Ramas bun Adina!

Vineri seara (25 martie) cand am plecat in week-end, aflasem ca o tanara de 35 de ani din Timisoara a murit in Retezat. Din ce spuneau stirile parea sa fie tot sub Coltii Pelegii, adica pe traseul de vara ce urca spre vf Peleaga, loc de unde au cazut pana in fundul Caldarii Berbecilor mai multi oameni: in 2007 o turista ceha, in aprilie 2009 un baiat din Arad si foarte recent in decembrie 2010 prietenul nostru Nutu, pe care l-am vazut cazand cu ochii mei. Or mai fi fost si altii de care nu stiu eu. Eram foarte curios sa aflu mai in detaliu circumstantele accidentului si cine era victima?

Pe canionul Ramnutzei cu Adina

Toate aceste cazaturi s-au soldat cu accidente grave sau foarte grave, insa nefericitii au scapat cu viata si se pot considera norocosi. Ce face diferenta intre viata si moarte? Nu se stie... e doar o linie subtire, traseul pe care il urmeaza printre bolovanii iesiti in cale de sub zapada. E terifiant sa te gandesti la acest lucru.

Duminica seara cand ajung la semnal primesc un SMS care imi taie picioarele si ma bulverseaza de tot: Adina Mosincat e cea care si-a pierdut viata in Retezat. Ma reculeg cu greu cat sa fiu in stare sa conduc inapoi spre casa la Timisoara.

Prin cotloanele muntiilor Mehedinti

Adinei ii placea foarte mult sa fie pe munte, era casa ei, viata ei. Mergea adeseori si solitara, alteori cu prietenii, insa prefera grupurile mici si prietenii apropiati cu care sa imparta momentele deosebite intalnite pe munte. Imi placea de ea ca era mereu optimista si parca orice s-ar fi intamplat, n-am vazut-o sa-si arate supararea. Am ajuns s-o cunosc bine si sa facem multe ture impreuna.

Intr-o vreme prin 2005, aveam noi un fix sa prindem rasaritul soarelui pe vf Peleaga. Asa ca in intr-o dimineata de februarie parca, ne-am trezit la 3 dimineata la Gentiana cu gandul sa mergem sa prindem rasaritul. Zapada a fost grea, ne afundam la fiecare pas printre jnepeni si rasaritul nu ne-a prins pe varf cum ne-am fi dorit, ci in urcare intre saua Pietricele si Coltii Pelegii.

Beyond the susnset (foto Adina Mosincat)

Nowandthen (foto Adina Mosincat)

Eram putin dezamagiti, insa asta ne-a motivat sa revenim dupa cateva saptamani la Gentiana cu acelasi gand. De data asta ne-am trezit la 1 noaptea ca sa fim siguri ca nu ratam rasaritul si unii se mirau ce-o fi cu noctambulii astia? La 2 am pornit spre varf. De data asta am prins o zapada beton, am inaintat foarte usor pe zapada inghetata. Am ajuns in schimb prea devreme pe Peleaga pe la 5 dimineata. Am inghetat amandoi cam 1h30' pe varf in bataia vantului de dimineata si in asteptarea primelor raze de soare. Ca sa nu degeram ne-am invartit de zeci de ori pe micul platou de pe varf si cred c-am sapat si transee. Eram insa incantati.

Like a prayer (foto Adina Mosincat)

Cautand acum pe blog-ul Adinei observ ca acesta este si primul post de pe blog:
http://jurnaldecreasta.blogspot.com/2005/03/final-frontier-retezat-romanian.html

Acum in martie 2011, Adina s-a intors in Retezatul ei drag. De o vreme traia in Elvetia. Retezatul era muntele ei preferat. Si s-a dus sa vada rasaritul pe Peleaga. A venit cu 2 prieteni la Gentiana, Istvan si inca un baiat. A plecat singura spre varf pe la ora 2. Istvan si colegul nu erau foarte hotarati daca sa se trezeasca pentru tura nocturna, insa pana la urma au plecat si ei pe la ora 3. Adina cand avea in cap un lucru era hotarata.

Morning star (foto Adina Mosincat)

Istvan a observat urmele unei alunecari pe poteca de sub Coltii Pelegii. Au gasit-o cazuta 200m diferenta de nivel mai jos in Caldarea Berbecilor. Cand a ajuns la ea inca traia, dar era inconstienta. Nu avea coltari, doar rachete de zapada. Pana la urma sufletul ei a cedat lupta si s-a ridicat la cer acolo unde ii placea ei cel mai mult sa fie: in Retezatul ei drag! N-a mai apucat sa vada rasaritul de pe varf.

Desi n-am mai vazut-o de cand a plecat in Elvetia, o sa ramana mereu in sufletul meu cu fata ei vesela si surazatoare. Cand mergeam cu ea pe munte, ma molipsea mereu cu optimismul ei debordant.

Acum m-am uitat pe pagina ei de facebook si m-am cutremurat cand am vazut ultima poza postata de ea pe 22 martie:


Acum cand scriam randurile acestea, am mai aflat ca era imbracata in alb. O culoare destul de ciudata pentru un echipament montan. Se pare ca Retezatul ei drag a vrut s-o ia de mireasa pentru totdeauna!

Eu cred ca nimic de pe lumea asta nu se petrece la voia intamplarii. Toate au o legatura pe care noi n-o deslusim. Asta noapte am stat si m-am tot intrebat cum se face ca unii oamenii au noroc si supravietuiesc, altii se duc mai repede? Despre supravietuitori noi credem ca au avut noroc si mai au ceva de infaptuit pe lumea asta. Despre cei ghinionisti... Poate ca de fapt nu e ghinion, dar au ceva de infaptuit in alta lume...

Ramas bun draga prietena!

PS. Cei ce i-au fost aproape pot veni sa-o insoteasca pe ultimul ei drum de pe lumea aceasta, marti 29 martie de la ora 14.00 la cimitirul din Faget, orasul ei natal.