Unde sa mergem we-ul asta? Iarna asta am fost in Fagaras, in Parang, in Retezat ... tot in vizita pe la baietzii din Meridionali, totzi frumosi si mai naltzi de 2000m ;) ne plimbam cu degetul pe harta ... sa fie Godeanu? sa fie Tzarcu? hai sa vedem care din prieteni sare sa ne-ajute? uite Tzarcu baiat bun se ofera cu-o idee: eu sunt cel mai aproape de voi, venitzi de facetzi creasta mea, doar ca nu va pot da multe grade zilele astea :D Nu-i bai zicem noi, pt asta n-om sta acasa, vedem noi cum o fi :P
Un plan ghidus mi se infiripa in cap: sa parcurg intr-un we toata creasta Tzarcului pe ski-uri cu urcare pe la telescaunul de la Muntele Mic si coborare la Sarmizegetusa. Dar pt asta am nevoie de sustzinere logistica cu transportul in 2 coltzuri diferite ale masivului.
Numai bine ca apare conjunctura favorabila: we-ul asta vine o trupa de 8 mureseni&harghiteni la ski-extrem in caldarea Tzarcului (nici nu stiam ca-i asa vestita caldarea Oltenei prin tara), asa ca Mardale vrea intr-acolo si rand pe rand intra in schema: Gianina, Horica&Ioana, Alinu&Lore care vor si ei la ski in base-camp-ul din Cuntu. Asa ca vine usor s-o conving pe Gianina mea sa vina duminica tocmai in celalalt capat al Tzarcului la recuperare :P Mai am nevoie doar de un coechipier ... Markus se lasa si el usor combinat ;) ... asa ca planul este pus la punct si astept cu nerabdare we-ul :D
Markus sau Dl sare foca :P Trec rapid peste primul episod al turei ... ne pornim abia vineri seara la 10 in tandem cu muresenii, "rapirea" fetelor de catre snow-mobil-istii vitezomani de sub nasul nostru, ciuda mea si lui Alinu' ca ne-am lasat "fraieritzi", goana la deal pana in poiana Dacia sa vedem dc gasim urmele fetelor :D, copaci de zahar, feerie sub lumina lunii in Dacia si Seroni, pui de ger ce musca din obraji, 2.5h pana la Cuntu, regasirea fetelor, povesti cu Ion Argintarul la Cuntu in miez de noapte, papa si somnul dulce.
Dupa scurta tura nocturna nu ne permitem sa fim prea matinali, asa ca facem ochi doar la 7 ... doar eu cu Markus, ceilaltzi sunt in concediu si boieresc la somn. Ion incearca sa ne retzina la Cuntu la spart de lemne :D Ne spune ca sus la statzia meteo de pe Tzarcu vantul bate cu 34m/s (122km/h) ... suntem descumpanitzi, dar zicem las ca se inmoaie vantul. La 8.30 suntem gata echipatzi si parasim cabana, Ion tocmai primise meteorul de sus de pe Tzarcu si iese strigand la geam sa ne intoarcem ca vantul are 28m/s (100km/h). Noi zicem ca in ritmul asta se opreste pana ajungem sus ;)) il asiguram ca ne intoarcem dc nu facem fatza si dc tot ne-am pornit macar urcam pana la buza caldarii.
In buza caldarii surpriza, vantul abia adie, dar e frig zdravan, se simte la piele. Intram in S-ul crestei si de pe vf. Sadovanu vantosul ne ia in primire. Pe masura ce urcam spre Tzarcu vantul se intetzeste, ne blindam cu gluga si continuam. Dupa 2h ajungem inghetzatzi bocna sus la statzie, Mitel (seful statziei) ne informeaza ca-s -20grade afara si ca mai bine stam cu el la povesti. Ne bucuram de ceaiurile pregatite de Lumi, de caldura, avem ganduri de abandon a turei ... dar surpriza! pana la pranz vantul nu se mai aude afara :-)
Opera vantului: ikebana cu jnepeni
Dupa scurta tura nocturna nu ne permitem sa fim prea matinali, asa ca facem ochi doar la 7 ... doar eu cu Markus, ceilaltzi sunt in concediu si boieresc la somn. Ion incearca sa ne retzina la Cuntu la spart de lemne :D Ne spune ca sus la statzia meteo de pe Tzarcu vantul bate cu 34m/s (122km/h) ... suntem descumpanitzi, dar zicem las ca se inmoaie vantul. La 8.30 suntem gata echipatzi si parasim cabana, Ion tocmai primise meteorul de sus de pe Tzarcu si iese strigand la geam sa ne intoarcem ca vantul are 28m/s (100km/h). Noi zicem ca in ritmul asta se opreste pana ajungem sus ;)) il asiguram ca ne intoarcem dc nu facem fatza si dc tot ne-am pornit macar urcam pana la buza caldarii.
In buza caldarii surpriza, vantul abia adie, dar e frig zdravan, se simte la piele. Intram in S-ul crestei si de pe vf. Sadovanu vantosul ne ia in primire. Pe masura ce urcam spre Tzarcu vantul se intetzeste, ne blindam cu gluga si continuam. Dupa 2h ajungem inghetzatzi bocna sus la statzie, Mitel (seful statziei) ne informeaza ca-s -20grade afara si ca mai bine stam cu el la povesti. Ne bucuram de ceaiurile pregatite de Lumi, de caldura, avem ganduri de abandon a turei ... dar surpriza! pana la pranz vantul nu se mai aude afara :-)
Opera vantului: ikebana cu jnepeniTrag de Markus sa plecam, Mitel e greu de oprit din povestit, musai sa-i vedem camerele aranjate, camara plina cu provizii, pana la urma la 12.15 reusim sa plecam, desi Mitel ne spune ca pe seara sa ne asteptam din nou la viscol.
Afara nu-i deloc rau ... o ceatza stravezie si luminoasa prin care din cand in cand razbate soarele, vantul bate, dar nu-i salbatic, un frig asprutz ... nu putem fi pretentziosi, doar suntem pe munte :D
Prognoza meteo spunea ceatza pe sambata si asa este, asa ca am avut o intuitzie buna sa imprumut un GPS, prima mea tura cu gepeseu :P, iar Garmin-ul isi face datoria, ne ofera confortul psihic de a sti unde ne aflam. Oricum avem ceva vizbilitate, vedem la 200m, nu trebuie sa stam cu nasu-n gipies caci creasta se zareste, ne ghidam chiar si dupa urme de snow-mobil si rand pe rand trecem de Bodea, Saua Plaiului, Caleanu, Plaiul Mare, Saua Suculetzului. Zapada e cand inghetzata bocna, cand pulver moale, depinde de expunerea zonei la vant.
Afara nu-i deloc rau ... o ceatza stravezie si luminoasa prin care din cand in cand razbate soarele, vantul bate, dar nu-i salbatic, un frig asprutz ... nu putem fi pretentziosi, doar suntem pe munte :D
Prognoza meteo spunea ceatza pe sambata si asa este, asa ca am avut o intuitzie buna sa imprumut un GPS, prima mea tura cu gepeseu :P, iar Garmin-ul isi face datoria, ne ofera confortul psihic de a sti unde ne aflam. Oricum avem ceva vizbilitate, vedem la 200m, nu trebuie sa stam cu nasu-n gipies caci creasta se zareste, ne ghidam chiar si dupa urme de snow-mobil si rand pe rand trecem de Bodea, Saua Plaiului, Caleanu, Plaiul Mare, Saua Suculetzului. Zapada e cand inghetzata bocna, cand pulver moale, depinde de expunerea zonei la vant.
Bulevard de snow-mobile (duminica pe platoul Netisului)
Dansand prin pulver (duminica pe Petreanu) Din Saua Suculetzului spre Saua Scheiului stiam ca traseul turistic BR incinge versantul muntelui din care desprinde culmea Prislopului (capul de pod ce face legatura cu Godeanu) si merge pe curba de nivel, dar cum bucata asta este cu expunere nordica precis era inghetzata bocna, asa ca era anevoioasa si periculoasa totodata o bucata atat de lunga parcursa strict pe canturile ski-urilor. Desi lui Markus nu prea ii suradea sa urcam in plus, il conving ca e mai bine sa tinem creasta si sa urcam muntele.
Din Saua Scheiului urmeaza interminabilul urcus pe Nedeia, vremea incepe sa se inrautatzeasca, se pune ceatza, vantul se intetzeste, dar GPS-ul ne asigura ca suntem pe drumul bun. Markus ramane mereu in urma mea la vreo 2-300m, din cand in cand nu-l zaresc prin ceatza, dar ma gandesc ca are urmele mele. Trecem de Nedeia, apoi ne indreptam spre Baicu, mai avem un ultim urcus inainte sa coboram in Saua Iepii, locul nostru de bivuac.
Vantul reincepe salbatic, frigul e crancen, vizibilitatea scade puternic din cauza viscolului, iar eu trebuie sa stau cu nasu-n gipies si simt ca-mi ingheatza mana ori de cate ori o scot din supramanusa. E foarte frig, al naibii de frig.
Printr-o minune apuc sa zaresc ultimii 2 stalpi de marcaj spre varf si apoi piramida de lemn de pe Baicu. Ma uit in spate, Markus ma urmeaza la aprox 200m si ma gandesc sa fug repede in varf, pana vine el sa fixez directzia de mars pt coborarea in Saua Iepii, sa evit orice pierdere de vreme. E cumplit sa stai in vantul asta.
Sunt in varf, e aprox 5.30 si ma gandesc ca e bine mai avem cca 1h pana se lasa intunericul, timp suficient sa ajungem jos in sa. Desi nu stiu la ce ne foloseste lumina, oricum prin viscol nu se vede mai nimic.
Baicu si creasta Tzarcului vazute duminica de pe Netis
Stau dupa Markus, stau si stau ... acum vad la max 20m ... simt ca inghetz, nu stiu unde sa ma adapostesc, dar nu pot cobori, trebuie sa-mi astept coechipierul aici sa ma zareasca. Gandurile incep sa ma macine, oare ce naiba face? de ce nu mai vine? au trecut deja 10min, trebuia sa apara. Incep sa urlu dupa el, dar imi dau seama ca nu se aude nimic de sub gluga. Mi-o desfac la gura si urlu ... si urlu ... nu rezist mult caci imi ingheatza nasul, buzele ... e cumplit! Au trecut deja 15min si sunt singur pe varf. La naiba! incep sa ma gandesc ca n-a mai avut urmele mele, pe urcus era doar o crusta de gheatza si a pierdut directzia, o fi trecut de varf, pe undeva pe dedesubt. Dau ture in jur, urlu dupa el in toate partzile. Ma simt in impas si nu stiu ce sa fac? Sa ma intorc dupa el? Sa merg inainte ca poate a ocolit varful? Dc plec si el e totusi in urma? Sa stau sa astept? dar asteptatul asta ma ingheatza. Nu pot sa-l parasesc, altfel se va pierde. Decid sa astept 5min, apoi voi porni in urma dupa el. Mi se pare ca zaresc umbre in miscare, dar sunt iluzii. La naiba ce situatzie imputzita! Si iata ca vad ceva, sunt sigur ca acum n-am iluzii, mda e Markus care urca incet.
Cand ajunge sus ma sperii de el ... are degeraturi pe fatza: varful nasului ii e albit complet, la fel pometul obrazului stang dinspre vant. Aproape ca-i strig sa-si puna naibii cagula pe fatza, el nu si-o trasese ca-i abureau ochelarii :D
Pornim la vale dar inaintam f greu, trebuie sa ne oprim la fiecare 50m sa verificam pe GPS directzia de mers, vantul ne doboara, luam trante pe ski-uri, totul e inghetzat bocna, ce sa mai skiezi? ca nu se vede nimic. Imi dau ski-urile jos si merg cu ele in mana, nu vreau sa ma opresc sa le pun pe rucsac caci vantul ma ingheatza. Merg cu ski-urile intr-o mana si cu gipiesul in cealalta, in curand mana cu skiurile incepe sa-mi inghetze. Panta se accentueaza, pe jos crusta de gheatza in toata regula ... si brusc imi fug picioarele de sub mine, cad si alunec cam 5m pe toboganul de gheatza ... incerc sa nu ma panichez, dar ma opresc greu franand cu cotul, mainile erau ocupate sa nu scape skiurile si GPS-ul :D, apoi ma caznesc sa-mi infig claparii in gheatza. Caderea ma aduce brutal la realitate, ma fortzez sa-mi limpezesc mintea si-mi dau seama ca preocupatzi fiind sa-i dam blana la vale, am uitat de sigurantza noastra, iar viscolul nu ne-a permis sa vedem panta pe care ne-am bagat. Sunt pe o panta destul de urata data fiind gheatza ce-o acopera. Noi n-avem nici coltzari, nici pioletzi, am vrut sa fim cat mai usori in tura asta :D Acum tragem ponoasele, cine-a spus ca-i usor in Tzarcu? mai ales pe furtuna :D
Tzinta noastra: Saua Iepii vazuta duminica din urcare pe Netis
Prima masura: imi pun rapid ski-urile pe rucsac ca nu-i de joaca, a doua: consult GPS-ul si-mi dau seama de greseala: am deviat de la linia crestei si suntem undeva in mijlocul versantului, localizez pozitzia ... imi amintesc relieful zonei din timpul verii si stiu ca sub noi s-ar putea sa fie niste ruperi de panta si apoi o mica caldare. Deci e clar n-avem ce cauta aici, asa ghidatzi de gipies revenim la linia crestei.
Intre timp s-a facut si intuneric bezna, aproape ca nici n-am sesizat, doar cand mi-am aprins frontala ca nu mai zaream afisajul gipiesului ;)) incerc sa-mi explic de ce? si-mi dau seama ca oricum lumina nu ne ajuta cu mare lucru la orientare.
Acum mergem mai incet si cu atentzie maxima, sparg crusta la fiecare pas cu lovituri repetate de clapar si ma infig cat pot in betzele de ski. E istovitor sa fac asta intrucat mergem pe curba de nivel si constat ca am deviat cca 200m de la la linia traseului. Markus ma tot bate la cap sa coboram drept la vale, eu nu-l ascult, nu vreau sa ne complicam, ii spun sa ma urmeze.
In sfarsit revenim in creasta si GPS-ul ma anuntza ca mai avem cam 700m pana in Saua Iepii ... mi se pare enorm de mult pe viscolul asta. Tot restul drumului il parcurg acum cu ochii in gipies, incercand sa pastrez matematic linia crestei, distantza scade chinuitor de incet, dar scade ...
Ne-a luat 2h sa coboram de pe Baicu in saua Iepii, nu pot sa cred, vara dureaza ceva in genul 20min.
Ne chinuim sa montam cortul, cu vantul si frigul acesta crancen nu-i deloc usor, dar in sfarsit suntem la adapost. Eu n-am avut probleme cu frigul noaptea, sacul de puf Nahanny mi-a tinut bine de cald, doar Markus s-a plans oleaca si l-am auzit dimineatza clantzanind. Am aflat ulterior de la Ion ca noaptea aceea fusesera -19gr la Cuntu si -24gr sus la Tzarcu, deci in Saua Iepii probabil tot p-acolo.
Dimineatza vremea e exact conform prognozei: soare frumos dar cu dintzi maricei :D Mor de ciuda ca n-am auzit ceasul la 5dim, a sunat de unul singur, era pe mana in sacul de dormit la caldurica ... ne trezim abia la 7 si degeaba ne grabim caci primusul abia face fatza pe frigul asta, suntem gata de plecare doar la 10.
Din Saua Scheiului urmeaza interminabilul urcus pe Nedeia, vremea incepe sa se inrautatzeasca, se pune ceatza, vantul se intetzeste, dar GPS-ul ne asigura ca suntem pe drumul bun. Markus ramane mereu in urma mea la vreo 2-300m, din cand in cand nu-l zaresc prin ceatza, dar ma gandesc ca are urmele mele. Trecem de Nedeia, apoi ne indreptam spre Baicu, mai avem un ultim urcus inainte sa coboram in Saua Iepii, locul nostru de bivuac.
Vantul reincepe salbatic, frigul e crancen, vizibilitatea scade puternic din cauza viscolului, iar eu trebuie sa stau cu nasu-n gipies si simt ca-mi ingheatza mana ori de cate ori o scot din supramanusa. E foarte frig, al naibii de frig.
Printr-o minune apuc sa zaresc ultimii 2 stalpi de marcaj spre varf si apoi piramida de lemn de pe Baicu. Ma uit in spate, Markus ma urmeaza la aprox 200m si ma gandesc sa fug repede in varf, pana vine el sa fixez directzia de mars pt coborarea in Saua Iepii, sa evit orice pierdere de vreme. E cumplit sa stai in vantul asta.
Sunt in varf, e aprox 5.30 si ma gandesc ca e bine mai avem cca 1h pana se lasa intunericul, timp suficient sa ajungem jos in sa. Desi nu stiu la ce ne foloseste lumina, oricum prin viscol nu se vede mai nimic.
Baicu si creasta Tzarcului vazute duminica de pe NetisStau dupa Markus, stau si stau ... acum vad la max 20m ... simt ca inghetz, nu stiu unde sa ma adapostesc, dar nu pot cobori, trebuie sa-mi astept coechipierul aici sa ma zareasca. Gandurile incep sa ma macine, oare ce naiba face? de ce nu mai vine? au trecut deja 10min, trebuia sa apara. Incep sa urlu dupa el, dar imi dau seama ca nu se aude nimic de sub gluga. Mi-o desfac la gura si urlu ... si urlu ... nu rezist mult caci imi ingheatza nasul, buzele ... e cumplit! Au trecut deja 15min si sunt singur pe varf. La naiba! incep sa ma gandesc ca n-a mai avut urmele mele, pe urcus era doar o crusta de gheatza si a pierdut directzia, o fi trecut de varf, pe undeva pe dedesubt. Dau ture in jur, urlu dupa el in toate partzile. Ma simt in impas si nu stiu ce sa fac? Sa ma intorc dupa el? Sa merg inainte ca poate a ocolit varful? Dc plec si el e totusi in urma? Sa stau sa astept? dar asteptatul asta ma ingheatza. Nu pot sa-l parasesc, altfel se va pierde. Decid sa astept 5min, apoi voi porni in urma dupa el. Mi se pare ca zaresc umbre in miscare, dar sunt iluzii. La naiba ce situatzie imputzita! Si iata ca vad ceva, sunt sigur ca acum n-am iluzii, mda e Markus care urca incet.
Cand ajunge sus ma sperii de el ... are degeraturi pe fatza: varful nasului ii e albit complet, la fel pometul obrazului stang dinspre vant. Aproape ca-i strig sa-si puna naibii cagula pe fatza, el nu si-o trasese ca-i abureau ochelarii :D
Pornim la vale dar inaintam f greu, trebuie sa ne oprim la fiecare 50m sa verificam pe GPS directzia de mers, vantul ne doboara, luam trante pe ski-uri, totul e inghetzat bocna, ce sa mai skiezi? ca nu se vede nimic. Imi dau ski-urile jos si merg cu ele in mana, nu vreau sa ma opresc sa le pun pe rucsac caci vantul ma ingheatza. Merg cu ski-urile intr-o mana si cu gipiesul in cealalta, in curand mana cu skiurile incepe sa-mi inghetze. Panta se accentueaza, pe jos crusta de gheatza in toata regula ... si brusc imi fug picioarele de sub mine, cad si alunec cam 5m pe toboganul de gheatza ... incerc sa nu ma panichez, dar ma opresc greu franand cu cotul, mainile erau ocupate sa nu scape skiurile si GPS-ul :D, apoi ma caznesc sa-mi infig claparii in gheatza. Caderea ma aduce brutal la realitate, ma fortzez sa-mi limpezesc mintea si-mi dau seama ca preocupatzi fiind sa-i dam blana la vale, am uitat de sigurantza noastra, iar viscolul nu ne-a permis sa vedem panta pe care ne-am bagat. Sunt pe o panta destul de urata data fiind gheatza ce-o acopera. Noi n-avem nici coltzari, nici pioletzi, am vrut sa fim cat mai usori in tura asta :D Acum tragem ponoasele, cine-a spus ca-i usor in Tzarcu? mai ales pe furtuna :D
Tzinta noastra: Saua Iepii vazuta duminica din urcare pe NetisPrima masura: imi pun rapid ski-urile pe rucsac ca nu-i de joaca, a doua: consult GPS-ul si-mi dau seama de greseala: am deviat de la linia crestei si suntem undeva in mijlocul versantului, localizez pozitzia ... imi amintesc relieful zonei din timpul verii si stiu ca sub noi s-ar putea sa fie niste ruperi de panta si apoi o mica caldare. Deci e clar n-avem ce cauta aici, asa ghidatzi de gipies revenim la linia crestei.
Intre timp s-a facut si intuneric bezna, aproape ca nici n-am sesizat, doar cand mi-am aprins frontala ca nu mai zaream afisajul gipiesului ;)) incerc sa-mi explic de ce? si-mi dau seama ca oricum lumina nu ne ajuta cu mare lucru la orientare.
Acum mergem mai incet si cu atentzie maxima, sparg crusta la fiecare pas cu lovituri repetate de clapar si ma infig cat pot in betzele de ski. E istovitor sa fac asta intrucat mergem pe curba de nivel si constat ca am deviat cca 200m de la la linia traseului. Markus ma tot bate la cap sa coboram drept la vale, eu nu-l ascult, nu vreau sa ne complicam, ii spun sa ma urmeze.
In sfarsit revenim in creasta si GPS-ul ma anuntza ca mai avem cam 700m pana in Saua Iepii ... mi se pare enorm de mult pe viscolul asta. Tot restul drumului il parcurg acum cu ochii in gipies, incercand sa pastrez matematic linia crestei, distantza scade chinuitor de incet, dar scade ...
Ne-a luat 2h sa coboram de pe Baicu in saua Iepii, nu pot sa cred, vara dureaza ceva in genul 20min.
Ne chinuim sa montam cortul, cu vantul si frigul acesta crancen nu-i deloc usor, dar in sfarsit suntem la adapost. Eu n-am avut probleme cu frigul noaptea, sacul de puf Nahanny mi-a tinut bine de cald, doar Markus s-a plans oleaca si l-am auzit dimineatza clantzanind. Am aflat ulterior de la Ion ca noaptea aceea fusesera -19gr la Cuntu si -24gr sus la Tzarcu, deci in Saua Iepii probabil tot p-acolo.
Dimineatza vremea e exact conform prognozei: soare frumos dar cu dintzi maricei :D Mor de ciuda ca n-am auzit ceasul la 5dim, a sunat de unul singur, era pe mana in sacul de dormit la caldurica ... ne trezim abia la 7 si degeaba ne grabim caci primusul abia face fatza pe frigul asta, suntem gata de plecare doar la 10.
Ii frigul naibii!Ziua decurge bine conform estimarilor mele, suntem mereu in grafic, chiar dc focile lui Markus au zi de greva, se tot dezlipesc asa ca suntem nevoitzi sa recurgem la improvizatzii, le prindem cu chingi, insa trebuie date jos la fiecare coborare.
De acolo de departe venim Acum e vizibilitate perfecta, mergem bine si depasim pe rand varfurile Netisului (2089m), Blojul (2162m), Pietrii (2192m), Bistra (2153m) ... privelisti de vis cu Retezatul si Godeanu si sub noi caldarile glaciare ale Netisului si Bistrei ... ar fi fost la fel de frumos ca-n poze, dar in plus la noi se simtzea frigul aspru :D Noroc ca vantul s-a inmuiat mult fatza de ziua de ieri.
Caldarea Netisului
O fi Matterhorn-ul? Odata ajunsi pe platoul Dealului Negru (2084m) scapam de gheatza omniprezenta in zona de creasta inalta, cu scaderea altitudinii dam de un pulver de vis. Dupa atata frig indurat vine si o mica bucurie: coborarea Scarisoarei (1880m) printr-un pulver mirific slalomand printre bradutzi.
Maretzia Retezatului si pulverul de Tzarcu Mai avem lungul urcus pe Petreanu (1895m), ultimul bastion inalt al crestei Tzarcului, unde suntem la 5 fix asa cum planuisem dimineatza.
De aici urmeaza portzia de extaz pe care simtzim ca o meritam cu prisosintza: coborarea pana in dreptul stanei de sub vf Grosanu. Avem parte de un slalom de vis printre brazii ca de zahar poleitzi cu zapada. Cand credeam ca drumul se infunda si intram in padure, gaseam alt culoar printre brazi si tot asa din poienitza in poienitza ...
De aici urmeaza portzia de extaz pe care simtzim ca o meritam cu prisosintza: coborarea pana in dreptul stanei de sub vf Grosanu. Avem parte de un slalom de vis printre brazii ca de zahar poleitzi cu zapada. Cand credeam ca drumul se infunda si intram in padure, gaseam alt culoar printre brazi si tot asa din poienitza in poienitza ...
Alunecand la deal spre Petreanu Planul de acasa pt intoarcerea la civilizatzie era peste piciorul Ciclodanului, cel aflat intre vaile Zlatinei si ale Hobitzei si sa prindem forestierul ce coboara in Paucinesti, dar cum aveam ceva de urcat prin padure sa prindem piciorul si ora fiind tarzie (aproape 6), decidem sa schimbam planul. Ne gandim ca e mult mai rapid de coborat prin padure versantul aflat exact sub noi in valea Zeicaniului si de acolo prindem drumul forestier spre Zeicani. Pe intuneric e mai usor de marshaluit pe o vale pe drum forestier gandim noi.
Ii dam la vale prin boschetzi, prin padure neumblata si fix la caderea intunericului ajungem jos in vale. La fix, doar ca jos in vale nici urma de forestier :D doar boschetzi :)) Si da-i asa pe rau in jos, sari peste bolovani cu gheatza, peste trunchiuri de copaci doboratzi, peste poduri de gheatza ce se rupeau, mai un clapar in apa, cu skiurile intr-o mana si betzele intr-alta ... caci cu skiurle pe rucsac s-ar fi agatzat la fiecare pas in jungla aceea ... la 20 de pasi muta skiurile dintr-o mana intr-alta ca ingheatza labutza :D ... f fain drumul forestier pe harta, nu si in realitate la viteza miraculaosa cu care avansam la cursa de obstacole pe rau in jos. Cu alte cuvinte dl Danut Calin (cu harta lui probabil facuta in birou) ne-a facut din condei :D i-o fi tremurat mana si a prelungit drumul cu 2cm pe apa in sus, suficient cat sa ne induca in eroare si sa balaurim mai bine de 1km si 45min prin boschetzi :D
Trecem cu bine si incercarea asta, chiuim de bucurie cand vedem stralucind in lumina lunii o zona plata de zapada ce indica inceputul mult asteptatului drum forestier. Ne suim rapid pe foci si imediat simtzim ca e alta viatza ... ura si la gara! sa ne pescuiasca Gianina ... ii dam blana la vale pe forestier in miscari de alunecare stil telemark ca sa prindem viteza. Doar Markus saracul se chinuie cu focile lui care din cand in cand il parasesc, ne oprim, le prindem cu chingile la loc si strangand din dintzi reluam de la capat ...
Si uite asa dupa 9km pe valea Zeicaniului am ajuns in final in sat pe la 21.30, parcam la birtul central spre mirarea musteriilor ;)) apoi clipa mult asteptata: alo emisie! aici Lupul Singuratic cheama Marmota Vesela! Gianina care luase la rand toate birturile din Sarmizegetusa sa nu faca tzurzturi, apare prompt la interceptzie ;) ... si povesti peste povesti.
Concluzii dupa tura asta:
- in 2 zile si o seara am reusit sa ne implinim visul adica o tura fulger (blitz-krieg) cu toata creasta Tzarcului, adica 50km masuratzi cu gipiesul
- e frumos la munte, dar uneori e tare aspru, n-am mai mancat asa frig in nici o tura :D
- in poze peisajul e frumos, ziua pare mirifica, doar ca nu apare si frigul din peisaj :D
- frigul n-a lasat urme in poze, dar a lasat pe noi: si eu si Markus avem inceputuri superficiale de degeraturi pe pometul obrazului stang si pe varful nasului, adica de unde ne-a batut vantul, Markus mai are si cateva degete afectate, eu doar pe cel mare de la dreapta cu care butonam gipiesul :))
- imi cumpar si eu gepeseu :)) de fapt tura a fost si un mic prospect de rentabilitate in vederea achizitzionarii :P
Si in incheiere vine faza cu multzumirile ca la gala premiilor Oscar :P Vreau sa multzumesc tuturor celor care mi-au acordat suport in realizarea acestei ture:
- in primul rand Gianinei mele pt suportul moral, ca m-a sustzinut si a fost de acord cu ideea mea ghidusa ;) c-a avut rabdare sa descopere Sarmizegetusa :D si c-a fost dispusa sa vina la recuperare
- lui Andi pt gipiesul Garmin pe care mi l-a imprumutat, fara de care dormeam cu totul altundeva decat in Saua Iepii
- Danielei pt DVD-ul cu OziExplorer-ul cu care mi-am facut track-ul pt tura
- si nu in ultimul rand lui Mitza care mi-a acordat suport tehnic si m-a initziat in OziExplorer
Alte poze din tura am mai pus in albumul nostru.
Ii dam la vale prin boschetzi, prin padure neumblata si fix la caderea intunericului ajungem jos in vale. La fix, doar ca jos in vale nici urma de forestier :D doar boschetzi :)) Si da-i asa pe rau in jos, sari peste bolovani cu gheatza, peste trunchiuri de copaci doboratzi, peste poduri de gheatza ce se rupeau, mai un clapar in apa, cu skiurile intr-o mana si betzele intr-alta ... caci cu skiurle pe rucsac s-ar fi agatzat la fiecare pas in jungla aceea ... la 20 de pasi muta skiurile dintr-o mana intr-alta ca ingheatza labutza :D ... f fain drumul forestier pe harta, nu si in realitate la viteza miraculaosa cu care avansam la cursa de obstacole pe rau in jos. Cu alte cuvinte dl Danut Calin (cu harta lui probabil facuta in birou) ne-a facut din condei :D i-o fi tremurat mana si a prelungit drumul cu 2cm pe apa in sus, suficient cat sa ne induca in eroare si sa balaurim mai bine de 1km si 45min prin boschetzi :D
Trecem cu bine si incercarea asta, chiuim de bucurie cand vedem stralucind in lumina lunii o zona plata de zapada ce indica inceputul mult asteptatului drum forestier. Ne suim rapid pe foci si imediat simtzim ca e alta viatza ... ura si la gara! sa ne pescuiasca Gianina ... ii dam blana la vale pe forestier in miscari de alunecare stil telemark ca sa prindem viteza. Doar Markus saracul se chinuie cu focile lui care din cand in cand il parasesc, ne oprim, le prindem cu chingile la loc si strangand din dintzi reluam de la capat ...
Si uite asa dupa 9km pe valea Zeicaniului am ajuns in final in sat pe la 21.30, parcam la birtul central spre mirarea musteriilor ;)) apoi clipa mult asteptata: alo emisie! aici Lupul Singuratic cheama Marmota Vesela! Gianina care luase la rand toate birturile din Sarmizegetusa sa nu faca tzurzturi, apare prompt la interceptzie ;) ... si povesti peste povesti.
Concluzii dupa tura asta:
- in 2 zile si o seara am reusit sa ne implinim visul adica o tura fulger (blitz-krieg) cu toata creasta Tzarcului, adica 50km masuratzi cu gipiesul
- e frumos la munte, dar uneori e tare aspru, n-am mai mancat asa frig in nici o tura :D
- in poze peisajul e frumos, ziua pare mirifica, doar ca nu apare si frigul din peisaj :D
- frigul n-a lasat urme in poze, dar a lasat pe noi: si eu si Markus avem inceputuri superficiale de degeraturi pe pometul obrazului stang si pe varful nasului, adica de unde ne-a batut vantul, Markus mai are si cateva degete afectate, eu doar pe cel mare de la dreapta cu care butonam gipiesul :))
- imi cumpar si eu gepeseu :)) de fapt tura a fost si un mic prospect de rentabilitate in vederea achizitzionarii :P
Si in incheiere vine faza cu multzumirile ca la gala premiilor Oscar :P Vreau sa multzumesc tuturor celor care mi-au acordat suport in realizarea acestei ture:
- in primul rand Gianinei mele pt suportul moral, ca m-a sustzinut si a fost de acord cu ideea mea ghidusa ;) c-a avut rabdare sa descopere Sarmizegetusa :D si c-a fost dispusa sa vina la recuperare
- lui Andi pt gipiesul Garmin pe care mi l-a imprumutat, fara de care dormeam cu totul altundeva decat in Saua Iepii
- Danielei pt DVD-ul cu OziExplorer-ul cu care mi-am facut track-ul pt tura
- si nu in ultimul rand lui Mitza care mi-a acordat suport tehnic si m-a initziat in OziExplorer
Alte poze din tura am mai pus in albumul nostru.
No comments:
Post a Comment