Monday 28 March 2011

Ramas bun Adina!


Vineri seara (25 martie) cand am plecat in week-end, aflasem ca o tanara de 35 de ani din Timisoara a murit in Retezat. Din ce spuneau stirile parea sa fie tot sub Coltii Pelegii, adica pe traseul de vara ce urca spre vf Peleaga, loc de unde au cazut pana in fundul Caldarii Berbecilor mai multi oameni: in 2007 o turista ceha, in aprilie 2009 un baiat din Arad si foarte recent in decembrie 2010 prietenul nostru Nutu, pe care l-am vazut cazand cu ochii mei. Or mai fi fost si altii de care nu stiu eu. Eram foarte curios sa aflu mai in detaliu circumstantele accidentului si cine era victima?

Pe canionul Ramnutzei cu Adina

Toate aceste cazaturi s-au soldat cu accidente grave sau foarte grave, insa nefericitii au scapat cu viata si se pot considera norocosi. Ce face diferenta intre viata si moarte? Nu se stie... e doar o linie subtire, traseul pe care il urmeaza printre bolovanii iesiti in cale de sub zapada. E terifiant sa te gandesti la acest lucru.

Duminica seara cand ajung la semnal primesc un SMS care imi taie picioarele si ma bulverseaza de tot: Adina Mosincat e cea care si-a pierdut viata in Retezat. Ma reculeg cu greu cat sa fiu in stare sa conduc inapoi spre casa la Timisoara.

Prin cotloanele muntiilor Mehedinti

Adinei ii placea foarte mult sa fie pe munte, era casa ei, viata ei. Mergea adeseori si solitara, alteori cu prietenii, insa prefera grupurile mici si prietenii apropiati cu care sa imparta momentele deosebite intalnite pe munte. Imi placea de ea ca era mereu optimista si parca orice s-ar fi intamplat, n-am vazut-o sa-si arate supararea. Am ajuns s-o cunosc bine si sa facem multe ture impreuna.

Intr-o vreme prin 2005, aveam noi un fix sa prindem rasaritul soarelui pe vf Peleaga. Asa ca in intr-o dimineata de februarie parca, ne-am trezit la 3 dimineata la Gentiana cu gandul sa mergem sa prindem rasaritul. Zapada a fost grea, ne afundam la fiecare pas printre jnepeni si rasaritul nu ne-a prins pe varf cum ne-am fi dorit, ci in urcare intre saua Pietricele si Coltii Pelegii.

Beyond the susnset (foto Adina Mosincat)

Nowandthen (foto Adina Mosincat)

Eram putin dezamagiti, insa asta ne-a motivat sa revenim dupa cateva saptamani la Gentiana cu acelasi gand. De data asta ne-am trezit la 1 noaptea ca sa fim siguri ca nu ratam rasaritul si unii se mirau ce-o fi cu noctambulii astia? La 2 am pornit spre varf. De data asta am prins o zapada beton, am inaintat foarte usor pe zapada inghetata. Am ajuns in schimb prea devreme pe Peleaga pe la 5 dimineata. Am inghetat amandoi cam 1h30' pe varf in bataia vantului de dimineata si in asteptarea primelor raze de soare. Ca sa nu degeram ne-am invartit de zeci de ori pe micul platou de pe varf si cred c-am sapat si transee. Eram insa incantati.

Like a prayer (foto Adina Mosincat)

Cautand acum pe blog-ul Adinei observ ca acesta este si primul post de pe blog:
http://jurnaldecreasta.blogspot.com/2005/03/final-frontier-retezat-romanian.html

Acum in martie 2011, Adina s-a intors in Retezatul ei drag. De o vreme traia in Elvetia. Retezatul era muntele ei preferat. Si s-a dus sa vada rasaritul pe Peleaga. A venit cu 2 prieteni la Gentiana, Istvan si inca un baiat. A plecat singura spre varf pe la ora 2. Istvan si colegul nu erau foarte hotarati daca sa se trezeasca pentru tura nocturna, insa pana la urma au plecat si ei pe la ora 3. Adina cand avea in cap un lucru era hotarata.

Morning star (foto Adina Mosincat)

Istvan a observat urmele unei alunecari pe poteca de sub Coltii Pelegii. Au gasit-o cazuta 200m diferenta de nivel mai jos in Caldarea Berbecilor. Cand a ajuns la ea inca traia, dar era inconstienta. Nu avea coltari, doar rachete de zapada. Pana la urma sufletul ei a cedat lupta si s-a ridicat la cer acolo unde ii placea ei cel mai mult sa fie: in Retezatul ei drag! N-a mai apucat sa vada rasaritul de pe varf.

Desi n-am mai vazut-o de cand a plecat in Elvetia, o sa ramana mereu in sufletul meu cu fata ei vesela si surazatoare. Cand mergeam cu ea pe munte, ma molipsea mereu cu optimismul ei debordant.

Acum m-am uitat pe pagina ei de facebook si m-am cutremurat cand am vazut ultima poza postata de ea pe 22 martie:


Acum cand scriam randurile acestea, am mai aflat ca era imbracata in alb. O culoare destul de ciudata pentru un echipament montan. Se pare ca Retezatul ei drag a vrut s-o ia de mireasa pentru totdeauna!

Eu cred ca nimic de pe lumea asta nu se petrece la voia intamplarii. Toate au o legatura pe care noi n-o deslusim. Asta noapte am stat si m-am tot intrebat cum se face ca unii oamenii au noroc si supravietuiesc, altii se duc mai repede? Despre supravietuitori noi credem ca au avut noroc si mai au ceva de infaptuit pe lumea asta. Despre cei ghinionisti... Poate ca de fapt nu e ghinion, dar au ceva de infaptuit in alta lume...

Ramas bun draga prietena!

PS. Cei ce i-au fost aproape pot veni sa-o insoteasca pe ultimul ei drum de pe lumea aceasta, marti 29 martie de la ora 14.00 la cimitirul din Faget, orasul ei natal.

53 comments:

MeetTheSun said...

Dumnezeu s-o odihneasca si muntele sa-i daruiasca carari nesfarsite in acea lume despre care speram sa existe!
N-am cunoscut-o si imi doresc ca niciodata sa nu ajung a-i cunoaste pe cei ce cad...

gabriel solomon said...

Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
E mereu trist cand auzi astfel de vesti.
Uneori ma gandesc ca toti o sa avem un sfarsit odata si parca daca ar fi sa aleg locul, as prefera sa fie pe munte.

Renutzu said...

aproape ca nu-mi gasesc cuvintele....
n-am cunoscut-o dar mi-e sufletul plin de lacrimi....nu stiu daca e nedrept sau asa a fost sa fie....simt ca un alt iubitor de munte pleaca dincolo de noi, si ne lasa mai saraci in traire....
Sa-i fie sufletul impacat :(

brainy said...

Adina draga si scumpa, fata de soare si zambet de flori, iti multumesc pentru ca ai venit si ca te-am cunoscut. Lumea asta ti-a fost doar o parte din calatorie...te iubesc, sunt mereu alaturi de tine!

Radu said...

Dumnezeu s-o odineasca in pace.

Foarte trist ...:(((((

alois said...

Ultima poza postata pe facebook aduce,intr-adevar, a premonitie.Dar, daca nu s-ar fi intamplat nimic, sigur ar fi fost o poza reusita si atat. Dumnezeu s-o odihneasca si apropo de cei "ce cad"(cum spune MeetTheSun) ea de fapt nu a cazut ci s-a RIDICAT la cer(uri).Mare pacat ca oamenii de calitate ne parasesc asa devreme.

Cristi Trandafir said...

RIP Adina.

gabi.rusu said...

Dumnezeu sa o odihneasca! E foarte trist sa primesti o astfel de veste, sa iti dai seama ca o persoana de care afli la stiri e cineva cunoscut! Desi nu am cunoscut-o, m-a impresionat aceasta intamplare nefericita si mi se pare un gest frumos din partea ta sa ii aduci un ultim omagiu!

Anonymous said...

Dan Ciresan

In ultimii doi ani am fost la munte cu Adina de aproape 20 de ori si fiecare excursie mi-a lasat amintiri de neuitat.

In imaginile de la stiri era imbracata in albastru, nu in alb. Parea a fi una din hainele de munte pe care le are Adina. Am verificat si prin fotografii, iar nuanta e similara.

Imaginea cu crucea si luna s-ar putea sa fie capturata in 19 februarie, in timpul perigeului lunar. Avea in plan sa fie pe un varf cu acea ocazie. Nu-mi dau seama unde a fost facuta, insa. Imaginea de pe blogul ei este doar o coincidenta, nimic mai mult.

Este foarte tragic ce s-a intamplat, mai ales ca intr-o saptamana (4 aprilie 2011) avea sa-si ia doctoratul si sa inceapa o noua parte a vietii ei. Era foarte stresata din acest motiv, dar deja incepuse sa-si faca planuri pentru viitor.

Imi e greu sa ridic privirea si sa privesc spre muntii din jur. Sunt plini de amintiri, de nenumarate excursii, de amintirea unei Adine totdeauna vesele, care traia pentru a mai vedea un munte, pentru a mai prinde un rasarit de la altitudini pe unde nici pasarile nu mai zboara.

Anonymous said...

Mare pacat cand moare un om asa de pasionat!

Adi Valean said...

Dumnezeu s-o odihneasca...

Anonymous said...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace Adina.

Diana said...

Fie-ti tarana usoara Adina!

Nu am cunoscut-o, dar am pierdut deja doi oameni dragi pe munte si parca, cu fiecare om care sfarseste asa, mi se rupe inima de tot.
Sper ca sufletul ei sa se odihneasca de-acum doar pe creste inn rasarit...

Catalin Pobega said...

M-am intalnit si eu cu Adina pe munte si mi se strange inima acum cand vad pozele cu ea si aflu ca a trecut dincolo. Ramas bun Adina!

Anonymous said...

E dureros.....dar sper sa se uite la noi acum din Ceruri si sa se bucure de tot ce e Sus.Ramai in inimile noastre mereu!

Anonymous said...

Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa odihneasca in pace sufletul ei de acum inainte ! Sa ne rugam pt. ea si sa o pomenim ori de cate ori ne vom aminti numele ei ! Acuma rugaciunea noastra aici pe pamant ii va aduce alinare sufletului ei in ceruri !

laura smetana said...

Mie mi-a fost pritena inca din copilarie, confidenta si sora pe atunci si desi dupa aceea am pierdut legatura am reluat-o recent ca si cum n-ar fi trecut atata timp fara sa ne vedem.Adina continua sa fie fata simpla, senina si care te contagia cu optimismul si pofta ei de viata.Urma sa ne intalnim curand sau cel putin asa vroiam sa credem amandoua chiar daca ne separau mii de kilometri.Poate ca tatalui ei, plecat demult dintre cei vii ii era dor sa-si mangaie din nou fetita...ce sfarsit tragic pentru un suflet atat de pur ca al ei.N-am s-o uit niciodata pentru ca a fost o parte prea importanta din viata mea.Odihneste-te in pace draga prietena!

Georgeta said...

Liniste sufletului ei...:(

Marius said...

Am cunoscut-o pe Adina acum 6 ani. Am fost de multe ori pe munte de atunci, si mi-a devenit o prietena foarte draga. Adina mi-a aratat prima data Crovurile, si satele din valea Cernei, alt loc pe care il indragea mult.

Ii placea sa vada rasaritul pe munte. In ultimul mesaj, acum o saptamana, imi scria ca urcase, ca de atatea ori, pe Monte Boglia. De acolo pare a fi si ultima poza. Arata atat de sumbra acum, dar atunci era doar frumusetea lunii pline, deasupra norilor, in asteptarea rasaritului.

Adina era o fata extraordinara, si cand isi punea ceva in gand, parea ca poate reusi orice. Mi-e greu sa cred ca si-a gasit sfarsitul acolo unde mai fusese de atatea ori, dorind sa vada inca o data rasaritul pe Peleaga.

Bucuria vietii ei era sa mearga pe munte, si a merge cu ea pe munte era o bucurie. Simplu, propunea o tura, si mergeam. Eram veseli si glumeam tot timpul. Si sunt atatea ture si clipe frumoase pentru care ii multumesc.

Ramas bun, draga Adina!

Anonymous said...

Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa ii dea putere mamei si fratelui ei. Totul se intampla cu un rost in viata!

brainy said...

Multumim Alin pentru post...pentru poze si pentru ce ai spus despre Adina...eu inca nu ma pot opri din plans...pt mine Adina a fost mereu o bucurie...

Anonymous said...

Adina ne zambeste acum de sus. Imi vine sa plang in continuu si parca e nedrept.
Ea era fata care ma facea sa rad si sa ma simt bine oricand ne intalneam..
Zambetu ei strengaresc imi va ramane mereu in minte.

Ramona

fane said...

Să-i fie ţărâna uşoară. Şi zborul lin.

Miha said...

O stiu pe Adina din anul I de facultate,din camin.Nu am avut ocazia sa o cunosc foarte bine,doar din cind in cind ne mai intalneam pe strada si tot timpul ne opream si povesteam.Era o fata deosebita...modesta, foarte inteligenta,optimista....Pacat...ca a plecat asa de tanara dintre noi...Pacat....ca asemenea oameni se sting asa de repede..pacat si nedrept...odihneste-te in pace Adina!!

Anonymous said...

Adina o sa ne fie dor de tine!Ai grija de noi de acolo de Sus!Ai devenit un inger!
Doamne ea e langa Tine, noi am ramas aici cu un gol in suflet!
Adina, draga noastra, ramai in noi!

Anonymous said...

... Adina...
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Unknown said...

Am fost colegi de facultate. Era imposibil sa nu-i observi felul ei super optimist de a fi si bucuria sincera din zambetul ei. Sper sa isi gaseasca linsitea acolo unde e. Intr-un numar din 2009 al revistei "Banatul montan" a scris un articol foarte frumos pe care probabil merita sa-l postez aici: http://www.banatulmontan.ro/pdf2009/BanatulMontanNr.2%20Iunie%202009.pdf

Ciprian said...

Odihneşte-te în pace, Adina!

Cu acest om minunat am fost coleg de clasă, din clasa I până-ntra VIII-a. După ce drumurile ni s-au despărţit, fiecare urmândul pe-al lui, ne mai întâlneam din când în când, destul de rar, prin Timişoara, sau Făget, oraşul copilăriei noastre.

Citind acum şi ce povestea ea, şi ce povestesc alţii despre ea, o simt la fel de aproape ca atunci când ne vedeam zilnic, în sala de clasă. E greu să afli astfel de veşti, e greu să nu te întrebi "de ce?" după ce le afli. Cred că tot ce putem face este să îi păstrăm amintirea vie, aşa cum era şi ea... plină de viaţă, şi să sperăm că a ajuns într-un loc mai bun.

Odihneşte-te în pace, Adina!

Vali Zanfir said...

Chiar daca nu am cunoscuta pe Adina imi dau seama ca a fost o persoana deosebita cu dragoste pentru munte si viata.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace...

ramona said...

Dumnezeu s-o odihneasca si cararile sa ii fie presarate cu lumina...:(

Dan said...

Pentru toti cei care au cunoscut-o, cateva imagini din cele mai frumoase excursii in care am fost impreuna cu Adina.

Unknown said...

Citesc obsesiv tot ce a aparut despre Adina, pentru ca mi-e dor de ea.Vroiam sa ne vedem de Paste cum facem de atata timp desi ne desparteau mii de kilometrii.Eu simt ca Adina este pe undeva prin tara, calatoreste...Nu putea sa-si piarda timpul stand.Viata era prea interesanta pentru ea.Am varsat lacrimi pentru Adina si mi-a lasat sufletul pustiu...Mi-e greu sa accept ca nu mai este, astept sa ma trezesc dintr-un cosmar...
Stiu ca era inteligenta, vesela, cu un suflet curat, un suflet de artist.Sunt inca in stare de soc si nu pot sa-mi astern durerea in cuvinte.Stiu ca nu e drept ce s-a intamplat si ca nu trebuia sa fie asa...Aveam multe planuri pentru ea si ma asteptam la o viata noua si mai buna...O sa ramai cu mine Adina in calatoriile mele...Sincere pareri de rau pentru familie, pentru Mama Adinei, pentru Dan.Vad cati prieteni are Adina si cati o iubesc.Imi doresc daca cineva citeste acest mesaj si poate, sa-mi trimita poze cu Adina la adriana.dobozi@yahoo.com.Multumesc anticipat. Eu nu am foarte multe.Ramai cu bine Adina!

Anonymous said...

O știam de la role. :(

Dumnezeu să o odihnească-n pace.

Marius

Jacsu Tg-Mures said...

Desi te-am cunoscut cu cateva ore inainte de aceasta tragedie mi-ai transmis din plin entuziasmul tau. Am ajuns cat am putut de repede dupa ce am aflat la locul tragediei...este cumplit sa te simti neajutorat si neputincios. As fi vrut sa mut tot muntele pt salvarea ta...RIP Adina

bya said...

Dumnezeu sa o odihneasca..Nam cunoscut-o pe aceasta fata dar mi so rupt sufletu cand am auzit ..si cand am vazut-o pe mamasa indurerata de moarte ficei sale..pacat k doamna profesoara a trebuit sa treca prin inca o incercare grea ce avenit...dupa ce isi inmormantase sotul acuceva vreme..acu a trebuit sa-si ingroapte si biata fiica in varsta de numa 30 de ani..pacat ca persoanele bune trec in nefiinta asa de usor..Dunezeu sa te odihneaca in pace si sa te ierte draga Adina..:-(((

Tatar Emil said...

Nu am cunoascut-o, dar sunt sigur ca Dumnezeu acolo sus a asteptat-o cu un munte doar pentru ea. Dumnezeu s-o ierte si sa se odihnesca in pace!

Anonymous said...

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

Anonymous said...

te gandesti daca merita o viata de om ... eu zic ca da, adina va merge deacuma oricand si oriunde si in orice conditii pe munte!

Unknown said...

Sunt trista sa aflu vestea...dar stiu ca Universul o imbratiseaza si acuma,numai ca sub alta forma,pe minunea de Adina!Dumnezeu sa o odihneasca!

Anonymous said...

Drum bun, prietena mea draga!!! Fie ca Dumnezeu sa aiba grija de sufletul tau!!!
Am aflat prea tarziu...nu-mi gasesc cuvintele...
Imi pare nespus de rau ca nu te-am insotit pe ultimul tau drum, dar, stii bine ca o sa te port in suflet pana cand imi va veni si mie vremea sa vin acolo unde esti tu acum.... :-( :-( :-(

Anonymous said...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Dan said...

Acum mai putin de o ora am primit de la coordonatorul de doctorat al Adinei un un email cu informatia ca Universitatea din Lugano i-a acordat postum Adinei titlul de "Doctor in Informatica". Adina isi finalizase teza de doctorat si urma sa si-o prezinte in data de 4 aprilie 2011. Il merita din plin si mi-ar fi placut sa se poata bucura de el.

Adela S said...

Ma doare Adina ca nu mai esti....ma doare;((Nu pot sa.mi revin nici acum;((...Nu mai am lacrimi;((
De ce ai plecat asa dintre noi???????????????De ceeeeeeeeee????Suflet bun!;((((((
Mi.e dor de copilaria noastra;((...
Tot ce.i mai bun in lumea asta meritai;((.....Prea tarziu......
Cat voi trai,te voi purta in suflet....

Anonymous said...

Adela te inteleg, foarte bine! si eu zic de ce? Muntele a iubit-o mult pe Adina, si ea pe el......!!
Dragostea de munte nu se masoara in cuvinte!
Adina, Retezatul te iubeste!

P.C.

Anonymous said...

If anybody reading this is in or near Lugano, there will be a meeting of friends of Adina next Monday, in the early evening, the exact place and time to be determined. Everyone is welcome to attend. If you want to come, you can e-mail me at hallcp@acm.org and I will forward details once they are decided.

Anonymous said...

intr-una din pozele de pe Facebook declara: "Cipi, de-abia astept sa stau la stop in directia rasaritului pe Peleaga:) cum e zapada in Retezat?" - 14.02

iar pe blogul ei, in ultima postare, chiar ultima fraza: "That's because to the general happiness I add happy to be still alive."

It's the dream that matters;)

Laci N.

Bruno said...

Last time I saw Adina she was VERY sleepy: at 3.30 in the morning she went up Monte Boglia, near her house and she climbed up to see the dawn (from 300m to 1200m), the she returned home by 9.00 and slept for half an hour, and then I went to get her for another trip in the mountains, between Bellizona and Locarno (in tessin/Switzerland). A wonderful day, full of promises about the future.
See her photos: www.ticin.net/Adina.

Farwell my dear Adina!

Anonymous said...

Parca s-a abatut un blestem asupra familiei Mosincat, dupa moartea tatalui, a Adinei, astazi am auzit ca a murit si Dan Mosincat in urma unui infarct la doar 33 de ani...
D-zeu sa-l odihneasca.

Anonymous said...

Asa e, a murit si Dan, fratele ei, la 8 luni de la moartea ei.RIP

Anonymous said...

e prea mult ... pentru mama Adinei si a lui Dan

Anonymous said...

din pacate mult ghinion pentru familia mosincat ii cunosc foarte bine imi lipsesti dan sa ma injuri cand trebuie ca un prieten adevarat si sa fii de acord cum face un prieten adevarat,singurul prieten al meu in acel oras restu cunostinte nu mai spuneti de infarct ca nu a facut infarct,LA EL A FOST EROARE MEDICALA,al tau prieten care nu te va uita niciodata cernescu,D-zeu sa te odihneasca in pace si sa iti dea motociclete cate vrei si sa ai grija de adina,condoleante familiei mosincat

Anonymous said...

Dumnezeu sa va odihneasca in pace Dan si Adina, doi oameni minunati. O sa ramaneti mereu in sufletele noastre.

Adriana Dobozi said...

A trecut un an si ceva Adina de cand ai plecat....si eu ma gandesc de multe ori la tine....