Ger la Cuntu - 15-17feb

Vineri seara... eu, Alinii, Lore, Markus si inca 8 mureseni plecam linistitzi de la telescaun spre Cuntu cand zgomotul puternic de snowmobile ne surzeste urechile. Doi baieti tineri cu doua snowmobile se ofera sa duca 2-3oameni pana la camping. Auzindu-i pe cei din Mures ca va merge unul de la ei care ii mai "slow motion", ma intreb: "se va descurca baiatul?" stiind ca baietzii sunt pentru prima data in zona. Asa ca nu ezit mult si zic ca merg si eu, sa nu las baiatul singur si o intreb si pe Lore daca nu vine cu mine. Surpriza, cand vine din urma baiatul "slow motion" nu vrea sa mearga cu snowmobilul, asa ca ne trezim noi fetele "rapite" de 2 snowmobilisti tineri vitezomani :D Dupa nici 10 metri fiecare dintre noi si-ar dori sa urce pe jos :)) dar incet incet ne obisnuim cu salturile peste hopuri cu urcusurile pieptis pe scurtaturi si cu vantul taios in obraji.
Bucuroasa sa ne vedem cu piciorele pe pamant din nou... o luam spre Cuntu, eu pe schiuri si Lore pe rachete. Zapada multa si alba, lumina lunii ne arata calea spre Cuntu si iata-ne mai mult cu frontalele stinse ajungem putin dupa miezul noptzii la Cuntu. Foarte mirate suntem cand la doar 10-15 dupa noi apare si Alinu' meu, apoi un muresan, inca unul si AlinC si tot asa cate unul cate unul pana pe la 2 se adunam toti la ceai si nani.

Vis de iarna

Sambata dis-de-dimineatza Alin cu Markus pleaca spre Tzarcu cu gandul de a face creasta pana in Sarmizegetusa pe schiuri de tura, eu raman cu restul trupei la caldurica statiei meteo. Avem in plan sa urcam si noi azi pe Tzarcu si sa ne dam la vale pe schiuri. Intre timp apare si Mardale, Horica si Ioana, iar pe la ora 1 plecam spre Tzarcu. Il vedem si pe Claudiu cu prietenul sau care urca la Tzarcu pentru testarea unui cort. Vantul aspru, zapada si ceatza ne face brusc sa ne schimbam directia de mers... la vale. Un somnic de amiaza, un uzo, un ceai, o poveste si iata-ne din nou la somn.

Greu la deal cu foca mica


Vremea buna ne binedispune in poiana Seroni

Duminica, o alta zi, o alta lume: soare, zapada pufoasa si neatinsa... un vis. Baietzii au planuri de pulver, apoi de coborat la masini si de urcat cu telescunul pentru o noua tura prin padure... da, din nou pulver. Ioana si cu mine decidem ca nu vrem sa inghetzam pe telescaun si pornim pe schiuri spre Muntele Mic, dam 5 ture pe partie si apoi la vale la masini pe drum si pe scurtaturi impreuna cu Andi si inca cativa prieteni de-ai lui. De aici lumea o ia spre casa, doar eu am o alta misiune de indeplinit: recuperarea baietilor din Sarmizegetusa. Ajung cu o intarziere de 2 ore in locul stabilit (primul bar din Sarmi), dar nici urma de baietzi si nici telefonic nu ii pot contacta (focile nu pot fi contactate). Beau doua ceaiuri, discut cu niste oameni ai locului care imi spui ca ar fi bine ca baietzii sa coboare pe valea Hobitei, ca ii zapada pana la intrarea in sat si pe vale ii multa, imi mai spun ca spre Paucinesti ii drumul mai lung si incurcat si daca nu cunosc bine se pot rataci usor. Eu ma gandesc ca se descurca baietzii si este doar o notiune de timp. Intre timp se inchide barul la ora 9, deci... fac o razie prin Hobitza si Paucinesti: nici urma de baietzi, iar semnal este, deci ma intorc in Sarmi... la urmatorul bar :)) Ma interesez de orarul barului :D sa stiu cand voi zbura si de aici si intreb de ceva pensiuni, in caz ca se inchide si barul asta... sa ma odihnesc si eu undeva la caldura (caci afara ii cam frig la Cuntu -15 pe ziua iar pe Tzarcu au fost -20 tot ziua, deci o fi si aici cam frig sa dorm ghemuita in masina, chiar daca am la mine sacul de puf). Acuma ca am si planul de backup facut... ring ring... baietzii ma cheama la recuperare in Zeicani.

Asteptand primavara (una din cele 4 masini din saua Jigoriei)

Misiune indepinita,
Gianina