Pribegind prin muntii Cernei - 30-31oct

Pentru sfarsitul acesta de saptamana suntem in mare criza de idei. Intrebam in stanga, in dreapta ce fac ceilalti, sa ne lipim de careva cu o idee mai nastrusnica, insa nu se concretizeaza nimic. Nu vrem sa mergem pe unde am mai tot fost, vrem sa vedem locuri noi, dar am vrea prin zone pitoresti unde sa avem ce vedea si fotografia. Avem si pretentii ;))
Si pe langa asta mai sunt si altii care s-au abonat deja la tura noastra de week-end - Gabi, Cristi si Romano. E deja vineri la pranz si noi n-avem tura pregatita si nici macar nu stim unde sa mergem.

Avem parte de pante serioase chiar de la inceput

Pana la urma apelez din nou la prietenul Google Earth si ma plimb pe deasupra tarii in cautare de locuri prin care inca n-am umblat. Planez deasupra muntiilor Cernei, dar nu inspre valea Cernei pe unde stim mai toate cararile, ci pe deasupra comunei Cornereva, unde sunt inca destule pete albe pentru noi. In plus ma tot bate gandul sa venim la iarna la niste ture de ski pe aici, asa ca ochesc niste culmi ce urca in creasta si care trebuiesc "explorate". Gata am scos din tolba o idee buna de tura, acum sunt bucuros ca stim unde vom merge.

Castigam inaltime

Sambata dimineata, pe o vreme grozava, parcam masina in catunul Zmogotin si incepem sa urcam pe un picior prelung ce iese in creasta Cernei chiar in varful Babei. Aici nu sunt marcaje turistice, sunt doar niste poteci pe care localnicii le folosesc ca sa urce la salasele lor de vara, la stanele de pe munte sau la padure dupa lemne.

Ce trupa ordonata

Prin fanete si livezi

Atentie! Se lucreaza

Poteca ce o urmam e de fapt poteca care suie la stana Pietrele Albe. Am mai fost acolo in iulie cu Suca si Elena la o tura de bike, dar atunci am urcat la stana pe drumul forestier de pe valea Zmogotinului. Banuiam de atunci c-o fi existand o poteca care scurteaza drumul si urca mai direct pe culme.

Lot de teste?

Printre salasele localnicilor

Fain drum

Spre creasta Cernei cu vf Babei

Ajungem in poiana cu stana Pietrele Albe. Aici imi pare un loc mistic, o liniste stranie pluteste imprejur, vantul adie usor printre fagii desfrunziti parca ar vrea sa ne spuna povestea locurilor.

Stana Pietrele Albe

Atmosfera de mister

Luam pranzul

Evident ca facem si o binemeritata pauza de masa. De fapt tot drumul pana aici a fost presarat cu pauze. Pauze de odihna, pauze de admirat peisajul, pauze de luat apa, pauze de facut poze, pauze de inspectat salasele, pauze de mancat macese. Nu avem de ce sa ne grabim.

Liniste

Ssst, nu faceti galagie!

Cerul de octombrie e de un albastru incredibil de intens. Pozele sunt facute cu filtru polarizator si culoarea de albastru e firesc sa fie accentuata, dar atunci cand privesc cerul cu soarele in spate, nuanta de albastru ce o vad ochii e chiar foarte apropiata de ce se vede in poze.

Imensitate

Noi cei din linia intai

Dupa stana incepe golul alpin si incepem sa urcam spre creasta muntiilor Cernei pe varful Babei.

Trupa inainte mars!

Spatiu insuficient de stocare

In creasta e ceva mai rece, pe versantii nordici se mai pastreaza slabe urme de zapada, bate putin si vantul. Doar soarele straluceste pe cer ca si vara de nici n-as zice ca e toamna tarzie.

Pe aripile vantului

Pe creasta Cernei nu prea sunt izvoare, sunt foarte putine, doar primavara curge la tot pasul apa chiar in creasta. Dupa o vara intreaga izvoarele sunt acum secate si trebuie sa gasim un loc cu apa la care sa nu coboram prea mult.
O luam inspre sud spre vf Vlascu Mic, tinta noastra de maine. Dupa vf Boldoveni, ochesc culmea ce desparte valea Iaunei de cea a Craiovei, acolo sub vf Burbei se vad niste valcele destul de apropiate de linia culmii inspre Groapa lui Fistiag. Merg impreuna cu Romano sa verific daca valcele au si apa. Spre norocul nostru au, asa ca nu trebuie sa coboram prea mult din creasta principala.

Instalam tabara

Mehedintzii cu ale lor Crovuri

Odata cu inserarea se lasa un frig patrunzator, nu e asa crancen, insa nu suntem noi obisnuiti cu frigul dupa o vara intreaga. Dar imi ingheata mana pe aparatul foto. Asa ca renunt la ideea sa mai merg in creasta doar eu si trepiedul sa surprind luminile apusului. In cort insa este placut, asa ca incingem o runda de povesti.
Dimineata sunt cel mai harnic la trezit ca de obicei, ma trezesc la 7 si urc pe vf Burbei sa prind rasaritul. Doar eu cu trepiedul. Nu este nici urma de nor pe cer care sa faca rasaritul mai spectaculos, iar pana sa apara soarele se face o lumina de zici ca-i amiaza. Nu-i ca si iarna cand la scurt timp dupa prima geana de lumina hop si soarele pe cerul inca intunecat de umbrele noptii. Asa ca de data asta rasaritul in sine nu e ceva foarte spectaculos, e prea multa lumina si nu-s multumit de poze.

Iuuui, dar lungi mai sunt plaiurile astea!

De la 8 la 9 mai trag un pui de somn pana se trezesc si companionii mei, apoi fara sa ne grabim deloc luam micul dejun bucurandu-ne de caldura placuta a soarelui. Azi ne continuam marsul pe creasta spre trapezul format din vf Vlascu Mic si Zglivar, trapez ce seamana izbitor cu mult mai cunoscutul trapez Vistea-Moldoveanu.

Razesi vin turcii! Ardeti holdele, otraviti fantanile, pustiiti satele!

Pe creasta intalnim 3 oameni ce au urcat din valea Iaunei. Aflam doar ca lucreaza la exploatarea forestiera de pe vale, dar sunt destul de laconici si nu par deschisi la vorba. Sunt imbracati in haine de vanatori si au si un ogar de vanatoare. Deci taietori de lemne sau braconieri?
La scurt timp dupa aceea, in locul unde i-am lasat se isca un incendiu pe o suprafata intinsa. Are mai multe focare si cum azi vantul bate destul de turbat, focul se intinde cu repeziciune. Nu stim daca or fi fost ei sau localnicii care pregatesc pasunile pentru anul urmator de oierit.

Inapoi in satele din vale

De pe vf Zglivar prindem culmea ce coboara spre Zanogi si Lunca Florii. Trecem o mica zona stancoasa numita Custura Parsului, care nu prea seamana a custura ca in Fagaras, dar daca ciobanii au denumit-o asa...

Drum de vis

Eu ma temeam ca la coborare n-o sa gasim o poteca continua care urmeaza linia culmii, caci in Google Earth n-am dibuit poteca prin zonele impadurite si vom fi nevoiti sa balaurim putin prin paduri, dar avem noroc sa gasim o poteca buna ce ne coboara frumos pana jos deasupra catunului Lunca Florii. Apoi urmam o poteca prin livezi care ne scoate in valea Frasincea chiar in catunul Zanogi. Imi las companionii sa astepte cu rucsacii in Zanogi, iar eu dau o fuga scurta pana in Zmogotin sa recuperez masina.

Cu Cozia in fata

A fost o tura frumoasa prin locuri foarte pitoresti si pe care sper s-o repetam pe schiuri de tura daca iarna va vrea sa fie generoasa in zapezi. Am fost din nou in cautarea culorilor de toamna, insa doar intr-o saptamana padurile si-au lepadat culorile aprinse. Asa ca daca frunzele s-au dus de acum, asteptam cu nerabdare sa vina iarna cat mai iute.

Harta turei

Toata selectia de poze din tura se gaseste aici:
http://picasaweb.google.ro/gianinalin/PribegindPrinMuntiiCernei#