Lumea crovurilor mehedintene 1-3mai

De 1Mai renuntam sa participam alaturi de colegii de club la HCO (Herculane Climbing Open) si decidem sa facem niste ture prin muntii Mehedinti. Meteorologii prevad ceva ploi, dar lucrul asta nu ne poate tine la oras; aerul curat, bucuria de a ne simti liberi in mijlocul naturii, ruperea de rutina cotidiana sunt destule motive ca joi seara sa fim deja pe drum.
Ajunsi in Herculane dam o vizita in camping la Flora, in base camp-ul HCO, luam pulsul concursului de maine si apoi spre miezul noptii ne retragem pe vale in sus, la Dumbrava pentru somn.
Cand Gianina monteaza cortul... poc... un bat ce-l stiam usor fisurat, a cedat de tot si s-a rupt... era sa zic ca ne-a lasat cu ochii-n soare, dar era deja noapte si doar luna pe cer. Nu pare sa ploua la noapte, asa ca hotaram sa dormim sub cerul liber.

Dulce-i somnul in natura

Cum pentru sambata trebuie sa facem jonctiunea cu trupa de biciclisti din Bucuresti (Roxana si Horatiu Campian, Oana si Doru Staiculescu) si nu ne hotarasem inca unde sa dormim urmatoarele nopti, batul de cort ne rezolva incertitudinea: vom primi oferta lui Matei si maine vom inopta alaturi de restul trupei la casa lui din Izverna.
Dimineata observ ca un turist se uita cu interes spre noi si apoi ma abordeaza: "aveti cumva saci de dormit profesionali? nu v-a fost frig sa dormiti afara?". Ma amuza putin prima lui intrebare si ii raspund ca primavara e chiar placut sa dormi afara, trebuie doar sa incerci si ca n-a fost deloc o noapte friguroasa.

Prin cheile Tasnei

Asadar vineri dimineata strangem repede lucrurile, e mult mai eficient un bivuac asa sub cerul liber decat la cort, in plus te trezesti si mai repede ceea ce nu-i neaparat si pe placul Gianinei :D. Luam micul dejun si inainte sa apara picnicarii de 1 mai, o luam in sus pe cheile Tasnei. Vremea pare foarte buna fata de prognozele meteo anuntate. Trecem prin cheile Tasnei, cotim la stanga in poiana Bechet, iar in locul unde de obicei paraseam marcajul BR pt a urca in creasta spre vf Costiugu, Gianina ma convinge sa continuam pe marcaj sa vada unde ne scoate.

Floricele

Eu stiu ca poteca duce spre Izverna si se indeparteaza de creasta Mehedintilor, dar cum Gianina vrea sa-si satisfaca curiozitatea o urmez. Dupa nici 5minute ajungem intr-o poiana foarte frumoasa cu un izvor, de unde urcam in Crovul cu Apa, denumire pe care o aflam de la niste tarani ce tocmai urca din Izverna. Numai bine c-am ajuns in niste locuri neumblate de noi si-am aflat si de Crovul cu Apa ce nu apare trecut in harti.

Stana din Crovul cu Apa

Poteca localnicilor e clar conturata si continua sa coboare spre Izverna, insa marcajul BR se pierde in padure, desi se mai pot urmari marcajele de delimitare de parc si cele forestiere de muchie. Presupunem ca pe vremuri marcajul urca direct pe vf Pietrele Albe, insa cum ne-am propus sa track-uim pe GPS traseul de creasta nu avem chef de balaurit si ne intoarcem spre drumul cunoscut.

Avem jucarie noua

Ne gandim la traseele de acces in crovuri si realizam ca exista un singur traseu bine marcat, cel care urca in Crovul Mare pe cruce rosie. Lumea ce nu cunoaste zona urca tot pe acolo, ar vrea sa faca un circuit si sa coboare pe altundeva, dar nu prea stiu pe unde, deoarece potecile vechi au cam disparut, la fel si marcajele. Ne bate gandul sa vorbim cu cei de la parc si sa remarcam urcarea din poiana Bechet (nu poiana Tasnei cum gresit ii spun unii, poiana Tasnei e cea de jos din valea Cernei langa motel Dumbrava, cea de sus din capatul cheilor se cheama Bechet).
Ne tot gandim ce si cum ar trebui facut. Ar fi mult de lucru si ar fi nevoie de mult timp investit, dar si de multi voluntari, mai ales ca poteca fiind rar umblata este invadata de vegetatie si se cam pierde. Cum la fel se pierde in multe locuri si marcajul BR.

Ciubotica cucului - Primula officinalis

Ajunsi pe varful Costiugu, vedem ploaia care pica pe varful lui Stan si speram ca pe noi sa ne ocoleasca. Pana pe vf Pietrele Albe urmam creasta, iar de aici coboram in poienile Plostinioarelor, pe care mereu le vedeam de sus. Coboram in aceste minunate poieni plate ca niste veritabile terenuri de fotbal naturale, ascunse la inaltime intre meterezele Mehedintilor.

Asteptand infrunzirea

Nenea fotograful

Oare ciobanii fac bouldering?

In Crovul Medved ne intalnim cu 4 baieti care vazand ca este apa in fantana de langa stana au decis sa campeze aici. Stam un pic la povesti cu ei, discutam despre crovuri si ii lamurim pe unde sa coboare in ziua urmatoare spre Cheile Tasnei.

O mica sedinta foto

Cumpana la fantana

Ne povestesc cum in urma cu un an, negasind o varianta de circuit, au fortat coborarea din poienile Plostinoarelor. Eu stiu de la ciobani ca pe acolo nu este deloc poteca. Au coborat cu emotii, au evitat ruperile de panta, au facut traversari expuse, dar au avut noroc si-au ajuns jos cu bine. Altii insa n-au avut acelasi noroc ca si ei... e martora crucea lui Sebastian din TM, mai sus de Dumbrava, pravalit in gol intr-o noapte de ianuarie, incercarea de-a gasi o cale de coboarare din crovuri prin locuri ce nu le stia i-a fost fatala.

Stana din Medved

Dupa discutia cu baietii ne dam seama ca multor turisti ce nu cunosc zona, nu le este clar pe unde sa coboare din crovuri si-ar fi poate util sa existe marcaj turistic si pe poteca ciobaneasca de coboara din Medved pe care putini o cunosc. Poate deseori pe unii ii prinde noaptea pe sus prin crovuri si nu stiu pe unde sa coboare. Unii sunt prudenti si coboara pe unde au urcat, altii mai ratacesc. O sa vedem ce parere au cei de la parc de marcarea unor noi poteci.

In crovul Medved

Ne continuam plimbarea prin salba de poieni ce compun lumea minunata a crovurilor mehedintene: Poienile Porcului, Crovul Mare, Poiana Mare si Poiana Beletina. Vremea e minunata, ploile prezise de meteorologi ne-au ocolit si noi ne bucuram de peisaje: doar noi2 si crovurile.

Secretul vietii?

Din Poiana Beletina coboram pe poteca marcata cu triunghi albastru, poteca care paraseste la un moment dat firul de coborare din Foeroaga Beletinei, trece muchia din stanga vaii, colinda prin fanetele de sub meterezele crestei ce ascund crovurile Mehedintilor de valea Cernei pana se intalneste cu crucea rosie ce coboara din Crovul Mare si apoi coboara impreuna pana la sosea in valea Cernei la km19.

In gradina lui Matei

Parasim valea Cernei si mergem la Izverna sa inoptam la casa lui Matei impreuna cu Doru, Oana, Horatiu, Roxana, Robert, Madalina si Diana, urmand ca sambata sa facem o tura de bike.

Conacul lui Matei

Duminica dimineata ne despartim de trupa de la Bucuresti si revenim din nou la planurile de trekking. In ultima zi din sejurul de 1mai hotaram sa studiem varianta directa de acces spre Poiana Beletinei, cea pe firul Foeroaga Beletinei, care banuim noi c-ar fi mai scurta decat varianta marcata cu TA ce ocoleste prin fanete.

Poienile de sub crovuri

Intrebam localnicii din vale si aflam ca urcarea incepe la km21. Pornim noi plini de avant explorator sa urcam direct in Poiana Beletina, dar ne dam seama ca este dificil de prins potecile de jos in sus. Practic fiecare poiana are cateva salase si astfel intre poieni sunt un noian de carari de legatura ale localnicilor. Ajungem intr-o astfel de poiana mai mare, suspendata deasupra vaii Cernei si ni se pare ca poteca ne cam ocoleste pe curba de nivel spre alte salase, nicidecum spre Foeroaga Beletinei. Aici salasele nu mai sunt locuite, nu avem pe cine intreba, asa ca renuntam la a urca pe aici si in speranta de a gasi traseul optim hotaram ca e mai sigur de coborat pe aici.

Urcand spre Poiana Beletina

Si cum drumul cunoscut e cel mai sigur, ne indreptam pe vale spre km19 si urcam rapid spre Crovul Mare pe cruce rosie pana la bifurcatia cu triunghi albastru, unde o ploaie hotarata ne ajunge din urma. Ne ferim de ploaie intr-un salas parasit, iar cand se mai domoleste ne continuam urcarea spre Crovul Mare.

Venim de departe

Solitar la pascut

Ca sa nu repetam traseul de vineri prin Crovul Mare - Poiana Mare - Poiana Beletina, am fi vrut sa mergem pe creasta principala a Mehedintilor pana in Beletina, insa cum stam prost cu timpul ca-i trecut bine de pranz si cu ploaia rece si insistenta ce ne urmareste mereu, pana la urma alegem traseul mai scurt direct prin Crovuri. Ideea e sa ne indeplinim obiectivul pe ziua de azi, adica sa gasim coborarea pe Foeroaga Beletinei.

Prin poienile de sub crovuri

Strabatem la pas intins Crovul si Poiana Mare cu ploaia sacaitoare in spate ce ne uda bine, dar azi se pare ca vremea e chitita sa rada de noi, caci in Beletina norii negri se duc si soarele iese zambindu-ne.

Die die papadie

In poiana Beletina intalnim o taranca care vine cu un cal dinspre Izverna, ne bucuram ca numai bine vom avea pe cine intreba de coborare. Coboram cu tanti o bucata pana la salasul ei din Poiana La Foeroaga, insa aflam ca nu exista o poteca direct la vale pe firul Foeroagei cum speram noi, caci locurile sunt abrupte si priporoase. Se minuneaza ea oleaca cum ne place noua sa umblam prin locurile astea, caci ea umbla doar de nevoie si cu treburi, nu ca noi de placere.

La revedere

Urmand sfaturile lui tanti urmarim poteca uneori clara, alteori neclara, mai mirosim si noi la inspiratie, coboram prin fanetze din poiana in poiana pana ce dam in poiana aceea mare din care ne intorsesem la pranz :)) Deci ne indrumasera bine localnicii de la km21, doar ca n-avusesem noi inspiratia si siguranta sa mai continuam urcarea.

Traseul de 1 mai

Traseul de 3mai

In concluzie au iesit niste ture frumoase prin locuri cunoscute, dar am avut ocazia sa gasim si locuri noi, am cunoscut si oameni noi (Roxana si Horatiu pe care speram sa-i mai intalnim), am facut o tura superba de bike, ne-am bucurat si de sederea la Izverna la conacul lui Matei, caruia ii multumim si aici ;)