doua variante de coborare: una mai lunga pe valea Danesei si cheile Cibinului cu iesire la barajul Gura Raului pe un off-road mai bolovanos si accidentat si alta mai lunga pe sosea combinata cu mai putin off-road, dar de calitate pana in Gura Raului. Planul era sa coboram pe varianta de off-road integral, dar din cauza intunericului lumea prefera sa o luam cuminti pe asfalt, sa evitam astfel posibilele cazaturi pe o coborare cu bolovani.
Si totusi se pare ca varianta aleasa pe asfalt nu este nici ea cea mai sigura. Oamenii se lasa furati de betia coborarii in viteza pe asfalt, chiar daca e noapte, drumul fiind liber si neted. Se produce o mica aglomeratie, o frana pentru evitarea unui acrosaj, Nicu intra pe o portiune cu nisip, derapeaza si cade fracturandu-si clavicula.
Nu este un moment tocmai fericit, dar lucrurile nu mai pot fi schimbate acuma. Sunam la 112 si chemam o ambulanta. Intre timp Elena ii imobilizeaza bratul cu un bandaj provizoriu, iar Dan cu Cristi pleaca la Gura Raului sa aduca o masina, sa putem transporta bicicleta lui Nicu acasa. Cu siguranta cei de la ambulanta nu ii vor lua si bicicleta.
Ajungem la partia de schi din Paltinis putin dupa lasarea intunericului si facem o sedinta tehnica. De aici avem doua variante de coborare: una mai lunga pe valea Danesei si cheile Cibinului cu iesire la barajul Gura Raului pe un off-road mai bolovanos si accidentat si alta mai lunga pe sosea combinata cu mai putin off-road, dar de calitate pana in Gura Raului. Planul era sa coboram pe varianta de off-road integral, dar din cauza intunericului lumea prefera sa o luam cuminti pe asfalt, sa evitam astfel posibilele cazaturi pe o coborare cu bolovani.
Si totusi se pare ca varianta aleasa pe asfalt nu este nici ea cea mai sigura. Oamenii se lasa furati de betia coborarii in viteza pe asfalt, chiar daca e noapte, drumul fiind liber si neted. Se produce o mica aglomeratie, o frana pentru evitarea unui acrosaj, Nicu intra pe o portiune cu nisip, derapeaza si cade fracturandu-si clavicula.
Nu este un moment tocmai fericit, dar lucrurile nu mai pot fi schimbate acuma. Sunam la 112 si chemam o ambulanta. Intre timp Elena ii imobilizeaza bratul cu un bandaj provizoriu, iar Dan cu Cristi pleaca la Gura Raului sa aduca o masina, sa putem transporta bicicleta lui Nicu acasa. Cu siguranta cei de la ambulanta nu ii vor lua si bicicleta.
Desert
Ne despartim de Nicu, chiar daca nu acesta era finalul prevazut. In drum spre Gura Raului ne suna Horica sa vada unde suntem, cand sosim si daca sa ne astepte cu un gratar la sosire. Nu putem refuza o asa oferta tentanta si traditionalele gratare a la Gura Raului pregatite de Horica pica la fix pentru noi dupa asa o tura.
Grindina
Duminica lumea are planuri diverse, unii de refacere dupa tura, altii de biciclit de relaxare. Noi2 ne dam intalnire cu Dan Lupsa si Alex sa mergem pe cheile Cibinului in sus, pe portiunea de off-road ce-o suntasem aseara. Insa nu reusim nici macar sa iesim din sat, caci o ploaie torentiala cu grindina ne opreste din drum. Dupa nici 15minute ploaia se opreste, dar noi facem cale intoarsa, satui fiind de noroaie din tura de sambata.
Dupa Horia prin apa in sus
Dar totul se imbina perfect si iata ca Adi Valean a sosit si el la Gura Raului in vizita, asadar la propunerea lui Horia pornim toti 5: Adi, Horica, Andreea si noi2 pe cheile Cibinului, de data asta cu masina si apoi pe jos prin chei.Am urmat un traseu stiut doar de Horica... adica direct prin apa.
Hop - asa
A iesit o tura de free-canyoning, adica fara neoprene, cizmulite, casti de protectie si alte smecherii, adica doar noi zambitori prin apa rece.
8 comments:
N-au inghetat fetele in raul ala???!!
Super faina excursia...deci "am mers" impreuna cu voi si la Gura Raului...Minunat!:D
Insanatosire grabnica pt nicu....ce ghinion pe el:(
"Pe valea Frumoasa"
nu stiu de vale cat de frumoasa era dar blonda din imagine e :P... frumoasa tura. Felicitari!
Misto tura, o sa aveti un avantaj cred la CA si nu o sa rataciti traseul :))
Va spuneam yo cand cu Transalpina sa pastrati distanta intre voi, mi se parea ca mergeati (unii dintre voi, se stiu ei) infricosator de aproape unul de altul si la niste viteze - viteze, nu gluma...
Treaba cu mersul in trena e ca la masini: daca nu pastrezi distanta risti sa faci accident.
In alta ordine de idei, sorry pentru Nicu (nu-l cunosc).
Just my 2 cents.
Alin C (care de obicei nu poarta casca) :)
Mai Alinu'! Tu acuma iti faci "mea culpa" la tura pe TransAlpina? ;)) Din cate tin eu minte, tu erai al mai rau de era mereu in fata la coboari cu 70km/h si eu eram in urma ta. Mai franam sa nu m-apropii prea tare de tine ;) Tibi si Gianina veneau mai molcom. cum s-ar zice noroc ca ne-am grabit cu atentie :D AlinT
Salut, faina descrierea, si frumoase pozele! Sunt timisorean si traiesc de mult in CH. Doresc de mult sa fac Carpatii de la 'un cap la altul', cu MTB. Sunt relativ fit :-) (multi-day ultramarathons, competitii MTB etc). Puteti eventual sa-mi recomandati vreun traseu? E cineva din trupa voastra interesat de asa ceva vara/toamna?
Terenul poate fi si tehnic (up & downhill), cu etape mai lungi (de ex. 1 zi intreaga biking).
Multumesc in avans pt. ideile voastre, Gabriel
@Gabriel: daca te uiti in arhiva blog-ului nostru vei gasi idei de ture de bike in genul celor pe care le doresti.
Ex: iunie 2009 TransAlpina de la Sugag - Novaci + traversare Capatanii si ocolul Latoritei; in mai 2009 tura prin m-tii Mehedinti; in iulie 2008 TransAlpina dus-intors; in iulie 2008 Garana - Muntele Mic - Garana
O tura foarte faina care se poate face este creasta Latoritei din Ciunget pana in Saua Stefanu. Mai sunt si alte circuite foarte frumoase prin m-tii Cindrel, Lotrului, Capatanii, Apuseni, Aninei, Almaj.
Din pacate nu mi-ai lasat un email ca sa-ti scriu, insa iti pot da detalii si pe email daca imi scrii. Adresa mea o gasesti la rubrica contact de pe blog.
Daca ne spui exact cand doresti sa vii in tara sa faci turele acestea, poate ne putem sincroniza si te insotim la o parte din ele, cel mai sigur pe perioada week-end-urilor. AlinT
Post a Comment