In Parang pe aripile vantului - 1-3feb

Daca e vineri seara, atunci inseamna drum spre munte ... altzi prieteni, alta destinatzie ... important e sa ne bucuram de fiecare data de momentele petrecute laolalta ... Andi, Robi, Gianina&Alin de data asta am ales o tura pe ski-uri in Parang.
Ora 22, parcam la cabana Rusu, decor autentic de iarna, unii se retrag in case, la gura sobei, la TV sau la culcare ... noi ne echipam pt a urca sus in statziunea din Parang ;) Ne bucuram ca Mos Parang ne asteapta cu zapada, de langa masina saltam direct pe ski-uri, punem focile, claparii si la 22.45 ii dam bice la deal.
Un amalgam de ganduri se imbulzesc in capul meu ... ferestre luminate ici colo, lumina calda imprastiata dinauntru, cainii latrand bezmetic la noi, ulitza pustie si inghetzata, crusta de zapada, panta mare, padure, zapada pulver, panta dulce, lumina frontalei scanteind pe zapada, click-clack-ul ritmic si placut al legaturilor de tura, bucuria urcusului, senzatzie de plutire peste lumea de jos din vale, mii de luminitze licarind in valea Jiului, umbrele intunecate ale molizilor, adiere usoara de vant, platou, cabane ingramadite cufundate in somn, partie pustie ... in 2 cuvinte respiram Munte ;) dc cineva se mira de ce nu stam vineri seara ca oamenii acasa :D
Gazda noastra ne iese inainte si ... supriza! este o cunostintza veche, e nea Vasile fost cabanier la Gentziana in Retezat. Dupa 1h30' de jos de la Rusu trecem pragul cabanei unde vom ramane 2 noptzi.
Desi ne-am bagat la somn dupa 1, sambata dimineatza la ora 7 dau trezirea la echipa :D, caci avem mult de mers pana pe Parangul Mare.
Ca sa scurtam drumul, shuntam Parangul Mic pe poteca de vara din mijlocul versantului. Zapada e tasata si f stabila, asa ca nu-i nici un stress sa plece la vale, mai degraba trebuie sa fim noi atentzi sa n-o luam la vale, caci zapada e inghetzata tun acum de dimineatza ... inaintam mai anevoios, folosim canturile din plin ca sa nu alunecam.

In creasta ne ia vantosul in primire, nu bate f tare, dar destul cat sa fie aspru. Vremea-i buna, ceru-i senin cu nori razletzi purtatzi de vant, doar de Carja se agatza norii si inca n-o vedem. Totusi simt ca vantul taie elanul coechipierilor mei.

In 3h ajungem sub vf Carja, Gianina imi spune ca isi simte mainile inghetzate, entuziasmul echipei s-a cam subtziat odata cu vantul aspru, acum suntem in ceatza, un plafon plumburiu pare sa acopere intreaga creasta inalta de la Carja inspre Parangul Mare, iar motivatzia de-a urca pe Parang tinde sa cedeze perspectivei intoarcerii. Eu nu ma simt deloc impacat cu ideea, dar incerc sa ma consolez cu gandul ca ceatza nu ne-ar fi lasat sa vedem nimic.

Ne intoarcem, de data asta pe sus pe creasta pana pe Parangul Mic. Intalnim 3 baietzi din Iasi care au ca tzinta tot Parangul Mare, dar au de gand sa petreaca mai multe zile pe creasta. Vremea ne joaca feste ... soarele ne zambeste ghidus, norii se sparg si Carja ni se dezvaluie privirilor ... parca totul ne spune ca n-am fost suficient de motivatzi, acum insa este dupa-masa si deja e prea tarziu sa mai revenim.

Ne bucuram insa restul dupa-amiezii de ski pe partia Euro-Parang.

Duminica m-am trezit la 5 dimineatza extrem de motivat de gandul de a ajunge pe ski-uri pe Parangul Mare. La ora aceea era greu sa gasesc amatori sa ma insotzeasca :D Nu-i bai voi merge singur :P
Vremea de afara ma facea sa ma intreb de ce nu dorm? Acelasi vant de ieri, intuneric, lumina frontalei se chinuie sa razbata prin ceatza groasa ... ma intreb dc asta-mi doresc? Am noroc cu urmele de ieri, altfel mi-ar fi fost greu sa urmaresc ruta de vara. Tzacanitul regulat al legaturilor de tura ma baga in ritm si las intrebarile deoparte, ma concentrez sa conving canturile ski-urilor sa muste cat mai adanc in zapada bocna sa nu alunec pe panta la vale.
Solitudinea ma indemana la mers, rapid, fara pauze, asa ca in doar 2h sunt aproape la poalele Carjei. S-a crapat deja de ziua, profit ca am ajuns la cortul baietzilor intalnitzi ieri ca sa fac prima pauza si ma bucur ca i-am intalnit. Ei abia ce au iesit din cort, au de strans, nu se grabesc ca vor sa petreaca 4 zile pe creasta, asa ca o iau din loc mai departe. Vremea imi da aripi, vantul a incetat sa bata, ceatza si norii par sa se sparga, presimt ca efortul trezirii dis-de-dimineatza va fi rasplatit cu o vreme splendida.
Urcusul mai abrupt de pe Carja prefer sa-l fac pe picioare, ar trebui sa fac prea multe zig-zag-uri pe ski-uri, as pierde timp si energie caci zapada e inghetzata, asa ca-mi pun coltzarii, ski-urile pe rucsac si-i dau cu elan la deal.

Sus pe Carja nebunie! soare vesel, cer senin, pic de vant, nori pufosi bulucindu-se la orizont ... stiam ca norocul tine cu cei insistentzi ;) as fi murit de ciuda acum la cabana dc de dimineatza pe intuneric as fi renuntzat si m-as fi intors din pricina cetzii :D

Creasta Parangului se asterne la picioarele mele, Parangul Mare pare departe, unduiri de varfuri (Stoinitza, Gemanarea) si shei, dar ski-urile ma ajuta sa zbor.

Imi temperez putzin elanul la traversarile pe curba de nivel pe sub varfuri. Se pare ca vanturi serioase au muncit p-aici si toata creasta este inghetzata bocna si ma stradui serios sa nu alunec. Trebuie sa cantez puternic, altfel o iau la vale pe pantele prelungi de pe versantzii vestici. Nici coborarile nu-s usoare, din varfuri in shei imi dau drumul cu focile pe ski-uri, nu mai pierd timpul sa le dau jos, dar frecarea cu crusta inghetzata le face sa suiere infiorator. E destul de greu sa controlez ski-urile cu focile puse si ma bucur cand mai intalnesc mici placi de vant ce n-au inghetzat de tot. In alte conditzii m-as feri de parsivele placi de vant :D, dar acum le caut :P in zapada moale ski-urile stau mai bine decat in crusta. De fapt ma bucur ori de cate ori am de urcat drept la deal si nu trebuie sa traversez o panta.
Dupa 1h30' de pe Carja iata-ma ajuns pe Parangul Mare, sunt singur pe intreaga creasta, dar sorb cu nesatz privelistea ce mi se ofera. Nici nu-mi dau seama cum am petrecut mai bine de 1h pe varf :P

Soarele si zapada au transformat deja creasta intr-un cuptor, aerul imi pare incins, dar asta-i bine caci gheatza de dimineatza s-a muiat acum, nu ma mai lupt cu crusta alunecoasa si merg intins. Zapada m-a ajutat acum si intoarcerea pe Carja mi-a luat doar 1h.
Sus pe Carja ma intalnesc si cu baietzii simpatici de la Iasi (Cata, Sebi si Igor), care-mi ofera ciocolata si o halva tare buna :P Asa-s oamenii de munte, impart intotdeauna ce au, mai ales in varf de munte ;) Eu n-am ce sa le ofer, caci imi terminasem ciocolata :D asa ca le promit niste poze pe email :P

Dupa coborarea de pe Carja, ceatza invaluie iar creasta, ca si cum Carja a tras cortina, specatcolul s-a incheiat, dar mi-a fost suficient ... Muntele mi-a oferit exact atat cat aveam nevoie pt o zi perfecta ;) ... in rest coborarea de pe Parangul Mic, reintalnirea cu prietenii jos in statziune si apoi coborare pe ski-uri pana jos la Rusu, unde intre timp urcase primavara.

Alte poze din tura am mai pus in albumul nostru.