Sunday, 10 October 2010

Pe poteci noi prin Cernei - 9-10oct

Acuma ca am incheiat sezonul de concursuri, o lasam mai moale cu antrenamentele si revenim la turele de plimbare. Ne propunem o noua tura prin muntii Cernei in care sa strabatem drumuri si poteci neumblate de noi. Vrem sa mai gasim si poteci bune de alergat sau pedalat pentru atunci cand vom mai veni la antrenamente pe munte ;)


Dimineatza pe racoare

Noaptea de vineri spre sambata o petrecem in "cortul" nostru mobil la marginea comunei Cornereva. E o noapte rece de toamna la limita inghetului si sambata dimineata totul este acoperit de bruma. Satenii ne spun ca a fost prima noapte cu bruma. E un frig de ne ingheata mainile, noroc insa ca masina se dezgheata singura si nu trebuie s-o impachetam ca si pe cort.

La inceput de drum

Pentru inceput prospectam urcarea din catunul Topla inspre Fantana Babii. Nu prea ne surade insa inceputul urcusului care se desfasoara pe un drum de caruta bolovanos si destul de noroios.

Valea Toplei si a Ramnei

Apoi drumul de care se transforma intr-o poteca foarte frumoasa si buna de alergat. E genul de poteca pe care mi-as dori s-o am cat mai aproape de casa, sa pot sa alerg cand vreau, intr-un parc din oras de exemplu. Exact inainte sa iasa la Fantana Babii, poteca da intr-o o panta abrupta si pieptisa, imposibil de alergat, mai degraba potrivita pentru un mers patruped.

Pe poteci tainice spre Fantana Babii

De la Fantana Babii facem jonctiunea cu traseul de Hercules Maraton, pe drumul forestier ce urca din Bogaltin spre punctul de revitalizare de la izvor si de aici se intrevede o frumoasa poteca pe curba de nivel ce ocoleste muntele Sulita intre Bogaltin si Cornereva. Poteca asta am mai parcurs-o intr-o alta tura din vara, asa ca acum o luam de-a dreptul peste creasta Sulitei.

De la Fantana Babii spre vf Sulita

Creasta peste vf Sulita nu e lunga, asa ca o parcurgem rapid si ajungem in frumoasa sa de deasupra de Topla, dintre muntele Sulita si Piatra Inalta. Nu are nici un nume pe harti, asa ca va trebui sa intrebam localnicii. De aici privirile ne sunt coplesite de o panorama extraordinara asupra intregului tinut cuprins pe vaile Topla, Studena, Ramna si asupra crestei muntiilor Cernei.

Tinutul Toplei si al Studenei

Ce este senzational in acest loc este ca intreg tinutul catunelor de gugulani se vede ca din avion sau ca din Google Earth. Doar ca imaginea e de o calitate net superioara celei din Google Earth. Asta pentru ca este o imagine reala!
De aici putem studia toate urcarile spre creasta muntiilor Cernei, comparam cu planul facut de acasa pe harti si pe Google Earth si ne punem la punct planul pentru a doua parte a excursiei noastre de prospectare.

Plaiuri de-ale gugulanilor

Mai zabovim ce mai zabovim pe stancile de pe creasta, parca nu ne vine sa ne desprindem de linistea si peisajul de aici, apoi exploram o noua coborare spre catunul Topla.

Reverie

Pana acum am mers fara bagaje la noi caci am avut de parcurs o bucla mica. Acum urmeaza sa ne luam rucsacii in spinare si sa urcam in creasta Cernei, iarasi de acolo spre seara sa coboram in Prisacina. Daca tot suntem la masina profitam ca sa luam masa de pranz, numai bine mai usuram bagajul.
Ne parcam masina in curtea unui localnic binevoitor. De altfel toti localnicii intalniti aici sunt foarte binevoitori si comunicativi. Evident sunt si foarte curiosi de prezenta noastra in zona. Printre discutiile menite sa le satisafaca curiozitatea le mai strecuram si intrebari despre toponimia locurilor si despre potecile ce ne intereseaza pe noi.

Singuratic

Am ochit un drum ce se contureaza frumos printre fanete si ce merge direct spre creasta, apoi se pierde privirilor noastre si e inghitit de padure. Ajungem in Poiana Stangului dupa cum ne spusese o tanti. Drumul pare sa urmeze linia culmii, dar dintr-o data se transforma intr-o poteca slaba, apoi in curand se pierde in padure si ne trezim fara nici o poteca. Suntem usor dezamagiti ca nu mai gasim nici o poteca, dar continuam urcusul de-a dreptul la deal prin padure pana cand iesim la gol alpin. Aici surpriza regasim drumul ce vine de jos. Undeva am gresit noi ceva...

Pe drumuri noi

Ne apropiem de creasta si vremea pare sa se strice. Pana acum am avut parte de un soare bland, acum tot cerul e acoperit de nori foarte josi, ceturile acopera varfurile inalte, vantul incepe sa sufle destul de incrancenat si e foarte rece. Pare o atmosfera de toamna tarzie in asteptarea primei ninsori.

Spre inserare

Momaie

Iesim in creasta in apropierea varfului Iutii, insa din pacate nu prea mai e timp de zabovit, caci vantul rece ne ingheata mainile. Se vede ca dupa o vara intreaga inca nu suntem obisnuiti cu temperaturile mici. Trebuie sa ne reobisnuim in asteptarea iernii. Deja am in cap cateva idei de ture pe schiuri prin zona asta.
Ne indreptam pe creasta spre saua Prislop si de sub varful Cusmita incepem sa cautam o alta coborare spre Prisacina. Auzisem ca ar mai exista o poteca folosita de localnici si ciobani, alta decat clasica poteca de coborare pe traseul turistic.

Arjana

Bajbaim noi pe cele 2 stanci ce domina Prisacina: Plesul Mic si Plesul Mare, pe fiecare dintre ele ajunge cate-o poteca, insa de acolo se pierd dintr-o data si nimerim deasupra haurilor abrupte fara sa intrezarim vreo posibilitate de coborare. O data cu inserarea se face tot mai rece, vantul nu conteneste, iar noi cu mainile inghetate ne pierdem rabdarea de a cauta, asa ca decidem sa abandonam cautarile si coboram pe traseul clasic in Prisacina.

La casa lui tanti Maria din Prisacina

Mergem la casa lui tanti Maria, cea care ne-a ajutat si la Hercules Maraton si ne-a oferit sprijin in amenajarea punctului de revitalizare. Se bucura sa ne vada si nici nu trebuie s-o rugam sa ne gazduiasca peste noapte. Daca n-am carat cortul in spate, am pus in loc faina, orez, zahar, ulei, farfurii, adica lucruri trebuincioase, care altfel le aduce cu greu de la civilizatie.
Seara o petrecem "la zbor" cu tanti Maria si cu fiul ei Lica. Prima data cand ne-a invitat "la zbor" nu intelegeam ce vrea sa zica... or fi fost niste parapantisti pe aici? ne intrebam noi. Dar apoi ne-am amuzat copios cand ne-am dat seama ca in limbajul local inseamna la taifas, la povesti.
Ne cearta putin ca am carat si mancare cu noi, cand la ea sunt de-ale gurii si primim lapte proaspat de vaca, telemea si cartofi copti la duba.

Pe vf Plesul Mic deasupra Prisacinei

Dormim ca niste boieri in camera de oaspeti, dimineata primim micul-dejun, ba chiar primim la pachet pentru acasa lapte proaspat de vaca si telemea, mai stam putin "la zbor" si apoi tanti Maria urca putin cu noi sa ne arate de unde prindem poteca ce-o cautasem cu o seara inainte.
Desi ieri pe inserat parea ca vremea sa strica, peste noapte norii au disparut si avem parte de un cer albastru cum numai in octombrie se prinde.

Vf Plesul Mare

Stana lui Dulece

Poteca urca frumos in zig-zag-uri prin padure si apoi iese pe sub vf Plesu Mic la stana lui Dulece. Sau mai nou a lui Simion dupa cum ne spusese tanti Maria, caci Dulece s-a dus, dar totusi i-a ramas numele. E si asta un lucru sa ramai in harti, daca nu in cartea de istorie. Trebuie sa-mi gasesc si eu un varf care sa-mi poarte numele :))

Vf Plesul Mic si vf Cusmita

De pe Plesul Mic iesim in poteca turistica de creasta si apoi o luam incetisor spre vf Iutii. Acum vremea e mult calda decat ieri, asa ca profitam si facem cateva pauze de stat la soare.

Vf Zglivar

La coborare cand intram in padure prindem drumul ce-l ratasem ieri in urcare, iar in Poiana Stangului ne dam seama unde l-am pierdut. N-a fost o greseala insa, noi urmasem poteca principala ce ducea inainte si nu aveam cum sa stim ca trebuia s-o parasim si sa prindem o potecuta slaba ce mai sus se facea un drumeag mai serios. Daca n-a fost nimeni sa ne zica... Data viitoare vom sti sau vom spune si noi la altii.

Tinutul Toplei

Uite se vede Tarcu in zare!

In Topla ajungem devreme si reusim sa plecam tarziu. Asta pentru ca peste tot suntem de opriti de localnici, stam de vorba cu ei, cel la care ne-am lasat masina ne invita la o cafea, ne intalnim cu altii pe care-i cunoscusem in turele anterioare de prospectare pentru Hercules, din alt loc primim si bunataturi pentru acasa (branza proaspata, ardei, mere, nuci), primim si invitatii de gazduire peste noapte in Topla pentru cand mai revenim. Deci oamenii locului chiar sunt foarte amabili. Aflam ca in Cornereva e nunta mare si mergem sa vedem si noi nuntasii.

Tinuturi pastorale

Chiar o sa mai revenim pe aici. Locurile sunt foarte frumoase, oamenii sunt deschisi si primitori. Asteptam iarna cu nerabdare ca sa plimbam schiurile de tura pe plaiurile gugulanilor de aici.

Parcursul turei

12 comments:

Cornelia said...

cat de frumos arata!! Venim si noi o data pe vreme buna! daca nu, sunt sigura ca la anu la Hercules M vom prinde soare si vreme faina sa vedem si noi asa peisaje!

Alin said...

S-ar putea sa ma insel, insa cred ca gugulani sunt doar cei din Depresiunea Caransebesului... dupa Teregova spre sud cred ca se schimba 'provincia' si e posibil sa se cheme altfel localnicii.
Foarte faina tura!

Alin Tanase said...

@AlinC: S-ar putea sa ai dreptate cu gugulanii. Poate cel mai bine ar fi sa-i intrebam pe ei, locuitorii comunei Cornereva, daca isi spun gugulani. Eu am gasit o definitie a gugulanilor (http://ro.wikipedia.org/wiki/Gugulan) ca fiind locuitori ai Banatului Montan si vine de la faptul ca sunt asezati la poalele legendarului varf Gugu, supranumit "acoperisul Banatului".

morbidel said...

Superb, felicitări!

Catalin said...

faina tura! dar tre sa participi la un curs de grai banatean :)))) ca altcum nu mai capeti soba de la drum :)) Stana lui Dulece.. chiar ca e tare numele (oare de ce s-a ales un om cu asa porecla = dovleac)?!

olivu said...

o sugestie: cand mai scrieti de potoale va rog sa avertizati in prealabil! prietenii stiu de ce...
multumesc!

Matei Laudoniu said...

Si Mama Domnica, vecina de jos, de la mine din Izverna are vorba asta cu "sa stam la zbor", bine, are multe vorbe din care nu intelegi nimic...“vrasta” in loc de “varsta”, “scamne” in loc de “scaune”, "a tăbărât" in loc de a obosit, "arm" in loc de şold, etc

Cristi Trandafir said...

din ce observ eu toamna incepe s a isi intre incet in rol ...si culorile din natura devin de vis...frumos frumos !!

Nefertari Claire said...

Buna. Din cate vad v-ati plimbat mult prin muntii Cernei. As avea si eu o intrebare: varful Arjana este marcat cu o momaie cubica si un stalp, iar la baza lui sta o cruce metalica? sau acesta este alt varf? Am fost week-endul acesta acolo si nu stiu daca am atins varful Arjana sau nu, iar o harta clara nu gasesc. Poate ma poti lamuri.
Multumesc.

Alin Tanase said...

@Claire: dupa descrierea facuta ai fost intr-adevar pe vf Arjana. El nu este deloc spectaculos, pare doar o proeminenta la capatul unei creste stancoase. Daca parcurgi acea creasta spre est (inspre valea Cernei) pana in capatul ei ajungi pe Geantul Arjanei, sub care se casca niste abrupturi stancoase impresionante. Multi confunda acest pisc cu varful propriu-zis al Arjanei.
Ca sa te lamuresti mai bine am gasit un articol unde poti vedea poza varfului propriu-zis: http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_arjana-poteci-nestiute_id_3249.html
Vezi a 6-a poza de la sfarsitul articolului.
O harta a zonei poti gasi aici: http://www.romania-natura.ro/node/118
Harta mai detaliata este cea in format pdf.

Nefertari Claire said...

Multumesc mult pentru informatii.

micul mester said...

Din patura de verdeata albe pietre rasar.Drumuri de pamant serpuiesc dealul.Ce-ar fi albastrul cerului fara petele de nor ?
Alergi pentru ca poti, simti pentru ca ai ce.
Indianul era om liber, el merea la padure.